Al Dracu
4th August 2005, 12:57
Draga cititorule,
in primul rind doresc sa-mi cer scuze pentru faptul ca aceste rinduri sint scrise numai in limba romana. Fac asta deoarece in ultima vreme am observat ca in cv-urile userilor sau moderatorilor sint la mare cautare limbile. La virsta mea insa se aplica inteleapta zicala conform careia calul batrin nu mai ai sanse sa-l inveti cu cunnilingusul administrativ.
Nu am fost deloc surprins sa observ ca e in continuare la moda ca patronii de buticuri deschise in balconul de la parterul blocului sa-si angajeze bade-garzi imediat dupa ce au dat tunul in urma vinzarilor de ciunga si pufuleti. Este o etapa logica din parcursul: butic de termopan, masina coreeana (sau ceheasca, in fine, important e sa fie straina), ceas de mina japonez facut de chinezi pe vapor, etc si altele.
Ce m-a surprins insa a fost faptul ca, in dorinta de a avea un credincios ciine de paza, prietenul meu patronul de butic nu si-a incredintat dozatorul de bere si frigiderul cu brifcor nici unui dog german, nici unui pitbull ci unui chihuahua (denumirea stiintifica “coprophylla pauliticus”). Problema cu ciinii din aceasta rasa e ca latra mult, fara rost, cind nu esti atent te musca de partile moi iar dupa ce isi epuizeaza putinele energii incep sa tremure. In acest caz au nevoie urgenta de caldura stapinului pentru ca in caz contrar lipsa de energie duce la dambla, boala lui Calache si turbare. Iar din cite am observat, prietenul meu patron de butic si-a cam neglijat potaia in ultima vreme.
Se pare insa ca, in alegerea patrupedului, prietenul meu a tinut cont de faptul ca fiara isi facuse stagiul de pregatire pe linga stina unui ciobanas mai razboinic din fire, loc unde fusese invatat ca cine nu-i ca el face parte din turma iar daca ai iq-ul peste 10-le lui devii un pericol la adresa fesierilor stapinului care suporta atingerea doar din partea papilelor gustative catifelate.
Cind toata lumea imi invidia prietenul pentru succesul sau in afaceri, o mare nenorocire s-a abatut intr-o zi asupra lui. Ori din cauza surmenajului, ori ca l-a muscat catzelul intr-un acces de turbare, prietenul meu a luat-o razna. A iesit in strada, s-a dezbracat de caracter, a inceput sa injure persoanele de sex feminin care se aflau in preajma si, delirind ore in sir, a amenintat ca face el niste legi pentru cine vrea sa-i calce pragul buticului. Nu sa-i intre in magazin toti scandalagiii, toate curvele si toti capshunarii care s-au dus sa munceasca la patron strain in loc sa stea in tara sa incerce sa traga statul in piept la taxe cu salariul minim pe cartea de munca asa cum face el cu angajatii lui.
Cu greu, dupa mult timp a fost calmat si sfatuit sa-si lase chihuahua de paza la butic si sa plece intr-o vacanta de 2-3 saptamini pentru a scapa de stres. Se pare ca tot comportamentul acesta i s-a datorat si unei empatii cu un tiz de-al sau, un baiat cu ambitii politice care viseaza sa mitralieze hotii si sa traga in teapa tradatorii.
Aflind de toate acestea, tinind cont de faptul ca patronul de butic imi e prieten si mi se rupe inima sa-l vad suferind in halul asta, fac un apel la tine, draga cititorule, sa contribui cu ceva oase de rontait pentru catzelul dumnealui, ca moare dreacu de foame in lipsa stapinului, si cu ceva fonduri in contul de ajutorare “Adopta un patron de butic surmenat!”.
Multumiri anticipate!
in primul rind doresc sa-mi cer scuze pentru faptul ca aceste rinduri sint scrise numai in limba romana. Fac asta deoarece in ultima vreme am observat ca in cv-urile userilor sau moderatorilor sint la mare cautare limbile. La virsta mea insa se aplica inteleapta zicala conform careia calul batrin nu mai ai sanse sa-l inveti cu cunnilingusul administrativ.
Nu am fost deloc surprins sa observ ca e in continuare la moda ca patronii de buticuri deschise in balconul de la parterul blocului sa-si angajeze bade-garzi imediat dupa ce au dat tunul in urma vinzarilor de ciunga si pufuleti. Este o etapa logica din parcursul: butic de termopan, masina coreeana (sau ceheasca, in fine, important e sa fie straina), ceas de mina japonez facut de chinezi pe vapor, etc si altele.
Ce m-a surprins insa a fost faptul ca, in dorinta de a avea un credincios ciine de paza, prietenul meu patronul de butic nu si-a incredintat dozatorul de bere si frigiderul cu brifcor nici unui dog german, nici unui pitbull ci unui chihuahua (denumirea stiintifica “coprophylla pauliticus”). Problema cu ciinii din aceasta rasa e ca latra mult, fara rost, cind nu esti atent te musca de partile moi iar dupa ce isi epuizeaza putinele energii incep sa tremure. In acest caz au nevoie urgenta de caldura stapinului pentru ca in caz contrar lipsa de energie duce la dambla, boala lui Calache si turbare. Iar din cite am observat, prietenul meu patron de butic si-a cam neglijat potaia in ultima vreme.
Se pare insa ca, in alegerea patrupedului, prietenul meu a tinut cont de faptul ca fiara isi facuse stagiul de pregatire pe linga stina unui ciobanas mai razboinic din fire, loc unde fusese invatat ca cine nu-i ca el face parte din turma iar daca ai iq-ul peste 10-le lui devii un pericol la adresa fesierilor stapinului care suporta atingerea doar din partea papilelor gustative catifelate.
Cind toata lumea imi invidia prietenul pentru succesul sau in afaceri, o mare nenorocire s-a abatut intr-o zi asupra lui. Ori din cauza surmenajului, ori ca l-a muscat catzelul intr-un acces de turbare, prietenul meu a luat-o razna. A iesit in strada, s-a dezbracat de caracter, a inceput sa injure persoanele de sex feminin care se aflau in preajma si, delirind ore in sir, a amenintat ca face el niste legi pentru cine vrea sa-i calce pragul buticului. Nu sa-i intre in magazin toti scandalagiii, toate curvele si toti capshunarii care s-au dus sa munceasca la patron strain in loc sa stea in tara sa incerce sa traga statul in piept la taxe cu salariul minim pe cartea de munca asa cum face el cu angajatii lui.
Cu greu, dupa mult timp a fost calmat si sfatuit sa-si lase chihuahua de paza la butic si sa plece intr-o vacanta de 2-3 saptamini pentru a scapa de stres. Se pare ca tot comportamentul acesta i s-a datorat si unei empatii cu un tiz de-al sau, un baiat cu ambitii politice care viseaza sa mitralieze hotii si sa traga in teapa tradatorii.
Aflind de toate acestea, tinind cont de faptul ca patronul de butic imi e prieten si mi se rupe inima sa-l vad suferind in halul asta, fac un apel la tine, draga cititorule, sa contribui cu ceva oase de rontait pentru catzelul dumnealui, ca moare dreacu de foame in lipsa stapinului, si cu ceva fonduri in contul de ajutorare “Adopta un patron de butic surmenat!”.
Multumiri anticipate!