Editorialul zilei

[don_denver]

Ca e CTP, Paler sau oricare alt lider de opinie, trebuie sa existe un editorial care v-a impresionat in ziua respectiva in care-l postati si credeti ca e bun de impartasit. Pe langa editorial ar fi bine adaugat si "crezul" pentru care s-a postat acela.
Editorialul poate sa fie din orice domeniu.

[fia]

Se cam suprapune cu "Cafelutza de dimineata"

[don_denver]

nu prea cred...dar daca este asa..."delete" l-a acesta.. Acolo este vb despre evenimentele zilei nu editorialul, care trateaza altfel ceea ce se intampla nu doar cu un eveniment ci chiar cu mai multe deodata. Dar, in cazul in care decideti ca acest thread nu e ok, n-am nimicimpotriva sa fie sters. Vox populi, vox dei, nu?!

[fia]

Nu am zis pt a fi sters, ci doar mi-am spus parerea :)

[don_denver]

Un editorial - Cotidianul - care se mentine in zona OSL-ului, si care, dupa parerea mea, descrie destul de fidel, situatia fotbalului romanesc.

Fotbal cu picioare de lut
Viorel Dobran

Un stranut mai pronuntat al lui Sebastian Bodu ar darima piramida fotbalului romanesc, alcatuita din cartile de joc pe care le tocesc fotbalistii in cantonamente si patronii in perioada de transferari.

Ramas in fotbalul care conteaza printr-un miticism din regulament, Politehnica Timisoara a devenit, gratie unei infuzii de petrodolari, unul dintre cluburile reprezentative. Arestarea fratilor Iancu, reprezentantii Balkan Petroleum in Romania, a zgiltiit edificiul clubului mai ceva ca puhoaiele care au inundat satele din Banat dupa ruperea digului de pe Bega. Un cutremur de marimea celor care nu-l impresioneaza pe Marmureanu a fost si cind antrenorul Cosmin Olaroiu a fost pentru citeva ore somer, ceea ce demonstreaza ca fundatia fotbalului autohton este de carton. La Galati, dupa ce conducerea de la Mittal Steel promitea otel placat in dolari, jucatorii isi pusesera deja la soneriile de la mobile melodia de la Champions League. Au sfirsit prin a o asculta cu placere doar cind erau sunati de impresari, dupa ce colegii de la alte echipe i-au poreclit „indienii Talpa Iute“. Urcind pe harta, la Bacau, orasul ramas in constiinta microbistilor pentru ca isi permitea sa cumpere un loc in prima divizie in caz de retrogradare, situatia s-a inversat. Dupa ce Sechelariu a ajuns sa joace rummy la inchisoare, nu la complexul de la Hemeiusi cu prietenul sau de la Steaua, echipa moldava a ajuns sa fie scoasa la licitatie pentru doritorii de locuri in rindurile din fata ale fotbalului romanesc. Nici in Oltenia situatia nu este mai roz. Fluctuatiile la Bursa Prazului au adus echipa, pentru prima data in patru decenii de istorie, in Divizia B. Desi si-a luat antrenor din Est, Steaua se indreapta spre apus daca lui Gigi Becali ii vine cheful de o partida de poker cu Sechelariu, iar procurorii isi fac timp pentru a-i pune ca
tuse intr-o zi in care patronul Stelei da o raita plictisit pe la Parchet. La Petrosani, ortacii sint chemati la stadion prin SMS, ca e mai ieftin, iar, la Arad, echipa care altadata uimea Europa risca sa ramina doar cu femeia de serviciu, care sa adune cojile de seminte ramase pe stadion din vremurile bune, dupa ce jucatorii au amenintat ca isi iau vize de capsunari din cauza salariilor neplatite. Studentii bucuresteni sint invatati cu eugeniile, dar paltoanele oferite in loc de salarii s-au cam tocit pe la coate. Dinamo si-a tras echipa de milionari, dar o cearta mai aprinsa la pahar sau o butelie uitata deschisa de Borcea la o sedinta a Consiliului de Administratie poate retrimite echipa la Ministerul de Interne, dar la sectia cercetari penale. Organizate si reorganizate, licentiate mioritic dupa criterii europene, cluburile autohtone devin casante la cea mai mica turbulenta. Scaparea e ca, deocamdata, oamenii de la Fisc nu uita sa isi ia aspirinele la timp, iar in caz de alerta maxima se gaseste un ceai din musetelul recoltat de pe fostul „23 August“. Un stranut ar putea fi fatal fotbalului romanesc. •

[marinike]

Andrei Vochin e membru al unei secte. Şi, ca orice sectant, combină aerul senin, "eu ştiu în ce cred", cu teama persecuţiei. De fapt, are toate motivele să se teamă. El crede în fotbal, în tactică, în momentele de bucurie antologabile şi apelabile ori de cîte ori ne simţim goi. E sectant al normalităţii.

Ieri, înaintea şedinţei de sumar, Andrei s-a ridicat euforic de la birou. Citea ceva. În redacţie răsuna, ascultată la mai multe computere odată, înregistrarea conversaţiei lui Gigi Becali cu reporterul martir involuntar al Antenei 1. Oamenii tresăreau, dădeau din cap şi zîmbeau uluiţi.

Andrei a trecut printre noi, ca şi cum nu eram decît nişte umbre, şi s-a dus ţintă la Daniel Nanu, autorul cărţii despre viaţa lui Gică Popescu şi, acum, al albumului dedicat celor mai buni jucători din istoria echipei naţionale. "Super treabă ai făcut! E un lucru frumos, care va rămîne", i-a spus lui Daniel, şi apoi s-a întors, ignorînd lanul de penisuri care se întindea acustic în toate colţurile halei.
L-am privit cu coada ochiului. Ce face mai multă audienţă dintre înjurăturile lui Gigi Becali şi albumul "Tricolorii", al lui Nanu? Andrei ştie răspunsul, dar nu-i pasă.

Asteptand firescul - Catalin Tolontan, GSP

Apropos, voi mai cititi articolele ce apar prin ziare despre Becali?

[don_denver]

Chiar ma intrebam zilele astea, de ce nu se vorbea acum un an si ceva de Iliescu si Nastase cum se vorbeste acum de Basescu si Tariceanu. E adevarat, cel putin, Tariceanu, a dat-o in bara in momentul in care a plecat pe teren, sa vada situatia inundatilor, ca si cum s-ar fii dus la vreo petrecere - in momentul acela, la Bucuresti, "crema" poporului astepta sa sarbatoreasca ziua Frantei .
Insinuarile vinei unei catastrofe naturale se arunca pe umerii guvernantilor. Aaa, ca nu stiu sa guverneze criza si ca in unele situatii se poarta cu mitocanie, asta e alta problema. Dar sa las editorialul de mai jos sa-si urmeze cursul. Este din Evz de azi. lectura placuta!

Basescu vinovat de potop
Laurentiu Ciocazanu
Vineri, 15 Iulie 2005

Cui folosesc stirile tendentioase?

Bucuresti, foisorul PRO TV, ziua demisiei anuntate a guvernului Tariceanu. Uragan. Coafura reesalonata a lui Adrian Sarbu nu rezista. Rafale dinspre turnul patronului inspre turnul stirilor de noapte. Ricoseu spre reporterul de la Palatul Cotroceni si spre vocea din studio.
Telespectatorul afla, in fine, mesajul: e rau cu anticipatele, e jale in tara. Geoana stie de ce.
Furtuna in Baneasa. Episodul 174 din telenovela „Guvernul e de vina”. Pentru tot. Intai, pentru ca exista. Apoi, pentru anticipate, pentru cota unica, pentru FMI, pentru 1a PUR, pentru 0,5a PC etc. Dar, mai ales, pentru ca afara ploua cu galeata. La diguri cu Tariceanu, la vasle cu Basescu, peste prag cu Voiculescu!
Doar la TVR e liniste impartiala. Stirile asteapta trecerea alegerilor anticipate sau macar numirea noilor sefi. Abia atunci se poate face reglajul fin.
Radioul public traieste inca in epoca Seuleanu. Iata jurnalul principal, din ziua anuntului cu demisia guvernului. Stirea serii, ora 19.00: „Aici, Radio Romania... Azi, primul-ministru Tariceanu a anuntat ca va demisiona”. Si urmeaza un minut-doua de amanunte zgarcite. Dupa care intra in unde grosul emisiunii: „Stimati ascultatori, ne aflam in legatura directa cu dl Mircea Geoana, presedintele PSD. Domnule Geoana, cum comentati decizia primului-ministru Tariceanu? Huo, anticipatele! Crizaaa, incompetenta, tsunami, sfarsitul lumii!”
Ziarele care inainte menajau guvernul Nastase in fata acuzatiilor internationale de coruptie, astazi descopera subit ca e liber la luat puterea in bastoane. Chiar si atunci cand nu e cazul. Toata deontologia se duce pe apa sambetei cand asociezi imaginea oamenilor distrusi de viitura cu fetele presedintelui si premierului. Vina lui Basescu si Tariceanu pentru ca ploua cu galeata devine evidenta cand inregistrarile cu cei doi sunt date in reluare si insotite de comentarii insidioase din studio.
Nu e corect sa-l faci pe Basescu vinovat de inundatii, cum nu e corect sa faci acelasi lucru nici in cazul lui Iliescu, Geoana sau Vadim. Cat de cinstit e sa castige un partid sau altul capital politic de pe urma unui dezastru natural? Si cat de curat este sa mediatizezi astfel de manevre murdare? I-ar fi convenit guvernului Nastase sa fie inundat si de acuzatii de coruptie, si de stiri in care se face vinovat de potop? Niciodata. Dar astazi ii convine. Pentru ca acum alta-i realitatea! Cu Basescu si Tariceanu vinovati pentru inundatii si anticipate.
Cel putin asa arata stirile care conteaza in Romania lasata mostenire de PSD. Dar poate asta-i normalitatea romaneasca!

[don_denver]

Am gasit in Cotidianul de azi, cum nu prea se inghesuie altii cu alte comentarii, o analiza destul de reala a oraselor prin ochii taximetristilor.
"Cu taxiul prin orase
Radu Pavel Gheo


Si in Romania, ca si aiurea, orasele au specificul lor, identitatea lor. Un calator – roman sau strain – o percepe si si-o contureaza pas cu pas, de cind pune piciorul in orasul vizitat. Si, de cele mai multe ori, primul contact uman cu locuitorii orasului e cel cu un taximetrist.

Taximetristul acela are sansa sa devina modelul tipizat al cetateanului de-acolo: „ieseanul“, „bucuresteanul“, „clujeanul“. El e reprezentantul locului, cel care ofera – simbolic – cheia orasului. Dupa felul in care o face, creeaza asupra strainului si prima impresie. Poate cea mai durabila. In ce masura se suprapune cliseul cunoscut, adus de-acasa, realitatii unui loc, filtrata prin taximetristii orasului? Nu stiu sigur, dar pot povesti un fel de experiment pe trei orase mari ale tarii: Bucuresti, Iasi si Timisoara.

In Bucuresti te asteapta in gara cetateni gata sa te plimbe oriunde. Taximetristi inregistrati sau ilegali, multi sint „pradatori“ la vinatoare de provinciali naivi, vaci bune de muls. O cursa la aeroport e pentru ei o mana cereasca. Un cunoscut a ajuns chiar sa fie dus de la Gara Bucuresti Nord la Aeroportul Baneasa (despre care stia si el ca nu mai functioneaza de mult), ca apoi sa i se ceara sa plateasca si drumul Gara-Baneasa, si corectia Baneasa-Otopeni. A iesit, desigur, un mic scandal.

Daca nu e vorba de gara, ci de o destinatie in oras si nu stii geografia Capitalei, „pradatorul“ te poate invirti o ora pe o distanta de un kilometru. Cind te prinzi, e deja prea tirziu. Iar daca te miros ca esti de-al locului, de obicei „pradatorii“ se retrag, ba chiar sint ofensati (nu pricep de ce).

Da, multi taximetristi de gara sint „pradatori“. Dar nu toti. Unii sint oameni obisnuiti in cautarea unui cistig onest. Se inscriu perfect in paradigma bucuresteanului tipic, vazut de provincial: dinamic, intreprinzator, vorbaret, descurcaret. Taxiurile din Capitala sint insa de toate felurile. Poti fi inselat (cum am spus) sau poti fi dus repede si usor, la un pret rezonabil, oriunde vrei. Multi taximetristi sint intr-adevar si guresi, plini de idei si informatii, de la ultimele planuri ale lui Basescu pina la bugetul UE si de la viata Andreei Marin pina la cea mai buna destinatie turistica.

Nimic deosebit: Bucurestiul e Romania in mic. Are cam 10% din po****tia tarii, adunata din toate zonele geografice, cu o predominanta munteneasca al carei accent se vede. Taximetristii sint portdrapelul Capitalei.

Iasiul e, desigur, diferit. Orasul e mai slab dezvoltat economic. Locuitorii au faima de oameni expansivi, prietenosi, ospitalieri. Cum se vede insa Iasiul din taxi?

In gara te uimeste in primul rind absenta „pradatorilor“. Taximetristii au pretul corect afisat la vedere si folosesc aparatul de taxat (cum nu se intimpla intotdeauna in Bucuresti). Politicosi, deschid portbagajul si te ajuta aproape mereu sa-ti pui si apoi sa-ti scoti valizele. Nu ocolesc pe traseu, lasa de la ei cind e vorba de 1.000 de lei (10 bani noi) si nu refuza nici curse de 500 de metri. Pe ansamblu, iti lasa o impresie extraordinara. Efectul e rapid si benefic pentru oras: toti prietenii mei timisoreni ajunsi aici au ramas cu amintiri placute, iar una dintre ele era legata de taximetristii ieseni.

In fine, Timisoara e considerat orasul cel mai occidental al Romaniei, cu un ritm de dezvoltare intrecut doar de cel al Capitalei si cu servicii care le imita pe cele vest-europene. Oamenii sint politicosi, orasul e bine administrat, parcurile sint numeroase, cladirile vechi incinta turistii. Doar ca la gara, cind cobori din tren, gasesti aproape exclusiv taximetristi „pradatori“, care isi apara prin diverse metode teritoriul de intrusi. Trebuie sa traversezi bulevardul ca sa dai peste un taxi de firma rezonabil. De altfel, o vreme chiar si orasul era plin de „pradatori“ amestecati, cu tarifele de exact zece ori mai mari decit cele obisnuite, in speranta – justificata – ca, in fuga taxiului, clientul n-o sa observe acel 69.000 care inlocuia pe atunci clasicul 6.900 de lei/km. Azi au adoptat si alte tactici: folosesc mult mai vizibila sigla de firma. Una aproape similara cu cea a firmelor recunoscute. Sint un fel de Poma sau Adibas ai taximetristilor.

Chiar si la firmele „rezonabile“ trebuie spus ca, in Timisoara, atunci cind iei un taxi sau faci o comanda prin telefon, esti obligat aproape intotdeauna sa spui si destinatia. Daca asta inseamna o cursa prea scurta, taximetristii refuza, pur si simplu, cursa. Nu toti, dar majoritatea. Daca le platesti tarif dublu, vin. De multe ori, iti propun direct sa nu foloseasca aparatul de taxat, iar daca-i refuzi, se supara. Rareori isi ajuta clientii la bagaje. Nu sint nepoliticosi, ci doar indiferenti. Imi amintesc de gestionarii de alimentara de pe vremuri, stapinii salamului si ai uleiului, pe care-i priveai de la tejghea cu ochi rugatori, de ciine flamind.

Desigur, exista si destule exceptii. Numai ca am deja (alti) citiva prieteni care s-au fript sistematic cu taximetristii si s-au scirbit de Timisoara inca din gara, oricit am incercat apoi sa-i ademenim cu cladiri istorice si parcuri imense. Iar cind povestesc ceva despre oras – in general, pe un ton rautacios –, nu uita sa pomeneasca de taxiurile de aici.

Pina acum nu m-as fi gindit ca taximetristul poate crea imaginea unui oras. De acum inainte n-o sa ma mai convinga nimeni ca n-o creeaza. Ia spuneti, in ce oras ati prefera sa mergeti pe jos? •
"

[don_denver]

De azi, din Evenimentul zilei. Examenul pe care-l vor da romanii dupa inundatii.

"Organizarea generozitatii

Ovidiu Nahoi

Duminica, 17 Iulie 2005

Exista acum un lucru mai greu pentru noi, romanii, decat batalia dusa pentru a-i scapa pe oameni de furia apelor si a salva cate ceva din bruma noastra de avere individuala si publica. Avem de raspuns unei provocari in fata careia, s-o recunoastem, nu suntem extraordinar de bine pregatiti. Este vorba despre organizarea DUPA dezastru.
Zilele trecute au fost cele ale bataliei inversunate cu furia naturii dezlantuite. Avem capacitatea de a ne mobiliza in clipele de cumpana. Ne miscam surprinzator de repede si de eficient in momente in care cei care ne cunosc - sau pretind ca ne cunosc - sunt gata sa jure ca n-avem nici o sansa si ca nu ne vom mai ridica vreodata. Gasim, nu se stie cum, acele energii care ne ajuta sa trecem peste proverbiala noastra dezorganizare si sa facem minuni. Cine nu crede sa ia aminte macar la ceea ce au facut Jandarmeria si Armata in ultimele zile.
Acum incep zilele in care romanii isi manifesta din plin solidaritatea. Nu avem a ne plange, nu are de ce sa ne fie rusine. Generozitatea nu ne lipseste in asemenea momente. Batranii isi smulg din banii de cosnita ori de medicamente. Salariatii renunta bucurosi la plata pentru o zi sau mai multe. Firmele, mari si mici, se mobilizeaza si ele. Ce sa mai vorbim despre persoanele publice, unele daruind cu inima deschisa, altele mai mult cu gandul la publicitate si cu ochii la camerele de filmat. Dar nu asta conteaza la urma urmelor. Tot ce este daruit este si bine primit, iar fondurile adunate sunt intotdeauna impresionante. Asa s-a intamplat si in cazul inundatiilor din Banat, si tot asa la inceputul anului, cand romanii au fost generosi cu victimele valului ucigas din Asia.
Intrebarea este cum facem ca tot ceea ce se aduna sa ajunga repede si exact la aceia care au nevoie de ajutor. Ei bine, de aici incep problemele noastre. Dezorganizarea, pe de o parte, si hotia, pe de alta, ajung de multe ori sa arunce in ridicol cele mai bune intentii. Cine mai stie ce s-a intamplat, de exemplu, cu banii adunati imediat dupa Revolutie, in Fondul „Libertatea”? S-au formulat intrebari, s-au ridicat suspiciuni, s-au constituit comisii de ancheta. Dar tot nu s-a gasit cineva sa spuna convingator, negru pe alb, cum au fost folositi pana la ultima centima banii donati cu maxima generozitate de romanii fericiti ca isi capatasera, in sfarsit, libertatea. Cat despre scandalurile legate de ajutoarele primite din strainatate, imediat dupa Revolutie, ce sa mai vorbim... Fiecare dintre noi a auzit de cel putin un „tun” si cine stie cate dintre averile onorabile de azi n-or fi pornit de la ideea „privatizarii” ajutoarelor si vinderii lor la primele buticuri ale economiei de piata romanesti.
Ceea ce se va petrece in urmatoarele saptamani si luni va reprezenta un examen major pentru autoritati. Degeaba vor lauda iarasi generozitatea romanilor daca, dincolo de aceasta, nu vor organiza eficient distribuirea fondurilor. Administratiile locale, organizatiile neguvernamentale, Biserica, ziarele si televiziunile incep deja sa se miste. In ultimele zile am primit la redactie o sumedenie de apeluri de la oameni care pur si simplu voiau sa ajute, dar nu stiau unde sa se adreseze si nu cunosteau nici nevoile din zonele sinistrate. Cine ofera si cine centralizeaza informatiile de pe teren? Cum ajung aceste informatii la cunostinta celor care vor sa doneze? Si cum pot verifica acestia, fara mari batai de cap, daca donatiile lor chiar au ajuns, in intregime, la oamenii care aveau nevoie de ele? Iata intrebari la care guvernul trebuie sa poata raspunde, eventual prin crearea unui organism ad-hoc (si nu prin impunerea taxei pe valoarea adaugata la apelurile telefonice pentru ajutorarea sinistratilor!)
Vine apoi provocarea mult mai grea a folosirii fondurilor pentru refacerea soselelor, a cailor ferate, a localitatilor. Daca donatiile individuale se pot pierde din cauza dezorganizarii sau a micilor sacali, uriasele fonduri care vor fi alocate pentru lucrari publice umfla deja narile marilor rechini. Romania are deja o proasta experienta in orientarea fondurilor publice catre clientela politica si in drenarea banilor europeni spre buzunare private atent selectate.
Noua putere, venita asta-toamna pe valul sustinerii categoriilor tinere, dinamice si pro-occidentale, a promis ca va lovi in clientela politica a anilor 2001-2004, ca va aloca in mod transparent banii publici si ca va veghea ca fondurile europene sa-si atinga destinatia. Acum are de dat marea dovada ca atunci n-a rostit vorbe goale.
Urmatoarele saptamani si luni reprezinta un examen major pentru autoritati. Degeaba vor lauda generozitatea romanilor daca nu vor organiza eficient distribuirea fondurilor "

[don_denver]

fara comentarii:

Tara vikingilor pitici
Mircea Mihaies

A mai scos cineva un cuvint despre coruptie si corupti? Ati mai auzit vreo silaba despre Hayssam si ispravile sale? Dar despre afacerile necurate ale pesedistilor de frunte? Ii pasa cuiva de procesele mineriadelor, incepute cu tam-tam si scufundate in apa Siretului?

Mai tresare cineva la nemernicia unei Curti Constitutionale care arunca tara in criza doar pentru ca o mina de profitori sa nu-si pericliteze bacsisurile? Nici macar despre ********ii din serviciile secrete “democratice” nu mai ciripeste nimeni, de cind au fost blagoslovite de insusi presedintele tuturor romanilor cu nota zece. Escrocheriile, tilhariile si ranile adinci sapate cu cinism de pesedei pe trupul tarii au fost parca spalate de nenorocirea apelor care-au acoperit buna parte (ma rog, unu la suta!) din Romania.

N-am sa cad in misticism, dar prea mult irational, prea multa lipsa de logica, prea apasata nenorocire coboara peste noi de indata ce parem a intra in linie dreapta. Sapte luni de renastere a sperantei au fost facute praf de ticalosia pesedista. Trasniti de amnezie, uitam ca, de fapt, legea reformei justitiei a fost trintita la Curtea Constitutionala in urma pirei depuse cu perversitate de pesedei. Cum respectiva Curte era copios dominata de oameni unul si unul, deznodamintul nu putea fi decit haosul. Cu fiecare zi scursa, devine limpede ca precipitarea inspre anticipate e un balon de aer aruncat in directia unui PSD sufocat, alcatuit din indivizi in profunda deriva, a caror obsesie era sa stea cit mai bine camuflati.

Intr-o singura saptamina, Iliescu a redevenit tatucul natiei, Nastase e cautat de reporteri ca in vremile de aur ale reclamei de stat, iar Geoana a ajuns sa se creada presedinte de partid. Cum au fost posibile toate acestea? Simplu: prin eternul stil bilbiit al celor asezati sub drapelul fortelor democratiei. Nici n-au apucat sa guverneze ca lumea, c-au si inceput sa se creada eterni, de neinlocuit si de nemiscat din inaltele scaune guvernamentale. Au ajuns la putere in numele reformei, iar acum se clatina tocmai pentru ca reforma nu se vede nicaieri.

Daca la nivelurile de sus confuzia e inca destul de mare – Geoana transpira la televizor nu doar din cauza norocului care-a dat peste el, ci si pentru ca sansa vine prea repede, Alianta neerodindu-se chiar in ritmul visat de pesedimile lor –, la nivelurile inferioare bate un vint de repesedizare ca briza Oceanului Inghetat. Pe la ghisee, prin birouri, pe oriunde ai ceva de negociat cu

statul esti din nou pretaluit in functie de simpatiile politice: esti “de-al nostru” sau “de-al lui Basescu”? Timiditatea neasteptata care l-a cuprins pe presedinte, renuntarea la atuul care i-a adus imensa po****ritate – stilul direct, ofensiv –, retragerea in spatele unor formule politicos-ambigue nu anunta nimic bun nici pentru tara, nici pentru institutia in fruntea careia se afla.

Iresponsabilitatea clasei politice e vizibila, acum, cu ochiul liber: interesele mari ale natiunii sint pur pretext demagogic: ceea ce-i intereseaza e propriul orgoliu, setea de putere si falosenia gaunoasa. Obsedati doar de imagine, nu le pasa ca din consistenta bulelor de sapun ale jalnicei lor personalitati nu ramine decit fisul anemic al inca unui rateu de doi bani. Ca niciodata, in ultima campanie electorala s-a facut caz de existenta unor „echipe“, de impartirea pe roluri si niveluri a misiunilor si functiilor. In fapt, acesti oameni se urasc unii pe altii – cu atit mai abitir cu cit s-au catarat mai spre virful piramidei. Gelozia prosteasca, invidia nici macar disimulata, pofta de a distruge pe oricine, care ia din stralucirea de efemerida a non-existentei lor, toate au condus la un blocaj care ne va rearunca cu cel putin zece ani in urma.

Faptul ca o criza majora a putut sa se iste din senin arata ca sistemul politic din Romania e inca departe de maturitate. Usurinta cu care partidele dimbovitene se afiliaza si se dezafiliaza la diverse „internationale“ tradeaza o mentalitate de tejghetari, gata sa se puna la dispozitia cui da sau promite mai mult. Lipsiti ei insisi de minima generozitate umana, transfera in zona politicului tarele propriei personalitati. Nu e nici o mirare ca sintem priviti cu amestecul de condescendenta si mefienta de care tot avem parte de generatii si generatii. Nici un vint de innoire nu umfla pinzele dubiosului prestigiu pe care-l arboram la fiecare cotitura a istoriei. Traim vremuri mari, se spune, cu gindul la Europa. Sansele de a „scapa“ in rindul tarilor civilizate sint mai mari ca oricind. Din nefericire, mult prea multi oameni mici s-au saltat in sa, pretinzind ca au statura de vikingi, cind trista realitate ni-i infatiseaza drept ceea ce sint: piticanii innamolite la prima ploaie de vara mai zdravana.(Cotidianul)

[Leo_]

Baronii României de chirpici
Rodica CIOBANU

Noroiul politic lăsat în urmă de ape este la fel de consistent şi de rău-mirositor ca acela care umple curţile oamenilor. Între PSD şi barcagiii veniţi la Vadu Roşca să facă negoţ cu viaţa nu este nici o diferenţă. Partidul speculează din plin mizeria, disperarea, revolta sinistraţilor. Încearcă să câştige electoral din dezastru, aruncând cu piatra în „guvernul iresponsabil şi criminal” şi prezentându-se pe sine drept umanist, competent şi fără de prihană. Ca şi cum viitura care a spălat judeţele baronilor pesedişti ar fi luat cu ea fărădelegile acestora şi păcatele întregului partid. Liderii PSD au discutat pe larg despre alegeri anticipate şi inundaţii. Ion Iliescu însuşi, uitând de supărare, s-a întors lângă Mircea Geoană şi Adrian Năstase, pentru a le pune la dispoziţie vasta sa experienţă în ape şi în munca de partid. Legând calamitatea de politică, ei au decis să acţioneze pe două direcţii. Prima – să canalizeze nemulţumirile po****re spre actualii guvernanţi, speculând fiecare ezitare sau eroare a acestora şi provocându-i la acţiuni categorice, precum declararea stării de urgenţă, pentru a-i înfiera, ulterior, pentru lipsa de răspuns. A doua – PSD să vină cu soluţiile salvatoare: „taxa de solidaritate” pe salariile bogaţilor şi alte măsuri populiste, spre a deveni în ochii celor mulţi singurul partid care ştie şi merită să guverneze. Această strategie agresivă s-ar înscrie în regulile politice, dacă România nu ar trăi un anotimp al dezastrelor naturale repetate şi PSD nu ar fi condus-o 10 ani din 15, încheindu-şi ospăţul la Putere, în urmă cu şapte luni. Exemplul britanic, de solidaritate în momente grele, le este străin politicienilor români, ale căror răcnete, în aceste zile, aproape că au acoperit strigătele de ajutor. Mircea Geoană a denunţat, cât îl ţineau plămânii, „indecenţa” celorlalţi, când decent ar fi fost ca el să tacă. Adevăraţii specialişti în ape spun că inundaţiile nu ar fi fost atât de devastatoare, dacă ar fi existat şi ar fi fost pus în practică un plan de apărare adaptat la schimbările climatice. Ei afirmă că zeci de mii de oameni plătesc, acum, preţul a 15 ani de nepăsare din partea conducătorilor, iar PSD, care a guvernat un deceniu, nu simte nici o responsabilitate. Se pronunţă ca şi cum Aurel Constantin Ilie – fostul ministru al Mediului, care a împărţit consoartei şi amicilor milioane de dolari pentru construcţiile hidrotehnice din inundatul Banat – nu ar fi pesedist. Ion Iliescu decretează că totul a început „în anii 70, când s-a tăiat jnepenişul”, sărind din istorica expunere perioada când i-a luat locul lui Ceauşescu şi legislaţia permisivă laolaltă cu interesele politico-economice au dus la tăierea iraţională a pădurilor. Harta inundaţiilor de pe Valea Trotuşului se suprapune celei a defrişărilor, executate cu drujba de sponsorul cu carnet al partidului, Omar Hayssam, în cârdăşie cu hrebenciucii locali, dar baronii de Bacău şi de Vrancea se înalţă, din mâl, curaţi ca lacrima. Întregul partid se simte, acum, spălat de potop şi trimite mesaje de falsă solidaritate României de chirpici, căreia, ca şi până acum, nu are nimic să-i ofere.Încearcă să o scoată din casa de pământ şi paie şi s-o aducă la urne. Îşi face socoteala, cinic, că, fiind atât de vulnerabilă în faţa vremii şi a vremurilor, îl va vota din nou, fiindcă nu a apucat să cunoască nimic mai bun.

[don_denver]

bun editorial leo...l-am scapat pe-asta...de unde e?

[Leo_]

In mod surprinzator, a aparut in Gandul...

[don_denver]

chiar ca in mod surprinzator..de-aia l-am ratat.:D

[don_denver]

Clasa politica sub ochiul soacrei, a se citi Octavian Paler, asa cum vad ca o vedem si noi pe OSL:

Un post-scriptum „isteric“
Octavian Paler


Am simtit nevoia unui „post-scriptum“ la un articol in care am vrut sa-mi reprosez unele rationamente gresite.

Dimineata

Miza care l-a adus pe Traian Basescu la Cotroceni n-a fost, cred eu, charisma lui, elementara, dar eficienta. N-a fost nici vreo pasiune brusca pentru democrati si liberali. Adevarata miza a fost speranta ca „sistemul ticalosit“ va fi, in sfarsit, lipsit de imunitatea pe care i-o asigura PSD prin oligarhia lui. De aceea, timpul care a trecut de la „iluzia portocalie“, in care am crezut si eu, trebuie judecat prin aceasta prisma.

Si care e bilantul? A slabit, in vreo latura a lui, „sistemul ticalosit“? Dupa parerea mea, raspunsul nu e doar negativ. El demonstreaza ca o deceptie poate fi mai rea decat absenta oricarei iluzii.

Am facut aceste precizari pentru a explica de ce, in decembrie trecut, am votat pentru Traian Basescu, desi d-l Basescu nu reprezinta nici pe departe modelul meu de „barbat de stat“. L-am considerat a fi singurul capabil sa se bata cu „sistemul ticalosit“. Si nu pentru ca Traian Basescu ar fi un personaj neprihanit sau un personaj moral. Mi-am zis ca vorbitorii despre morala, idealistii, visatorii n-au nici o sansa in fata canaliilor pe care se sprijina „sistemul ticalosit“. Unica lor sansa e sa se faca de ras, jucand rolul lui Don Quijote. In schimb, unul ca Traian Basescu isi poate trage reusita tocmai din defectele sale. Dovada ca a fost singurul politician care i-a putut speria pe invartitii din PSD. Nimeni nu i-a facut fata, caci, in luptele cu parul, Basescu nu prea are adversari. In plus, calitatile sale de demagog puteau asigura si o baza democratica parului manuit de el. Ceea ce s-a si intamplat.

Asa gandeam cu o jumatate de an in urma. Azi, nu mai sunt convins ca lucrurile sunt atat de simple. In primul rand, nu cred ca „sistemul ticalosit“ se rezuma la PSD. Tot in „sistemul ticalosit“ se afla si „fitele“ d-lui Voiculescu, si „solutia imorala“ pe care o ofera cand unora, cand altora. Se afla si o parte din democrati (gen Radu Berceanu), chiar daca si-au vopsit fesenismul in portocaliu. Se afla si acei liberali care au doctrina in PNL si buzunarele in PSD. Se afla si racnitori din PRM si „tacuti“, cu agenda proprie, din UDMR. Se afla, practic, toti parvenitii, toti panglicarii, toti lautarii care canta pe la diverse cumetrii politice. In acest „sistem ticalosit“, Curtea Constitutionala, ajunsa de ceva vreme in epicentrul unui imens scandal, ocupa un loc important. Dar in acelasi „sistem ticalosit“ lucreaza, cu un aer feciorelnic, si „optimistii“ de serviciu care ne imputa celor disperati ca nu vedem partea plina a paharului.

Revenind la Basescu, nu cred ca ar fi corect sa-i reprosam lui ca l-am luat in serios ca berbece impotriva „sistemului ticalosit“. El nu s-a socotit, probabil, niciodata un fel de Sfant Gheorghe capabil sa rapuna balaurul coruptiei. S-a servit de o dorinta a noastra si a transformat-o in slogan electoral. Atat. E vina lui ca, in nevoia noastra de mitologii cu „tepe“ in Piata Victoriei, l-am crezut? In fond, ne era binecunoscut proverbul potrivit caruia „corb la corb nu-si scoate ochii“. Pe urma, stim si din istoria traita, nu numai din cartile de istorie, ca puterea e halucinogena. Imbata ca vaporii care o faceau pe Pythia, la Delfi, sa cada in transa. Eu, unul, chiar nu inteleg, acum, de ce se mira unii ca Traian Basescu e incantat de relatiile sale actuale cu serviciile secrete. Ca om „pragmatic“, Basescu stie ca serviciile secrete ii sunt mai utile decat principiile. Ati mai auzit ceva despre lupta cu „sistemul ticalosit“?

P.S. Seara (Aceeasi zi)

Poate, sunt sentimental. Poate, stiu prea bine ce inseamna pentru un taran sa-si vada distrusa toata agoniseala de o viata. Sau, poate, nu sunt in stare, ca Traian Basescu, sa judec in procente moartea si disperarea. Admit oricare dintre aceste posibilitati. Si nu cer nimanui sa fie de acord cu mine. Dar sunt, pur si simplu, uluit ca presedintele tarii mele si-a permis sa considere „isterica“ slabiciunea de a ne arata „prea“ impresionati de urgia inundatiilor. Ei bine, da, ceea ce am vazut la televizor (sate devastate, animale moarte si resturi de case plutind, ca intr-un blestem, peste ape apocaliptice) mi-a dat, recunosc, o stare de „isterie“. Si daca bunul-simt mai are vreun sens la noi, marturisesc ca m-a ingrozit raceala inumana, brutala si cinica a unui om (care, pe deasupra, e si presedintele Romaniei) in stare sa minimalizeze o tragedie nationala din calcule meschine, politicianiste. Mii, zeci de mii (cine le mai stie numarul?) de compatrioti amarati nu mai au decat hainele de pe ei si nefericirea lor. Unii n-au apucat sa-si ingroape mortii, altii isi vad destinele sfaramate. Dar Traian Basescu zice ca suntem „isterici“ daca luam parte, macar, printr-un nod in gat la dramele lor. Nu cred ca exagerez vazand in asta o lipsa de buna cuviinta. Iar, daca exagerez, am scuza „isteriei“. De altfel, in aceasta clipa, nu fac nici o deosebire intre tombola electorala cu care s-a dus Mircea Geoana la niste sinistrati si atitudinea lui Traian Basescu. E, in dubla efigie, imaginea sinistra a unei clase politice „ticalosite“.

[Leo_]

Inundatiile si anticipatele
Miruna Munteanu

Pentru toti cei care se tem de anticipate ca dracu' de tamaie, inundatiile au fost o adevarata mana cereasca. Calculul acestora e simplu: daca, la presiunea opiniei publice, presedintele va fi fortat sa decreteze starea de urgenta, Guvernul nu mai poate demisiona. Organizarea unui nou scrutin in toamna ar deveni, deci, imposibila. Fara ca PSD sa fie pus in situatia bizara de a critica puterea, sustinand-o, in acelasi timp, in Parlament, impotriva vointei ei. Acest rationament ii motiveaza pe cei care solicita insistent proclamarea starii de urgenta.

Inundatiile au devenit pretextul unei incaierari politice pe viata si pe moarte. Acesta este motivul pentru care tragedia reala a unei minoritati de romani este exagerata pana la proportii cataclismice. Drama celor 14.000 de sinistrati nu trebuie in nici un caz minimalizata. Totusi, la o po****tie de peste 21 de milioane de oameni, nu se poate vorbi despre o criza generalizata. Doar unu la suta din teritoriul national a fost devastat de viituri, ne-a informat ministrul Agriculturii. Statisticile reci contrazic comentariile apocaliptice cu care suntem bombardati de multe posturi de televiziune. Comentarii uneori tendentioase pana la greata. Pentru a stoarce electoral, pana la ultima picatura, subiectul inundatiilor.

Chiar daca Basescu se tine tare si nu renunta la proiectul anticipatelor, Alianta DA poate suferi o grea pierdere de imagine, fiind prezentata drept insensibila la nevoile cetatenilor, preocupata de meschine interese politicianiste atunci cand tara e in pericol. Guvernantii sunt acuzati de incompetenta si de lipsa de eficienta in gestionarea crizei. Si totusi, numai 21 de oameni si-au pierdut viata in aceasta tragedie (prezentata de unii mai ceva ca tsunami-ul care a lovit, in decembrie, Asia). Cele mai multe dintre victime au refuzat sa fie evacuate, insistand sa ramana la casele lor in pofida avertismentelor insistente ale autoritatilor. Responsabilitatea le apartine in totalitate.

Dupa parerea mea, bilantul inundatiilor demonstreaza ca guvernantii au lucrat mai degraba bine. Avertizarea prealabila a functionat, Armata si Ministrul de Interne au intervenit prompt cu trupe in zonele calamitate, multe localitati au fost salvate de la dezastru prin dinamitarea unor diguri si inundarea unor terenuri arabile. Poate ca se putea face si mai mult. Nu putem spune, insa, ca autoritatile au stat cu bratele in san. Dupa cum nu e drept sa pasam automat in seama Guvernului responsabilitatea pentru toate disfunctionalitatile din teritoriu. Si nici sarcina reconstructiei. Nu e drept si nici intelept sa ignoram rolul autoritatilor locale, primele chemate sa protejeze interesele comunitatilor lor.

Sa ne intelegem. Nu e treaba lui Tariceanu sa organizeze distributia de ajutoare in fiecare sat. Nu premierul trebuie sa adune lesurile animalelor din curtile taranilor. Si nici sa le scoata noroiul afara din case. Si totusi, privind la Antena 1, am dedus ca toate astea ar cadea in sarcina Executivului. Ba chiar si a presedintelui. Ca politicienii de la Bucuresti ar trebui sa lase totul de-o parte, sa-si suflece manecile si sa-si incalte cizmele de cauciuc pentru a se apuca imediat de ecarisaj si de batatorit chirpiciul pentru noile locuinte ale sinistratilor.

O batalie politica murdara se poarta acum pe spinarea unor bieti amarati care si-au pierdut agoniseala de-o viata. Ea aduce cu sine si o mare primejdie: incurajarea unei mentalitati care, din pacate, este deja foarte raspandita in Romania. Mentalitatea cetateanului asistat, care asteapta totul de la stat, convins ca altii sunt datori sa-i rezolve integral problemele. Ca el nu trebuie sa faca nimic decat sa se vaite si sa astepte bani, alimente, haine si o casa noua de la Guvern. Sa vina ungurii sa pompeze apa, soldatii sa-i mature ograda, ministrii sa-i gateasca mancare calda si sa i-o aduca la portita. Am vazut barbati care, sprijiniti de cate o bicicleta, se plangeau ca "n-a venit nimeni" sa le stranga gainile moarte din batatura. Nici nu le trecea prin cap ca asta ar putea fi, totusi, treaba lor. Acum li se spune ca da, au dreptate sa gandeasca asa. Asta aud la televizor.

In mod evident, statul trebuie sa-i ajute pe sinistrati. Trebuie sa refaca infrastructura, sa ia masuri sanitare pentru prevenirea epidemiilor, sa le asigure oamenilor minimul necesar supravietuirii. Interventiile guvernamentale nu pot, insa, inlocui solidaritatea umana, eforturile comunitatilor locale, munca fiecaruia. Statul trebuie sa ajute, dar nu poate sa rezolve singur problema. Pentru asta este nevoie, insa, de calm si luciditate, nu de patetisme ieftine si de lamentatii isterice.

Paradoxal, cea mai mare sansa a sinistratilor sunt tocmai alegerile anticipate. Actuala putere este probabil perfect constienta ca soarta sa la alegerile din toamna depinde de modul in care va gestiona criza provocata de inundatii. Alianta nu-si poate permite s-o dea in bara. Pana in octombrie, problemele sinistratilor trebuie solutionate. Iata de ce sunt convinsa ca, macar din considerente electorale, viitorul Guvern intermar se va face luntre si punte sa vindece ranile lasate de potop.

[don_denver]

Asta da lovitura!
Liviu Avram


Tariceanu a anuntat aseara ca nu-si da demisia si ca nu-i e gindul la anticipate. O luam cu titlu de inventar: intre indecizia sa devenita cronica si determinarea celuilalt, de la Cotroceni, parca as paria pe aceasta din urma. De aceea poate merita de vazut unde a vrut sa bata.

Lovitura pe care a pregatit-o Basescu, si anume organizarea unui referendum simultan cu alegerile anticipate, este o continuare a modului de a face politica inaugurat de PSD: schimbam legile dupa conjuncturi. Din pacate pentru ei, pesedistii nu pot tipa prea tare. Acum aproape doi ani, cind au organizat referendumul pentru modificarea Constitutiei, si ei au procedat la fel. Au schingiuit legile cu ordonante de urgenta astfel incit sa le iasa toate pasientele de moment. Ii creditam insa si pe unii, si pe altii cu prezumtia de buna-credinta: PSD voia o Constitutie in acord cu normele europene, actuala Putere vrea un semnal limpede de la popor in problemele Justitiei.

Legea referendumului prevede trei situatii in care acest tip de consultare poate fi organizat: revizuirea Constitutiei, demiterea presedintelui si „probleme de interes national“. Le lasam pe primele doua, pentru ca nu fac obiectul referendumului pe care vrea Basescu sa-l organizeze. Pentru revizuirea Constitutiei nu mai e timp, iar demiterea presedintelui iese din discutie din motive evidente.

Ramine, asadar, de asteptat ca poporul sa fie consultat asupra unor „probleme de interes national“. Actuala Lege a referendumului le si enumera: regimul proprietatii, organizarea administratiei, a invatamintului, a apararii, incheierea unor acte internationale, integrarea euro-atlantica si regimul cultelor.

Recenta Ordonanta de Urgenta care modifica Legea referendumului adauga la domeniile in care se adopta „decizii politice deosebite“ inca unul: „reforma justitiei si combaterea coruptiei“ – si probabil ca din zona asta va veni intrebarea la care vom fi chemati sa raspundem cu „Da“ sau „Nu“.

Dintre cele trei motive pentru care se poate organiza referendum, doar doua au, potrivit legii, efecte juridice imediate: revizuirea Constitutiei si demiterea presedintelui. In ambele cazuri, verdictul poporului intra in vigoare odata cu publicarea in Monitorul Oficial a hotaririi prin care Curtea Constitutionala valideaza rezultatele referendumului. Nu la fel se intimpla si atunci cind subiectul referendumului sint „problemele de interes national“, cum se anunta a fi cel pe care ni-l pregateste Basescu. In acest caz, verdictul public este pur consultativ si tine de bunul-simt al Parlamentului ori al Guvernului sa-l ia in seama sau nu.

In aceste conditii, ramine de examinat cum va suna intrebarea de pe buletinul de vot. Actuala Putere a modificat, atit cit s-a putut, legile Justitiei. Majoritatea amendamentelor au trecut, deci n-ar fi motiv sa fie supuse referendumului. Iar cele citeva care nu au trecut au fost declarate neconstitutionale printr-o decizie definitiva si irevocabila care nu poate fi infrinta nici macar prin referendum – deci nici pe acestea nu le vom gasi pe buletinul de vot. Si atunci?

Noima referendumului s-ar putea sa fie in alta parte. Inainte de a-l convoca, presedintele trebuie sa obtina si punctul de vedere al Parlamentului, printr-un vot al Camerelor reunite. Votul este pur consultativ, dar meritul sau va fi sa arate cum stau presedintele si initiativele sale in raport cu echilibrul de forte din Parlament. Acum stau prost, echilibrul este instabil si e destul de probabil sa ramina asa pina in toamna. Dar tocmai precaritatea echilibrului de forte ar putea fi principala arma a presedintelui in campania pentru referendum. El va fi perfect indreptatit sa spuna: „Iata cum stam, iata cine vrea reforme in Justitie si cine nu vrea, iata cine va tine seama de rezultatul referendumului si cine il va ignora odata ajuns la putere“. Adica, va spune, ca si la locale: „Dati-mi echipa!“. Iar daca referendumul va fi simultan cu anticipatele sau daca, macar, campania electorala se va suprapune rezonabil celei pentru referendum, poporul va avea la indemina si ocazia sa-i dea echipa: scrutinul pentru Parlament. In aceste conditii, modul in care va suna intrebarea la care vom avea a raspunde prin „Da“ sau „Nu“ devine irelevant. Iar Basescu va fi, implicit, locomotiva Aliantei, fara sa fie nevoie sa-si mai imbrace tricoul portocaliu. Evident, tot acest scenariu ia o pauza pina la urmatoarea razgindire a lui Tariceanu. •

[Leo_]

O razgandire fundamentala
Traian Ungureanu

Aceasta vara, plina de razboaie media, inundatii, ostatici si osande constitutionale, e un anotimp istoric copt pentru consecinte. 2005 poate pune capat iernii lui 1989. Romania se afla in pragul unei clarificari pe care o asteapta de 15 ani.
Sistemul fondat de ultima respiratie istorica a comunismului a intrat in criza. Sfarsitul e foarte aproape. Ultimul pas e si cel mai greu. Despartirea de promisiunile trucate inca din zorii regimului Iliescu si evadarea din stransoarea institutiilor vazute si nevazute ale aceluiasi regim cer mult. O razgandire fundamentala. Pe scurt, e vorba de o hotarare politica si de o concluzie sociala. Prima sta la indemana trioului Basescu-Tariceanu-interes national si trebuie sa conduca la alegeri anticipate. A doua decurge dintr-un bilant pe care vara lui 2005 l-a grabit. Societatea romaneasca il poate folosi ca argument final impotriva prizonieratului in care a petrecut ultimii 15 ani. Tezele confirmate ale acestui bilant sunt urmatoarele:
1) Presa a pierdut al doilea razboi in ultimele trei luni si l-a pierdut luptand, cu toate armele, impotriva opiniei publice. Prima incercare de incolonare a publicului spre idei otravite a fost ticluita in timpul crizei ostaticilor. Esecul nu a descurajat. Presa a folosit ocazia urmatoare: inundatiile. Adevarat, o nenorocire nu vine niciodata singura. Insa in Romania presei libere de raspundere asta inseamna ca o nenorocire nu ramane niciodata fara ajutor. Inundatiile or fi fost comanda unica din cer, dar prin Vrancea si Bacau ele au umblat escortate de ura politica. Important e ca de doua ori la rand presa a fost depasita de reactia opiniei publice. Lumea nu mai e sclava manevrelor care o dominau sub comunisti, dar aceasta stire mare nu a ajuns pe prima pagina a ziarelor. A devenit in schimb limpede ca presa inventatoare de ostatici eliberati si inundatii politice e parte a unei masinarii si ca apara supravietuirea unui sistem.
2) Curtea Constitutionala e parte a aceluiasi aparat colosal de impaturit privilegii si abuzuri, in ambalaj legal-democratic. Deciziile Curtii au demonstrat ca nu exista limita pe care grupul de sub aripa PSD sa nu o calce in picoare pentru a-si mentine dominatia. Curtea nu a ezitat: daca o cer nevoile castei, drumul Romaniei spre emancipare europeana trebuie oprit. Mai bine in Asia profunda decat fara noi la putere. Aceasta insolenta fara margini a scos din uz acea parte a sistemului care asigura lustrul legal. Dupa presa, justitia s-a dovedit a doua veriga a lantului care tine suflarea romaneasca in tarc. Ea nu mai merita decat terapia prin referendum.
3) Ion Iliescu a ramas presedintele ideilor care dau trecutului drepturi totale asupra viitorului. Inundatiile au nascut in mintea lui Iliescu o singura propunere: starea de urgenta. Noul proiect al lui Iliescu e continuarea vechiului sau vis voievodal, cu Ceausescu inlocuit de un gospoar care guverneaza judetele tarii prin rotatie si mangaie cu marginile mantiei o natiune recunoscatoare. Iliescu s-a facut din nou de ras iar noi trebuie sa ne despartim de istorie razand. De ce ne-am mai ocupa de el? Pentru ca ne e drag.
Aceste trei observatii despre complicitatea presei si a justitiei cu sistemul de care se declara separate sunt radiografia unui regim de stat infiltrat in actualul regim de stat si in cele ce ii vor urma. El va fi epurat numai prin actiunea comuna a alegerilor anticipate asupra sistemului politic si a referendumului asupra justitiei.

[realmadrid.com]

Vine sfarsitul lumii?

Autoritatile din mai multe tari de pe glob se confrunta cu probleme meteorologice si fenomene naturale de o amploare fara precedent, precum seceta, temperaturi foarte ridicate, incendii si furtuni puternice. in Europa, in partea de vest a continentului s-au inregistrat cele mai grave secete din ultimii 60 de ani, in timp ce in partea centrala si estica ploile si inundatiile au produs pagube catastrofale.. Franta. 51 din cele 96 de departamente regionale se confrunta cu situatii de criza din cauza secetei. in vestul tarii nivelul apelor a ajuns la cel mai scazut nivel din 1976, in timp ce in sud invazia lacustelor a afectat grav recoltele. Presedintele Jaques Chirac a facut apel la francezi sa "limiteze consumul abuziv de apa".
* Spania. Aceasta tara se confrunta cu cea mai puternica seceta din 1940, focare de incendiu fiind localizate, la sfarsitul saptamanii trecute, in cea mai mare parte a Spaniei. Iarna si primavara anului 2005 au fost cele mai secetoase din ultimii 60 de ani, cantitatile de apa din rezervoare sca- zand cu circa 80%. Nivelul raurilor de pe tot cuprinsul tarii e la o treime din cel normal. Recolta din centrul si sudul tarii a fost compromisa in proportie de peste 50%.
* Germania. E afectata de inundatii grave dupa ce poli abundente au cazut timp de mai multe zile.
* Bulgaria. Cel putin cinci persoane au murit in urma inundatiilor catastrofale inregistrate in mai multe regiuni ale tarii.
* Italia. Protectia Civila din Italia a anuntat ca 50 de incendii au izbucnit incepand de la sfarsitul saptamanii trecute, din care 17 s-au declansat luni. Potrivit aceleiasi surse, cele mai afectate au fost regiunile din centrul si sudul peninsulei. sase incendii s-au declansat in Calabria, in sudul Italiei, iar alte patru in regiunea Romei. Seceta si temperaturile foarte ridicate au favorizat izbucnirea incendiilor in numeroase regiuni, Sardinia fiind afectata in mod special. Nordul peninsulei a fost decretat, marti, zona de risc, numeroase echipe ale Protectiei Civile, padurari si pompieri fiind mobilizate in aceasta zona. Opt elicoptere au fost nevoite sa intervina in Sardinia pentru a tine sub control focarele de in- cendiu.
* Elvetia. O furtuna foarte puternica s-a abatut, luni dupa-amiaza, asupra zonelor adiacente lacului Leman din Elvetia, un trecator fiind ranit de un arbore doborat la pamant, a comunicat politia locala. Cel putin 170 de persoane au fost sinistrate in cantonul Vaud, aflat pe malul nordic al lacului, in special din cauza caderii copacilor si vitei de vie din zona. Celebrele podgorii de pe malul lacului, dintre Lausanne si Montreux, au fost devastate de grindina. Frunzele si ciorchinii de struguri au fost smulsi de pe araci, compromitand renumita recolta de vin alb a Elvetiei. in toata regiunea afectata vehiculele au fost avariate, mai multe geamuri si vitrine s-au spart, iar copacii si stalpii de telegraf s-au prabusit pe sosea, determinand inchiderea drumurilor si a unei linii de cale ferata.
* Portugalia. La Algarve, o regiune meridionala din Portugalia preferata de turisti, furnizarea apei ar putea fi oprita in anumite intervale orare, in cazul in care autoritatile nu vor diminua consumul, au afirmat responsabili locali. Furnizarea apei ar putea fi oprita in cursul serii, incepand din urmatoarele zile, chiar in momentul in care turistii se spala si se pregatesc sa cineze, a avertizat Artur Ribeiro, director al companiei locale Aguas do Algarve. "in cazul in care nu va fi rationalizata, furnizarea apei ar putea fi oprita in orice moment", a declarat acesta agentiei de presa Lusa. Ribeiro le-a cerut locuitorilor sa nu-si spele masinile si a facut apel la autoritati sa nu mai ude gradinile publice. Portugalia se confrunta cu cea mai puternica seceta din 1940. 97 la suta din teritoriul tarii se confrunta cu seceta severa sau extrema, potrivit Institutului Apei.
* Canada. Quebecul se confrunta, la randul sau, cu cele mai grave incendii de padure din anul 1941, a anuntat Societatea provinciala de Protectie a Padu- rilor impotriva Focului (SOPFEU), precizand ca 900 de pompieri au fost mobilizati, luni, in lupta cu cele 125 de focare de incendiu din provincia Quebec. De la inceputul verii, 755 de incendii au distrus aproape 400.000 de hectare de padure din Quebec. sase dintre aceste incendii au scapat de sub control, unul acoperind o suprafata de 4.000 de hectare, fiind localizat la 15 kilometri sud de Liebel-sur-Quevillon, mica localitate din partea central-nordica a provinciei. O ploaie abundenta a cazut, luni, asupra acestei regiuni, dupa mai multe saptamani de seceta si temperaturi foarte ridicate, astfel incat pentru moment evacuarea locuitorilor din aceasta zona a fost amanata. "Este o adevarata binecuvantare. Multi oameni vor fi fericiti", a declarat Lacasse. Societatea provinciala de electricitate, Hydro-Quebec, a evacuat, duminica, 2.000 dintre angajatii sai care lucrau pe un santier hidroelectric din golful James, situat in nord-vestul provinciei, de teama ca principala cale de acces catre restul provinciei ar putea fi afectata de incendiu. Depasiti de situatie, responsabilii din Quebec au cerut ajutor celorlalte provincii canadiene si mai multor state americane situate in vecinatate. Marile societati forestiere au fost obligate, in urma cu opt zile, sa suspende activitatea de taiere a arborilor, trimitand astfel, sute de oameni in somaj tehnic.
* Kuweit. Directorul serviciului meteorologic din Kuweit a anuntat, luni, ca au fost inregistrate temperaturi de peste 50 de grade Celsius la umbra, valori termice care se apropie de recordul stabilit in 2000. "Temperatura inregistrata duminica, la umbra, a fost de 50,6 grade Celsius", acesta fiind cel mai ridicat nivel din acest an, a declarat Khaled al-Shuaibi intr-un interviu acordat AFP, reamintind ca la 16 iulie 2000 termometrele au inregistrat 50,8 grade Celsius la umbra, acesta fiind recordul de caldura din emiratul arab din Golf.

Nivelul oceanelor ar putea creste cu 7 metri

Consecintele demografice ale incalzirii globale ar putea conduce, in secolul al XXI-lea, la "sfarsitul lumii pe care o stim", prezice profesorul Tim Dyson, care participa la Congresul International privind Po****tia, de la Tours, Franta. Cu o incalzire globala de 1,6 pana la 6,6 grade Celsius pana in 2100, "schimbari nefavorabile s-ar putea manifesta pe mai multe fronturi, cu efecte negative cumulative", continua specialistul britanic. "De exemplu, inundarea zonelor de coasta, care ar putea fi in parte rezultatul cresterii nivelului marii si al caderilor de precipitatii mai mari, ar putea conduce la pierderea unei mari parti din terenurile cultivabile si infrastructurile urbane, antrenand o crestere a pretului hranei, migrarea la scara mare si probabil tulburari socio-politice. Oamenii nu isi vor schimba atitudinea decat atunci cand vor simti ei insisi fenomene meteorologice nefaste", crede Dyson. "Calota de gheata a Groenlandei, care contine suficienta apa pentru a ridica nivelul oceanelor cu circa 7 m, a inceput sa se topeasca si s-ar putea prabusi foarte rapid din cauza cresterii cantitatii de apa dulce de la baza calotei. Aerul se incalzeste deasupra oceanului, fenomenul de evaporare se intensifica si astfel apa rece salina coboara spre adancuri. Apa sarata si rece de sub gheata e atat de densa incat se scufunda, aceasta ar putea fi o explicatie", e de parere si Dumitru Balta, meteorolog in cadrul Agentiei Nationale de Meteorologie.

Articol de: Calin Stroila

[don_denver]

Puternicii culturii
Cristian Teodorescu


Pe lista celor mai puternici 66 de romani facuta de saptaminalul „Banii nostri“ au aparut in acest an trei oameni de cultura: Plesu, Patapievici si Dinescu.

E un semn bun ca pe o asemenea lista, in care vedetele sint oamenii de afaceri, politicienii si liderii din mass-media, si-au gasit loc si oameni de cultura. Dar cita putere are, de fapt, o personalitate din acest domeniu, la noi in tara? Cultura si pasta de dinti nu se numara printre prioritatile romanilor, chiar daca, in ultimii doi ani, interesul pentru cultura a inceput sa creasca.

Personalitatile culturii se bucura mai mult de audienta decit de putere. Faptul ca Andrei Plesu atrage publicul cind apare la o emisiune tv nu ii da directorului „Dilemei vechi“ vreo pirghie speciala cu care acesta ii manevreaza pe romani. Vehementul Dinescu, care are cirlig la telespectatori, nu se numara, nici el, printre cei care fac si desfac in Romania. Iar Horia-Roman Patapievici, in calitatea dobindita de presedinte al Institutului Cultural Roman, are mai mult bataie de cap decit un spor personal de prestigiu.

Andrei Plesu, care a fost consilier prezidential citeva luni, a renuntat la aceasta functie de putere, intorcindu-se la treburile lui de la Colegiul Noua Europa. Asa ca, in prezent, el are tot atita putere cita avea anul trecut, inainte de a intra pe lista celor 66. De fapt, chiar mai putina, fiindca, inainte de a deveni consilier prezidential, filosoful a demisionat din conducerea Colegiului CNSAS.

Acelasi lucru l-a facut si Patapievici inainte de a deveni presedinte al Institutului Cultural Roman. Functia lui actuala echivaleaza cu cea de secretar de stat. El are, intr-adevar, mai multa putere administrativa decit anul trecut prin functia pe care o indeplineste. Dar greutatea lui specifica e data in continuare de prestigiul sau, care n-a depins nici inainte si nu depinde nici acum de vreo functie publica. Ba chiar, daca contabilizam atacurile impotriva lui Patapievici, putem observa ca acestea sint mai numeroase de cind a devenit presedintele ICR decit inainte.

In ceea ce priveste puterea lui Dinescu, ma indoiesc ca ea a crescut de cind a devenit coproprietar al ziarului ‘Gindul“. Si el face parte din categoria celor carora functiile nu le sporesc po****ritatea, ci, mai degraba, ii incurca.

E adevarat ca toti cei trei nou-intrati pe lista puternicilor Romaniei au devenit mai vizibili dupa alegeri. Dar asta nu pentru ca le-ar fi crescut brusc capacitatea de a face si de a drege, ci pentru ca televiziunile mari nu se mai feresc de ei, ca pina in 2004, cind opiniile lor sunau neconvenabil Puterii. Asa ca, daca tragem linia, ei si-ar fi putut gasi loc in „Banii nostri“, la categoria personalitati influente si cu audienta la public, independent de anotimpurile politice. •

[don_denver]

Editorial - Inca o speranta. Poate ultima
Robert Turcescu


Nu cred sa fie prea multi romani, liberali au ba, care sa se prapadeasca de grija viitorului politic pe care-l va avea Calin Popescu-Tariceanu. Dar nota de plata electorala pe care o va primi Premierul-Clatita pentru sucelile si rasucelile din ultimele saptamini n-o va achita singur, or, de aici incep marile probleme.

Sa nu ne facem iluzii: e cum nu se poate mai rau. Cei care se vor fi culcat linistiti cu gindul ca tara are un premier brav si nedemisionar, gata sa se lupte neinfricat pentru reconstructia Romaniei si integrarea ei europeana, ar putea avea, foarte curind, citeva cosmaruri groaznice. In primul rind, pentru ca visul frumos al concordiei presedinte-premier, cu cei doi amorasi politici tinindu-se de mina zimbitori si increzatori in sansele lor de a ne face sa traim bine, s-a spulberat intr-un conflict de vise rele. Cuplul politic Basescu-Tariceanu nu mai exista. De citeva zile Romania este condusa de un presedinte care are doar o relatie tehnica, de colaborare, cu primul-ministru. Pe cale de consecinta, si raporturile politice dintre PNL si PD sint supuse unui proces de reinterpretare care ne indreptateste sa afirmam, in tonul muzical atit de drag domnului Tariceanu, ca podul de piatra al Aliantei D.A. s-a darimat/ a venit apa si l-a luat. Romania este condusa in momentul de fata de o coalitie de patru partide pe care nu le leaga altceva decit interesul politic. Putem pune pe foc promisiunile portocalii facute in campania electorala. Conflictul Basescu-Tariceanu si disparitia Aliantei D.A. arunca in inutil si in derizoriu orice document cu legaminte electorale de acest fel. Ba, mai mult, de-acum e bun de aruncat la cos chiar si programul de guvernare. Pentru recalcularea pensiilor, finantarea marilor lucrari de infrastructura si, mai ales, pentru reforma Justitiei era si este nevoie de vointa politica, or, in momentul de fata, vointa politica nu mai exista decit in vorbele mestesugite ale unor lideri PNL si PD, nicidecum in fapte. Filmul induiosator cu liberali si pedisti dindu-si mina pentru soarta tarisoarei, pentru viitorul ei, s-a transformat intr-un western singeros, in care actorii principali joaca una dintre ultimele scene: asezati spate in spate, se pregatesc sa scoata pistoalele pentru impuscaturile finale. Deznodamintul mai intirzie un pic, acum protagonistii iau distanta.

Tensiunile dintre palate si tensiunile din Alianta redeschid fronturile de lupta din teritoriu. Oamenii lui Basescu se incaiera cu oamenii lui Tariceanu, liberalii pun tunurile pe democrati si viceversa. Orgolii ranite si interese ascunse ies acum la iveala, intr-un amestec bizar si eterogen in care sint greu de deslusit jocurile Puterii si ale Opozitiei si, mai cu seama, jocurile pe care unii dintre cei aflati la putere le fac cu ajutorul Opozitiei. Toata aceasta confuzie si stare de tensiune risca sa culmineze insa cu re-aparitia unor manifestari extrem de grave pentru viata democratica a Romaniei: o sila imensa fata de neputinta dreptei si o lehamite pe masura fata de tot ceea ce inseamna viata politica romaneasca.

Ma indoiesc ca premierul Tariceanu, foarte preocupat in aceste zile sa dea masura ultima a gradului sau de incompetenta, vede lucrurile in felul acesta. Este insa de datoria liberalilor sa nu lase soarta PNL si chiar a Romaniei pe miinile unui jucator de poker politic care se incurca in carti si la facut cu ochiul Opozitiei chiar si atunci cind se pregateste sa traga o cacealma. Inca un esec al dreptei ar insemna compromiterea pentru o perioada foarte lunga de timp a acestui pol politic, dar, mai ales, disparitia brusca a singurului motiv pentru care foarte multi dintre romani au votat portocaliu in 2004: speranta. •

[Leo_]

Sunt dezamagit de ultimele editoriale ale lui Paler...nu-l mai recunosc :(

Apele se retrag de la televizor
Cristian Patrasconiu

Analistii neamului ar trebui sa multumeasca inundatiilor. Sigur, si premierului. Atit inundatiile, cit si indecizia lui Tariceanu creeaza locuri de munca. La televizor.

E vara. Normal ar fi fost ca politica sa ocupe un spatiu mic in materialele de televiziune din Romania. Asa s-a intimplat de obicei in anii precedenti, asa era normal sa se intimple si acum. Spectrul anticipatelor, la pachet cu inundatiile, a schimbat insa radical datele situatiei. Impreuna cu imaginile care aratau zonele inundate, in ultimele doua saptamini televiziunile din Romania au deversat ore bune de editii speciale. In timpul acestora, s-a conturat un anumit tip de retorica. Doar unul, fiindca vocile care incercau sa puna „problema“ din alt unghi erau fie marginale, fie inexistente.

Despre ce a fost vorba? Pe scurt: intrucit inundatiile s-au suprapus temei anticipatelor, curentul de opinie dominant expus si impus de televiziune a fost acela de blamare a cinismului celor care s-au gindit la anticipate, in timp ce o zona insemnata din tara era sub ape. Intimplator sau, mai degraba, nu, acest tip de retorica – inca o data, prezent pe ecrane in mod obsesiv – a fost identic cu cel al PSD si PC. Spun „mai degraba“ nu pentru ca momentul suprapunerii mediatice a anticipatelor si inundatiilor a coincis cu cea mai puternica ofensiva a PSD de dupa pierderea alegerilor din toamna anului trecut. Inundatiile ca pretext, anticipatele ca motiv real, ambele au prilejuit iesirea la rampa a unui detasament consistent de membri sau analisti de casa ai PSD. Pe de alta parte, aceeasi suprapunere a dat prilejul unei nesperate revanse – pentru ca a fost de impact – a Partidului Conservator, un partid care a luat multe bobirnace in lunile de guvernare alaturi de PNL, PD si UDMR.

Sa o spunem pe sleau: in perioada inundatiilor, majoritatea televiziunilor au semanat mai mult a instante media de partid decit a media cu adevarat profesioniste. Ele au fost mai mult portavoce a unor anumite interese decit exemple de acuratete profesionala. Cum ar fi putut altfel, in conditiile in care, vorbindu-se despre inundatii, majoritatea comentatorilor, actorilor ratati invitati pe post de analisti sau a consilierilor de casa ai PSD nu au adus in discutie subiecte care cad greu la stomac social-democratilor precum defrisarile criminale de terenuri, clientela de partid care a beneficiat in mod preferential de fonduri pentru construirea digurilor?

In aceste ultime doua saptamini, adevarata problema a televiziunilor din Romania au fost anticipatele si nu inundatiile. E simplu: sa privim acum la televizor! Nu se poate sa nu observam cit de calme sint „apele“ de pe sticla. Cu ajutorul decisiv al premierului, primejdia a trecut. Televiziunile si-au facut datoria. Dar nu fata de telespectatori!

[don_denver]

leo...nu esti singur..insa omul a fost dezamgit...si uita ca trebuie sa fie si obiectiv...am observat ca pune mult subiectivism in noile comentarii...

[Leo_]

Asa e...citeste comentariul Aniei din ziar la editorialul lui Paler...cam are dreptate. :(

[don_denver]

Materialul si comentariul:

Profitori si victime
Octavian Paler
De ce cred eu ca principalul profitor al inundatiilor a fost PSD si ca principala victima politica a fost Basescu.

Exista nu numai victime, de pe urma inundatiilor, ci si profitori. La ora cand apele se umflau in albii, PSD se gasea in cel mai grav impas din existenta sa. Marii corupti din guvernul Nastase sau din jurul guvernului Nastase traiau, probabil, cu teama ca s-ar putea trezi, intr-o zi, cu o citatie din partea Parchetului General, ceea ce si explica „discretia“ lor publica. Macinat, inca, de lupte interne si bantuit de complexe care il impiedicau sa vorbeasca tocmai el, suprapacatosul, despre pacatele altora, PSD facea figuratie pe scena politica.

Si, brusc, inundatiile au venit ca o binefacere pentru fostul partid al lui Omar Hayssam. Ca o mare sansa, nesperata.

Mai intai, apele furioase le-au relaxat „granzilor“ pesedisti nervii. Nu mai erau in atentia ziarelor, ocupate sa-i planga pe amaratii care-si vazusera casele de chirpici luate de ape. Cine si-a mai amintit in aceste zile de Hrebenciuc sau de Mitrea? Ei si altii ca ei au rasuflat usurati, probabil.

Apoi, grupurile rivale din PSD si-au pus armele in rastel. Trebuiau sa fie solidare pentru a profita de gura de oxigen pe care le-o ofereau inundatiile. Rafuielile dintre tabere au fost amanate pentru mai tarziu, lasandu-l pe Geoana sa-si dea aere de presedinte.

In fine, spalat, peste noapte, de abjectii si de complexe, PSD s-a putut socoti un partid igienic, indreptatit sa dea lectii. Si a dat! Marimile din PSD si-au recapatat aplombul si tupeul, avand ocazia sa se arate ingrijorate de situatia tarii.

Dar cea mai neasteptata sansa, la care PSD n-a visat niciodata, a fost un paradox grotesc. Pentru prima oara, liderii pesedisti au avut prilejul sa minta spunand adevarul! Zic „sa minta“ pentru ca, in afara de jefuirea padurilor si de vilele construite cu bani repartizati pentru diguri, nu-i interesase, pe timpul guvernarii lor, nimic, in zonele calamitate acum. Dar cine poate tagadui ca guvernul Tariceanu s-a dovedit unul de stransura si la inundatii? Sau ca Basescu a mintit cand a motivat refuzul de a declara starea de urgenta, facand „uitat“ un paragraf din lege? Grotescul nu era in reprosuri. Grotescul era in gura care le rostea. De cand exista el, PSD s-a gandit numai la voturile taranilor, nu si la soarta lor. Acum, ii caina! Un veritabil circ. Circ din care putem trage o singura concluzie. Cata vreme PSD va ramane ce este, o mare gasca a noilor ciocoi, el spurca si adevarul. Face ca in Romania nici adevarul sa nu mai fie curat.

Principala victima politica a inundatiilor a fost, dupa parerea mea, nu nehotaratul Tariceanu, in barbatia caruia n-a crezut nimeni, am impresia, nici inainte, ci Traian Basescu. Toata mitologia creata in jurul lui Traian Basescu, de personaj rudimentar, dar cu un bun instinct politic, de om facut nu pentru saloane, ci pentru viata obisnuita, a suferit o avarie greu de reparat. Amintiti-va ce se zicea despre Basescu: e grosolan,

n-are „fata de presedinte“, dar se descurca mai bine decat altii in situatii critice; se poarta primitiv, dar e eficient; ii lipsesc manierele si e incult, dar are un farmec frust, po****r si un mod de a vorbi care face ca si demagogia sa dea impresia de franchete transanta; pe scurt, absenta fineturilor ii asigura o mai buna comunicare cu oamenii.

In cateva zile, insa, apele involburate, care au sters urmele pacatului de pe obrazul public al PSD, transformand o tarfa politica in fecioara virtuoasa, ne-au aratat si un alt Basescu. Un Basescu lipsit de instinct politic, care n-a intuit aproape o saptamana ca o catastrofa poate face si desface cariere cu o viteza pe care istoria obisnuita n-o are. Un Basescu jucand rol de papusar intr-un moment in care tara avea nevoie de un presedinte. Un Basescu obsedat, maniacal, de alegeri anticipate cand Romania trebuia sa faca fata unei tragedii nationale. Un Basescu dispus sa si minta, pentru a-si atinge scopurile.

Cu alte cuvinte, am vazut in ultima saptamana, cu neplacere, cu jena, un Traian Basescu total inadecvat. Cinic, lipsit nu numai de sensibilitate, ci si de omenie. „Hahaiala“ domniei sale, care ii intimida pe adversari in confruntarile televizate, suna acum de-a dreptul necuviincios printre sinistrati care si-au pierdut totul, in afara de viata. Si ma tem ca a le vorbi despre „un sprit“ unor nefericiti carora le ceri „sa iasa din disperare“ coboara cea mai inalta institutie a statului, presedintia, la nivelul unei berarii.

Sigur, ar fi incorect sa-i reprosez lui Traian Basescu ceva ce ne lipseste, se pare, tuturor: simtul tragicului. Dar daca, altadata, m-a amuzat sa aflu ca pe o piatra funerara din cimitirul de la Sapanta cineva a scris, ironic, „Sa traiti bine“, acum nu ma mai pot amuza. •


Ania-(22-07-2005)
Domnule Paler,nu va inteleg.Cui folosesc aceste vesnice reveniri si referiri la niste panseuri ieftine,de birfa de mahala,toate zise doar pt a mai da o data in domnul Basescu?! de ce vesnic trebuie sa subliniati doar partea negativa a reactiilor presedintelui tarii si nu cea pozitiva?!De ce vreti tot timpul sa aruncati cu noroi, sa induceti poporului doar scirba si lehamite si nimic bun, incurajator?! De ce exista pt dvs doar realitatea neagra,cind pt prima oara totusi incep sa se vada si vlastari proaspeti si curati pe ici pe colo?? De ce tebuie sa ne induceti vesnic gindirea negativa si pesimista cind realiatea incepe sa se schimbe in bine???


pai cam ce ziceam noi leo...insa altii vor fii de alta parere

[don_denver]

A pierdut Romania!

Ovidiu Nahoi

Sambata, 23 Iulie 2005

Cine se bucura si cine nu de compromiterea anticipatelor

Ce s-a intamplat, de fapt, in ultima saptamana ? Nimic deosebit. Romania normala, aflata sub regimul de ocupatie al cumetriilor politico-financiare si justitiei ticalosite, a mai primit un pumn intre ochi. Pur si simplu, EI au castigat din nou.
Au jucat destept. Au stiut sa suprapuna imaginea satelor inundate peste cea a crizei politice generate de respingerea legilor justitiei. Au facut in asa fel incat compromiterea reformei justitiei sa para un moft al unor politicieni rupti de realitate. Emotia publica ajunsese deja la cote maxime cand in scena si-a facut aparitia Ion Iliescu. Apoi, un sondaj de opinie venit la fix a dat lovitura de gratie. Tariceanu s-a predat.
Aparent, a castigat Romania. Avem un guvern sprijinit de parlament in lupta contra inundatiilor. Avem liniste si stabilitate. Plus o opozitie si cateva televiziuni multumite. In realitate, Romania a pierdut. De fapt, intre declansarea in parlament a procedurilor pentru alegerile anticipate si actiunile din teren pentru refacerea zonelor inundate nu-i mare legatura. Parlamentarii si-ar fi vazut de procedurile lor, ministrii, prefectii si administratiile locale s-ar fi ocupat de inundatii.
Chiar credeti ca acestia din urma nu s-ar fi descurcat fara prezenta la fata locului a parlamentarilor? Dimpotriva, apropierea campaniei electorale ar fi stimulat suplimentar autoritatile. Cu sau fara campanie electorala, refacerea satelor, a drumurilor si a cailor ferate se va produce.
Altceva nu va mai fi posibil: o schimbare rapida si fundamentala a sistemului de justitie. Iar asta va costa Romania pe termen lung. Va insemna mai putine investitii straine, mai multa aroganta din partea celor care stiu ca-si pot permite sa fure oricat fara sa li se intample nimic, mai multa umilinta pentru oamenii simpli aflati in cautarea dreptatii.
Romania dinamica, onesta si proeuropeana, a celor care vor sa traiasca normal, guvernati de legi egale pentru toti, trebuie sa lase ochii in jos. A pierdut o mare batalie. De castigat, a castigat (iarasi) oligarhia politico-financiaro-mediatica, crescuta intr-un mediu favorabil: terenul ferm al vechilor relatii ********o-nomenclaturiste, apele tulburi legislative, aerul viciat al coruptiei generalizate.
Sa fie acesta un Waterloo al sperantelor pentru o Romanie europeana? Depinde si de prestatia viitoare a lui Tariceanu.
Invitat joi seara la talk-show-ul lui Stelian Tanase, seful guvernului a negat existenta oricarei intelegeri cu PSD. Mai mult, i-a amenintat printre dinti pe cei care au facut posibil jaful silvic, in buna masura responsabil pentru distrugerile provocate de ploile lui iulie.
Tariceanu are de demonstrat ca, in pofida ezitarilor din ultima saptamana, si-a pastrat si vointa, dar mai ales mijloacele politice pentru a realiza o adevarata schimbare in Romania. Pariaza cineva pe el?

[King of Hell]

* Fuziune (im)posibila

Marius Nicoara si Emil Boc nu mai vor sa existe si “U”, si CFR Ecomax
Consiliul Local este actionar majoritar la Club Fotbal Municipal “U” S.A., iar Consiliul Judetean e pe cale sa devina actionar la CFR Ecomax, prin intermediul Complexului Univers T, cunoscut sub denumirea de Casa Tineretului. Planul lui Marius Nicoara, presedintele Consiliului Judetean, anuntat imediat dupa investitura, este ca orasul sa aiba o singura echipa de fotbal. Un plan care a inceput sa ii placa din ce in ce mai mult si primarului Emil Boc.
Marius Nicoara, presedintele Consiliului Judetean, nu renunta la mai vechea sa idee, anuntata inca din primele zile de la preluarea functiei, aceea de unificare a celor doua echipe de fotbal ale orasului: “U” si CFR Ecomax. Planul lui Nicoara este destept, axat in principal pe latura economica, aproape fara nici o legatura cu traditia celor doua echipe si sentimentele impartasite de suporteri, care, daca ar fi intrebati, ar refuza din start fuziunea. Peste toate aceste “ingrediente” sentimentale, Nicoara este dispus sa treaca cu nonsalanta, in virtutea unui simplu calcul matematic, care ii demonstreaza ca impartirea fondurilor sustinerii celor doua cluburi nu produce performanta, ci doar dezordine si intretinerea unei atmosfere ostile in oras.
La inceput rezervat, insa cu aplecare mai mult spre “U”, cel putin in campania electorala, primarul Emil Boc a inceput sa simta cam dinspre ce parte a orasului bate vantul si a inceput sa sustina si el ideea fuziunii dintre “U” si CFR. Vizitat la Primarie de Cristian Topescu, Ionut Lupescu si Florin Prunea, cu ocazia unei competitii rezervata liceenilor, Emil Boc s-a prezentat in fata ziaristilor cu lectia predata de catre oaspeti, care i-au inoculat ideea fuziunii. Boc a sustinut atunci obligativitatea formarii unei singure echipe de fotbal, care, spunea el, sa se poata bate, de la egal la egal, dupa modelul Timisoarei, cu formatiile din Bucuresti. Raspunsul oficialilor celor doua cluburi a fost diferit. CFR Ecomax s-a aratat dispusa sa discute, insa reprezentantul Universitatii Cluj a spus ca acest lucru este imposibil, pentru ca sunt aspecte ce nu pot fi sterse din istoria clubului si memoria suporterilor Universitatii.

Casa Tineretului, intre afacere si capital social
Complexul Univers T – Casa Tineretului – se afla in proprietatea Consiliului Judetean. Patronul CFR Ecomax, Paszkany Arpad, a solicitat CJ sa participe la marirea capitalului social al Societatii Comerciale Sportive Clubul de Fotbal CFR Ecomax Cluj SA. Modul in care CJ ar urma sa devina actionar e simplu: complexul Univers T va participa cu aport in natura la capitalul social al societatii condusa de Paszkany Arpad. Suprafata intregului complex este de 7* 470 metri patrati, iar pretul minim de vanzare a terenurilor in zona in care se afla Univers T este de 100 de euro pe metru patrat. Un calcul simplu arata ca valoarea minima a terenului este de circa 7 milioane de euro. La aceasta suma se adauga si valoarea constructiei, cu toate utilitatile de care dispune.
In total, Univers T costa cel putin 20 de milioane de euro. Acesta este aportul Consiliului Judetean la marirea capitalului social al SCS CF CFR Ecomax Cluj SA. Astfel, CJ devine, evident, actionarul majoritar al clubului “feroviar”. De aici incepe adevaratul plan al lui Marius Nicoara care, odata devenit “stapan” la CFR Ecomax, poate declansa fuziunea dintre “U” si CFR Ecomax.

“U”, finantata de CL si condusa din umbra de BT
Condusa timp de multi ani de membri marcanti ai PSD Cluj, “U” a incaput, dupa schimbarea noii puteri locale, pe mana esicherului politic de centru-dreapta. Finantata aproape exclusiv de catre Consiliul Local, Club Fotbal Municpal “U” SA ii mai are ca actionari pe FC “U” (“non-profit”), Camera de Comert si Industrie Cluj, Consortiul Universitatilor Clujene si Banca Transilvania. Dintre acesti patru actionari, doar Banca Transilvania are un cuvant de spus, desi aportul acesteia la maririle de capital social au fost infime, aceasta si din cauza statutului bancii. Condusa de liberali, printre care si Marius Nicoara, Banca Transilvania poate deveni in scurt timp principala punte de legatura dintre Consiliul Judetean si Consiliul Local, unde unul dintre cei doi viceprimari este liberalul Adrian Popa, un infocat suporter al CFR Ecomax.
Incercarea reprezentantului bancii, Nicolae Tarcea, de scoatere pe usa din dos a societatii non-profit FC “U” din noul SA de la “U” nu este deloc intamplatoare, “non-profitul” fiind unicul ciot de care s-ar putea impiedica autorii planului de fuziune. Asupra acestora, in mai multe randuri, s-au declansat cateva atacuri, majoritatea fiind dirijate atunci cand Universitatea incepuse sa se insanatoseasca. Cei care au comandat si sustinut aceste “bombardamente” mediatice nu sunt greu de ghicit.

A promis Universitatii ca ii va fi bine
La cocktail-ul organizat cu ocazia implinirii a 85 de ani de existenta ai clubului Universitatea Cluj, presedintele Consiliului Judetean a fost invitat sa ia cuvantul. Printre alte multe cuvinte frumoase adresate istoriei, Marius Nicoara a spus ca, din calitatea de presedinte a Consiliului Judetean, va face ca Universitatii sa ii mearga bine. Mult mai bine ca inainte. Atunci, Nicoara nu a dorit sa dezvolte subiectul, insa dupa cateva zile de la investitura a declarat ca existenta a doua echipe de fotbal in Cluj este inoportuna. Cu alta ocazie, el a reiterat cele spuse anterior si a declarat ca, din punct de vedere economic, distribuirea de fonduri si in stanga si-n dreapta nu foloseste nimanui, cu atat mai putin performantei.
“Intr-un viitor nu prea indepartat, cele doua echipe trebuie sa fuzioneze, cu atat mai mult cu cat nici una dintre echipe nu dispune de un stadion de nivel european”, a declarat Marius Nicoara, referindu-se direct la stadiul de degradare a stadionului “Ion Moina”.

Suporterii ar fi principala piedica, dar pentru cat timp?
Fuziunea dintre “U” si CFR Ecomax s-ar putea lovi doar de protestul suporterilor Universitatii Cluj si de unii membri ai clubului “U”, care, pana atunci, s-ar mai putea afla la conducerea sau in anturajul acestuia. Dinspre CFR Ecomax fuziunea este privita altfel, ca o continuare normala a lucrului inceput inca din Divizia C, cu, bineinteles, respectarea pozitiilor de conducere si influenta in viitorul Consiliu de Administratie. Asa cum a declarat un oficial al clubului din Gruia, traditia si istoria nu inseamna decat trecut. Mai la vale, in apropierea Somesului, acestea sunt tinute cu dintii, iar sigla si culorile nu sunt de vanzare, nici macar puse in discutie. Iar aceste aspecte ori nu sunt intelese de Nicoara si Boc, ori cineva nu ii lasa sa inteleaga.

Sursa: Ziua de Cluj

[don_denver]

Julieta e neagra si Romeo japonez

MULTE CUVINTE trebuie folosite, nu si verificate. Nu stii niciodata la ce ajungi daca te apuci sa le zgandari la inteles. Daca intrebi o mie de oameni: "Mai cetatenilor, precis stiti ce e dragostea?, toti o mie or sa raspunda ca stiu. Nu-i prudent sa-i intrebi si ce e dragostea, nu in general, ci in vietile lor, fiindca vei capata cele mai aberante definiri. Nici una la fel cu ideea ta despre iubire. Show-urile pentru masele largi ale unor pos-turi tv, in care subiectul e dragostea, iar subiectii niste anonimi ajunsi pentru prima oara in situatia de a-si dezveli, fata cu multimi de martori, povestile lor de dragoste, fac patologia unui sentiment. Asisti la explicatiile unor oameni care au cazut la un examen decisiv. Singurul lucru comun in aceste disectii pe suflet deschis e convingerea c-au ratat examenul din vina altora: a partenerilor, a familiilor, a societatii. Probabil ca asta si face vitalitatea tezei ca omul e nascut pentru dragoste. Ca exista un absolut in dragoste dat de Dumnezeu fiecaruia din noi, dar pe care nu-l aflam intreg niciodata, ci doar farame, din cauze exterioare noua.

CE INSEAMNA sa nu te mai poti bucura de clipa? Sa te duci la un McDonald’s, sa cumperi un cornet cu cartofi prajiti, dar sa-ti ramana cartofii in gat socotind ca, din banii dati pe o suta de grame la restaurant, cumperi din piata sase kilograme si mananci cu toata familia numai cartofi prajiti toata saptamana. Asta nu-i saracie, e calicie. Saracia te rascroieste calic. Nimic din ce poate fi bun pe moment nu se mai justifica economic. Si un Buna ziua! e o risipa. Cu energia cheltuita pe un Buna ziua! care nu foloseste la nimic poti sa-ti injuri soarta in gand o zi intreaga.

PE CANALUL MEZZO, un tenor chinez, dar chinez de tot, interpreteaza pe o scena din China "Barbierul din Sevilla". Mondializarea duce la situatii contra firii. Muzica e un bun universal, dar un spaniol e totusi altceva decat un chinez. Basi si baritoni negri apar frecvent in operele compozitorilor clasici. Cunosc chiar si o montare cu Julieta negresa si Romeo japonez.

UNUIA, CARE A FOST ARTIST MEDIOCRU, i s-a organizat, nimeni n-ar putea sa spuna clar cu ce motive, o retrospectiva la un mare muzeu. Cat timp a fost viu, nici el, nici contemporanii n-ar fi cutezat nici cu gandul la o expozitie personala in acel mare muzeu. Acum, ca alte cauze nu intra in discutie – cum ar fi meritele artistice – e clar ca retrospectiva e un soi de recompensa postuma la faptul ca mediocrul ne-a lasat in pace.

DOUA DOAMNE IN VARSTA ma opresc pe strada cu aerul ca e obligatoriu ca un jurnalist sa stie mai multe decat ce se scrie in presa si ca e dreptul lor sa scoata de la mine ce stiu in plus despre marirea pensiilor, fata de ce anunta guvernantii. "A fost aseara la televiziunea publica – le spun – o emisiune de o ora pe tema asta." "La ce ora?", ma intreaba cele doua doamne. "La sase dupa-amiaza", raspund. Imi zambesc ingaduitoare, ca unuia care nu stie ce-i bun in viata. Pai, la ora sase nu e emisiunea aia, cu... etc., etc...? Nu-i nici o contradictie: batranii vor chiar pensii, nu dezbateri tematice.

[don_denver]

despre ciclism, de la ei, de la noi, contrarii, diferente, ce, cum si unde:
Turul Imposibil

Ovidiu Nahoi
Duminica, 24 Iulie 2005

Cred ca stiu cine este omul cu cea mai frumoasa meserie din lume. Il cheama Jean-Marie Leblanc si din 1989 este directorul Turului Frantei. (Incepand cu editia viitoare se va retrage, urmand sa-i ia locul „locotenentul” sau, Christian Preudhomme). Bineinteles ca nu-i tocmai o poezie sa organizezi o supercompetitie, cu aproape 200 de ciclisti, cu mai bine de o duzina de echipe, fiecare cu armata sa de directori sportivi, medici, nutritionisti, masori, mecanici, cu sute de jurnalisti acreditati, cu ambulante, cu restrictii de circulatie, cu mii si mii de probleme mari si mici.
Si, nu uitati, aici nu-i vorba despre o simpla intalnire a catorva sute sau mii de oameni, intr-un loc anume, ci de o caravana care strabate in fiecare an vreo 2.000 de kilometri. Si atunci, de ce ar fi aceasta meserie cea mai frumoasa din lume?
Ei bine, Jean-Marie Leblanc se ocupa de stabilirea traseului Turului in fiecare an. Pentru aceasta, el viziteaza toate locurile prin care caravana ar urma sa treaca in editia urmatoare, pentru a se asigura personal ca exista toate conditiile cerute de o asemenea competitie.
Trebuie sa fie minunat sa descoperi Franta an de an si sa mai fii si platit pentru asta. Sa mergi pe drumurile de tara umbrite de platani ori pe pantele line dintre viile din Bourgogne. Sa alegi cu sadism cele mai grele suisuri din Alpi si Pirinei. Sa te ingrijesti ca traseul sa cuprinda, de fiecare data, ba imaginea unui castel de pe Valea Loirei (anul acesta a fost Chambord), ba putin din albastrul Mediteranei, ba o imagine de-o clipa cu Pont du Gard, cu cetatea de la Carcassone, cu castelul Saint-Michel sau cu podul din Avignon. Cred ca, intr-adevar, aceasta este cea mai frumoasa meserie din cate pot exista.
Am indraznit sa visez si sa ma pun pentru cateva clipe in pielea unui Leblanc roman. Pe unde as duce un ipotetic Tur al Romaniei, consacrat echipelor profesioniste, transmis in direct in toate colturile lumii? (Competitia cu acest nume exista in realitate, dar la nivel de amatori si se desfasoara practic in anonimat). As incepe cu un contratimp individual intre Mangalia si Olimp, cand pe faleze, cand printre hoteluri. Ar putea urma vreo doua etape pentru sprinteri undeva in triunghiul dintre Bucuresti, mare si Delta. Mi-i si imaginez pe Boonen si pe McEwan tragand tare sa castige sprintul de pe podul de la Cernavoda. Un final de etapa la Tulcea si o zi de odihna la marginea Deltei ar fi un punct obligatoriu. Ar veni apoi etapele dure de munte, pe Transfagarasan sau in Cheile Bicazului - un adevarat Alpes de Huez al Romaniei care l-ar pune la grea incercare chiar si pe unul ca Rasmussen. As mai pune o etapa pe Obcinile Bucovinei, prin satele razesilor si printre manastiri, apoi una prin pasul Tihuta, ca tot suntem tara lui Dracula, si o alta pe vaile Maramuresului. M-as intoarce prin cateva din orasele Transilvaniei, n-as ocoli minunata Vale a Ariesului din Apuseni si as trece si prin defileul Dunarii. Ar mai putea fi un contratimp pe echipe, undeva pe Valea Oltului sau pe strazile din Brasov. Finalul, bineinteles, la Bucuresti, pe sub Arcul de Triumf.
Ciclismul nu e numai sport. Un tur de anvergura este si un extraordinar prilej de a prezenta o tara in fata lumii intregi. Dar nu e vorba numai de peisaje, ci de un montaj financiar si logistic de cea mai inalta clasa. In acest sport spectatorii nu platesc bilete. Veniturile vin din publicitate si drepturi de televiziune. Ori esti in circuitul mondial, ori nu existi. Fara premii de unu, doua milioane de euro n-ai sanse sa fii bagat in seama. Avem noi o piata de publicitate capabila sa asigure sustinerea unei asemenea competitii? Cu siguranta, nu. Vine apoi infrastructura: sosele bune, legaturi rapide prin internet din orice colt al tarii, capacitati de cazare si masa pentru sportivi, oficiali, tehnicienii echipelor, ziaristi. Mai este nevoie de o echipa de profesionisti de televiziune, care sa stie sa faca din competitie un spectacol al imaginii. Si, in sfarsit, e vorba de traditie. In Franta, mai ales, trecerea caravanei este o sarbatoare de care multe comunitati locale au parte doar o data sau de doua ori intr-un secol. Iar o asemenea traditie creste greu. La noi, nici nu s-a nascut.
Asa ca suntem de-abia in preistorie. Mai avem de strabatut un veac de civilizatie pana cand vom putea sa punem pe picioare un asemenea proiect de reprezentare nationala. Si pana cand cea mai frumoasa meserie din lume se va putea practica si la noi. Asa ca azi, cei mai mari ciclisti ai lumii vor trece tot pe sub Arcul de Triumf din Paris, asa cum o fac de mai bine de o suta de ani.

P.S. Cu siguranta, numele George Hapciuc, Virgil Marmocea, Nicolae Tapu si Constantin Tudose nu va spun nimic. Ei sunt singurii romani participanti la Turul Frantei, in editia 1936. Nici unul n-a reusit sa intre in clasamentul final. Au abandonat pe parcurs.

[don_denver]

Editorial - Drumul scurt de la prim-ministru la prim-sinistru
Pavel Lucescu


Ca cetatean roman, Calin Popescu-Tariceanu n-are nici o vina ca „a innebunit clima“ si Romania a ajuns, fara voie, campioana la natatie. Ca sef al Executivului nici atit, cu atit mai mult cu cit mare parte din pagubele produse de inundatii au fost posibile ca urmare a jafului din perioada cind la putere erau altii. Ca politician insa, Calin Popescu-Tariceanu e vinovat.

Tariceanu e vinovat pentru ca s-a dovedit a fi limitat. Pentru ca gindeste pe termen scurt si actioneaza precum sinistratii care, neasigurindu-si bunurile de-o viata, cind da nenorocirea peste ei nu le mai ramine decit sa incerce sa-si scape pielea. Si s-o ia de la zero, sperind la mila semenilor si la sinchiseala statului. Ca si acestia, politicianul Tariceanu stirneste acum doar o oarecare compasiune. Dar a pierdut orice garantie de incredere. Calin a ajuns premier prin forta unor imprejurari pe care nu-i cazul acum sa le reamintim. Drept consecinta a acelorasi imprejurari, a fost ales mai apoi si lider al PNL. Prin urmare, o intelegere realista a situatiei i-ar fi impus lui Popescu sa nu confunde piscul puterii pe care l-a atins (premier si sef al principalului partid de guvernamint) cu puterea insasi. Aceasta, din pacate pentru el, e in alta parte si la ea trebuia sa se raporteze. Am spus „sa se raporteze“ si nu sa se inchine. Nu s-a intimplat asa, si de-acum nu-i ramine decit sa traga ponoasele. Pentru ca, imi permit s-o afirm, Tariceanu nu mai are de ales de acum incolo decit drumul in jos. Una dintre erorile de interpretare in care au cazut multi, pina la un moment dat inclusiv semnatarul acestor rinduri, e sa-i puna in circa lui Traian beleaua de pe capul lui Calin. Sa-l pre-judece pe Basescu drept autor moral, cinic si rau intentionat al compromiterii lui Tariceanu. Politica e un joc pervers al puterii, in care miza principala nu e sa punctezi, ci sa ramii in teren. Iar in teren ramine cel care greseste mai putin. Tariceanu a gresit prea mult si de-aici inainte risca sa fie eliminat din joc. Unde a gresit? In primul rind, in relatia cu Basescu. Iluzionat de puterea formala pe care i-o confera titulatura de prim-ministru si sef de partid guvernamental, Calin a luat aceasta putere ca pe un dat personal. Au fost suficiente citeva ghionturi, pe care, altminteri, unui politician realitatea are grija sa i le ofere fara sa stea prea mult pe ginduri, pentru ca omul politic Tariceanu sa intre in panica. A inteles corect ca urmeaza sa scada in sondaje, ceea ce s-a si intimplat, dar n-a inteles care-i solutia. Impins de colegi de partid cu interese inguste si, probabil, sfatuit prost de unii consilieri, politicianul Tariceanu a ajuns sa creada ca problema sa e Basescu si ca trebuie neaparat sa-i tina piept. Fals! Basescu n-a considerat nici o secunda ca Tariceanu ar putea fi o problema si, mai rau, ca i-ar fi vreun fel de adversar. Pentru presedinte, inamicul nu-i nici macar opozitia. Basescu, in schimb, a inteles corect ca adevaratul adversar al puterii e „poporul“, si in lupta cu acesta l-a vrut pe Tariceanu macar politician intelept, daca nu si aliat convins.

In termeni strict politici, batalia cu adversarul numit „popor“ insemna alegeri anticipate. Pentru ca, atunci cind esti la putere, anticipatele nu reprezinta „intoarcere la popor“ (asta-i o formula de uz strict electoral), ci prevenirea dezastrului pe care incepe sa-l promita „intoarcerea poporului“ impotriva ta. Politician de cabinet, Calin Popescu-Tariceanu a jucat cartea ambitului personal, in timp ce Basescu, prin anticipate, tragea sa salveze puterea. Si, culmea!, desi nu-l interesa, salvind puterea, il scapa, la gramada, si pe Tariceanu. Cu ce s-a ales acesta din urma? Refuzind sa se confrunte cu „poporul“, declansind alegeri anticipate, s-a trezit aruncat intr-o batalie cu propria-i legitimitate. Mai exact, cu propriul partid. Halal politica! Tariceanu n-a vazut padurea din cauza copacilor si a mai si dat cu capul in ei. La modul cel mai practic, a refuzat adevarata miza a puterii care insemna confruntarea cu „poporul“ si s-a trezit avind deasupra capului satirul anticipatelor in propriul partid. Pe care, vineri seara, la Casa Dante, culmea succesului, le-a evitat. Felicitari! •

[Leo_]

La umbra securismului in floare
Mircea Mihaies

Ce suflet inecat in zgura, ce mlastina a mintii, ce spaime atavice si, in cele din urma, cita ura fata de propriul neam poti avea ca sa-ti treaca prin cap ce le-a trecut, recent, celor patru parlamentari PSD? Gabriel Oprea, Ion Stan, Eugen Bejinariu, George-Cristian Maior sint patru inteligente ce-au produs un proiect de lege care nu doar ca permite, incurajeaza, ci obliga la interceptarea de catre „organe” a oricarei forme de comunicare – electronica, scrisa sau audio – a cetateanului roman. Daca ar fi votata – si de ce n-ar fi?! –, o asemenea lege ar transforma Romania intr-un cimp concentrationar care l-ar face pe mustaciosul Stalin sa zimbeasca fericit si pe Hitler sa sughita de risete dracesti.

Cei patru domni nu sint, cum ar reiesi din documentul plin de resentiment si ura fata de romani – toti, absolut toti, potentiali infractori – pe care l-au puiat, reprezentantii vreunei puteri vrajmase, profund ostile poporului. Nu, ei sint alesi de alti romani, pentru a produce legi care sa-i ajute sa traiasca mai bine. Si-o fi enuntat vreunul dintre ei, explicit, in campania electorala, ideile politice? Or fi spus ca ocupatia lor de capatii e bagarea calusului in gura naivilor chemati, o data la patru ani, sa depuna votul in urna? Or fi avut minima onestitate sa le-o zvirle de la obraz: „Bai, idiotilor, sa stiti ca, daca ajung in Parlament, o sa fac niste legi de-o sa va ia dracu’“?

Ma indoiesc profund. Dupa cum ma indoiesc ca ei sint cu adevarat reprezentantii poporului roman. Alesi la gramada, pe lista partidului pradatorilor, numit PSD, ei fac jocul bandelor perfect organizate de fosti activisti si ********i pripasiti in jurul lui Ion Iliescu. Oprea-Stan-Bejinariu-Maior (OSBM) sint numele unui cosmar redesteptat intr-un moment cind partidul-capusa face eforturi disperate de a reveni in prim-planul vietii publice. Probabil ca in adincul insondabil al cugetului lor acesti domni nici macar nu-si dau seama la ce se expun sau la ce-si expun copiii, rudele sau prietenii (daca or fi avind).

A transforma tara intr-o vasta retea de spionaj, a stoca sutele de miliarde de convorbiri telefonice sau e-mailuri, a „fila” corespondenta, intr-un cuvint, a introduce o cenzura fara precedent in istorie chiar ca e o misiune demna de pesedei. Prin gruparea OSBM, grotescul de tip ********ic a atins culmi inimaginabile. Nu doar ca oamenii vor fi controlati, dar orice lucrator din domeniul postei si al comunicatiilor electronice devine complicele neo-securismului pesedist. Legea morbida a OSBM-istilor ii obliga, pur si simplu, sa predea „organelor” „expeditiile care le sint incredintate spre transmitere prin posta sau telecomunicatii, precum si sa inlesneasca acestor organe interceptarea traficului de comunicatii si citirea corespondentei de orice fel”.

Am citit rindurile de mai sus cu senzatia de voma ca retraiesc ororile lui Ceausescu. Doar atunci ********ii isi inchipuiau ca vor mentine in eternitate sistemul pe care-l slugareau. In practica, nebunia imaginata de grupul OSBM nu are cum sa functioneze. Ar insemna ca jumatate dintre romani vor fi supravegheati de cealalta jumatate. Ceea ce e prea mult chiar si la noi, unde pe vremea comunismului turnatoria devenise un fel de sport national. De-a dreptul maladiva e precizarea care nu putea iesi decit dintr-o minte perversa: „Informatiile cerute trebuie transmise concomitent cu obtinerea lor”. I-auzi! De ce nu chiar deodata cu producerea lor?! Adica, sa scriem chiar noi, cei vizati, in doua exemplare: unul pentru destinatar, celalalt direct pentru Securitate?!

Sa ne imaginam ca o astfel de porcarie va trece prin Parlamentul Romaniei. Cu ce se va alege poporul din asta? Ma refer la cei saptezeci-optzeci la suta dintre romani care nu scriu si nu primesc nici un fel de corespondenta (decit, eventual, fluturasii din campania electorala ai gruparii pesediste). Domnul Stan, cel priceput intr-ale „sigurantei nationale”, ne va comunica, probabil, ca o astfel de lege are scopul de a spori siguranta cetateanului. Ne garanteaza Domnia Sa ca nu va exista nici un atac terorist impotriva tarii? Sau e vorba doar de intarirea puterii serviciilor secrete, care vor palma pentru treburile lor murdare imense sume de la buget? Probabil ca pentru gruparea OSBM astea sint detalii. Da, niste detalii care-au facut ca, de ani si ani de zile, sa fim muscati de ciinii pe care-i hraneam cel mai bine.

Despre Oprea stiu ca e general, pe Maior il autodescrie numele. Despre ceilalti doi nici n-are rost sa intreb. Editia de simbata a unui ziar ii descria drept „Cei patru Beria ai Romaniei”. In fudulosenia lor inconstienta, probabil ca pesedeii sint mindri de comparatie. Sa nu uitam vechea zicala: cine seamana vint culege furtuna. Ar fi trist sa aflam, cindva, ca vor fi avut si ei sfirsitul sinistru al la fel de bine-intentionatului Lavrentii Pavlovici.



Cultura generala
Tudor Octavian

In liceele noastre, se face "cultura generala", insa ce-i asta si cat de generala sau de particulara trebuie sa fie astazi cultura, nu stiu nici ministrii.

In liceele noastre, lectiile cu care ar trebui sa inceapa invatatura nu-s predate de nimeni, fiindca nimeni nu le-a invatat, ca sa le poata da mai departe. E vorba de lectiile despre tehnicile invatatului si foloasele imediate si, in timp, ale asa-numitei culturi generale. Absolventii liceelor, cand ajung in alte lumi, descopera ca strainii n-au, ca noi, cultura generala – ca nu cunosc nici formula acidului sulfuric, nici care e capitala Madagascarului, iar ce e de-a dreptul impardonabil, nici ce lungime are fluviul Mississippi – si conchid ca romanii sunt destepti, iar ceilalti, restul lumii, prosti. Absolut toti romanii cu care am stat de vorba in Germania, Statele Unite sau Canada, mi-au vorbit de ignoranta localnicului in toate celea, adica in treburile in care pana si cel mai marginit absolvent de liceu de la noi tot stie ceva.

Cultura generala e un fel de a sapa 10 fantani de cate un metru adancime, in loc sa sapi una de 10 metri. Sunt, e drept, si locuri unde panza freatica e la suprafata, dar prima regula a fantanii e sa mergi la adanc. In opinia mea, liceul care nu are, ca lectie-cheie, in orarele pe toti anii lucrul cu computerul si lucrul cu programele nu numai ca nu e bun de nimic, dar face un mare rau tarii si viitorului imediat.

Cred, de asemenea, ca tot elevul trebuie sa vorbeasca la absolvire doua limbi de circulatie si ca limbile straine trebuie sa fie examenele cele mai dure. Statul democratic e o stare de lucruri si, totodata, un mod de folosinta. Cateva dintre materiile care-s obligatorii ar putea fi foarte bine facultative, insa cursul care sa se cheme Societatea, si chiar asta sa-i invete pe liceeni, cum functioneaza bine statul civilizat, e – va rog sa-mi iertati indrazneala – mult mai important decat algebra si geometria, ca factori de cultura generala. Ba chiar si decat nesfarsitele cursuri de literatura. La literatura, omul ajunge si singur, dar Societatea se invata cum trebuie numai cu mentor. In cele mai multe cazuri, intrebarile de bun-simt privitoare la continutul invatamantului par aberante, prin relatie cu niste programe traditionale. Si prin insusi acest fapt, aberante. Sa ma explic: la Universitate, la Filologie, unde cartile sunt subiectul permanent, nu exista catedre de tehnica si practica scrisului si nici de facerea cartilor. Am avut ocazia sa descopar ca in nici una dintre nenumaratele facultati de Jurnalistica, nascute din neant dupa 1990, obiectul principal nu e scrisul propriu-zis al articolului. Absolventii de la Ziaristica au cultura generala a jurnalismului, cu care pot sa-i sperie pe toti meseriasii ziarelor, dar nu cumva sa-i pui sa scrie! Nu ca n-ar fi in stare sa compuna un text pasabil, cu care sa castige ca niste slujbasi oarecare un salariu oarecare, dar, nestiind ce dar imparatesc e scrisul din placere, cu o motivatie interioara deslusita, nuantata si atent articulata, scriu ani de-a randul din sila.

Exista o cultura a motivatiilor, deasupra culturii generale, care te duce acolo unde ti-e locul potrivit. Lectia de Cultura motivatiilor se preda numai in tarile unde elevii sunt mai prosti ca ai nostri, fiindca habar n-au la cate grade fierbe unghiul drept si nici ce localitati inunda Oltul in satele unde primarilor li se rupe in 3,14 de Societate.

[don_denver]

Bine tudor octavian, jurnalul national

Mos Toma sapa in gradina. Mos Toma tocmai a iesit din spital. Il bate vantul de slab ce e. "Ce mai faci, bre?", intreaba postasul, care se opreste, cocotat pe bicicleta lui, sa-i dea o scrisoare de la fiu-sau, din Spania, si sa mai schimbe cateva vorbe.

"Ce sa fac – raspunde mosul –, fac foarte bine" "Da-n spital – se intereseaza postasul Stoian – cum a fost?" "Cum sa fie – zice mos Toma, deschizand cu maini nesigure scrisoarea –, a fost bine" "Pai, cum a fost bine – se mira Stoian – daca lumea spune ca o sa te opereze din nou?" "O sa ma opereze – zice mos Toma, cu ochii pe epistola de la Matei – si o sa fie si mai bine" "Se castiga frumos in Spania…", cugeta ca pentru sine postasul. "Da – confirma mos Toma –, se castiga bine. Cel mai bine" "Si – face postasul, vazand ca mos Toma ia la citit scrisoarea a doua oara – Matei e bine, nevasta-sa e bine, copiii sunt bine?" "Sunt bine toti – raspunde mosul –, ce sa spuna si el, e bine".

Postasul pleaca si in poarta deschisa se opreste agentul veterinar Nae. "Ia te uita la mos Toma – zice Nae, de parca i s-ar adresa unui copil care, exact cand nu se mai astepta nimeni, incepe sa mearga fara sa se mai tina de poala ma-sii –, lumea il da mort si el sapa la cartofi! Esti bine, nene?" "Bine de tot – raspunde mosul, fara sa se uite la Nae –, de ce n-as fi bine?!" "Se spunea-n sat ca te-a taiat rau…" "Ba m-a taiat bine", spune mos Toma. "A iesit si femeia?", se intereseaza Nae. "A mai ramas sa-i scoata si pietrele – il informeaza mos Toma pe agentul veterinar, asa cum discuta doi oameni care stiu ca, odata internat pentru criza reumatica, e musai sa ti se curete si rinichii de pietre –, i le da afara si e bine" "Da’ bine, ma, mosule – se enerveaza agentul Nae –, mama lui de bine, ieri te caram pe brate si azi esti calare pe sapa. Ce bine mai e si asta?" "Uite ca-i bine", mormaie mosul si Nae intelege ca discutia s-a terminat. "A dracului munca", zice agentul, facandu-i loc sa treaca inginerului Gruia. "Auzi, domnu’ sef – il sfatuieste veterinarul –, zi-i sa se astampere, c-acusi, acusi ii tinem lumanarea. Ramai prin preajma, ca-l cauta aia cu coasa in pat si el e-n gradina"

"Ce te-a gasit, nea Toma? – il cearta pe mos inginerul hotarnic – ce nu ti-e bine, de-ai iesit la treaba?!" Mos Toma nu-i raspunde, dar dupa felul in care infige sapa in pamant se vede ca are replica: ii e bine. "Atunci – zice Gruia ofensat –, sa-ti fie de bine! Vrei, vorbesti. Nu vrei, nu vorbesti. E bine si asa, e bine si altfel."

Mos Toma nici nu-si ridica privirea din pamant. A dat cu sapa de cand se stie. Cat timp poate sa tina sapa in mana, e bine.

[Leo_]

Terorismul, razboi pierdut?
Miruna Munteanu

Dupa aproape patru ani de "razboi impotriva terorismului", lumea nu este "un loc mai sigur", asa cum promitea presedintele Bush dupa atentatele de la 11 septembrie 2001. Dimpotriva. Amenintarile au crescut exponential. Violenta s-a raspandit pe toate meridianele. Ne-o demonstreaza si evenimentele de saptamana trecuta: atentatele de la Londra, Sharm el-Sheikh, Cairo, Bagdad si Beirut se adauga unei lungi liste de evenimente sangeroase inregistrate in ultimii patru ani.

Strategia anti-terorista a Washingtonului nu functioneaza. Nu pare sa dea rezultate. Sau, mai bine zis, produce rezultate dezastruoase. Desi costa, anual, sute de miliarde de dolari. Degeaba au lansat Statele Unite spectaculoase ofensive militare. Degeaba au fost legiferate restrictii ale libertatilor cetatenesti de neconceput in urma cu cinci ani. Degeaba au primit serviciile secrete puteri uriase si bugete astronomice. N-a folosit la nimic. Al-Queda pare mai omniprezenta ca niciodata. Irakul ocupat de americani nu a devenit democratic, ci s-a transformat intr-un adevarat magnet pentru islamisti fanatici. Dar si intr-un argument pentru recrutarea de noi teroristi. In Orientul mijlociu situatia este mai incendiara ca oricand, Siria si Iranul avand motive serioase sa se teama ca vor fi urmatoarele pe "lista neagra" a Administratiei Bush.

In loc de mai multa securitate, avem mai multa teama. Iar aceasta frica risca sa schimonoseasca chipul lumii democratice. Incidentul petrecut, vinerea trecuta, la Londra, este emblematic. Jean Charles de Menezes, un electrician brazilian, a fost impuscat in cap, de cinci ori, in statia de metrou Stockwell, fiindca politistii britanici au considerat comportamentul sau drept "suspect". Singura lui vina: purta haine groase (care ar fi putut disimula o bomba) si a rupt-o la fuga atunci cand a fost interpelat de oamenii legii (imbracati in civil). Martorii oculari au descris o scena de cosmar: "suspectul" era deja prabusit pe peron, in statia de metrou Stockwell, cand a fost executat, de la mica distanta, de politie. A fost o "tragica eroare" au explicat, duminica, autoritatile de la Londra, dupa ce Scotland Yard-ul a descoperit ca brazilianul nu avea nici o legatura cu terorismul. Omul se grabea pur si simplu la serviciu. Si s-a speriat, probabil, cand s-a vazut fugarit de un grup de barbati inarmati.

Jean Charles de Menezes a fost o victima a fricii. A propriei sale spaime, dar si a panicii politistilor, a climatului de teama instaurat de cateva zile in capitala britanica. Poate ca moartea sa nu a fost, totusi, zadarnica. Ea ar trebui sa ne deschisa tuturor ochii asupra primejdiei de a raspunde violentei cu o violenta la fel de oarba.

Frica este cel mai mare dusman al democratiei. Transforma multimea in turma usor mani****bila. Intuneca mintile, indeamna la intoleranta si la superficialitate. Si naste, mereu, violenta.

A propos de superficialitate. Aproape toate atentatele din ultimii ani au fost invariabil atribuite organizatiei Al-Queda, desi multe dintre ele fusesera revendicate de grupari teroriste mai mult sau mai putin obscure. Personal, am convingerea ca, in cele mai multe dintre cazuri, autorii nu-l vazusera in viata lor nici pe Osama ben Laden, nici pe vreunul dintre locotenentii acestuia. Daca ma insel, atunci Al-Queda este mai puternica acum, dupa patru ani de "razboi impotriva terorismului", decat era inainte de 11 septembrie 2001. Si atunci, la ce au folosit campaniile militare sangeroase si costisitoare din Afganistan si Irak, incursiunile fortelor speciale americane si operatiunile sub acoperire ale serviciilor secrete? Monitorizarile comunicatiilor electronice, interceptarile telefonice, detentiile fara mandat, interogatoriile "dure"? Toate aceste masuri extreme nu au produs nici un rezultat? Osama ben Laden nu a fost capturat. Privind stirile, el pare astazi mai letal ca niciodata. Undeva, ceva nu se leaga.

Nu stiu ce a mai ramas din Al-Queda, dar mi se pare imposibil ca forta sa sa fi crescut apocaliptic in conditii atat de ostile. Numele acestei organizatii s-a transformat insa intr-un fel de eticheta universala aplicata tuturor gruparilor teroriste musulmane. Indiferent cat de diferite le-ar fi motivatiile, obiectivele si tintele. Aceasta simplificare este primejdioasa. De ce? Din doua motive. In primul rand, pentru ca nu ne permite sa intelegem exact cine sunt "inamicii" si ce vor ei. Mult mai grav este, insa, faptul ca se unifica artificial - sub o singura emblema - aspiratii diverse ale celor mai violente factiuni ale lumii musulmane. O lume care nu a fost niciodata monolitica. Din contra. Ceea ce nu a putut nici un lider arab - unificarea Islamului - ar putea sa reuseasca acum Administratia Bush prin dezastruosul sau "razboi impotriva terorismului".




Nu am votat o girueta
Mircea Cartarescu

PSD este marele castigator al recentelor miscari politice ale Puterii, miscari pentru care cuvantul "penibil" nu e suficient de tare. Din nou, in locul unei solutii coerente s-a impus politicianismul nostru cel de toate zilele, de data asta lipsit de orice noima si de orice Dumnezeu. A fost ca un sir de driblinguri in urma carora fotbalistul s-a impiedicat de minge si s-a-ntins cat e de mare pe gazon. Sau ca o masina care iese inoportun pe contrasens, nu reuseste sa depaseasca si, cu chiu, cu vai, lasata de mila, se retrage in sir. Nu am cuvinte destul de dure ca sa calific decizia premierului Tariceanu de a renunta la alegerile anticipate, dupa tot uriasul taraboi pe care l-a declansat initial. Poate doar "idiotie politica" ar fi expresia potrivita. Nu pot critica destul de dur, de asemenea, incoerenta – care de data asta m-a surprins si m-a stupefiat – a presedintelui Basescu in aceeasi chestiune. Puterea s-a dovedit, din pacate, ca si cea din 1996-2000, un aliaj slab, aflat in bataia tuturor vanturilor, incapabil sa aiba o directie si un cuvant de onoare comune. Dupa gigantica pirueta intre "imi dau demisia" si "nu mi-o mai dau", intre "anticipate" si "fara anticipate", e tardiva si caraghioasa declaratia lui Basescu ca nu va face compromisuri cu PSD-ul. Caci deja, permitand depasirea punctului critic pana la care anticipatele ar fi fost eficiente, el a facut un compromis care-l va costa mult mai mult decat banuieste. Si nu doar pe el, ci pe noi toti, care ne vom trezi in cativa ani ca nu vom fi lasati sa traim de cei pe care nu i-am lasat acum sa moara. Cred ca, in momentul in care Traian Basescu a "mediat" problema articolelor din legea Justitiei declarate neconstitutionale si a deschis astfel calea opririi anticipatelor, el a facut prima greseala politica majora din cariera sa. Intr-o deruta inexplicabila, corsarul si-a asezat in acel moment tunul invers pe afet si-a tras o ghiulea in propria corabie, facand o gaura cat toate zilele in babord. Ati observat probabil cu totii in acel moment jubilarea lui Mircea Geoana si a lui Nastase, ca si perplexitatea liberalilor si-a democratilor. Speranta ramasese la Tariceanu, care insa a festelit-o cum nu cred c-a mai facut-o vreodata un politician roman: bataios, independent, si-a anuntat imediat hotararea "irevocabila" de a continua pe drumul anticipatelor. Cuvantul acesta, "irevocabil", nu trebuie luat usor. El este un cuvant care implica onoarea si seriozitatea celui care-l foloseste. Si in Obor el trebuie onorat, darmite in Parlament. Un politician care, ca actualul prim-ministru, il rosteste si apoi il neaga ramane definitiv un om necredibil, un om fara cuvant. Intr-adevar, la doar cateva zile el a incheiat discutia cu anticipatele, renuntand la ele si pierzand, astfel, tot capitalul politic pe care, cu onestitate si moderatie, il acumulase pana atunci. Dupa parerea mea, indiferent daca ramane la guvernare in perioada care urmeaza sau nu, premierul Tariceanu si-a cam dat deja viitorul politic la spate.

Partidul Social Democrat ar fi fost prins pe picior gresit de solutia anticipatelor, care, in ciuda alibiului premierului, s-ar fi putut desfasura fara nici un fel de risc de destabilizare pentru tara. Deja partidul coruptilor il scosese-n geam, cum am prezis, pe mos Iliescu, solutie dictata de disperare. Deja faceau apel la inimaginabila solutie a Guvernului "de uniune nationala", ceea ce, in situatia politica actuala, ar fi literalmente un guvern de uniune a politiei cu infractorii. Dupa ce Tariceanu s-a lepadat si el de anticipate, ratand prosteste un moment politic esential, am vazut la televizor, pe fetele de harciogi si de nevastuici ale liderilor pesedisti, reflectarea odei bucuriei. O usurare fara limite, o fericire neascunsa.

Am citit ca sucirile si rasucirile actualei Puteri s-ar datora ba inundatiilor, ba criticilor din PSD, ba directivelor de la Bruxelles, care, sufland din varii parti, ar fi destabilizat guvernarea si i-ar fi influentat deciziile. Dar ce este Guvernul Tariceanu, girueta? Cocos de tabla pe acoperis, rotindu-se si scartaind la fiecare adiere? Cand ai o linie politica – si acest Guvern si-a afirmat-o de-atatea ori: reforma justitiei, lupta impotriva coruptiei, intrarea in Uniunea Europeana fara lestul hidos al trecutului, fara activistii si ********ii care sunt oligarhii de azi – e de toata jalea sa traga toti de tine ca de-o sperietoare de ciori, sucindu-te-ncotro vor ei...

Am sustinut din toate puterile actuala guvernare. O sprijin mai departe fiindca nu am ce face: alternativa e coruptia generalizata pe care-o stim prea bine din anii precedenti, regimul baronilor si-al vanatorilor de mistreti. Dar seria de balbaieli din luna aceasta m-a dezumflat considerabil. Nu doar in sondaje au scazut actualii carmuitori, ci si in ochii mei. Dac-ar mai fi ceva de sperat, as spera doar ca atat presedintele, cat si prim-ministrul vor fi cuprinsi de o dorinta de reabilitare in fata celor care i-au votat nu ca sa le aplaude piruetele politice, ci ca pe o sansa pentru Romania.

[don_denver]

Noua cenzura
Cristian Pirvulescu


Libertatea de expresie, cheia de bolta a democratiei, trebuie aparata. Dar impotriva cui? A statului, vine automat raspunsul. Dar daca statul este o fictiune, daca spatiul public nu functioneaza, daca institutiile publice sint dominate de grupuri private? Si, mai ales, daca cei care folosesc institutiile doar in interes privat detin si presa?

Controlul presei reprezinta o obsesie permanenta a celor puternici. Si pentru aceasta au nevoie de presa. Acum, aici, in Romania anului 2005, cind presa trece printr-o criza de adaptare la noul politico-economic, aceste interogatii sint necesare. Politicienii si oamenii de afaceri vor sa modeleze opinia publica, sa determine comportamentele, sa stabileasca obiectivele: intr-un cuvint, sa manipuleze.

Fara o presa libera, statul tinde sa se absolutizeze; cu o presa aflata doar in serviciu privat, interesul public dispare. Si intr-un caz, si in celalalt, egalitatea cetatenilor nu mai poate fi asigurata, iar libertatea devine doar o notiune lipsita de continut. Libertatea presei depinde nu doar de pluralismul institutional (mai multe ziare, mai multe statii radio, mai multe canale de televiziune), ci, mai ales, de caracteristicile mediului. Prim produs al capitalismului, in Romania, ca si aiurea (vezi tirajele incredibile si cozile la ziare din 1990), presa depinde de trei factori: tipul si autoritatea statului, calitatea economiei de piata si dinamica opiniei publice. Cita vreme statul este slab, autoritatea institutiilor este contestata de grupuri de interese ori de clanuri, iar coruptia devine o strategie de supravietuire generala, presa este in pericol. Cind economia de piata este mimata, iar libera concurenta este impiedicata, libertatea presei poate fi un accident fericit.

In Romania de astazi mani****rea publicului raspunde tendintei de a tine cei trei factori sub supraveghere. Protectia prin presa a intereselor oculte in fata unei justitii in cautarea autonomiei si impartialitatii (probabil, utopice) conduce spre o noua cenzura. Mai elaborata, mai putin brutala, aproape postmoderna, noua cenzura incearca sa se insinueze acolo unde vechea cenzura nu putea patrunde: in spatiul intim. Nimic nu pare sa scape acestei invazii. Preluind formule ale vechii propagande, asezonate cu elemente de marketing comercial, noua cenzura ridiculizeaza adversarul prin montaj, fara sa-l atace intotdeauna direct. De la rapirea celor trei jurnalisti la Bagdad la inundatiile din Moldova, ca sa dam doar doua exemple, decupajul partinitor si dominanta emotionala au dat proba acestui tip de presa.

Abandonarea informatiei in favoarea spectacolului a creat o stare de spirit favorabila spiralei tacerii. Situatia de cvasimonopol asupra surselor de informare a redus pina la caricatura toleranta fata de pozitia adversa. Amalgamul a creat confuzie; bunul-simt a fost pus la grea incercare. Modul clasic de aparare in fata agresiunii propagandistice nu este suficient pentru a face fata situatiei.

Vechea cenzura corespundea unei structuri de putere politica. Distanta politica dintre nomenclaturisto-********i si restul societatii era astronomica. Noua cenzura exprima inegalitatile economice si sociale ale tranzitiei. Distanta sociala dintre noii imbogatiti si ceilalti este ametitoare. Controlul mediei asigura acestei noi nomenclaturi protectie politica si juridica. Partid succesor al vechii nomenclaturi, PSD s-a pliat mai usor acestei configuratii; noii guvernanti sint fortati sa se conformeze ori sa accepte confruntarea. Intre statul slab si economia clanizata, presa este asfixiata.

Pentru a depasi acest paradox, libertatea presei ar trebui pusa nu doar in termeni negativi (protectia sferei private impotriva presiunilor informationale exterioare, mai ales ale statului), ci si in termeni pozitivi (nevoia de a comunica si de a dezbate cu altii). Intre stat si economia de piata exista un spatiu care poate asigura impartial libertatea de expresie: societatea civila. Astfel, cu toate efectele mani****toare, presa va functiona si ca mijloc de comunicare, si ca mediu de controverse. •

[don_denver]

Retragerile din politica
Cristian Patrasconiu


Spune-mi cum te retragi ca sa-ti spun cine esti. Functioneaza. La fel de bine insa functioneaza si acest test: spune-mi daca te retragi ca sa-ti spun cine esti!

Te poti retrage in mai multe feluri. Demn sau rusinos. Provizoriu sau definitiv. Poti sa te ascunzi bine de tot ori sa faci doar un pas in spate.

Liderii politici romani au experimentat cam toate formele de retragere. E drept ca cei mai multi dintre ei s-au retras elegant, dar e la fel de adevarat ca vorbim despre renuntare in Romania si nu in Anglia. Ca regula, relatia pe care o au politicienii romani cu ideea de retragere e jalnica.

Beat de putere, Ceausescu nu s-a retras la timp si a platit. Mutatis-mutandis, betia puterii i-a mai ajuns si pe altii, dupa 1989. Radu Vasile s-a inchis in biroul lui si abia intr-un tirziu a plecat de la guvern. La fel de greu s-a despartit de scaunul de premier si Victor Ciorbea, plecarile grele fiind o vocatie a acestuia, pentru ca a reeditat situatia de la guvern in PNTCD. Ion Iliescu a avut si el, recent, o tentativa de a face un pas in spate, in raport cu colegii de partid. A mimat plecarea citeva saptamini bune intr-atit de bine, incit a inceput sa fie luat in serios. Si-a revenit, in cele din urma, si, dupa pasul in spate din mai, acum e din nou in prim-plan, cu nesperatul capital politic acumulat pe seama inundatiilor si anticipatelor atirnat la rever. Un alt fost sef al statului a decis si el, in 2000, sa se retraga. Scirbit de atmosfera politica autohtona, Constantinescu a revenit jalnic asupra deciziei. Vadim Tudor, un alt personaj care s-a insinuat in centrul scenei politice, s-a retras si el, dar numai putin. A decis, la un moment dat, sa fie presedinte de onoare al PRM, dar, dupa citeva luni, a inteles ceea ce stia toata lumea: ca functiile care au legatura cu onoarea nu i se potrivesc. A revenit – cu prestatii previzibile si la fel de jalnice. In 2001, Petre Roman a inteles si el, greu, ca a venit timpul sa se retraga din fruntea PD. Pe de alta parte, servant ideal al lui Ion Iliescu, Nicolae Vacaroiu, fost premier si el cindva, a facut un pas in spate, care i-a adus beneficii: de doua ori consecutiv sefia Senatului. Nu mai insist cu alte exemple. Oricum le-as alege, vor ilustra regula – ca politicienii romani nu prea stiu sa se retraga. Exceptiile – de genul retragerii lui Valeriu Stoica in favoarea lui Theodor Stolojan, mutare care a revitalizat miscarea liberala - nu fac decit sa intareasca aceasta regula.

In fine, am facut acest incomplet inventar al retragerilor la virful politicii romanesti pentru ca in aceste zile se vorbeste de alte doua retrageri. Mona Musca a anuntat ca pleaca de la guvern si ca renunta si la functia din partid. Pe de alta parte, lui Tariceanu i se cere sa se retraga. Va fi interesant de vazut cum vor sta lucrurile la final, in cele doua cazuri.

P.S. Stolojan, solutia magica pentru PNL, s-a retras si el de vreo doua-trei ori pina acum. Multi spun ca cel putin o data nu a facut-o demn. •

[don_denver]

Vise fraudiene
# de Tudor Octavian


Nebunia s-a pornit de indata ce au plecat zugravii, si sotii Cepsoara au asezat toata saptamana lucrurile la locul lor.

"Nu-mi place deloc cum au lucrat – a zis parca visatoare doamna Cepsoara –, poti sa te superi, poti sa ma si bati, dar eu m-apuc sa zugravesc din nou." Domnul Cepsoara se indragostise de domnisoara Sabina in special pentru aceasta trasatura ferma a caracterului ei, ca ducea pana la capat tot ce promitea. Si inca repede. S-au cunoscut intr-o miercuri, la ora cinci, la sase au servit cate o prajitura "Cleopatra cu branza de vaci", la sase si un sfert a promis ferm ca o sa fie a lui si numai a lui, iar de la sapte fara douazeci pana la unsprezece fix, cand a iesit lumea de la Cinema "Aurora", unde rula seria a doua de la "Siberiada", si Sabina s-a imbracat si s-a grabit sa plece ca sa-i povesteasca maica-sii filmul, si-a tinut de sase ori fagaduiala.

Unii sunt de parere ca zugravitul unui apartament cu trei camere echivaleaza cu doi ani de viata. Varuiesti de doua ori, traiesti mai putin cu patru ani. Varuiesti, pana la varsta de 50 de ani, de zece ori, poti fi sigur ca esti mort de la 30. Iar cand serviciul e de asa natura ca pleci mereu pe teren si sotia te urmareste, cum cobori pe scari, ca sa revii dupa o saptamana, ideea ca la intoarcere gasesti muncitorii in casa si toate vraiste iti scoate peri albi.

Vreme de cincisprezece ani, doamna Cepsoara l-a tot amenintat pe Marcel cu zugravitul, pana ce omul a inceput sa aiba vise foarte urate. Peste zi, Marcel Cepsoara aproape ca nu-i mai lua in seama vaicarelile, cum ca traiesc ca tiganii si c-o sa vada el, cand o sa gaseasca zugravii la intoarcerea de la Fetesti, unde se ducea cel mai des impreuna cu seful. Insa in somn avea tot soiul de cosmaruri si toate incepeau in acelasi fel, cu o plecare si o sosire neasteptata. In vis, Marcel nu mai mergea la Fetesti, ci la Jakarta si nu mai achizitiona de la po****tie gaini, ci vapoare pentru statul roman. Putini au norocul sa viseze chestii atat de importante pentru tara si popor. La un moment dat, se facea ca se bagau pe fir rusii si Marcel Cepsoara cu seful nici nu mai ajungeau pana-n Indonezia. Erau opriti cu un fax la Sofia si de aici, via Copsa Mica, gata, ajungeau in Ferentari. De ce trebuia sa ocoleasca pe la Copsa Mica, Marcel nu se intreba. In vis, toate sunt altfel. Totusi, ceva il macina mai rau ca varuitul. Gandul ca Sabina tinea ca el sa plece cat mai des si mai mult de acasa, nu ca sa-si faca damblaua cu apartamentul, ci pentru ca avea un amant.

In vis, Marcel se intorcea pe neasteptate din delegatii si o prindea pe Sabina cu unul. De fiecare data cu altul. O batea, o ameninta cu cutitul, o schilodea – bineinteles, in vis –, iar Sabina, pe moarte, ranjea sfidator. Nu-i asa ca te-am pacalit bine cu zugravitul?, spunea rasul ei sarcastic si muribund.

Visele, cum spuneau odinioara filozofii, devin intotdeauna realitati. Intr-o seara, dupa ce s-a instalat cu seful in camera de oaspeti a Avicolei din Fetesti si au deschis cate o sticla cu bere, Marcel a lasat totul balta si, fara sa-i dea sefului nici o explicatie, a plecat ca apucatul spre Bucuresti. A stat un minut la usa apartamentului, simtind cum i s-aduna toata adrenalina in cap. Dinauntru, n-avea nici o indoiala, razbatea vocea grava a unui barbat si ciripeala fericita a nevesti-sii. Cu o lovitura de picior si cu o expresie de dement pe chip, Marcel a spart usa.

Dar n-a dat peste un barbat, ci peste mai multi. Doamna Cepsoara adusese zugravii.

[atac-online]

Editorialul zilei (http://www.atac-online.ro/detect/2.php)
sau...
My Yahoo Editorial (http://e.my.yahoo.com/config/cstore?.opt=content&.url=http://www.atac-online.ro/detect/detecteditorial.php)

[don_denver]

Partidul Bach
de Tudor Octavian


La o emisiune tv ar fi trebuit sa dialoghez cu unul dintre oamenii pe care ii evit. Remarcati sublinierea: nu-i detest, nu-i neg, nu-i vorbesc de rau. Ii evit. Nu ma intreb daca motivele pe care le am spre a-i ocoli sunt drepte. Cand reusesti sa ignori o persoana cateva decenii bune, nu te mai framanta motivele. Strazile, in toata lumea, au doua trotuare: unul e al tau, unul al celorlalti. Moderatorul emisiunii a insistat sa-i explic "ce aveam" cu respectivul. Asa e expresia: "Ce-ai, domnule, cu el? "Raspunsul ar fi trebuit sa fie: "Conteaza doar ce nu am cu el".

Exista prieteni, exista dusmani, cei mai multi semeni ne sunt indiferenti, dar exista si indivizi al caror fel de a gandi e o batjocura de neiertat la felul tau de a gandi. "Aha – a zis gazda – acum inteleg, aveti raportari culturale diferite". Pe invitatul emisiunii il evitam ca pe un ciumat, deoarece il auzisem zicand, intr-un context puternic alcoolizat, in care chiar si cei care nu ascultau deloc muzica clasica se simteau obligati la o parere, ca "Bach s-a varsat". Poti avea o multime de motive sa nu asculti muzica lui Bach. Nici eu n-ascult toata ziua Bach. Nu-i unul din compozitorii care ma tintuiesc in loc cand le ascult muzicile. Cand insa un om "de cultura" se exprima astfel despre un creator, care a dat o noua structura muzicii pentru cateva veacuri, e ca si cum ar vorbi cu pacat in public despre parinti. Ca si cum ar fi spus de taica-sau si de maica-sa ca "s-au varsat".

Raportarile culturale diferite au coordonatele apartenentei la un partid. Cu membrii partidului Adrian Copilul Minune, bunaoara, nu-i prudent sa te pui, fiindca atunci cand dezbati o idee cu unul, capeti o replica tare de la o suta. Nu-i cuminte sa dezbati nimic nici cu oamenii care spun, foarte siguri pe dansii, ca Bach, Beethoven sau Chopin "s-au varsat". Orientarile culturale diferite nu privesc doar artele, ci un intreg sistem de raportari de toate naturile. Dincolo de simpatii, de antipatii si de indiferenta exista nepotrivirile. Spune-i unui musulman ca bucoavna pe care si-a cladit credinta "s-a varsat" si ai un dusman de moarte.

Adesea, nepotrivirile sunt atat de acute, ca aduc a insulte. La o petrecere cu invitati asezati cu mare grija la masa, una din doamne s-a ridicat in toiul cinei si a parasit casa scurt, pentru ca domnul cu care se nimerise alaturi citea alte carti decat ea. Nu era vorba de intoleranta, ci de reactia la o incercare neconventionala de indoctrinare. "Am rabdat un titlu – s-a scuzat invitata – am rabdat doua titluri, i-am sugerat sa abandoneze tema, dar el, nimic. Parc-ar fi fost in calduri. Musai sa-mi explice el mie ca nu citesc ce-ar trebui. Inscrieti-l, dracului, intr-un partid, sa aiba cu cine se iubi!"

[Utilizator]

La cine scrii, domne?
de Dorin Tudoran
http://www.jurnalul.ro/articol_38004/la_cine_scrii__domne_.html

"Ma aflu in gradina unui restaurant bucurestean. Un prieten tine mortis sa-mi prezinte un posibil investitor, om doldora de bani, gata sa finanteze un ziar "ca lumea". Ne cantarim reciproc pe sub ramele ochelarilor de soare. Spre finalul mesei, invartind coniacul in paharul bulbucat, ma intreaba scurt "La cine scrii, domne?".
"La nimeni", raspund. Raspunsul il amuza. Ma amuza amuzamentul sau. Deschide o mapa asezata tacticos pe masa. "Pai, uite aici articolele dumitale din…" "Oh", spun, "vroiati sa ma intrebati unde scriu." Prietenul meu, intermediarul intalnirii, diplomat din nascare, da s-o dreaga "Ei, chestiune de semantica". "Da", zic eu. "Stati putin", replica potentialul patron de gazeta. "Lasati chestia asta cu semantica."
Cum semantica mi se pare o chestie buna, eu unul nu o las si incep sa-i explic celui pe cale de a deveni un Rupert Murdoch al romanilor ca mai interesant ar fi sa ne intrebam pentru cine scriem, cui ne adresam, adica. "Vrei sa spui ca Cutare nu-ti spune ce si cum sa scrii?", mi-o taie preopinentul. "Exact." "E un prost." "Dimpotriva, e destept." "Pai, daca vreau, eu pot sa fiu si mai destept." "Da?" "Da. Nici eu nu o sa spun oamenilor ce si cum sa scrie. O sa-ti spun dumitale si dumneata le spui lor, ca doar esti directorul ziarului." "Care ziar?" "Ziarul meu. Ii dam drumul in trei luni." "Fara mine." Rade.
"Bine. Cat iei pe articol acum? Eu iti dau dublu. Chiar triplu, daca e nevoie." "Nu e nevoie, e doar imposibil." "Zi, domne. Nu ma tocmesc. Cat iei acum?" "Nimic. Scriu de placere." E prima oara intr-un ceas de vorba cand il simt pierdut. E prima oara in viata lui cand nu poate da dublu, triplu "daca e nevoie". Si pentru asta nu ma va ierta vreodata.
Imi aduc aminte de acest episod la o sticla de Herradura Añejo, pe terasa unui restaurant din Coyoacan – nu departe de Casa Azul, cuibul Fridei Kahlo si a lui Diego Rivera – unde prietenul meu Carlos F. tocmai imi descifreaza razboiul de presa dintre sustinatorii si detractorii controversatului primar al capitalei mexicane.
Intors la hotel, imi iau posta electronica si ma amuz citind un articol trimis din Bucuresti. Un gazetar zglobiu scrie in bascalie despre alt gazetar zglobiu, acuzandu-l ca "scrie la Cutare". Ma intreb cat de repede va veni replica "Tocmai el vorbeste, care scrie la Cutare…". Abia ajuns in Washington, gasesc replica atat de previzibila in alta transa de mesaje electronice.
Romanii se casapesc reciproc pe ce nu au – bani. Se casapesc si pe ce au – bani. Intre timp, presa scrisa, vazuta si auzita a incaput pe mainile celor ce au facut bani frumosi, aiuritor de multi bani. Si intr-o tara foarte saraca, dar garnista cu o trupa de miliardari – azi in lei, maine in euro si dolari – perceptia este ca toti banii frumosi se fac urat. Asa ca, oriunde scrii astazi, oriunde apari pe sticla si orice microfon rontai, nu poti scapa de colierul suspiciunilor ce ti se atarna de gat.
Ciudad de Mexico (Distrito Federal). Ma uit pe geamul hotelului de cinci stele. In spate se afla fostul sat olimpic. Inchid ochii si le revad pe Lia Manoliu (58,28 m) si Viorica Viscopoleanu (6,28 m) castigand aurul in ’68. Si-l mai vad pe Bob Beamon plutind si amutind planeta pret de 8,90 m! Ma revad citind cronicile sportive ale unor Petre Gatu, Ioan Chirila, Emanuel Valeriu ori Radu Urziceanu. Dar mi-e imposibil sa ma imaginez cu aproape patru decenii in urma, terminand o alta tableta semnata Radu Cosasu, punand mana pe telefon si stropsindu-ma la autorul ei "La cine scrii, nea Relu?". Eram fericit sa-l citesc. Sunt si azi. Oriunde ar scrie.

Unii cred ca libertatea a complicat viata multora. Eu cred ca prostia. "

[Leo_]

Cranii de lemn - Mircea Mihaies
(Cotidianul)

Abia ce s-au strecurat precum camila prin urechea acului din mizeria numita „Cazul stenogramelor“, ca pesedeii au dat de alt bucluc: conversatiile pe Internet ale intelectualului Mitrea.

In mod normal, dialogul dintre fostul om cu manivela si junele din subordine, responsabil cu „imaginea“ la partid, n-ar fi trebuit sa indigneze pe nimeni. Ce sa faca opozitia altceva decit sa atace puterea, sa dea spituri la fluierul picioarelor si sa infiga pumnale pe la spate? Iar cind ai de-a face cu niste profesionisti ai dezinformarii, precum pesedeii, e de mirare ca se reduc la metode atit de blajine. Dar or fi obosit si baietii.

Atacurile de acest gen sint insa inutile: in fond, nu exista politician roman cu oarecare vechime despre care sa nu se fi spus, pina in clipa de fata, totul. A relua scheme ce si-au dovedit cu asupra de masura ineficienta arata ca vechiul aparat ********ic, preluat de pesedei, e cam depasit de evenimente. Si chiar daca doamnele ce receptionau inaltele indicatii mitriote erau gata sa mearga pina in pinzele albe, sansa de a-l compromite pe Traian Basescu este egala cu zero. Dupa loviturile de imagine in serie date de presedinte in ultimele saptamini, va fi nevoie de mult mai mult decit de invatacei ai lui Dincu - acest Harry Potter al dezinformarilor - pentru a-i crea vreo problema „Marinelului“.

Problema cu adevarat grava e alta, si ma mir ca vigilenta presa dimboviteana n-a semnalat-o: si anume ca pesedeii incercau sa-si plaseze marfa otravita pe un site al legionarilor. Aceasta e marea revelatie - de data aceasta indubitabila -, acesta e adevaratul chip al pesedimii. Acad. Razvan Theodorescu, cel care vedea, in vremea mineriadelor, legionari pe strazi, se vede confirmat cu stralucire. Da, mineriadele au fost provocate de legionari, numai ca ei nu faceau parte dintre „golanii“ Pietei Universitatii, ci din chiar fortele de ordine si puterea politica ale momentului.

Ii va fi foarte greu dlui Mitrea sa le explice colegilor din Europa cum de o forta ce-si trimbita atasamentul la democratie, jurind pe ideologia stingii, sta la mina ramasitelor extremei drepte. Prin ce procedee magice poate un mahar pesedist sa „posteze“ pe site-ul legionar orice doresc muschii fruntii sale? Te poti convinge, intrind pe adresa www.libertatea.info, ca „materialul nostru“, dupa cum il numea tandru Miron Mitrea in conversatia pe Messenger, a fost preluat cu promptitudine de indivizii care vad in Traian Basescu un pericol pentru natiune, iar in Mota - un etern salvator al romanimii.

Faptul ca extrema dreapta romaneasca este o colaboratoare fidela a partidului-stat cu valente totalitare limpezeste citeva dintre intimplarile mai vechi, care sugerau excelenta colaborare stinga-dreapta in viata politica romaneasca. Sa nu uitam ca una dintre ipotezele - pe care nimeni n-a reusit nici s-o confirme, dar nici s-o infirme - privind asasinarea lui Ioan Petru Culianu punea in discutie cooperarea Securitatii de la Bucuresti cu elementele legionare din America. In lumina eclatantei fratietati a cel putin unei parti a mostenitorilor Partidului Comunist si-a bratului sau inarmat, Securitatea, cu mostenitorii lui Zelea-Codreanu si Horia Sima, s-ar putea ca multe dintre enigmele postcomunismului romanesc sa nu mai fie atit de enigmatice.

Degeaba s-au intetit, in ultimele zile, atacurile la adresa comunistilor pe site-ul legionar. Faptul ca Miron Mitrea le-a furnizat cel putin un document („Miine sper sa apara materialul nostru cu Basescu mason din revista legionara ŤLibertateať“) doveste cam ce fel de politica (si cu ce fonduri?) fac noii corifei ai Miscarii Legionare. Jenanta situatie reuseste sa descrie, mai bine decit orice politolog, atit esecul extremei drepte, cit si pe cel al extremei stingi romanesti. Aceste miscari clar antidemocratice arata ca indivizii care le compun au nevoie unii de altii ca de apa si aer. Ei nu doar ca se motiveaza, dar se si potenteaza reciproc. „Omul nou“ al legionarilor a triumfat, dupa cum bine se stie, sub Nicolae Ceausescu. Astazi, prin urmasii acestuia, el redevine ceea ce fusese in visele demente ale lui Zelea-Codreanu si in „eseurile“ descreierate ale lui Horia Sima.

Conducerea din acest moment a PSD are de trecut un examen greu - pe care nu pare deloc decisa sa-l dea. Fie se desolidarizeaza de mirsaviile puse la cale de Miron Mitrea si uneltele sale, fie va trebui sa se resemneze cu imaginea de aliat statornic al extremei drepte romanesti. Ceea ce, sa recunoastem, ar fi inca o ironie a sortii: ca partidul nesatuilor si demagogilor sa confirme ca nu e alcatuit decit din ceea ce un legionar de frunte definea fara sa stie pe cine are in minte: cranii de lemn. •

[don_denver]

Iubiri la serviciu
Tudor Octavian
Jurnalul

Hai sa nu fim ipocriti. Toti am iubit candva pe cineva la serviciu. Acolo, bineinteles,unde lucrau si femei.

Cand esti toata ziua la slujba si stai nas in nas cu femei, care si ele isi irosesc viata prin birouri sau hale industriale, te ia asa o ciuda mocnita pe soarta. Ciuda ce duce adesea spre aventuri galante. As spune chiar ca adulterul e de neevitat. Un tip de adulter care nu se consuma neaparat la pat. De fapt, cele mai multe din aceste iubiri la serviciu sunt, in felul lor, caste. Priviri pline de promisiuni, apropouri pe furate, intre doua treburi ce nu pot fi evitate, tanjiri si tandreturi nesfarsite la telefon, discutii infiorate si totodata jenante, din care barbatul si femeia conchid ca totul incepe si se sfarseste la serviciu. Din pacate sau poate din fericire. Nimeni nu se razbuna pe un destin meschin, parasindu-si familia. E ca o bonificatie. Nimeni nu are sentimentul ca insala pe cineva.

Am participat, cand eram june, la o sedinta de partid, in care se discuta cazul directorului tehnic surprins de nevasta-sa, la ora 9 seara, in cabinet cu secretara-n brate. Omul trebuia anatemizat, fiindca sfida etica si morala comunista. Noi intre noi cazuseram de acord ca omul avea o vina. Nu aceea ca se incurcase cu secretara. Vina lui era ca se lasase prins. De altfel si politrucul de la judet, care conducea infamul tribunal, parea dispus sa-l condamne cu mazilirea din functie nu fiindca pacatuia in timpul serviciului, ci pentru ca fusese neglijent. Pentru ca obliga Partidul la o decizie, intr-o chestiune cu foarte mult "de la sine inteles" in ea. Il tin bine minte pe directorul acela. Obligat sa ia cuvantul si sa-i explice nevesti-sii, de fata cu toata functionarimea, ce-l impinsese la greseala, omul a venit cu o argumentatie de bun-simt. Pledoaria sa a primit pe loc aprobarea salii. El nu intarzia pana la miezul noptii la slujba ca sa-si insele consoarta. El o insela, intrucat era obligat sa fie tot timpul la slujba. Chiar si duminicile, pana noaptea tarziu. Confruntat cu solidaritatea declarata a salii, la cauza directorului lor, activistul trimis de judeteana "sa rezolve exemplar plangerea nevestei traduse" si-a permis sa lase dezbaterea mai libera decat se obisnuia. S-a petrecut atunci o a doua demascare, de data asta dinspre masele largi spre organe. O doamna botita si profund neluata in seama la traficul erotic dintre cele trei etaje ale Institutului de proiectari l-a denuntat hotarat pe presedintele sindicatului ca-si instalase o canapea tip Recamier in sala de sedinte. Ideea era ca presedintele sindicatului isi crease un avantaj erotic neprincipial intr-o afacere in care sexul batea de cand lumea functia.

Ca repartiza apartamentele dupa cum avea chef sau ca-si trimitea familia in statiuni de odihna cu bilete dosite de la sindicat era de inteles. Cine nu si-ar fi facut parte, daca avea painea si cutitul? Dar ca profita de un rang, care era ceva trecator, pentru o portie privilegiata, intr-o competitie de serviciu si de amor, in care toti eram prin voia lui Dumnezeu egali, asta nu mai putea fi iertat.

Sedinta de destituire a directorului tehnic s-a terminat logic cu alungarea din Institut, cu patul lui Recamier cu tot, a presedintelui de sindicat. Incidentul n-a fost consemnat in procesul-verbal. Problema Recamierei nu figura pe ordinea de zi, nici macar la "Diverse".

[dragos_popa17]

In apararea Monicai Macovei (2)

Grigore Cartianu
grigore.cartianu@evz.ro
Vineri, 09 Decembrie 2005

Cum sa faci justitie cu fanarioti?

Ultimii 16 ani pot fi numiti epoca rusinii pentru justitia din Romania. Ei s-au asezat, precum placile tectonice, peste deceniile de non-justitie care au cimentat comunismul. Colectivizati cu forta, demascati ca dusmani ai poporului, trimisi la canal de judecatori-komisari ori striviti sub bocancii procurorilor de tip sovietic, romanii au avut asteptari imense dupa caderea lui Ceausescu.
S-au inselat amarnic. Justitia a fost, poate, segmentul cel mai infestat in acesti ani tulburi. Judecatorii-komisari si procurorii stalinisti s-au adaptat rapid noilor vremuri. Au inteles ca e rost de facut averi prin traficarea autoritatii. In acest fel isi rezolvau si frustrarile fata de „al batran”, care le dadea puteri discretionare, dar avea prostul obicei de a le numara masinile si casele.
Din aparatcik sovietic ori activist ceausist, magistratul Romaniei lui Iliescu a devenit negustor fanariot. Este exact ce-i propunea sistemul: sa judece cu fata la stapanire si ii va fi bine. Asa s-a ajuns ca indicatiile primilor-secretari sa fie inlocuite cu telefoanele rosii ori portocalii, iar oamenii sa moara cu dreptatea in brate, striviti de o justitie sensibila la miliardele infractorilor.
Garantii unui asemenea sistem si-au primit rasplata binemeritata: ministrul P. are rezervate sinecuri parlamentare si mandate constitutionale; hyper-procurorul J. este trimis ambasador in tarile calde; ministresa S. e luata de nea Nelu consilier la Cotroceni, iar statul ii face oferte de nerefuzat pentru bojdeucile de la tara.
Deodata, in acest tablou da buzna ministrul M., care zice ca gata, trebuie sa facem curatenie. Cei vizati bat energic din palme, schimband priviri ironice. Curatenie! Nimic nu ne dorim mai mult decat curatenie!, tipa ei, sa se auda pana la minister.
Si incepe curatenia. Doamna H., ati luat cu japca o casa de la stat, nu mai puteti fi membru al CSM. Onorabila judecatoare e numai zambet: Hai, nu mai spune! De mult nu m-am mai ras atata. Ia hai sa vedem, ce zic colegii mei, magistratii? Unu, doua, trei... in majoritate de voturi, se respinge propunerea doamnei ministru!
Bun, sa trecem la doamna B.: ati turnat la Securitate. Zambete magistrale. Duduie, esti dulce foc. Voturile, va rugam! Unu, doua, trei... respins.
Domnul T., ati condamnat oameni nevinovati! Respins.
Domnul P., ati blocat retrocedarea caselor catre proprietari! Respins.
Ministrul M. este descumpanit. Parca s-a izbit de un zid. Incearca sa taie un tentacul al caracatitei, dar este izbit peste fata de celelalte. Si i se arunca in fata: dar si tu... ma rog, parintii tai au probleme cu casa! Corect. Cu o precizare: una e „tu”, alta e „parintii tai”! Au o problema? Discutati-o cu ei, nu cu mine! Or ne-am intors la glorioasa epoca in care copiii erau raspunzatori pentru faptele parintilor?

[don_denver]

Fabrici si uzine
Tudor Octavian
Jurnalul National

Fabricile si uzinele imi pareau candva ceva ce trebuia sa existe si inca pentru totdeauna.

Am cutreierat multe din fabricile si uzinele noastre, dar numai in zilele lucratoare. Din care cauza, in mintea mea s-au instalat, fara sa constientizez asta, cateva convingeri absurde. Cum ar fi aceea ca fabricile traiesc si trebuie sa traiasca mai mult ca oamenii. Toti avem astfel de convingeri absurde, de care incepem sa facem la un moment dat caz, de parca ne-am nascut cu ele.

In Canada, la Hamilton, un oras puternic industrializat, am trait o prima mare nedumerire industriala. Mi-a trebuit un an ca sa-mi dau seama ce ma nelinistea. In asa-numitul "Plaman de otel" de pe Coasta de Est nu vedeam nici o fabrica. "Ei, cum nu le vezi – mi-au zis localnicii –, doar sunt la tot pasul. Cand mergi spre Sud, mai ales, spre Niagara, vin una dupa alta, in stanga si-n dreapta soselei."

"Nu-s depozite?", am intrebat. Si era normal sa gandesc ca toate cuburile acelea albe sau albastre, fara ferestre, fara cosuri de fum, fara nimic din ce facea specificul platformelor noastre ingalate, erau magazii. Niste magazii la care se exagera cu iarba verde si cu vopseaua alba, de sanatoriu, dar in nici un caz fabrici. Asta insemna in Canada protectia mediului: totul se intampla inauntru, in cuburile acelea aseptice, retrase cat trebuia de la sosea, ca sa nu razbeasca afara nici zgomotele, nici vibratiile. Totul se petrecea in circuit inchis, fara fum, fara ape reziduale risipite in vecini, fara muncitori invartindu-se toata ziua fara rost printre cladiri, ca la parada.

Intr-o zi, mi-am dat seama ca unul din cuburile pe care le remarcasem cu un an in urma, fiindca avea un sir de ferestre in mijlocul unui perete imaculat ca un panou publicitar gata de a fi umplut cu sloganuri si imagini, disparuse. "A murit", mi-a spus unul din romanii care muncisera in cub o vreme.

In Romania, inainte de 1990, nimeni nu s-ar fi exprimat astfel despre o fabrica. Dupa 1990, fabricile si uzinele mor insa ca pe timpul ciumei. Moartea vine de unde nu te astepti. I-am auzit pe doi muncitori discutand in autobuz despre fabricile prin care trecusera. "Dar aia de pontoane - a intrebat unul din ei – mai lucreaza?", "E in conservare – a raspuns celalalt – fura *****ii fierul din ea".

Am avut dintr-odata in fata ochilor imaginea unui organism in agonie, din care sunt smulse organele. *****ii care smulg fierul din pantecul fabricilor si uzinelor, directorii care transplanteaza pe furis masinile inca vii in fabricutele lor, aventurierii care dispar fara sa dea un ban, lasand in urma, ca dupa ospatul jivinelor, schelete de combinate.

Cine vrea sa inteleaga ce se intampla cu "industria noastra multilateral dezvoltata" sa mearga la Copsa Mica. Apocalipsa n-are cum sa arate altfel.

[nancy_callahan]

Sa stai. Sa nu faci nimic altceva decat sa te cufunzi in liniste. Timpul sa se furiseze pe langa tine, fie ca e noapte, fie ca e zi, iar tu sa nu simti nimic altceva decat abandonul din tine. Ca un soldat care se intoarce de pe campul de lupta dupa atata amar de linia intai si dintr-o data nu mai vrea sa auda si sa vada nimic. Un soldat care vrea sa-si aduca aminte cu ochii inchisi tot ce n-a auzit si tot ce n-a vazut. Sa lipeasca in minte cu ajutorul gandurilor filmul care s-a rupt de atata expunere, de atata proiectie. Sunt role intregi pe care ai vrea sa le pui cap la cap, role din viata ta care a fost mai mult proiectata decat traita. Stai sa-ti lingi ranile, sa-ti randuiesti bataliile mai vechi sau mai noi, stai nemiscat si-ti imaginezi deasupra ta cerul. Te agati de el cu disperarea unui muribund cu gandul sa-ti lumineze, sa-ti limpezeasca ceea ce ai trait in ultimii ani. Asta a fost viata ta, asta ai vrut sa traiesti? Parca n-ai fost tu intotdeauna, te regasesti doar in preajma marilor victorii si accepti cu greu, ca pe o condamnare, acolo unde viata ta a fost si a ramas o infrangere. Sub greutatea linistii care te apasa, esti gata sa recunosti ceea ce n-ai fi recunoscut nici cu spatele pus la zid. Intalnirea asta cu ceea ce ai trait si, mai ales, cu ce n-ai trait, intalnirea cu toate infrangerile pe care, de teama sau altceva, n-ai fost in stare sa le recunosti niciodata pana acum, iti face rau, foarte rau, dar te si elibereaza in acelasi timp. Te-ai mintit ca e bine ca sa poti sa mergi mai departe, te-ai mintit cu gandul ca intr-o zi o sa tragi linie si o sa faci curat in viata ta. Si cu cat te-ai mintit mai mult, povara ta a fost si mai mare si viata n-a putut s-o rezolve niciodata. Si nici nu va putea. Probabil ca de multe ori n-ai avut timp sa te asculti, ai fost prea grabit, abia ce-ai avut timp pentru altii, aproape niciodata pentru tine. Asa ca atunci cand nu te-ai mintit n-ai avut timp, atunci cand ai avut timp te-ai napustit sa-ti traiesti viata ca si cand pana atunci ai fi inotat pe sub apa si ai fi iesit la suprafata sa iei o gura de aer. Sau altfel spus, sa-ti traiesti viata ca pe o pauza de tigara: s-o tragi repede in piept, pe nerasuflate, fum dupa fum, pana la filtru, pana la arsul degetelor. Dupa care, inapoi, la viata de toate zilele, adevarata viata, aia pe care n-ai apucat s-o traiesti decat ca pe o viata de imprumut...

[nancy_callahan]

Imi plac despartirile peste umar. Umar peste umar. Atunci cand imbratisarea topeste tot si nu mai ai greutate, iar respiratia alearga nebuna dupa aer. Ochii, inchisi sau deschisi, nu spun nimic, tac si alearga la randul lor dupa cer. Mainile cauta disperate locul din care sa simta mai bine imbratisarea, s-o traiasca si s-o piarda. Acum, pe bune, voi intelegeti despre ce vorbesc eu aici, despre ce simt si ce scriu? Ati trait vreo despartire peste umar? Ati simtit ca o data cu ea se termina pamantul si incepe marea? Nu e misto! E cat se poate de trista despartirea asta peste umar, dar, vai, cat de adevarata! Stii, nu mai apuci sa vezi nimic, totul incepe si se termina cu umerii celuilalt, nici inima nu mai simti cum bate, nu mai stii daca zbori sau esti cazut in genunchi, daca esti pe pamant sau mergi pe ape... de-asta despartirile peste umar sunt asa grele si adevarate, amestec de inceput si sfarsit, de mare si tarm, de suferinta si fericire... Lumea ai vrea sa inceapa si sa se termine cu ea, cu despartirea peste umar ca o granita dintre o viata si alta... Alo, ce faceti? Mai sunteti pe fir? Ati inchis? Ma mai auziti? Nu mai aveti semnal? Doar o liniuta? Si aia de despartire? Peste umar? Cand nu mai ai orizont si distantele nu-ti mai spun nimic, cand anotimpurile alearga prin tine in cerc, atunci, atunci au loc in noi despartirile peste umar. Invatati sa credeti in ele, asa dupa cum spuneam acum un anotimp si ceva, sunt cele mai pure si cele mai adevarate. Pamantul geme sub greutatea lor, sub tristetea lor imateriala, iar noi, uneori, prea grabiti si mistocari, credem fara s-o credem, fara sa ne pese, ca despartirile peste umar sunt niste telenovele, iar despartitii, niste elemente de butaforie. Stiu, nu numai ca nu mai aveti semnal, dar vi s-au terminat si unitatile, si bateria... Despartirile peste umar...

e drept ca e destul de vechiut editorialul insa e printre preferatele mele. :P

[don_denver]

Romania de maine
# de Tudor Octavian


DACA NEVASTA-SA ii spunea sa repare chiuveta, Vasile B. raspundea: Maine! Daca-l anunta ca nu mai e nici o bucatica de paine-n casa, Vasile B. zicea: Maine! Orice-ar fi fost urgent sa faca, Vasile B. lasa pe maine. Asa s-a nascut Romania de maine.

IOAN GROSAN povesteste cum dadea autografe pe cartile lui un critic literar homosexual. Pe volumele cumparate de femei se semna si atat. Barbatilor insa le compunea dedicatii scurte, dar simtite, toate incheiate cu formule precum "Cu prietenie", "Cu multa prietenie" si chiar "Cu dragoste". Cand solicitantul avea un ten fin si un chip dragut, criticul intocmea o dedicatie lunga si o sfarsea promitator: "Cu toata dragostea".

DOI INTELECTUALI PLECATI la pescuit pe balta unui sat uitat de lume trag la o baba, unde seara mananca pe saturate cartofi prajiti cu varza acra. Barbatii discuta cu burta plina despre virtutile unei cine simple si despre ingeniozitatea oamenilor de rand care se pricep sa faca din aproape nimic o masa pe cat de sanatoasa, pe atat de hranitoare. A doua zi, baba le da tot cartofi prajiti cu varza acra. Cu foamea-n ei, barbatii rotunjesc lauda hranei simple de la tara, povestindu-si tot felul de istorii duioase despre cartofi, varza, morcovi, stevie si alte legume care lungesc viata. A treia zi, cand o intreaba pe baba "Ei, astazi ce mancam?", batrana, ca si cum era de la sine inteles ca la felul intai vor servi cartofi prajiti cu varza acra, la felul doi cartofi prajiti cu varza acra, iar ca desert minunatii cartofi prajiti cu varza acra, raspunde cu mult subinteles: "Cartofiori si varzica". Barbatii isi strang lucrurile si se pun pe injurat pestii care nu trag nici la rama, nici la mamaliga. "Ce mama dracului or fi mancand pestii astia, ma Nae, ca la altii trag si la noi deloc?" "Cartofi prajiti si varza acra", spune Nae.

DOAMNEI II PLACE sa mute tablourile de colo colo in casa. De fapt le tot suceste, deoarece lucrarile ei favorite, oricat de mult ar fi plimbate pe pereti, nu reusesc sa-si dezvaluie toate frumusetile. Unul din cele doua tablouri o infatiseaza pe Regina Maria privind visatoare in departari, al doilea e o compozitie cu niste vaci privind si ele visatoare undeva, in afara ramei. In ziua in care amandoua panzele sunt agatate pe perete, una langa alta, domnul si doamna nu mai stiu ce sa-si creada ochilor. Regina se uita mirata la vaci, iar vacile si ele trag curioase cu ochii spre Regina.

TEMBELISM masculin. Barbatul care nu vorbeste saptamani de-a randul cu nevasta, pentru ca femeia i-a zis ca o iubeste mai mult pe catelusa ei Pupi, decat pe el.

Jurnalul National

[nancy_callahan]

mult prea multe frustrari adunate la un loc... dar ce e nou, de fapt?

[don_denver]

nou..va fi tot timpul....felul frustrarii...tot timpul...mai diferit....mai ciudat...

[nancy_callahan]

frustrant e ca persistam in frustrari, si in loc sa incercam sa le inlaturam, ni le amplificam pe zi ce trece...

[nancy_callahan]

Ahtiati dupa obiecte, lucruri si bani, dupa mancare buna, traditionala, dupa cadouri, de cele mai multe ori uitam semnificatia profunda a Craciunului. Alergam ca niste furnici dezorientate, ne grabim sa terminam treaba la serviciu sau curatenia in casa, dar uitam de ce sau pentru ce ne pregatim. Majoritatea dintre noi se gandeste la concediu sau vacanta de iarna, dar nu si la noaptea magica.

In orasele intesate de luminite uitam sa ridicam privirea catre cer. Uitam sa retraim povestea sfanta, desi pretindem ca suntem crestini. Uitam ca totul are legatura cu Universul, acaparati in exclusivitate de lucruri materiale. Uitam sa ne bucuram de propriii copii, sa trimitem felicitari sau sa dam un simplu telefon rudelor noastre, prietenilor. In egoismul exacerbat al societatii contemporane uitam ca a fi om inseamna sa te raportezi la ceilalti, in special prin comportament. Sa fii cinstit, sa fii bun, sa fii curat, sa fii aproape de aproapele tau.

Am fost intrebata: unde mergi de Craciun? Si am raspuns simplu: acasa. Acolo, in micul meu apartament, alaturi de copiii mei, de sotul meu, ma simt cel mai bine. Imi place sa fiu cu familia mea de Craciun. In seara magica imi place sa-mi privesc baietii in ochi, imi place sa ii aud razand. Impreuna cu ei retraiesc povestea sfanta din ieslea curata si luminata de harul lui Dumnezeu. Ei sunt pentru mine dovada ca Iisus s-a nascut si se naste in fiecare dintre noi. Trebuie doar sa-L redescoperim.

Bucurati-va de magica noapte ca si cum ar fi prima si ultima. Bucurati-va ca sunteti crestini si cautati in sufletul vostru acea particica luminata care da sens vietilor voastre. Debarasati-va de lucrurile superficiale si meditati la semnificatia profunda a acestei Sarbatori. Si mai ales nu va lasati orbiti de luminitele beculetelor si ridicati curajos ochii catre cer. Chiar daca este innorat, veti simti lumina magica ce se lasa peste lume. Craciun Fericit, oriunde ati fi!
*******Acasa, e cel mai bine de Craciun - editorial de Adela Parvu

[nancy_callahan]

ANUL NOU
Revelionul este sarbatoarea nocturna dedicata celui mai vechi zeu al omenirii, Anul, personificare a Soarelui. El este numit An Vechi inainte de a muri, la miezul noptii, de Revelion, si An Nou imediat dupa renastere.

Anul, tata al marilor zei ai omenirii (Zeus, Saturn, Craciun, Shiva, Mitra), se naste, creste, imbatraneste, moare si renaste dupa 365 de zile. In raport cu data nasterii si mortii sale, sfintii calendarului po****r sunt si ei mai tineri sau mai batrani: Sanvasai (1 ianuarie) este, conform legendelor po****re, un tanar care sta calare pe butoi, iubeste si petrece; Dragobete (24 februarie), fiul Dochiei, reprezinta zeul dragostei pe plaiurile carpatice; Sangiorzul (23 aprilie) si Santoaderii sunt tineri, calari pe cai; Santilie (20 iulie) si Samedru (26 octombrie) sunt maturi, dupa care urmeaza generatia sfintilor-mosi, Mos Andrei (30 noiembrie), Mos Nicolae (6 decembrie), Mos Ajun (24 decembrie) si Mos Craciun (25 decembrie). Varsta inaintata a divinitatilor din luna decembrie prevesteste moartea Anului, identificat in cultura po****ra cu Craciun.

CELEBRAREA. Mai mult de un mileniu si jumatate, pana in secolul al XIX-lea, romanii au celebrat Anul Nou in ziua de Craciun. Sarbatoarea Anului Nou, dupa ce a fost despartita de sarbatoarea crestina a Nasterii Domnului si mutarea ei la data de 1 ianuarie, pe locul unde romanii celebrau in antichitate Calendele lui Ianuarie, s-a numit Craciunul Mic, Ingropatul Craciunului, Ingropatul Anului si, in final, Revelion. Ciclul sarbatorilor de Anul Nou este impartit de noaptea de Revelion in doua perioade simetrice. Prima parte, cuprinsa intre sacrificiul ritual al porcului, la Ignat, si miezul noptii de Revelion, se suprapune peste zilele premergatoare solstitiului de iarna, cand se mareste noaptea, sporesc frigul si intunericul. Aceste fenomene ale naturii alimentau spaima oamenilor ca lumea merge spre pierzanie, ca va veni momentul cand Sfantul Soare va disparea definitiv de pe cer. Soseste insa fenomenul spectaculos al solstitiului, cand Soarele incepe sa urce pe bolta cerului, iar ziua sa creasca putin cate putin. A doua parte a ciclului, care se desfasoara sub semnul sperantei generate de renasterea Anului, este cuprinsa intre miezul noptii de Revelion si Boboteaza. Obiceiurile, actele rituale si practicile magice redau, in prima parte a ciclului, teama, dezordinea si haosul generate de imbatranirea si moartea Anului Vechi, iar in a doua parte, dupa miezul noptii de Revelion, optimismul, veselia, ordinea si echilibrul.

Prin numeroase sarbatori si obiceiuri romanii imblanzesc curgerea necrutatoare a timpului, umanizand fenomenele naturale desfasurate independent de dorinta si vointa lor: sacrificiul ritual al porcului; prepararea alimentelor rituale din grau (colaci, turte) si din carne de porc (piftie, carnati). Credinta ca se deschid mormintele si se intorc spiritele mortilor printre cei vii; abundenta ospetelor si petrecerilor cu excese de mancare, bautura, distractie, gesturi, cuvinte si expresii licentioase, Perinita, supravietuiri ale unor practici orgiastice. Activitatea cetelor de feciori care redau prin colinde si numeroase acte rituale drama nasterii si mortii anuale a divinitatii si, in sfarsit, stingerea luminilor la miezul noptii pentru a reda intunericul si haosul desavarsit provocate de moartea divinitatii. Urmeaza, dupa cateva clipe, aprinderea luminilor care simbolizeaza nasterea divinitatii An si, o data cu aceasta, a timpului si lumii inconjuratoare. Se credea ca in acest timp benefic se deschide cerul, ard comorile si vorbesc animalele. Se alunga spiritele malefice prin zgomote de tot felul (bice, clopote, strigaturi), se invoca rodul bogat prin diferite obiceiuri (Plugusorul, Semanatul, Sorcova) si acte rituale, se incearca norocul, se afla ursita, se intocmesc calendarele meteorologice (din foi de ceapa, din coji de nuca etc.), se impaca pricinile, se savarsesc acte de toleranta si ingaduinta, se incepe simbolic lucrul si altele. Datorita vechimii sarbatorii Anului Nou si mutarii datei Nasterii Domnului de la 6 ianuarie la 25 decembrie, peste locul celebrarii zeului Craciun, ordinea desfasurarii obiceiurilor din aceste scenarii rituale nu se mai respecta in totalitate.

FELICITARILE. Sistemul felicitarilor si al urarilor intru multi ani, fericire si sanatate, belsug adresate atat de frecvent in zilele ciclului sarbatorilor de Craciun si Anul Nou se incadreaza in marea categorie a actelor "de propitiere". Urarea care ne sta pe buze la marile sarbatori, "La multi ani!", a fost, initial, o vraja pentru transmiterea sanatatii, prosperitatii, fericirii, anilor multi prin puterea si magia cuvantului. Urarea directa, dorinta exteriorizata sub forma imperativa, exprima dorinta omului de altadata de a da semenilor sanatate, fericire, bogatie etc. De aici a incoltit credinta nemarginita in puterea cuvantului, care, odata pronuntat, este in stare sa provoace aparitia obiectului sau a faptului desemnat.

De-a lungul secolelor si mileniilor, urarea directa a fost apoi intens folosita in toate domeniile de viata sociala. Urarile contin dorinte pentru viitorul imediat: inceputul unei zile, seri, nopti (buna dimineata, buna ziua, buna seara, noapte buna), despartirea pentru o perioada de timp (drum bun, mergi sanatos, la revedere, cu sensul reintalnirii dupa intoarcere), inceputul unei activitati (succes, spor la treaba). Urarea si blestemul (ardi-te-ar focul, alegi-s-ar praful etc.), formule imperative adresate unei persoane, se bazeaza pe aceleasi mecanisme psihice. Dorintele exprimate sunt pozitive in cazul urarii si negative in cazul blestemului.

*********magia si puterea unei felicitari - ion ghinoiu
http://www.jurnalul.ro/articol_43100/magia_si_puterea_unei_felicitari.html

[don_denver]

Nevasta
colonelului
Tudor Octavian


Jurnalul National (http://www.jurnalul.ro/articol_43380/nevasta_br__colonelului.html)

La inmormantarea unui functionar au fost vazuti mai multi necunoscuti, in costume inchise la culoare si cu cravate maro, care au aprins lumanari, au servit coliva, au zis "Dumnezeu sa-l ierte" si au disparut la fel de discret cum au aparut.

"Mama-a-a, ce de colonei!", a chiuit in urma lor un nepot cam tembel, care mai degraba zbiera decat vorbea, iar ce spunea te lasa cu gura cascata. Asta si deranja la el. Nu faptul ca era cam dus si vorbea tare, ci ca i se adevereau toate tampeniile. "De ce le-a zis colonei la strainii aia?", l-a intrebat pe un vecin sotia decedatului – un barbat constiincios si tacut, care toata viata n-a facut altceva decat sa plece la serviciu, la primarie, sa stea pana seara la munca si apoi sa vina acasa obosit si sa se culce. "Hai, bre, vecinico, a raspuns omul, nu te mai preface ca esti fata mare. Pai cine vrei sa vina la moartea unui colonel, daca nu colegii lui, coloneii?!!"

Femeia a umblat nauca multa vreme, s-a interesat cum putea si ea in stanga si in dreapta, dar tot nepotul tembel a lamurit-o: "Iu-hu-hu, a urlat acesta, coborand in mare viteza scara blocului, iu-hu-hu, tante Marioaro, stie toata lumea, si matale, ca esti proasta, nu stii!" Adevarul era ca femeia crezuse ca barbatul fusese amploaiat la primarie, cand de fapt era stab la Securitate. A trait cu el in casa patruzeci de ani si n-a avut nici o indoiala ca fusese seful biroului de investitii, o sefie grea, care, cand nu-l trimitea cu saptamanile pe teren, il tinea in sedinte. Altfel, aducea tot salariul, nu bea, nu fuma, isi cumpara singur costumele de tergal inchise la culoare si cravatele maro, se interesa de copii la scoala, iar daca era sa te intrebi prin ce se deosebea de locatarii din bloc, nu se deosebea prin absolut nimic. Oameni ca toti oamenii sau poate toti colonei ca toti coloneii.
Tot cautand sa inteleaga ce insemnase una sau alta din treburile sotului ei si ce treburi invarteau colegii, pe care-i cunoscuse intamplator datorita lui, femeia deconspira reteaua. Asta a fost dintotdeauna o mare problema a Securitatii: nevestele coloneilor. Coloneii aveau dreptul la neveste, dar nici un regulament nu preciza cum trebuia sa se poarte o nevasta de ofiter, daca incepea sa banuiasca ori sa priceapa cate ceva din dedesubturile existentei secrete a acestuia. Cu alte cuvinte, coana Marioara trancanea, fara sa-si dea seama ca le face rau la slujba, la Securitate, unor oameni, functionari seriosi si parolisti, ca si mortul.

Intr-o zi insa a oprit-o un vecin de la sapte si i-a cerut, pe un ton rastit de general in rezerva, sa-si mai tina gura si sa nu mai puna atatea intrebari la cine nu trebuia, intr-alta zi, un alt vecin, de la zece, a amenintat-o ca o sa i se ia pensia de urmas, daca nu-si vede de treburile ei de vaduva; in fine, s-a intamplat ca intr-o seara au sunat la usa doi barbati, din care unul s-a recomandat ca e noul ei vecin de pe palier. Si ca sa tina minte ca are un nou vecin, i-a dat o palma de i-au sunat creierii in cap. Astfel s-a dumirit coana Marioara ca locuia intr-un bloc plin – cu doua, trei exceptii – numai cu colonei.
O situatie, in felul ei, foarte ciudata. Iar daca o numesc ciudata e pentru ca blocurile nu trebuia si nu trebuie sa fie toate pline si astazi cu fosti colonei de Securitate, ci asa, ca blocurile in care locuim noi, doar cu cativa – sapte, opt, hai sa spunem zece – ca sa poata fi pastrat secretul profesional.

[Utilizator]

Cea mai urata tara
de Tudor Octavian
Jurnalul national http://www.jurnalul.ro/articol_44043/cea_mai_urata_tara.html

Un cetatean, care asculta intamplator ce-i ziceam intr-un magazin unei vanzatoare, a intrat in vorba, cerandu-si scuze: "Stiti, eu am fost in Patagonia".

Ii spuneam fetei ca probabil si-n Patagonia e mai bine ca la noi, iar barbatul, care nu avea mai mult de patruzeci de ani, a zis ca daca aici va fi vreodata la fel de bine ca in Patagonia, atunci o sa fie precis foarte bine. Pentru mine, Patagonia n-a insemnat niciodata un loc existand aevea si localizat ca atare pe o harta. Era insusi numele departarii, retinut de o expresie fistichie. Ceva de genul "la dracu-n praznic". A te fi dus in Patagonia semnifica o combinatie de scranteala si legenda. Necunoscutul a mai spus ca guvernul Argentinei a concesionat terenurile aride din tinutul aflat la Sud de Rio Negro, o zona in stapanirea saraciei, a crescatorilor de oi si a aventurierilor, unor straini cu bani si ca astazi in Patagonia poti sa crezi ca te gasesti in Elvetia.

Pe masura ce descoperim cum sunt in realitate tarile si locurile care ne-au fost inaccesibile si avand, din acest motiv, un halo neatragator, de un exotism negativ, ne privim cu alti ochi patria. Cand m-am dus in Tunisia, m-am uitat intai pe o harta a Africii. Mi-am dat seama ca nici un nume inscris pe acea harta, nici macar al capitalei Tunis, nu-mi spunea nimic. Ba mai mult, ca orasele pe care gandeam ca le voi vedea mergand in Tunisia se gaseau, de fapt, in Maroc. Am vrut sa renunt, socotind ca voi esua intr-o lume prea asemanatoare cu aceea haotica si ne imbietoare de la noi si as fi gresit mult, deoarece Tunisia e un liman de civilizatie si farmec, precum si un coplesitor recurs la Antichitatea romana. Cu fiecare realitate straina cucerita, realitatea de la noi a coborat pe o scara a valorilor sociale, iar vorbele pe care le-am invatat in scoala, cum ca patria noastra draga e bogata si frumoasa, iar romanii sunt primitori, harnici si cinstiti, si-au pierdut considerabil din credibilitate. Pana in 1989, am crezut doar in clasamente intocmite pentru fudulii din nascare, pentru dreptcredinciosi si consemnatii acasa. Avand apoi putinta de a compara, de a vedea si cum se descurca altii, apare pericolul unei mahniri nesfarsite, la fel de paguboasa ca mandria nemasurata in necunostinta de cauza. Eu, unul, n-as risca sa situez realitatea autohtona si adevarul geografic pe o scara imaginara a fericirii, frumusetii, deoarece nu vad care ar putea fi tara urata, de plasat la urma. Ar trebui sa fim mai rezervati, cand e sa interpretam lauda strainilor la frumusetile naturale ale Romaniei. Se observa ca e mai degraba surpriza, decat elogiu neconditionat. Si ca surpriza ascunde un repros la adresa stapanilor, in sensul ca e pacat ca nu folosim mai bine ce ni s-a dat. Ca din mult mai putin, alte tari nevoiase, precum Patagonia, ofera omenirii turistice mult mai mult.

[realmadrid.com]

Bomba atomica: Secretul nuclear al lui Ceausescu
Elena Stanescu si Alexandra Diaconu
EVZ. http://evz.ro/topstory/?news_id=209294&PHPSESSID=6db9055047706d640f1b2c8d5413b8bf

Inspectiile efectuate intre anii 1990 si 1992 de agentii AIEA in Romania confirma ca tara noastra a desfasurat, incepand cu a doua jumatate a anilor ‘80, experimente secrete pentru obtinerea de plutoniu imbogatit necesar la fabricarea armamentului de distrugere in masa.

Pe 10 ianuarie 2006, Iranul a inlaturat sigiliile de la mai multe centre de cercetare nucleara, printre care si cel de imbogatire a uraniului de la Natanz, chiar sub ochii inspectorilor Agentiei Internationale pentru Energie Atomica (AIEA).
Potrivit unor estimari, cand va functiona la capacitate maxima, centrala de la Natanz ar putea produce anual uraniu imbogatit pentru mai mult de 20 de arme nucleare. „Daca au materialul nuclear si, in paralel, un program de inarmare, chiar nu sunt atat de departe de obtinerea bombei. Probabil e vorba de cateva luni”, a declarat Mohamed ElBaradei, directorul AIEA, intr-un interviu acordat zilele trecute revistei „Newsweek”. Pe de alta parte, laureatul Nobel pentru pace crede ca orice incercare de a rezolva problema pe cai nediplomatice deschide practic cutia Pandorei.
Romania, semnatara a Tratatului de Neproliferare Nucleara, a fost si ea mult timp suspectata de Occident de faptul ca Nicolae Ceausescu ar fi avut propriul program secret de inarmare nucleara. Dupa ‘90, in presa occidentala au aparut mai multe articole care tratau acest subiect. Sub titlul „Ultimul secret al razboiului rece”, ziarul britanic „The Sunday Herald” dezvaluia, intr-un articol publicat in august 2002, ca in 1989 Ceausescu ar fi detinut deja bomba atomica.
Potrivit autorului, George Bush senior dorea la acea vreme sa-l inlature pe dictatorul de la Bucuresti, drept pentru care, in decembrie 1989, l-a trimis intr-o misiune secreta la Moscova pe secretarul de stat James Baker sa-i ceara lui Eduard Sevardnadze, atunci ministrul de externe sovietic, sa invadeze Romania.
Dupa cum a marturisit Sevardnadze mai tarziu, „Kremlinul a fost socat” si a refuzat sa intervina militar in Romania. Serviciile ruse de informatii externe au dezvaluit si ele, in baza arhivelor secrete ale KGB-ului, ca Romania ar fi avut capacitatea tehnica sa construiasca arme atomice in 1989, dar si ca Nicolae Ceausescu avea deja arma de distrugere in masa.
Informatii despre planurile nucleare secrete ale dictatorului roman detine si Federatia Americana a Oamenilor de Stiinta, care confirma de asemenea existenta unor rapoarte privind faptul ca Romania ar fi putut sa fabrice arme nucleare in anul 2000, daca programul nuclear ar fi functionat la capacitate maxima.

„In anul 2000 Ceausescu ar fi putut avea bomba”

AMENINTARE. „Din punct de vedere tehnic, dispunem de capacitatea de a fabrica arme nucleare”, isi incepea fostul lider comunist, Nicolae Ceausescu, declaratia rostita la Plenara Frontului Democratiei si Unitatii Socialiste, in mai 1989.
Cuvintele dictatorului au fost preluate de mai toate ziarele straine, printre care „Washington Post” si „The Times”, iar marii lideri ai lumii au intrat in panica. Sapte luni mai tarziu aveau sa rasufle insa usurati. Ceausescu era executat pe 25 decembrie.
A fost suficient ca, in 1992, odata cu inventarierea patrimoniului Institutului de Cercetari Nucleare de la Pitesti, sa se gaseasca o fiola cu aproape 100 de miligrame de plutoniu-239 ca, din nou, intreaga atentie a lumii sa se indrepte asupra Romaniei.
Cert este ca Romania nu a avut niciodata o astfel de arma. Specialistii in fizica atomica spun ca Ceausescu ar fi putut fabrica totusi, pana in 2000, o bomba care sa provoace un dezastru precum cel de la Hiroshima.
Cu toate acestea, programul „Dunarea”, catalogat drept „strict secret si de importanta deosebita”, inceput intre anii 1976-1977, avea printre cele trei componente ale sale si realizarea unei bombe atomice. Ca sa poata detine aceasta arma, Ceausescu avea nevoie de componenta cea mai importanta - combustibilul nuclear - plutoniu-239 sau uraniu-235, care necesita un proces indelungat, dar si dificil de obtinere.

Experiment fara aprobare

In 1973, Agentia Internationala pentru Energie Atomica (AIEA) punea in vigoare Conventia pentru neproliferarea armamentului nuclear. Printre cele 127 de state care au semnat tratatul se numara si Romania. Astfel tarile erau obligate sa accepte prezenta periodica a inspectorilor Departamentului de Control si Garantie al Agentiei de la Viena. „Se numea controlul bilantului nuclear. Orice experiment legat de plutoniu sau alte materiale nucleare trebuia anuntat Agentiei. Ceausescu a inceput experimentul cu plutoniu fara sa anunte AIEA”, spune fostul director tehnic al Institutului de Fizica Atomica (IFA) de la Magurele, Mihai Balanescu.
Cum izotopul radioactiv de uraniu-235 era foarte greu de obtinut - pentru ca era nevoie de imbogatirea izotopului de uraniu-238 intr-un procent de 93a, aproape de puritatea nucleara - s-a banuit ca acesta trebuie sa fie motivul pentru care Ceausescu a dispus obtinerea izotopului de plutoniu-239. Acesta era obtinut prin arderea barelor de combustibil de uraniu in reactori.
„La mijlocul anilor anilor ‘70, Romania primise ajutor financiar si tehnologic de la americani, in vederea construirii unei centrale atomo-electrice. Atunci s-a infiintat si Institutul pentru Reactori Energetici de la Colibasi, langa Pitesti, unde urma sa fie obtinut combustibilul nuclear necesar functionarii centralei”, spune Mihai Balanescu.
Pentru aceasta, IFA importase un reactor de piscina din SUA, Triga, cu aprobarea Congresului American pentru Energie Atomica. „Acest reactor, spre deosebire de celelalte, nu avea protectia biologica din beton, ci dintr-un strat de 6-7 metri de apa grea”, adauga Balanescu.

Gonirea inspectorilor

In 1985, reactorul Triga a inceput sa fie folosit pentru cercetari clandestine in vederea obtinerii izotopului de plutoniu-239. Acest program avea sa angreneze si Laboratorul de Examinare Post-Iradiere, cumparat din Franta pentru experimente.
Tot atunci, Ceausescu nu a mai permis inspectorilor Agentiei sa mai mearga la uzina de la Colibasi. „Din acel moment ajutorul financiar pentru programele de energie atomica a fost stopat, insa Ceausescu nu a renuntat”, adauga Balanescu.
„Pentru a face bomba era nevoie de combustibil. Restul il putea face orice inginer bun. Era de ordin mecanic”, spune fostul director tehnic IFA. El afirma ca acela care a fost „creierul” programului era un anume Alexandru Olariu, decedat in 2001. Cat despre directorul general al IFA, Ion Ursu, Balanescu nu crede ca avea asa mare cunostinta de ceea ce se petrecea in institutia pe care o conducea.
„Grupul de coordonare a realizarii bombei atomice functiona la etajul IV al blocului turn din Magurele. Era implicat Plesita, pe atunci seful Departamentului de Informatii Externe, si un grup de ingineri care se ocupau de punerea in aplicare a programului. Eu nu eram avizat si nu aveam voie sa merg la etajul patru, desi eram directorul tehnic al IFA”, spune Balanescu.
Aceasta echipa, aleasa pe spranceana de Securitate, a reusit sa reproduca tehnologia de extragere a plutoniului-239 din barele de combustibil de uraniu arse la Colibasi. „Tehnologia se numeste Purex”, adauga Balanescu.

O bomba atomica pentru mileniul trei

Balanescu spuna ca, dupa o perioada destul de indelungata in care s-a incercat reproducerea tehnologiei de obtinere a plutoniului-239, in 1989 Ceausescu a dispus construirea unei statii-pilot care sa poata extrage un kilogram de plutoniu anual. „In opt ani, el trebuia sa aiba combustibilul. Proiectul era gata. Tehnologia o avea. Mai era nevoie de inca trei ani in care sa fie construita „mica uzina” unde avea sa fie obtinut plutoniul-239.
In 2000, Romania putea sa aiba o bomba atomica identica cu cea de la Hiroshima”, spune Mihai Balanescu.
In aprilie 1992, cand Institutul de Reactori de la Colibasi a trecut sub patronajul RENEL si s-a separat de uzina, s-a facut un inventar al patrimoniului. Atunci s-a gasit mica fiola cu plutoniu-239, care a lasat fara grai intreaga clasa conducatoare din Romania. „Eu fusesem ales guvernator al Agentiei Internationale pentru Energie Atomica si m-am trezit ca presedintele RENEL, Tiberiu Campureanu, vine la mine cu un referat in care era precizata prezenta fiolei de plutoniu-239, ascunsa intr-un container la Colibasi.”
Balanescu a reusit sa vorbesca cu Theodor Stolojan, care era prim-ministru la vremea respectiva, si i-a expus problema. Romania incalcase, intr-o forma sau alta, Tratatul pentru Neproliferarea Nucleara semnat in ‘73. „Stolojan mi-a spus sa fac ce cred de cuviinta, iar daca nu este adevarat voi fi tras la raspundere”, adauga Mihai Balanescu. Acesta, guvernator A.I.E.A., a intocmit un raport special pentru directorul general al agentiei, Hans Bilx. Ca urmare a acestui raport Romania nu a fost trasa la raspundere.

De la Ceausescu, la Iran

SANCTIUNI. Statele Unite ale Americii si Uniunea Europeana au avertizat Iranul ca dosarul sau nuclear ar putea ajunge pe masa Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite.
Pana si Rusia, partener cu Iranul in construirea centralei nucleare de la Buser, a criticat Teheranul pentru incalcarea moratoriului semnat cu tarile europene, sub egida AIEA.
Iranul neaga acuzatiile ca ar incerca sa produca arme nucleare in secret si sustine ca tehnologia sa nucleara este pasnica.
Afirma in acelasi timp ca nu se va lasa intimidat de presiunea internationala.

Piata petrolului, in mainile iranienilor

Iranul este insa al patrulea exportator de titei din lume, iar un posibil embargo sau alta sanctiune economica impusa de Consiliul de Securitate este, de fapt, o sabie cu doua taisuri. Preturile de referinta ale petrolului pe piata americana au depasit saptamana aceasta nivelul de 66 de dolari pe baril, atingand cea mai ridicata cotatie din ultimele trei luni si jumatate.
„Piata se afla intr-un echilibru atat de fragil incat nu ne putem permite sa pierdem o mare cantitate de petrol”, a declarat Guy Caruso, directorul Administratiei pentru Informatii in Domeniul Energiei din SUA. „Orice perturbare a ofertei va afecta toti participantii de pe piata, deoarece pretul se va majora pentru toata lumea”, crede oficialul american.
Discutiile intre Iran si Occident sunt insa in impas. Europenii exclud totusi solutia unei interventii in Iran, in timp ce americanii nu scot complet din calcul optiunea militara.
Iranul si-a inceput programul nuclear in 1974 cu scopuri declarate ca fiind pasnice. Dar tara se afla de mai mult timp pe lista statelor suspecte din punct de vedere nuclear, tocmai pentru ca, logistic vorbind, sansele de a produce in viitorul apropiat o arma nucleara sunt aici foarte mari.

„Ceausescu a incercat sa joace la doua capete”

Istoricul Adrian Cioroianu spune ca programul nuclear secret initiat de Ceausescu in 1985 nu este o poveste. „Din informatiile mele, primele etape ale programului au inceput in a doua jumatate a anilor '70, pe doua cai: pe de-o parte spionajul in Occident si folosirea unor informatii de specialitate din URSS, iar pe de alta parte antrenarea cercetarii romanesti in domeniu. Este in schimb dificil de spus daca era sau nu strict un program de inarmare.
Energia atomica poate fi folosita si in alte scopuri decat militare. A realizat complexul nuclear de la Cernavoda, dar avea in vedere si producerea de tehnologie militara”, aminteste istoricul. „Ceausescu a incercat sa joace la doua capete. Pe de-o parte, el se dorea un campion al pacii planetare - pentru a obtine un Nobel pentru Pace -, pe de alta parte ar fi dorit sa lase mostenire o Romanie devenita putere nucleara”, comenteaza istoricul.
In ce priveste articolul publicat de „Sunday Herald”, Adrian Cioroianu crede ca informatiile lansate de serviciile secrete ruse, potrivit carora inainte de 1989 in Romania se fabrica armament nuclear, sunt mai degraba o intoxicare.
„Nu acesta este motivul pentru care Moscova s-ar fi ferit de o interventie. Convingerea mea este ca, in evenimentele din decembrie '89, rusii au fost amestecati din plin, asa ca nu programul nostru nuclear i-ar fi impiedicat sa-l inlature pe Ceausescu. Nu se punea problema unui atac in forta, ci a unei lovituri de palat - ceea ce, in anumite doze, s-a si petrecut”, incheie Cioroianu.

[don_denver]

Talent la
dusmanii
Tudor Octavian
Jurnalul National de azi

POATE CA NU STITI, dar foarte multi oameni cu masini scumpe si le binecuvanteaza la popi, platind pentru asta cat pentru slujba religioasa la vila. L-am intrebat pe un preot, care tocmai blagoslovise o carciuma, ce motive gasea in cartile lui sfinte pentru asta, si el mi-a raspuns ca nu de bodega e vorba, ci de bunul omului. Intr-o vreme, televiziunile transmiteau tot felul de sfintiri cu soboare de preoti, iar daca te uitai mai atent la edificiul pe care acestia il aghesmuiau si-i ziceau cam aceleasi cuvinte ca la un botez, observai ca slujbasii Domnului isi faceau treaba fara sa fie sensibili la toate datele problemei. Iar problema, la una din aceste sacralizari promotionale, era ca, in spatele cardului de sutane, se zarea un closet. Oricat de deschis ar fi Dumnezeu la conceptualizari si ar admite ca o carciuma e un bun lumesc ce merita pazit de rele cu scriptura si cadelinta, un wc public parca ar cere un alt tip de inaugurare. Dandu-se liber la concept, ar trebui ca Patriarhia sa tipareasca si un mercurial, fiindca una e miruirea unui Mercedes ultimul tip, si alta fluturarea grabita a poalei popii la o Dacie second-hand.

UNORA le priesc dusmaniile. Au talent la dusmani. Nu se simt bine fara niste dusmani tot mai intaratati. Toti oamenii starnesc dusmanii, dar numai cativa si le fac la vedere. Cand ajung mari politicieni, cei nascuti pentru harta n-au stare daca nu-s tot timpul subiect de vrajba. Sunt ca drojdia care face painea pufoasa. Painea e mare, iar inauntru e plina cu aer. Dupa ce prilejul s-a consumat si toata lumea isi trage sufletul, nimeni nu mai stie din ce s-a pornit dusmania. A disparut pricina, insa a ramas efectul. Apropiatii omului politic cu talent la dusmanii se impart in tabere, printr-un soi de contaminare subinteleasa. Basescu e un astfel de politician, care isi freaca mainile cand poate sa nasca adversitati cinice, cand incep sa-i sara la gat ciuvicii. Si eu simt ca am ceva cu Basescu, dar daca e sa spun ce, nu stiu. Ce-i drept e ca in potrivnicie incape si o doza buna de admiratie. Admiratia nitel tembela din glasul copiilor care le povestesc amicilor cat de tare i-a caftit raul de tata: "Auleo, da’ stii ce bine a dat?! Putea sa ma omoare".

EXISTA SI SUFERINTA de piata, in miezul economiei de piata. Un medic imi relateaza cazul unui tigan care aude ca fiu-sau, internat ca sa fie operat, n-are nici o sansa. Omul pleaca si comanda sicriul, dar cand e sa ia mortul, il afla salvat si bun de dus acasa in cateva zile. Mult timp dupa asta, din aceleasi ratiuni gospodaresti, se tine dupa doctor sa-i returneze banii pe sicriu. "Asa, daca era sa fie – zice el –, intelegeam si noi, dar daca nu e, de ce sa platesc?"

[kamikaze_bun]

Spovedania lui Răchită
:rosu:
de Răzvan PURCEA

Vivi Răchită, antrenorul Petrolului şi creştin ortodox, după toate indiciile, s-a hotărât în Postul Paştelui să facă mărturisiri tendenţioase. În mod normal, orice bun creştin ar fi ales un preot pentru a-şi face spovedania, dar Vivi a găsit de cuviinţă să se confeseze în presă. Nu acesta este păcatul său, ci faptul că a încurcat ceremonia mărturisirii păcatelor cu acuzele nefondate şi cu circul. În loc să spună pios că oficialii clubului ploieştean au greşit când au uitat ce înseamnă ospitalitatea şi iubirea de semen, că au greşit când au sărit la gâtul altor echipe pentru că s-au opus formaţiei pe care o conduc, că au greşit atunci când au crezut că pot discredita Universitatea, că au greşit atunci când au căzut în păcatul invidiei, în cel al mândriei, în cel al mâniei, Vivi a mai comis un alt păcat capital, a mărturisit strâmb. Dacă şi-ar fi păstrat simţul măsurii şi ar fi fost un bun creştin, ar fi trebuit să-şi recunoască întâi toate aceste păcate, iar apoi să spere că va obţine iertarea lor, nu să atace Universitatea. Nu mă interesează că Vivi speră să prindă locul întâi, după cum spune, deoarece toată lumea speră atâta timp cât respiră, dar faptul că Vivi ştie că Universitatea a fost ajutată de arbitri ca să câştige mă interesează extrem de mult. De unde ştie el aceste lucruri? I-a spus cineva? Pentru că dacă i-a spus cineva înseamnă că ştie şi acel cineva şi, dacă ştie, de ce nu spune? Sau aşa crede Vivi? Pentru că, dacă doar crede, înseamnă că nu e sigur şi comite o nedreptate acuzând. Dar sunt sigur că totul este doar o răutate şi îi rog pe suporterii Universităţii să-l ierte, iar pe Dumnezeu să-i dea mai multă minte. Şi mai cred că este disperat din cauză că nu va prinde nici locul doi şi că face tot posibilul să arunce povara de pe umerii săi pe umerii altora. Nu mai păcătui, Vivi, poartă-ţi singur crucea până la capăt, cu onoare! Sfârşitul campionatului este aproape, iar tu nu poţi să-ţi faci datoria împroşcând pe alţii cu noroi, ci pocăindu-te!

[kamikaze_bun]

A avea
de Răzvan PURCEA
Aparut in ziua de Joi 27 Aprilie 2006 (Editie Speciala)

Universitatea Craiova mai are de disputat în acest campionat al decăderii şi al renaşterii opt etape. Deja simţim cu toţii cum respirăm aer de Divizia A şi parcă ne ameţim uşor, visând la ce am putea realiza pe viitor. Avem o echipă tânără, care a demonstrat că ştie să joace fotbal, şi un antrenor care a reuşit deja să atragă cel puţin atenţia asupra sa, dacă nu simpatia celorlalţi. Avem, poate, ceea ce nu am mai avut de mult timp, avem şansa de a începe din nou şi de a şterge cu buretele părţile din trecut care nu ne fac cinste. Avem onoare. Avem în faţă totul şi nu ne mai rămâne decât să facem tot posibilul să-l luăm. Avem curajul să credem. Acum... avem! Ce ne lipseşte? Ne lipseşte uneori suporterul care nu a uitat să iubească, nu cel care e meseriaş în caterincă, ne lipseşte uneori respectul şi ne lipseşte, de cele mai multe ori, înţelepciunea. Nu le-am pierdut, le avem, le-am pus undeva la păstrat şi am uitat locul, cred că ne vom aminti cu siguranţă unde sunt, altfel riscăm să ne pierdem pe noi. Universitatea Craiova mai are de disputat opt partide, poate cele mai grele din acest campionat. Grele pentru că echipa lui Stângă este aproape promovată şi, pentru o formaţie de Divizia A, aşa cum este deja considerată de suporteri, înfrângerile în “B” sunt greu de digerat. Această modalitate, puţin forţată, de a privi lucrurile îi obligă pe elevii lui Stângă să joace până în ultima etapă pentru victorie, indiferent de distanţa acumulată faţă de urmăritoare, indiferent de formaţia introdusă în teren ori de experimentele tactice ale antrenorului. Putem realiza acest lucru. Pentru că această echipă are caracter, ştie să înveţe din greşeli şi ştie să lupte pentru un ideal. Şi atunci, după şapte victorii consecutive şi o înfrângere, alb-albaştrii ar putea să-şi bată recordul, fiindcă mai au o şansă, iar începând de sâmbătă şi până la finalul campionatului trebuie să obţină opt victorii consecutive. Asta pentru a avea şi suporterii cei mai neîncrezători ai Universităţii o satisfacţie şi, în acelaşi timp, o uşurare, o linişte şi o vară mai calmă!

[kamikaze_bun]

Cel mai frumos editorial din cate am citit despre Universitatea Craiova (Marius si Coco saluta OLTENIA)

28/11/2005
Din suflet pentru Universitatea...

de Razvan Purcea

2005. Anul cel mai greu al grupării din Bănie este în pragul decesului. Am trăit în acest an cu toţii durerea unei pierderi imense, inexplicabile şi nemeritate. Am văzut echipa noastră de suflet pierzându-şi forţa şi respectul de sine din cauza unora care s-au crezut deasupra tuturor. Am văzut Universitatea rămasă fără nimic, încercând să-şi păstreze prin lupte crâncene sufletul. Am văzut-o îngenuncheată. Umilită. Plângând cu lacrimi de sânge un destin care nu îi fusese hărăzit, dar către care fusese împinsă. Am văzut cum i se cânta prohodul şi cum i se puneau lumânări la căpătâi. Am văzut-o scrâşnind din dinţi şi forţându-se să supravieţuiască. Ridicându-se de la pământ şi zbătându-se să trăiască. Nu au putut să o omoare, dar au făcut-o în final mai puternică. Loviturile primite i-au născut în suflet un nou crez. Acela al revanşei, al răzbunării. Şi fiara şi-a revenit. Purtând în inimă o dorinţă de viaţă mai mare decât o avusese vreodată, Universitatea a căutat să arate tuturor că nu este o echipă care trăieşte doar când şi cât i se permite, ci dimpotrivă, că este singura care poate decide când şi cum moare. A demonstrat că este o stare de spirit, şi nu o stare de fapt, şi că destinul ei este unul al luptei necontenite. Fiecare săptămână a fost una de chin în acest an. Fiecare victorie a fost udată cu sudoare şi sfinţită cu rugăciuni. Fiecare bătălie a fost una în care inamicul a fost mai aprig ca niciodată, dar în final am redevenit vii. Pentru că am fost aproape morţi şi echipa asta ne-a înviat. Am fost aproape deznădăjduiţi şi echipa asta ne-a redat speranţa. Am fost aproape săraci şi Universitatea ne-a umplut sufletele de fericire. Ce palmă am dat duşmanilor! Câtă satisfacţie am avut în suflete văzând cum urcă echipa asta călcând, etapă de etapă şi meci de meci, în picioare grupări de tot soiul. De “B”, de “A”, în funcţie de condiţiile respective. Anul 2005 e pe moarte. Vom îngropa o dată cu el o perioadă neagră din istoria Universităţii şi vom păstra în suflete doar momentul renaşterii acestei echipe. Pentru că numai îngropând durerea vom putea fi din nou fericiţi. Universitatea, îţi mulţumim că nu ai murit!

[kamikaze_bun]

Editie Speciala de Oltenia (editie.ro)

Fotbal în sânge
de Răzvan PURCEA
Numai un nebun ar fi putut alătura cele două cuvinte cu câteva zeci de ani în urmă. Astăzi ele reprezintă cotidianul şi par inseparabile. Nimeni nu mai poate vorbi de duelul a două echipe rivale fără să facă referire şi la bătăile dintre suporteri, iar proporţia şi intensitatea conflictelor sunt influenţate de gradul de rivalitate dintre fani. Cine răspunde pentru războaiele dintre ultraşi? Cum pot fi stopate? Care este miza? De unde pornesc? Sunt numai câteva dintre întrebările ce au devenit, în ultimul timp, obiect de studiu pentru sociologi şi cei implicaţi în fenomenul fotbalistic. De regulă, incidentele dintre suporteri au la bază o adversitate ce se acumulează într-o perioadă destul de lungă, se desfăşoară după anumite norme (acceptate de suporteri şi purtând denumirea generică de Cod Ultras) şi reprezintă modul prin care o galerie îşi sporeşte cota de respect în faţa celorlalte. Acţiunile agresive în care a fost implicată galeria echipei Dinamo în ultimii ani deschid însă un nou subiect de studiu, deoarece sunt atipice. De ce? În aproape toate incidentele provocate de suporterii din Ştefan cel Mare, ei au beneficiat şi de ajutorul forţelor de ordine, acestea încurajând, prin inacţiune sau indolenţă, astfel de manifestări. În penultima etapă a sezonului trecut, la partida Dinamo - Universitatea, un grup de suporteri ai alb-roşilor a intrat în mod suspect, pe sub nasul celor însărcinaţi chiar cu prevenirea acestor acţiuni, în sectorul ocupat de fanii craioveni. A rezultat o bătaie generală, iar oltenii, aflaţi şi atunci în inferioritate numerică, au ieşit cu capul sus. La numai un an, acest incident, iată, se repetă. Aceeaşi complicitate a forţelor de ordine, acelaşi mod de acţiune din partea suporterilor echipei Dinamo, numai că, de această dată, nu galeria Craiovei se deplasase la meci, ci doar câţiva copii. Bilanţul confruntărilor? Dezastruos pentru fanii olteni. E adevărat că Dinamo este echipa Ministerului Administraţiei şi Internelor, dar, în cazul în care galeria “câinilor” devine masa de manevră a unor persoane dubioase, iar cuţitele se transformă în argumente, aceluiaşi minister îi revine şi răspunderea pentru complicitate la crimă. În galeria lui Dinamo există mulţi suporteri cu părinţi în MAI, dar, când îţi laşi odrasla să-şi facă de cap pe stadioane pentru că ai puterea s-o acoperi mai târziu, devii tu însuţi un criminal. Într-adevăr, Dinamo este o echipă cu susţinere puternică, dar atunci când FRF suspendă terenurile altor formaţii pentru o simplă petardă aruncată, asistând în schimb cu braţele încrucişate la dezastrele provocate de suporterii alb-roşii pe stadioane, mi se pare că nesimţirea întrece orice măsură. Locotenent-colonelul Cătălin Făinaru, de la Jandarmeria Bucureşti, avea tupeul să spună aseară că, în timpul partidei Dinamo II - Universitatea, suporterii nu s-au bătut pentru că au fost opriţi la timp de forţele de ordine. În faţa unor asemenea minciuni grosolane, nu putem decât să aşteptăm demisiile tuturor celor care ar trebui să oprească astfel de incidente, dar nu o fac din diferite motive. Probabil numai atunci vom putea privi din nou fotbalul ca pe un sport, şi nu ca pe un război în care alianţele depind mai ales de numele şi influenţa unor cluburi, iar incompetenţa face legea.

[latin_ro]

Arbitrii şi măcelarii

de Răzvan Purcea

Ceea ce i s-a întâmplat Rapidului în ultima etapă cu Jiul Petroşani ar putea fi catalogat drept un act de curaj şi demnitate din partea arbitrului Anton Heleşteanu. Probabil că, dacă aş fi fost obligat să notez prestaţia întregii brigăzi delegate la acest meci, aş fi aprobat-o cu nota nouă, deşi ar fi meritat zece. Totuşi, singura notă maximă din tot campionatul ar fi trebuit acordată numai acelui “cavaler al fluierului” care ar fi avut tupeul să arbitreze corect de-a lungul întregului sezon, nu doar în ultima etapă. Rapid, Steaua şi Dinamo au fost întotdeauna protejate de fluieraşi şi nu au fost niciodată dezavantajate, precum alte echipe. Heleşteanu a încălcat această cutumă şi a avut curajul de a fi imparţial. A arbitrat corect, probabil şi pentru că era ultima etapă, fiindcă înclin să cred că dacă ar fi fost în debutul campionatului maniera sa de a privi lucrurile din teren ar fi fost alta. Dar merită, şi pentru această tardivă demonstraţie de bună credinţă aplauzele noastre, cu atât mai mult cu cât întreaga presă a ţinut cu dinţii să acorde spaţii largi declaraţiilor date de oficialii de sub Grant şi de jucătorii lui Lucescu-jr. cu privire la această partidă. Pe Viorel Moldovan “l-a luat gura pe dinainte”, după cum a recunoscut mai târziu, şi la finalul meciului cu Jiu a răbufnit spasmotic: “Am fost furaţi pe faţă de un Heleşteanu care a stricat tot meciul. Este un sfârşit de campionat jegos şi dezgustător, din punctul meu de vedere. Trăim într-o ţară de hoţi în care toţi fură după bunul plac”. Păi bine Viorele, se poate? Dac㠓a fi corect” înseamnă pentru tine “a fi hoţ”, sunt de acord cu declaraţiile tale, dar dacă nu, înseamnă că ai alergat prea mult după Rapid şi ar fi bine să iei o pauză! Ceea ce a făcut Heleşteanu în meciul de la Petroşani ar fi trebuit să facă în Giuleşti cu Sportul Alexandru Tudor, dar acesta a preferat să fie numit în continuare “omul de casă al Rapidului” decât să fie corect. Sau a fost un hoţ? Sau a furat? Sau a arbitrat bine? Sau numai când e bine pentru voi e un arbitru corect şi când nu, e un infractor, în funcţie de rezultatul final, de emblema cluburilor şi mai puţin de conştiinţă? Cum e Viorele, ia zi, că tu ştii cel mai bine!

[Kainsashiki]

Vrem creierele înapoi!
Universal ca McDonald’s sau ca Schwarzenegger, Beckham de fapt nu s-a transferat, ci s-a întors acasă, în patria ambalajului vidat de conţinut şi a formei fără fond. După “junk food”, “junk movies” şi “junk politics”, avem şi un “junk star”.

E dovada vie că lumea nu e condusă atat de agenturile de spionaj, cat de agenţiile de publicitate. Nici un serviciu secret nu ar putea convinge sute de milioane de oameni, indiferent de cît de naşpa arată sau de cît de puţin cîştigă, cu mesajul: “Şi tu poţi fi ca Beckham … (restul e subliminal) … dacă eşti atît de idiot încît să crezi asta”.

Ştiţi cum au reuşit? Simplu. David Beckham e media perfectă a omenirii nătînge. În toate categoriile din care face parte, e fix la mijlocul intervalului. Nu este nici prea bărbat, nici prea femeie, căci ce e un metrosexual decît un bărbat care priveşte viaţa ca o femeie?

E neutral ca Elveţia şi placid ca o oaie blondă. I-aţi citit vreodată pe figură vreun sentiment nevandabil: revoltă, scîrbă, impertinenţă sau măcar semnul unui deranjament stomacal? Nu, cel mult un zîmbet din muzeul figurilor de ceară. Cînd ajungi doar umeraşul propriei imagini, legea publicităţii te condamnă să ai viaţa unui afiş tridimensional. Singura dată cînd agentul 007 al consumismului era să se deconspire a fost cînd l-a lovit pe Simeone, dacă nu cumva tăria parfumului l-o fi culcat pe argentinian.

Pînă şi găsirea nevestei e parcă rezultatul unui search pe Google sau al unui sondaj de opinie. Potrivirea perfectă: fotbalistul fără dribling, picior stîng şi joc de cap şi cîntăreaţa fără voce.

America nu e însă decît o staţie în drumul spre adevărata universalitate. De la “galactici”, via Galaxy, către adevăraţii galactici. David şi Victoria vor fi Adamul şi Eva care vor coloniza cosmosul. După cîteva sute de ani, cînd urmaşii noştri se vor reuni cu ai lor, vor descoperi că, în afară de gel, omul n-a rămas cu prea multe-n cap. Doar firma, preţul şi cantitatea vor diferi.

Adrian Georgescu - GSP

foarte interesant