andrei1921tm
12th December 2006, 12:35
Era o vreme cand actualul finantator, domnul Marian Iancu, nici nu se gandea ca va investi in fotbalul banatean.In acele timpuri, cand localnicii Timisoarei erau insetati de fotbal, exista o echipa, Poli AEK Timisoara, adusa aici printr-o metoda si acum hulita, dar adoptata din ce in ce mai des in actuala Liga I.
Inceputul istoriei in noul mileniu pentru "Poli" l-a gasit pe Basarab Nica Panduru pe banca tehnica.Cu toate ca timisorenii nu vazusera "Divizia A"de mult timp pe fostul 1 Mai, ei nu s-au inghesuit sa vada fotbal.
Insa foamea(de performanta) nu banii i-au facut pe jucatorii de import sa stranga puncte....si au reusit sa stranga si lumea la stadion, mai ales odata cu victoria din Ghencea in fata Stelei.Revenirea in Timisoara a unor nume in fotbalul romanesc, a umplut pana la refuz stadionul, insa acesta nu se golea la meciurile cu adversari modesti, tocmai din cauza darurii in teren.
In acea echipa facuta peste noapte, conta foarte mult ambitia si daruirea, aportul publicului si antrenorul. Si asta s-a demonstrat in momentul cand "Pandispan" a parasit Timisoara. Atunci nimeni nu isi putea imagina cat conteaza acesta plecare...
Insa dupa plecarea lui a urmat un 007 negativ cu Stelian Gherman pe banca.A urmat salvarea de la retrogradare cu Gheorghe Multescu pe banca...si un nou sezon in "Divizia A" pentru Poli AEK Timisoara.
Startul slab de sezon, ingrijorator fata de precedentul debut, l-a readus pe Basarab Panduru pe banca, si Politehnica a terminat sezonul pe un onorabil loc 7, avand in vedere lotul avut la dispozitie de actualul tehnician al Farului. In acel sezon am trait clipe memorabile pe stadionul Dan Paltinisanu, atat in campionat cat si in cupa. Aportul publicului era fantastic in evolutiile Politehnici, si fiecare adversar gasea la Timisoara un stadion plin, si o echipa foarte motivata in teren.Erau greseli multe in jocul echipei, greseli individuale si colective, insa peste care treceau usor in ochii publicului, lipsa de tehnicitate fiind compesata de daruire si concentrare. Atunci se juca si cu sufletul, adica se juca numai cu sufletul.Asta mai ales din cauza antrenorului, care chiar daca avea un comportament rebel era sufletist.Acum imi dau seama ca numai timisorenii adevarati au inteles ce are acest om in plus, ce are acest om comun cu noi...restul erau superficiali si observau numai vulgaritate.
Este de inteles acest lucru pentru un om care este pentru prima data in fenomenul numit fotbal, dar nu este de inteles pentru cei care acum ii dau acum sfaturi patronului Politehnicii.
Au urmat de atunci multi antrenori cu experienta si nume: Dumitru Dumitriu, (din nou)Gheorghe Multescu, Anton Dobos, Cosmin Olaroiu, Gheorghe Hagi, Iosif Rotariu, Sorin Cartu.
Nici unul dintre aceste nume nu a readus in aerul Timisoarei starea de spirit numita "Poli"!
De ce oamenii care sunt in jurul actualului patron au dreptate, si zecile de mii de alb-violeti din tribune, nu?De ce sa vedem jucatorii motivati numai la meciurile importante, ca o echipa neinsemnata de provincie?De ce sa nu avem incredere in adevaratii polisti care se gasesc in tribune, au fost mereu alaturi de echipa mereu, si cat se poate de obiectivi?De ce sa nu mai facem inca un "experiment", de acesta data sustinut de toti oamenii locului,singurul "experiment"care a dat roade in trecut.
Oamenii din tribuna nu il cer pe Ranieri sau Capello.Sunt sigur ca daca acest om, Basarab Panduru, nu va reusi la Timisoara, tribuna si peluza nu va mai cere pe nimeni.
Am vazut si la Rapid, cum tribuna "duce greul echipei"si creeaza o continuitate.Iancu si Panduru sunt trecatori prin Timisoara, insa oamenii din peluza vor fi mereu acolo.De ce sa nu avem incredere macar odata si in "multime", chiar daca multimea e de multe ori considerata sub-dezvoltata intelectual.Va spun eu ca cei din tribuna doresc cel putin la fel de mult ca si conducatorii binele echipei.
Deci:va invit sa traiti si dumneavoastra in alb-violet si sa simtiti starea de spirit numita "Poli"!Jucati si cartea publicului, pentru ca aceasta poate fi catigatoare...daca nu va fi, e doar o alta mana pierduta...
Inceputul istoriei in noul mileniu pentru "Poli" l-a gasit pe Basarab Nica Panduru pe banca tehnica.Cu toate ca timisorenii nu vazusera "Divizia A"de mult timp pe fostul 1 Mai, ei nu s-au inghesuit sa vada fotbal.
Insa foamea(de performanta) nu banii i-au facut pe jucatorii de import sa stranga puncte....si au reusit sa stranga si lumea la stadion, mai ales odata cu victoria din Ghencea in fata Stelei.Revenirea in Timisoara a unor nume in fotbalul romanesc, a umplut pana la refuz stadionul, insa acesta nu se golea la meciurile cu adversari modesti, tocmai din cauza darurii in teren.
In acea echipa facuta peste noapte, conta foarte mult ambitia si daruirea, aportul publicului si antrenorul. Si asta s-a demonstrat in momentul cand "Pandispan" a parasit Timisoara. Atunci nimeni nu isi putea imagina cat conteaza acesta plecare...
Insa dupa plecarea lui a urmat un 007 negativ cu Stelian Gherman pe banca.A urmat salvarea de la retrogradare cu Gheorghe Multescu pe banca...si un nou sezon in "Divizia A" pentru Poli AEK Timisoara.
Startul slab de sezon, ingrijorator fata de precedentul debut, l-a readus pe Basarab Panduru pe banca, si Politehnica a terminat sezonul pe un onorabil loc 7, avand in vedere lotul avut la dispozitie de actualul tehnician al Farului. In acel sezon am trait clipe memorabile pe stadionul Dan Paltinisanu, atat in campionat cat si in cupa. Aportul publicului era fantastic in evolutiile Politehnici, si fiecare adversar gasea la Timisoara un stadion plin, si o echipa foarte motivata in teren.Erau greseli multe in jocul echipei, greseli individuale si colective, insa peste care treceau usor in ochii publicului, lipsa de tehnicitate fiind compesata de daruire si concentrare. Atunci se juca si cu sufletul, adica se juca numai cu sufletul.Asta mai ales din cauza antrenorului, care chiar daca avea un comportament rebel era sufletist.Acum imi dau seama ca numai timisorenii adevarati au inteles ce are acest om in plus, ce are acest om comun cu noi...restul erau superficiali si observau numai vulgaritate.
Este de inteles acest lucru pentru un om care este pentru prima data in fenomenul numit fotbal, dar nu este de inteles pentru cei care acum ii dau acum sfaturi patronului Politehnicii.
Au urmat de atunci multi antrenori cu experienta si nume: Dumitru Dumitriu, (din nou)Gheorghe Multescu, Anton Dobos, Cosmin Olaroiu, Gheorghe Hagi, Iosif Rotariu, Sorin Cartu.
Nici unul dintre aceste nume nu a readus in aerul Timisoarei starea de spirit numita "Poli"!
De ce oamenii care sunt in jurul actualului patron au dreptate, si zecile de mii de alb-violeti din tribune, nu?De ce sa vedem jucatorii motivati numai la meciurile importante, ca o echipa neinsemnata de provincie?De ce sa nu avem incredere in adevaratii polisti care se gasesc in tribune, au fost mereu alaturi de echipa mereu, si cat se poate de obiectivi?De ce sa nu mai facem inca un "experiment", de acesta data sustinut de toti oamenii locului,singurul "experiment"care a dat roade in trecut.
Oamenii din tribuna nu il cer pe Ranieri sau Capello.Sunt sigur ca daca acest om, Basarab Panduru, nu va reusi la Timisoara, tribuna si peluza nu va mai cere pe nimeni.
Am vazut si la Rapid, cum tribuna "duce greul echipei"si creeaza o continuitate.Iancu si Panduru sunt trecatori prin Timisoara, insa oamenii din peluza vor fi mereu acolo.De ce sa nu avem incredere macar odata si in "multime", chiar daca multimea e de multe ori considerata sub-dezvoltata intelectual.Va spun eu ca cei din tribuna doresc cel putin la fel de mult ca si conducatorii binele echipei.
Deci:va invit sa traiti si dumneavoastra in alb-violet si sa simtiti starea de spirit numita "Poli"!Jucati si cartea publicului, pentru ca aceasta poate fi catigatoare...daca nu va fi, e doar o alta mana pierduta...