PDA

View Full Version : Eu si cu mine



Paul Atreides
23rd July 2017, 16:19
Capela Sixtină atrage milioane de turiști în fiecare an și este un loc special al creștinătății apusene. Este capela privată a Papei și locul unde se alege noul pontif. În afară de aspectele ce țin de religie, sunt multe speculații cu privire la unele mesaje pe care Michelangelo le-a ascuns în picturi.

Dintre acestea, există o serie de studii care prezintă particularități ale unor picturi care ar reprezenta structuri cerebrale și ilustrarea sacrului feminin, potrivit Big Think.

La 33 de ani, Michelangelo (1475 - 1564) a început proiectul care a durat patru ani, din 1508 până în 1512. Fără niciun plan inițial, detaliul lucrării finale este spectaculos. Întreaga pictură măsoară 1.100 metri pătrați și include nouă scene din Vechiul Testament și mai mult de 300 de figuri. Portretele sale și anatomia ilustrată a inspirat întregi generații de artiști și oameni de știință.

Paul Atreides
23rd July 2017, 16:20
Crearea lui Adam

Pictura 'Crearea lui Adam', unde degetul lui Adam și a lui Dumnezeu aproape se ating, este una dintre cele mai recunoscute ilustrații în istorie.

Deși era perioada Renașterii, biserica era extrem de strictă, iar o provocare sau încălcare a autorității bisericești era grav pedepsită. Și din acest motiv, prezența unor mesaje ascunse fascinează oamenii din prezent.

În cazul 'Creației lui Adam', fizicianul Frank Lynn Meshberger a descoperit un creier ascuns în figura lui Dumnezeu (imaginea de mai jos). Se crede că semnificația este moștenirea inteligenței lui Dumnezeu pentru omenire. a descoperit un creier ascuns în figura lui Dumnezeu
61819

Paul Atreides
23rd July 2017, 16:22
Separarea Luminii de Întuneric

Un alt studiu din 2010 a scos la iveală o altă ilustrație a unui creier în 'Separarea Luminii de Întuneric' care se găsește sub bărbia lui Dumnezeu. Interesant este că aceste detalii nu se găsesc la alte reprezentări, întărind ideea conform căreia Michelangelo a inserat anatomia umană. De asemenea, barba scurtă - care deseori este ilustrată lungă și deasă adaugă greutate acestui argument (imaginile de mai jos).

61820

Paul Atreides
23rd July 2017, 16:24
61821

Sacrul feminin

Într-un studiu din 2016, publicat în Clinical Anatomy, cercetătorii au observat că în afară de organele interne, pictorul a introdus și structuri anatomice feminine. Un craniu de berbec care arată extrem de mult cu un uter apare de opt ori în întreaga pictură.

De asemenea, istoricii susțin că apar opt triunghiuri cu vârful în jos, care sugerează sacrul feminin. Femininul era un motiv central în arta greco-romană, dar care nu era văzut bine în biserica creștină patriarhală. Femeile sunt centrale și în anumite scene, ceea ce poate reprezenta un mod de a onora femeile.

A fost utilizarea simbolurilor modul în care artistul provoca Biserica, aducea un omagiu științei, glorificând mintea umană, o recunoaștere a sacrului feminin sau aveau rolul de a oferi alte mesaje criptice? Întrucât nimeni nu știe răspunsul exact, au existat (și vor exista în continuare) o sumedenie de interpretări.

Paul Atreides
23rd July 2017, 16:25
Savanții susțin, în urma analizelor mineralelor de acum 4,4 miliarde de ani, că Terra avea o suprafață plată și aproape în totalitate acoperită cu apă, cu câteva insule.

Cercetătorul care a condus acest studiu, Antony Burnham de la ANU (Australian National University) împreună cu echipa sa au efectuat analize asupra mineralului de zircon care au fost păstrate în gresie în Jack Hills din vestul Australiei și care sunt cele mai vechi fragmente care au fost găsite pe Pământ, relatează Science Daily.

Paul Atreides
23rd July 2017, 16:26
Burnham adaugă: 'istoria Terrei este ca o carte unde lipsește primul capitol, fără roci care să fi supraviețuit de atunci, dar am folosit zirconul pentru a realiza un profil al lumii de atunci'. În această notă, cercetătorul precizează că 'cercetările indică faptul că nu existau munți și coliziuni continentale în primii 700 de milioane de ani ai existenței - era un loc mult mai tăcut și mai plictisitor.'

De asemenea, descoperirea arată că există similarități puternice între zirconul din tipurile de rocă ce au predominat în următorii 1,5 miliarde de ani, sugerând că Pământului i-a trebuit o perioadă foarte lungă pentru a evolua în planeta pe care o știm acum.

În ceea ce privește sursa zirconului, acesta a specificat că am utilizat granițele din sud-estul Australiei pentru a descifra legătura dintre compoziția cu zircon și tipul de magmă și am realizat o imagine a tipului de rocă de atunci. Astfel, Burnham dezvăluie că zirconul s-a format prin topirea rocilor magmatice decât prin cele sedimentare.

Topirea sedimentelor este caracteristică coliziunilor continentale majore și se pare că astfel de evenimente nu aveau loc în aceste prime etape ale istoriei Terrei, conchide Burnham.

Paul Atreides
23rd July 2017, 16:28
Regiunea Florența a înregistrat peste 250 de cutremure în ultimele trei zile, dintre care 15 au avut magnitudine peste trei, provocând neliniște în Italia, în special pentru soarta sculpturii renascentiste "David", lucrare realizată de Michelangelo, transmite AFP.
61822

Potrivit Institutului național pentru geofizică și vulcanologie (INGV), seismele au fost înregistrate în Chianti, între Florența și Sienna. Cele mai puternice două cutremure, cu magnitudinea de 3,8 și 4,1 au avut loc vineri dimineața, dar mai multe seisme cu magnitudini între 3 și 3,5 au fost resimțite sâmbătă înainte de răsăritul soarelui.

Nu au fost semnalate victime, iar pompierii au anunțat producerea a doar câtorva pagube minore în apropierea epicentrului, la treizeci de kilometri sud de Florența.

Potrivit presei italiene, circa 200 de locuitori ai acestei zone au preferat să nu stea acasă vineri noapte, dormind în corturi, mașini și rulote.

Creșterea numărului mișcărilor telurice provoacă însă îngrijorări și pentru patrimoniul arhitectural și cultural inestimabil al Florenței.

Astfel, ministrul Culturii, Dario Franceshini, a anunțat sâmbătă că statul italian va da cei 200.000 de euro necesari asigurării unui soclu antiseismic pentru celebra sculptură "David" a lui Michelangelo.

În primăvară, un studiu a arătat că această sculptură, capodoperă a Renașterii, realizată dintr-un bloc de marmură deja fisurat și cântărind peste cinci tone, este în pericol să se dărâme din caza unor microfisuri în zona picioarelor statuii.

Un soclu pentru protejarea statuii împotriva tuturor vibrațiilor, provocate de lucrări sau de seisme, a fost preconizat, iar cutremurele recente "fac acest proiect chiar mai urgent", a explicat ministrul Culturii într-un comunicat. "O capodoperă precum 'David' nu trebuie supusă niciunui risc", a spus oficialul italian.

Angelo Tartuferi, director al Galeriei Academiei din Florența, care expune statuia, a declarat pentru agenția de presă Ansa că, prin această finanțare, soclul ar trebui să fie gata în decurs de un an.

Ultimul seism important din Italia, din aprilie 2009, în Aquila, a fost precedat, timp de mai multe săptămâni, de o multitudine de mici seisme. Cutremurul a avut magnitudinea 6,3 și a dus la decesul a 309 persoane.

În regiunea Florența, seismul cel mai important din istoria recentă a avut loc în 1895. Cu o magnitudine de 5,4, seismul a provocat numeroase pagube în regiunea dealurilor din nordul orașului.

Sursa: MEDIAFAX

Paul Atreides
23rd July 2017, 16:29
În arhivele Universității Harvard a fost descoperit un disc de aluminiu cu discursul lui J.F.Kennnedy, pe când acesta avea doar 20 de ani.

În 1937, tănărul John F. Kennedy s-a înscris la cursul profesorului Clifton Packard, informează Atlas Obscura. Packard l-a învățat pe tânărul de 20 de ani despre discursul public, iar ca parte a cursului elevii au ținut discursuri publice în cadrul capelei Holden din Harvard.

În timp ce colegii săi de clasă au ales să discute despre ,,colecții de cărți sau găsirea unei soții,'' Kennedy a ținut un discurs public despre controversata desemnare a lui Hugo Black la Curtea Supremă de către Franklin D. Roosevelt.

Paul Atreides
23rd July 2017, 16:31
Uneori, istoria este vulgară, violentă și decadentă, iar prezentarea acesteia se face, de cele mai multe ori, într-o formă atenuantă, Mai jos sunt prezentate 10 momente în care istoria a avut aceste caracteristici.

1. Un diplomat american a făcut ca o prostituată să se întâlnească cu Regina Angliei

General în timpul Războiului Civil, Daniel Sickles a fost un bărbat care a iscat multe controverse, iar cel mai cunoscut moment al său a fost cel în care l-a omorât pe amantul soției sale, iar apoi a declarat că are probleme psihice. Amantul soției sale era Philip Barton Key II, fiul compozitorului imnului național, Francis Scott Key. Însă, mariajul său a atras atenția înainte de acest eveniment. Căsătoria a avut loc când acesta avea 33 de ani, iar soția sa doar 15. Cu toate acestea, prefera compania escortelor, iar cea mai notabilă a fost o prostituată din New York, Fanny White.

Paul Atreides
23rd July 2017, 16:31
2. Filosofii greci se masturbau în pubic

Diogene din Sinop, unul dintre fondatorii cinismului, cunoscut pentru excentricitatea sa, avea, uneori, un comportament obscen.De asemenea, a rămas cunoscut și pentru faptul că scrierile sale erau relatate într-un mod anecdotic. Atunci când Alexandru cel Mare s-a oferit să îi îndeplinească orice dorință, acesta i-a cerut să se dea la o parte din lumină. Atunci când a fost întrebat de ce dorește acest lucru, Diogene a afirmat că este în căutarea unui om onest.

Atunci când vorbea în public, urina pe persoanele care îi displăceau și, mai mult, se masturba în timpul acestor evenimente, atunci când simțea nevoia.

Paul Atreides
23rd July 2017, 16:32
3. Mayașii aveau halucinații în urma clismelor

Mayașii se intoxicau prin diferite metode, pentru a avea viziuni care îi aduceau mai aproape de zei. Dovezile arată că foloseau foarte multe băuturi, pe care și le administrau rectal, pentru a intensifica starea euforică. Băuturile conțineau ingrediente precum ciocolata, porumbul, și tutunul. Un ingredient periculos era ipeca, o plantă care provoca vărsături, însă mayașii nu erau conștienți de faptul că aceasta afectează sănătatea și o administrau rectal.

Paul Atreides
23rd July 2017, 16:32
4. Un rege irlandez a întreținut relații sexuale cu un cal

Potrivit dovezilor istorice, consumarea cărnii de cal atunci când era încoronat un nou rege Irlandez reprezenta o practică uzuală, însă în secolul XII, un rege irlandez a mers mult mai departe și a întreținut relații sexuale cu un cal înainte de a fi sacrificat și mâncat. Acest eveniment a fost relatat de către Gerald al Wallesului, care, de cele mai multe ori, îi denigra pe irlandezi în scrierile sale. Acest eveniment a avut loc în anul 1187.

Paul Atreides
23rd July 2017, 16:33
5. Călugării budiști obțineau iluminarea prin intermediul sexului

Călătorind prin Bhutan, vei observa case vechi și biserici care sunt ornate cu penisuri colorate, iar aceste reprezentări au fost un simbol religios în Bhutan timp de 500 de ani, începând din momentul în care Lama Drupka Kunley a făcut cunoscut budismul în acest stat.

Acesta era de părere că poți atinge iluminarea și, în același timp, să ai parte de puțină distracție, iar pentru el, distracția însemna prezența unei femei, a unui pahar de vin și a unei melodii. Potrivit legendelor, acesta obținea iluminarea prin intermediul sexului și este cunoscut drept "Bărbatul cu 5.000 de femei".

Paul Atreides
23rd July 2017, 16:33
6.. Ducele Arthur Wellesley al Wellingtonului a sedus două dintre amantele lui Napoleon

Între Arthur Wellesley, mareșal al Marii Britanii și duce de Wellington, și Napoleon, împăratul Franței, exista o rivalitate care s-a concretizat în bătălia de la Waterloo, pierdută de Napoleon. După acest eveniment, ducele l-a angajat pe bucătarul lui Napoleon, a mănuit sabia sa și a pus pe peretele din dormitorul său un tablou cu sora împăratului Napoleon, Pauline.

În urma abdicării lui Napoleon, Wellesley a fost numit ambasador în Franța, iar în urma acestui eveniment, a dorit ca rezidența sa să fie în casa lui Pauline Bonaparte și a ajuns să le seducă pe două dintre amantele lui Napoleon. Una dintre ele era Josephina Grassini, o cântăreață de operă italiană, iar cealaltă era Josephine Weimer, o actriță.

Paul Atreides
23rd July 2017, 16:34
7. FBI crede că președintele Kennedy a întreținut relații sexuale cu o spioană nazistă

În anul 1941, când Kennedy servea în marina SUA, a avut o aventură cu frumoasa jurnalistă daneză Inga Arvad. Au încercat să țină ascunsă această legătură, căci Arvard era căsătorită, dar au ajuns în atenția FBI-ului.

În timpul Jocurilor Olimpice de la Berlin din anul 1936, Arvard a fost invitata lui Hitler, căci, în viziunea acestuia, era reprezentanta frumuseții nordice și cei doi au fost fotografiați împreună. FBI-ul s-a îngrijorat, crezând că ea este, de fapt, o spioană nazistă și au instalat un mic microfon în camera în care aceștia se întâlneau. Însă, nu au fost înregistrate nicio dovadă în acest sens.

Paul Atreides
23rd July 2017, 16:35
8. Cabina de spovedanie a fost inventată pentru ca preoții să nu întrețină relații sexuale cu enoriașii

Conceptul de confesare în fața preotului pentru ca păcatele să fie iertate a fost întotdeauna o parte importantă a Bisericii Catolice, iar cabina de spovedanie există din secolul XVI. Înainte de asta, enoriașii stăteau, pur și simplu, lângă preoți sau îngenunchiau în fața lor. De multe ori, acest lucru degenera în seducerea tinerelor femei de către preoți. În urma celui de al Patrulea Consiliu Luteran care a avut loc în anul 1215, spovedania a devenit obligatorie în fiecare an. Enoriașii puteau cere să se confeseze în fața altui preot, dar aveau nevoie de permisiunea preotului local.

Paul Atreides
23rd July 2017, 16:36
9. Președintele francez Felix Falure a murit în timp ce făcea sex cu amanta sa

În 1899, președintele Franței, Felix Falure, a decedat în biroul său, la vârsta de 58 de ani. S-a afirmat oficial că a murit în urma unei apoplexii, dar curând s-a descoperit adevăratul motiv: decesul a survenit în momentul în care făcea sex cu amanta sa, în vârstă de 30 de ani. Numele ei era Marguerite Steinheil.

Multe voci susțin că acesta a murit când amanta sa îi făcea sex oral, dar aceast zvon a apărut, mai degrabă, pentru a îl denigra, iar artizanul acestuia a fost Georges Clemenceau, oponentul său politic.

Paul Atreides
23rd July 2017, 16:37
10. Benjamin Franklin încuraja flatulența

Benjamin Franklin era cunoscut ca o persoană glumeață, iar în anul 1781, când era ambasador al Franței, a scris o scrisoare pentru Academia Regală a Bruxeless-ului, în care punea accentul pe nevoia unor metode care să facă mirosul vânturilor mai plăcut. Acesta a argumentat că mirosul este singurul lucru dizgrațios în ceea ce privește acest comportament, iar fără acest miros, chiar și cei mai politicoși oameni vor găsi această activitate ca nefiind dezagreabilă și ofensatoare.

Sursa: Listverse

Paul Atreides
23rd July 2017, 16:38
Femeilor și bărbaților din ziua de atăzi le este mai ușor să afle ce-și doresc unii de la alții, grație aplicațiilor de dating și informațiilor care circulă peste tot pe internet. Totuși, în trecut, când tehnologia era ceva de domeniul științifico-fantascului, bărbații aveau alte preferințe când venea vorba despre alegerea partenerei de viață față de cele existente în ziua de astăzi.

Cercetătorii au aruncat o privire în trecut și au identificat lucrurile pe care le căutau bărbații la partenera lor de viață în urmă cu aproape 80 de ani, scrie Gândul.

Paul Atreides
23rd July 2017, 16:38
Cercetătorii au ajuns la concluzia că în 1939 bărbații considerau esențiale alte lucruri față de cele care sunt considerate atractive în ziua de astăzi.

Spre exemplu, la nivelul anului 2008, atracția sexuală și iubirea erau primele două caracteristici esențiale pe care bărbații le căutau la partenera lor. În top 10 intrau aspectul fizic, educația, inteligența și sociabilitatea. În 1939, aceste lucruri erau foarte puțin importante.

În urmă cu aproape 80 de ani, cea mai importantă calitate a unei femei în ochii unui bărbat era aceea ca ea să fie o persoană demnă de încredere, calitate urmată de stabilitatea emoțională și maturitate. Aceste caracteristici și-au pierdut din po****ritate în prezent. Dacă în 1939 virginitatea era a 10-a cea mai importantă calitate a unei femei, acest aspect căzuse, în 2008, pe locul al 18-lea.

De asemenea, odată cu trecerea anilor, sănătatea partenerei a devenit un aspect deosebit de important în viziunea bărbaților. Și inteligența, educația și caracterul deschis și plăcut au câștigat teren. Bărbații nu au mai acordat atât de multă atenție originii femeilor din viața lor, astfel că nu mai este necesar ca ele să fi beneficiat de aceeași educație ca și ei sau să aibă aceleași orientări religioase.

Totodată, o creștere semnificativă în importanță se simte și în ceea ce privește aspectul fizic.

Deloc surprinzător, calitățile de bucătar și acelea de pricepere la îngrijirea casei au pierdut teren în zilele noastre față de situația din secolul trecut, în mare parte și datorită mișcării feministe.

Paul Atreides
23rd July 2017, 16:39
Tezaurul lui Tutankhamon: peste 110 kg de aur masiv au fost descoperite lângă faraon

Tezaurul, descoperit în luna noiembrie 1922 de arheologul britanic Howard Carter în Valea Regilor, în apropiere de Luxor în Egiptul de Sus, era absolut intact - 4.500 de obiecte (mobilier, bijuterii, statuete), multe din aur masiv. Mormântul tânărului faraon - mort la 19 ani în 1324 î.Hr., după o domnie de nouă ani - este singurul mausoleu din Egiptul antic în care s-a găsit o astfel de comoară.

Nenumărate alte morminte ale unor faraoni și notabili dezgropate până acum au fost jefuite de-a lungul mileniilor. Printre piesele notabile ale acestui tezaur se numără un pat din lemn placat cu aur și decorat cu un cap de leu, un car sau un pumnal cu mânerul din aur, potrivit cercetătorilor, informează Rador.

Spectaculosul sarcofag din cuarțit roșu adăpostea trei sicrie, unul într-altul, iar ultimul, 110 kg de aur masiv, adăpostea mumia lui Tutankhamon. Dar piesa principală a tezaurului o reprezintă o mască funerară de aur care cântărește peste 10 kg și este încrustată cu lapislazuli și alte pietre semiprețioase. Acesta a fost deteriorată în 2014, atunci când barba falsă, un simbol al tuturor faraonilor, s-a desprins de bărbie în timpul unor lucrări la Muzeul din Cairo. Apoi, angajații au lipit grosolan barba cu un strat gros de adeziv, fapt care a necesitat două luni de muncă de restaurare efectuată de o echipă de experți germani.

În noiembrie 1922, după șase sezoane de căutări zadarnice, Howard Carter și patronul său bogat, lordul Carnarvon, au descoperit comoara funerară împărțită în cinci camere mortuare. Mitul blestemul faraonului, care i-ar fi lovit pe toți cei care i-au deschis mormântul, s-a născut câteva luni mai târziu după moartea misterioasă a lordului Carnarvon, în aprilie 1923. Legenda a fost alimentată și de o serie de decese misterioase, cum ar fi acela al lui Carter, care a murit în 1939 fără a-și finaliza publicarea lucrării sale despre mormânt, după ce consacrase zece ani din viață repertorierii comorii.

Paul Atreides
23rd July 2017, 16:42
Elon Musk amână misiunea de amartizare programată inițial pentru anul 2018. Care sunt motivele din spatele deciziei controversate

Planurile companiei Space X privind trimiterea unei nave fără echipaj uman la bord au fost amănate.. Elon Musk suține că misiunea va avea loc în 2020 deoarece compania trebuie să găsească o nouă cale de aterizare pe Planeta Roșie.

Inițial capsula Dragon a companieie Space X trebuia să utilizeze propulsoare pentru a amartiza pe suprafața Panetei Roșii în 2018, informează Mirror.

Însă, în prezent proiectul ,,Red Dragon'' a fost amânat doarece compania dorește să schimbe modul de aterizare al capsulei. ,,Credeam că propulsoarele sunt cea mai bună soluție pentru o aterizare perfectă. Dar există o soluție mult mai bună, pe care noua generație de rachete Space X o va deține,'' a declarat Elon Musk.

Miliardarul ce deține Space X nu a oferit mai multe detalii cu privire la noua metodă de aterizare, dar a sugerat că siguranța este principalul motiv pentru această amânare.

Paul Atreides
23rd July 2017, 16:43
Compania SpaceX caută deja un loc de amartizare pentru următoarea misiune pe planeta roșie

SpaceX analizează câteva posibilități de amartizare pe planeta vecină.

Într-o prezentare în cadrul simpozionului Lunar and Planetary Science Conference (LPSC) în Woodlands, Texas, Paul Wooster, reprezentant al companiei SpaceX a menționat că există patru locații posibile care sunt în curs de verificare pentru o misiune fără echipaj uman care ar fi trebuit să înceapă în 2018, informează IFL Science.

Este foarte posibil ca această misiune, numită Dragonul Roșu, să aibă întârzieri, începând astfel în 2020. Landerul va căra până la o tonă de echipament al cărui scop este de a studia suprafața planetei Marte.

În septembrie 2016, CEO-ul companiei SpaceX, Elon Musk, a menționat că dorește să înceapă trimiterea oamenilor pe Marte începând cu 2024. Scopul său ultim este de formarea unei colonii de un milion de oameni care să trăiască pe Marte în următorii 100 de ani, folosind o rachetă și o navă spațială inovativă numită Interplanetary Transport System (ITS).

Misiunea Dragonul Roșu va reprezenta așadar primul pas care are menirea de a crea fundația misiunilor viitoare, iar în ultimă instanță colonizarea planetei Marte.

Pentru ca acest lucru să se realizeze, sunt preferate zone de la ecuatorul planetei care au gheață, dar și suficientă lumină pentru energie solară.

Cea mai promițătoare locație pentru misiunea inaugurală este Arcadia Planitia, care a fost studiată folosind imagini de rezoluție înaltă. Zona este aproape de ecuator și are o suprafață plană, fără stânci, ceea ce face amartizarea ușoară.

De asemenea, mai sunt considerate trei locații: Deuteronilus Mensae, Phlegra Montes și Utopia Planitia; însă acestea nu au fost analizate la o rezoluție înaltă, astfel nu se cunosc în detaliu condițiile de amartizare.

Paul Atreides
23rd July 2017, 16:46
Europa țintește spre transportul viitorului: un hyperloop va lega Amsterdam de Paris în 2021

61823

Olanda va intra pe lista foarte scurtă de țări europene (care conține Slovacia și Cehia) care vor avea un hyperloop. O echipă olandeză de la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft) a construit deja centrul de testare pentru proiect.

Olandezii au câștigat ediția acestui an a competiției SpaceX care presupunea elaborarea unei noi tehnologii de transport, scrie Science Alert.

Ideea inginerilor va fi pusă în practică cu ajutorul companiei Hardt Global Mobility, în parteneriat cu TU delft, NS - regia de transport feroviar olandeză și cu compania de construcții BAM. Primul pas este construirea unui tub de 30 de metri.

Tim Houter, CEO-ul de la Hardt, a precizat că 'în acest centru vom testa toate sistemele care nu necesită viteze mari, precum sistemul de levitație, de propulsie și mai ales sistemele de siguranță'.

Această primă etapă va necesita o finanțare de 675.000 de dolari americani. Testul de viteză, alături de construirea liniei pentru acesta, va avea loc până în 2019, iar până în 2021 Hardt intenționează să stabilească o linie hyperloop între Amsterdam și Paris.

Paul Atreides
23rd July 2017, 16:49
Hyperloop, transportul viitorului care ar putea transforma profund lumea. ''Am putea asemăna această experiență cu teleportarea reală, ceea ce ar fi minunat''
61824
Iritat de costul mare - circa 68 de miliarde de dolari - pe care îl presupunea proiectul feroviar de mare viteză din California, în 2013 Elon Musk a propus o alternativă, pe care a numit-o Hyperloop: capsule ce levitează și se deplasează prin tuburi aproape vidate, la o viteză apropiată de cea a sunetului.

După calculele sale, o cursă Hyperloop de la Los Angeles la San Francisco ar dura doar 36 de minute și ar costa de 10 ori mai puțin. 'Am putea asemăna această experiență cu teleportarea reală, ceea ce ar fi minunat', a declarat Musk, spunând că Hyperloop este 'singura opțiune pentru o călătorie superrapidă', relatează Ziarul Financiar.

Paul Atreides
23rd July 2017, 16:51
Sistemul Hyperloop a fost testat pentru prima dată. Ce viteză a atins dispozitivul în numai o secundă

După ce va fi construit la scară reală, vehiculul va putea atinge o viteză de până la 1.200 km/h.

Pe data de 12 mai, în deșertul din apropierea Las Vegas-ului, startup-ul american Hyperloop One a testat pentru prima dată tehnologia hyperloop, demonstrând că sistemul de propulsie funcționează cu adevărat. Potrivit rapoartelor, dispozitivul a fost capabil să atingă viteza de 96 km/h în numai o secundă, timp în care a fost generată o forță de 2,5 G.

Încă de când Elon Musk a venit cu ideea lui Hyperloop, opinia publică a așteptat cu interes ca acesta să înceapă să fie produs. În anul 2013, antreprenorul american propunea o alternativă la transportul feroviar, poate chiar și cel aerian, promițând să construiască un vehicul alimentat cu ajutorul magneților, ce se putea deplasa în interiorul unui tub cu presiune joasă, la viteze de până la 1.200 km/h.

În cazul în care urmeaeză să fie construit, un vehicul de tip Hyperloop ar putea parcurge distanța de 558 de kilometri dintre Los Angeles și San Francisco în doar 30 de minute.

Paul Atreides
23rd July 2017, 16:52
În ceea ce privește modul în care funcționează acest sistem, Josh Giegel, vicepreședinte al Departamentului de Inginerie din cadrul Hyperloop One a declarat pentru publicația Mashable: ,,Spre deosebire de motoarele tipice, acesta nu este compus din părți detașabile. Principalele sale componente sunt niște ,,lame ", de aproximativ 60 de centimetri lungime și 15 centimetri lățime, care creează energie electromagnetică. Aceasta este cea care propulsează capsula".

Cu alte cuvinte, sistemul este pus în mișcare cu ajutorul energiei electromagnetice. Deși, la prima vedere, nu pare impresionant, atunci când urmează să fie introdus într-un tub de joasă presiune, vehiculul va putea rula cu o viteză de până la 1.126 km/h.

Următorul pas pe care Hyperloo One îl va face este de a construi un prototip complet, până la sfârșitul anului 2016. ,,Am testat tehnologiile de levitație, am testat aerodinamica dispozitivul în medii de joasă presiune, am testat tubul. Am finalizat testarea tuturor sistemelor, însă putem demostra că vehiculul funcționează cu adevărat numai dacă îl vom construi la scară reală", susține CEO-ul Hyperloop One, Rob Lloyd.

Paul Atreides
23rd July 2017, 16:56
Compania Micromagic Systems, condusă de Matt Denton, lucrează de patru ani la proiectarea și construirea unui robot suficient de mare pentru a putea găzdui un pasager uman. Mantis, 'monstrul' ce a rezultat în urma acestui efort, este descris drept 'cel mai mare robot hexapod operațional din lume ce este capabil să opereze pe orice tip de teren'.

Robotul cântărește 1.900 de kilograme, se înalță la 2,8 metri deasupra solului și este alimentat cu un motor turbo diesel Perkins 2,2. Mantis este totodată dotat cu numeroși senzori care îl ajută să se deplaseze. Un PC cu sistem de operare Linux ce rulează aplicația HexEngine, software proiectat pentru a controla roboții hexapozi, este folosit pentru a gestiona cele 18 servomotoare hidraulice ce se găsesc în 'picioarele' robotului, iar un alt PC permite pasagerului să controleze robotul.

'Mantis este cu siguranță cel mai mare hexapod pe care l-am construit până acum', a comentat Matt Denton, fondatorul companiei Micromagic și totodată proiectantul-șef al robotului. Compania sa este specializată în roboți animatronici pentru industria cinematografică și de televiziune, producând printre altele o țestoasă robotică ce a apărut în filmele Harry Potter. Mantis, în schimb, a fost construit ca rezultat al pasiunii lui Denton, urmând să fie închiriat acum pentru diferite evenimente.

Paul Atreides
23rd July 2017, 16:59
În prezent, călătoria de la Los Angeles la San Francisco durează aproximativ 12 ore cu trenul, 8 ore cu mașina și cca. o oră și jumătate cu avionul.

Hyperloop-ul imaginat de Musk ar urma însă să parcurgă drumul în doar o jumătate de oră.

Totuși, nimeni nu știe deocamdată cum ar arăta acest nou mijloc de transport; Elon Musk nu a oferit niciun fel de detalii tehnice, iar specialiștii nu pot decât să facă presupuneri în privința principiului pe baza căruia va funcționa Hyperloop. S-a presupus că ar implica un tunel cu vid prin care ar circula un tren de tip maglev (cu levitație magnetică) ori un sistem de transport pneumatic, un fel de tren subsonic, care s-ar deplasa printr-un tub ce ar forma un traseu circular între cele două orașe.

Stimulând și mai mult curiozitatea tuturor în privința acestui proiect, Elon Musk a declarat că sistemul nu permite accidente, nu este afectat de condițiile meteo, poate atinge o viteză de 3-4 ori mai mare decât a unui tren rapid modern și de două ori mai mare decât viteza medie a unui avion.

De asemenea, a mai afirmat că sistemul poate fi alimentat cu energie solară și chiar va putea genera mai multă energie decât folosește. Costul construirii unui asemenea sistem ar fi de aproximativ 6 miliarde USD.

Antreprenorul a anunțat, de asemenea, că planurile proiectului Hyperloop vor fi publicate în sistem open source, făcând posibile sugestiile și observațiile critice din partea publicului, pentru îmbunătățirea proiectului.

Elon Musk a declarat că acest sistem va fi 'cel de-al cincilea pilon al transportului modern', alături de transportul rutier, feroviar, aerian și naval, dar nu a dat alte amănunte, sporind astfel interesul cu care toată lumea așteptă data de 12 augsut, când vor fi făcute publice detalii tehnice despre acest proiect revoluționar.

surse: Mail Online, Wired

Paul Atreides
23rd July 2017, 17:00
Transportul viitorului: mașini pe șosele electrificate?

Automobilele viitorului ar putea fi alimentate chiar de către șosele electrificate, susțin doi cercetători japonezi. Această tehnologie ar permite mașinilor electrice să renunțe la baterii, care nu numai că îngreunează vehiculele, mărind cantitatea de energie necesară mișcării, dar le și forțează să stea pe loc în timp ce se încarcă.

Încercări anterioare au folosit o bobină electrificată care crea un câmp electromagnetic ce interacționa cu o bobină atașată la mașină. Dar cele două bobine ar trebui să fie aliniate perfect pentru a ajunge la o eficiență energetică maximă, iar acest sistem ar fi eficient pentru vehiculele care staționează într-o parcare, însă nu și pentru cele care se află în mers.

Hanazawa și Takashi Ohira de la Universitatea de Tehnologie Toyohashi din Nagakute, Japonia, lucrează la dezvoltarea unui sistem care transmite energie electrică între o placă de metal încastrată în șosea și benzi de oțel plasate în interiorul a două anvelope. "Abordarea noastră exploatează o pereche de anvelope care ating întotdeauna suprafața drumului", susține Hanazawa.

Pentru a testa cât de multă energie se pierde la trecerea electricității prin anvelopele de cauciuc, cei doi au creat un experiment de laborator, punând plăci de metal pe podea și în interiorul unei anvelope. "Mai puțin de 20% din puterea transmisă este pierdută în circuit", susține Ohira.

Cu suficientă energie, sistemul poate alimenta un automobil clasic, iar Ohira și echipa sa sunt pe cale să proiecteze primul prototip la scară redusă, pentru a dovedi eficiența sistemului.
Totuși, echipa de cercetători a admis faptul că procentajul energiei pierdute este mai mare decât în cazul mașinilor care funcționează pe bază de baterii.

John Boys, un inginer electrician de la Universitatea Auckland, Noua Zeelandă, afirmă însă că, pentru ca acest sistem să funcționeze, plăcile metalice de pe șosele trebuie să aibă o tensiune de 50.000 de volți, pentru a putea alimenta o mașină, aceeași tensiune care este necesară pentru utilizarea unui Taser (o armă cu electroșocuri care folosește curentul electric pentru a perturba controlul voluntar al mușchilor). Existența unor asemenea șosele ar fi foarte periculoasă, datorită riscurilor de electrocutare.

"În plus, pentru a obține nivelurile de energie necesare, plăcile metalice ar produce un câmp magnetic puternic, ce ar ar interfera cu funcționarea tuturor sistemelor electrice, fapt care ar conduce la haos", susține Boys.

Pentru adaptarea străzilor la un astfel sistem ar fi necesare sume mari de bani dar, pentru început, se pot adapta doar autostrăzile, iar pe drumurile mici, mașinile să fie dotate cu baterii mici, sugerează Daniel Friedman de la Universitatea din New South Wales, Australia.

Sursa: New Scientist

Paul Atreides
23rd July 2017, 17:03
Creierul, cu cele 100 de miliarde de neuroni, ne permite să facem lucruri uimitoare cum ar fi învățarea mai multor limbi sau construirea lucrurilor care să trimită oamenii în spațiul cosmic.

Cu toate acestea, în ciuda acestei capacități uimitoare, nu ne putem aminti unde ne punem cheile, uităm de ce am mers la magazinul alimentar și nu reușim să ne reamintim evenimentele din viață personală. Această contradicție aparentă în funcționalitate dă naștere următoarei întrebări: de ce uităm unele lucruri, dar ne amintim altele? Sau, mai fundamental: ce, mai exact, cauzează uitarea?

Un articol publicat recent în Pscyhological Science, de Talya Sadeh și colegii săi de la institutul Rotman Research din Toronto, se adresează unei dezbateri îndelungate în lumea științei memoriei - uităm lucrurile din cauza îmbătrânirii sau a interferențelor?

Îmbătrânirea

Susținătorii uitării ca urmare a îmbătrânirii afirmă faptul că amintirile noastre dispar încet, din cauza unei perioade de timp în care nu au fost accesate. Vă puteți imagina acest lucru ca un mesaj scris în nisip, cu fiecare val al oceanului care curge peste țărm, scrisul devine mai puțin lizibil până când în cele din urmă dispare în întregime. Nisipul reprezintă rețeaua celulelor creierului care formează o memorie în creier, iar undele oceanice reprezintă timpul care trece.

Interferențele

Adesea, în contrast cu îmbătrânirea putem vorbi și despre interferențe. Se crede că "amintirile sunt făcute mai puțin accesibile din cauza interferenței cu informații similare obținute înainte sau după formarea lor", potrivit Talyei Sadeh și colegilor ei.

În exemplul nostru de mai sus cu nisipul, acest lucru ar însemna că în loc de corodarea lentă a mesajului, un copil vine și scrie efectiv peste el. Acest lucru face ca mesajul să fie mai greu, sau chiar imposibil de perceput.

Paul Atreides
23rd July 2017, 17:06
Primele imagini cu sistemul de transport al viitorului, Hyperloop

Hyperloop One a făcut publice primele imagini cu sistemul Hyperloop care se află în construcție în deșertul Nevada.

Conceptul denumit ,,al cincilea mod de transport'' este proiectat să transporte persoane și marfă la o viteză de 1.220 de km/h prin tuburi sigilate cu presiune scăzută, notează Science Alert.

Deși sună a film Sci-Fi, transportul rapid va deveni realitate anul acesta. Zona de testare denumită DevLoop se întinde pe 500 de metri și cântărește peste 1 milion de kilograme. Când va fi construită complet, în următoarele luni, structura se va întinde pe trei kilometri, însă sistemul de testare nu va transporta pasageri.

Elon Musk, directorul executiv Tesla și Space X a propus crearea conceptului Hyperloop în 2012, mai târziu a lansat o lucrare în care explica modul de funcționare al acestui sistem.

Planul original al lui Musk viza construirea unui tub de tranzit ultrarapid între San Francisco și Los Angeles, însă în prezent nu se știe dacă un Hyperloop californian va deveni realitate în viitor.

Mai multe companii au considerat interesantă ideea lui Musk, sute de echipe de cercetare fiind implicate în proiectul care este deținut momentan de Hyperloop One. În octombrie 2016, compania și-a prezentat planul de contruire a unui sistem Hyperloop în Emiratele Arabe, între Dubai și Abu Dhabi. O călătorie între cele două orașe durează două ore cu mașina, dar cu ajutorul Hyperloop, cercetătorii susțin că ar putea fi parcurs în 12 minute.

Compania a declarat că structura va fi completă în 2020, dar înainte de construcție, prototipul DevLoop din Nevada trebuie să demonstreze că poate ajunge la o viteză incredibilă în siguranță.

În cadrul unei scurgeri de informații a fost prezentat faptul că întregul proiect a costat 4,8 miliarde de dolari.

delaparis
24th July 2017, 01:01
Eu si cu mine
Nu cred ca merge

Doctor_Satan
23rd August 2017, 17:14
Eu zic ca-i trebuie foarte multa imaginatie, ceea ce pentru el nu-i o problema.
Si energie, ca de unul singur e mai obositor, dar si acolo vad ca nu sunt probleme, la cat posteaza.
Asa ca e foarte probabil sa mearga. Cum era finalul de la melodia aia: "if we put our heads together, we'd just stay home forever".

Paul Atreides
29th August 2017, 18:37
Concursul pentru selectarea logo-ului sub care se va desfășura Centenarul Marii Uniri s-a încheiat, iar atât juriul, cât și cetățenii care au participat la procesul de votare a simbolului l-au ales pe același.

Duminică, la miezul nopții, etapa de vot online pentru desemnarea celui mai reprezentativ simbol al celebrării centenarului Marii Uniri s-a încheiat. Cele mai multe opțiuni, 27%, s-au îndreptat către logo-ul propus de compania de publicitate FCB Bucharest, la distanță destul de mare față de următoarea opțiune, care a fost votată de doar 16% dintre participanți, scrie Mediafax.

61927

La concursul de idei organizat de Ministerul Culturii s-au înscris trei agenții din România, Pastel, FCB Bucharest și BrandNew, care au propus un total de 13 identități vizuale. În prima etapă a procesului de jurizare, juriul format din experți din cadrul ministerului, a Uniunii Agențiilor de Publicitate, International Advertising Association, ai Centrului de Excelență în Studiul Imaginii și ai UNARTE a analizat propunerile și a acordat un punctaj în baza unei grile de evaluare. În cea de-a două etapă, publicul a avut posibilitatea, online, de a alege până duminică, 27 august, ora 23:59, identitatea vizuală pe care o preferă, votul contând în proporție de 25%.

Atât juriul, cât și publicul au ales, cu majoritate de voturi, același proiect - Hora, realizat de FCB Bucharest.

Paul Atreides
29th August 2017, 18:40
Trenul de lux Orient Express a oprit, luni, în gara din Sinaia, conform tradiției anuale existente de când trenul parcurge ruta Paris - Istanbul. Cei aproape o sută de pasageri au vizitat Castelul Peleș, iar apoi trenul a pornit din nou la drum, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Reprezentanții Orient Express au declarat că, anul acesta, 98 de persoane au vrut să pornească în călătoria cu celebrul tren istoric pe ruta Paris - Istanbul, scrie Mediafax.

'Este a 19-a călătorie pentru noi, mergând de la Paris la Istanbul și înapoi. Este la fel de încântător ca întotdeauna, pasagerii sunt foarte fericiți să treacă prin toate țările. Călătorim de la Paris și suntem fericiți să fim acum la Sinaia', a declarat senior train managerul Bruno Janssens.

Potrivit acestuia, oprirea în Sinaia este una 'istorică'.

'Noi întodeauna oprim în Sinaia, este o oprire istorică. Regele Carol a oprit trenul și s-au dus prin orașul lui. Este o oprire importantă pentru noi, mai ales vizitarea Castelului Peleș', a spus Janssens.

Potrivit acestuia, prețul unei călătorii cu Orient Express este de 9.000 de euro de persoană, totul fiind inclus în afara de alcool.

Paul Atreides
29th August 2017, 18:42
La 30 de km de orașul Cluj, într-o zonă cu dune de nisip, din nordul dealurilor Siloșului, în imediata apropiere a comunei Aghireșu, se află un lac ce atrage prin culoare apei sale: Laguna Albastră.

Lacul s-a format pe locul unei cariere de nisip, o fostă mină de caolin (argilă albă), ce aparținea de Exploatarea Minei Aghireșu, unde apa s-a acumulat datorită unor izvoare subterane, dar și prin reținerea apei provenite din precipitații. De jur împrejurul lacului a crescut stufăriș, iar pereții de nisip și pietre calcaroase gălbui, s-au erodat în timp, dând locului o frumusețe aparte.

Până în anii '90 aici existau și pești, dar în urma unor lucrări din anul 1995, lacul a secat, apoi apa s-a strâns din nou, redând viață spectaculoasei Lagune. Se poate ajunge aici fie cu mașina sau trenul, apoi pe jos sau cu bicicleta.

Paul Atreides
29th August 2017, 18:44
Poiana Mărului se află la doar 150 de kilometri de Timisoara. Datorită aerului curat și a peisajelor idilice, aceasta este numită și 'Mica Elveție' din Banat. Se spune că aerul de la Poiana Mărului este cel mai curat din Europa.

'Este foarte frumos, e un loc ideal pentru a te relaxa, are niște peisaje idilice. Stelele se văd foarte bine, e frumos seara să te întinzi pe pătură și să iei o sticlă de suc sau de vin, meditezi un pic, e foarte relaxant. Recomand!', spune un turist pentru digi24.ro

Oamenii locului sunt la fel de încântători ca peisajele de la Poiana Mărului. Aici găsim 11 pensiuni, conform unui site de turism, scrie Business Magazin.

O cameră nu costă mai mult de 150 de lei, iar turiștii au la dispoziție piscine, terenuri de sport și, bineînțeles, mâncare tradițională. Pentru un prânz gazdele cer între 30 și 50 de lei.

Paul Atreides
29th August 2017, 18:46
Cu toții stim că Transilvania este una dintre cele mai importante atracții turistice din țară. Un tânăr producător a realizat un filmuleț în care a prezentat cele mai frumoase colțuri din Sighișoara.

Cartiere, arhitectură, natură, toate într-un scurt video prin care este prezentat orașul medieval, dintr-o perspectivă deosebită. O carte de vizită a pentru promovarea incredibilului oraș istoric. Cu siguranță că după astfel de prezentări, vor apare mulți doritori să viziteze orașul medieval Sighișoara, scrie Business Magazin citând romani-buni.info.

'I Love Sighisoara' își propune să devină un loc de întâlnire virtual pentru sighișorenii de pretutindeni și pentru toți cei care cunosc și iubesc acest oraș. Împreună vom promova acest minunat oraș pentru iubitorii de istorie și frumos, se arată în descrierea paginii.

Paul Atreides
29th August 2017, 18:48
În zona Maramureșului din nordul României se află peste 100 de biserici ortodoxe construite între secolele XVII-XIX. Site-ul Amusing Planet prezintă o serie de imagini cu cele mai frumoase lăcașuri de cult din lemn ale Maramureșului.
61928

Bisericile construite din lemn îmbină religia și tradițiile ortodoxe cu stilul gotic, relatează Amusing Planet.

Tradiția construirii bisericilor din lemn în centrul și sudul Maramureșului datează de la începutul secolului XVI. Regiunea are o tradiție îndelungată a realizării construcțiilor din lemn. Chiar și în prezent mai există meșteri care realizează sculpturi în lemn asemănătoare celor cu care sunt decorate bisericile din lemn. Dintre cele 100 de biserici existente, în prezent opt se află pe lista UNESCO.

Paul Atreides
29th August 2017, 18:50
Un ghid turistic din anul 1911 descrie Bucureștiul drept un oraș cu numeroase clădiri noi, un aer modern și concerte extraordinare.

Ghidul Baedeker recomanda hotelurile Metropole, care era situat pe Calea Victoriei, vizavi de Palatul Regal, Grand Hotel Boulevard și Imperial, care era situat pe locul actualei aripi Știrbei Vodă a Palatului Regal - MNAR.

De asemenea, ghidul recomanda restaurantele Iordache Ionescu de pe strada Covaci, Luther de lângă Gara de Nord și Colosseul Oppler din Palatul Bragadiru.

Ghidul preciza că Teatrul Național și Teatrul Dacia sunt similare teatrelor vieneze mai mici, iar concertele de la Ateneul Român erau extraordinare.

Karl Baedeker, autorul ghidului, mai preciza că Bucureștiul avea la acea vreme 315.000 de locuitori, fiind traversat de ''murdarul râu Dâmbovița'', iar despre suburbii se nota că erau ''orientale ca aspect''.

În ceea ce privește principalele străzi din Capitală, Baedeker enumera Bulevardele Academiei, Elisabeta, Ferdinand, Oriental și Protopopeasca, Calea Victoriei, strada Lipscani și strada Carol I, iar la capitolul clădiri se recomanda Palatul, Teatrul, Ministerul Apărării, Spitalul Colțea sau biserica Stavropoleos.

Paul Atreides
30th August 2017, 12:05
Intelegerea relatiei dintre minte si creier reprezinta o problema atat pentru filozofi cat si pentru oamenii de stiinta.
Exista cateva scoli care ofera raspunsuri la aceasta dilema: dualismul, materialismul si idealismul. Dualismul sustine ca mintea exista independent de creier, materialismul sustine ca fenomenul este identic cu fenomenul neuronal, iar idealismul se refera doar la cel mental.
Relatia dintre creier si minte implica multe intrebari stiintifice, incluzand intelegerea relatiei dintre activitatea mentala si cea a creierului si mecanismele care influenteaza cognitia.
Oamenii credeau ca inima este lacasul sufletului si a gandirii. Creierul nu avea vreo importanta aici. Chiar si Descartes credea capacitatea noastra de vorbire n-ar depinde de creierul nostru.
Defapt, tot ce simtim, ceea ce gandim se petrece doar la nivelul creierului. Ceea ce suntem, excluzand corpul nostru ca suport pentru viata, se poate reduce la creier.

Paul Atreides
30th August 2017, 12:06
Neurostiinta este in cautarea intelegerii sistemului nervos si a creierului. Psihologia incearca sa inteleaga mintea si comportamentul nostru. Neurologia realizeaza diagnostice si trateaza patologiile sistemului nervos. In psihiatrie creierul se studiaza pentru a preveni si a trata problemele mentale. Stiinta cognitiva incearca sa uneasca neurostiinta cu psihologia si cu alte domenii implicate in aceasta cercetare, precum stiinta calculatoarelor (inteligenta artificiala sau alte domenii) si filozofia.
Numeroase domenii sunt implicate in aceasta cercetare si cu toate acestea, creierul ramane inca un mister.

Experientele noastre depind de stimulii care ajung din lumea exterioara si ne influenteaza starile mentale, dand nastere senzatiei ce poate fi placuta sau neplacuta. De exemplu, o persoana care doreste o bucata de pizza, isi va indrepta bratul in directia specifica pentru a obtine ceea ce doreste. Intrebarea este cum este posibil ca materia cenusie cu proprietati electro-chimice sa provoace aceste senzatii si dorinte?

Paul Atreides
30th August 2017, 12:06
Mintea a fost imaginata de multi ca fiind distincta de corp, o entitate 'non-fizica'. Intr-un sens religios, se refera la separarea dintre suflet si corp. Mintea si corpul (sau creierul) reprezentand punctul de pornire in Dualism, si devine conceptualizat si in filozofia lui Rene Descartes.

Platon a argumentat ca, daca corpul nostru apartine lumii materiale, sufletul trebuie sa fie din lumea ideilor, asadar, este nemuritor. El credea ca sufletul este temporar unit cu trupul si vor fi separate doar la moarte, cand sufletul se va intoarce in lumea Formelor.
Daca sufletul nu exista in timp si spatiu precum exista corpul, poate aceesa adevaruri universale.
Pentru Platon, ideile (sau Formele) reprezinta realitatea adevarata, cunoscute doar de suflet.

Puzzle-ul proceselor cerebrale este imens si par imposibil de explicat. Deocamdata stiinta nu ne ofera prea multe raspunsuri. Daca mintea este ceva separat de creier, atunci inteligenta artificiala probabil nu-si va atinge scopul. Insa daca aceste experiente pe care le avem, trairi, senzatii, constiinta de sine si tot ceea ce ne face oameni sunt procese chimice si electrice survenite in urma stimulilor atunci totul este posibil.

Paul Atreides
30th August 2017, 12:07
Mintea este aspectul intelectului, combinatii de gandire, perceptie, memorie, emotie, imaginatie, incluzand toate procesele cognitive. Mintea se manifesta subiectiv, ca un flux de constiinte.

Teoriile mintii si ale functiilor sale sunt numeroase. Cele mai vechi speculatii in acest sens sunt provenite de la Zoroastru, Buddha, Plato, Artistotel, Adi Shankara, greci antici, sau filozofi islamici. Teoriile pre-stiintifice sunt inradacinate in teologie si sunt concentrate asupra aspectului dintre minte si suflet sau supranatural, intr-un sens divin sau intr-o esenta divina.
Teoriile contemporane asupra mintii sunt realizate in urma unui studiu stiintific a creierului. Concluzia este ca mintea reprezinta un epifenomen al creierului care are aspecte atat constiente cand si inconstiente.
Gandirea este un proces mental ce permite crearea unui model individual al lumii. Se ocupa cu concepte si procese ce include cognitia, ideea si imaginatia. Implica mani****rea cerebrala a informatiei, se implica in rezolvarea problemelor si luarea deciziilor.

Descifrarea mecanismelor mintii si a creierului reprezinta o sarcina dificila, insa nu imposibila. Poate ca in viitorul apropiat vom intelege mai bine cum functioneaza creierul nostru.

Paul Atreides
30th August 2017, 12:08
Cuvantul fascinatie este adesea folosit atunci cand te intorci din Insule si povestesti peripetiile prietenilor tai.

Japonia este o frontiera culturala, un loc unde istoria si traditia se impletesc, un spatiu unde zgarie-norii si povestile despre samurai si onoare sunt la ele acasa.

Tehnologia de ultima ora, dar si pastrarea fondului folcloric neatins de generatii face din metropola nipona si din oraselele pline de culoare un loc al visului, o adevarata intoarcere in timp.

Paul Atreides
30th August 2017, 12:08
Cadrul geografic

Japonia este un arhipelag, la est de Asia de nord-est, format din patru insule mari si multe insule mici. Insula cea mai mare, Honshu, este în centru Japoniei. La nord de ea se afla a doua insula, ca marime, Hokkaido, slab po****ta, cu clima aspra. La sud de Honshu se afla insula Kyushu, a treia ca marime iar între ele, spre est, insula Shikoku, a patra ca marime.

Paul Atreides
30th August 2017, 12:11
Poporul japonez si cultura sa

Originea

Desi sunt de rasa mongoloida, japonezii se deosebesc fizic de chinezi si mongoli, prin asemanarea cu tipul rasial filipinez si malayez din zona Asiei de sud-est, de unde se pare ca au venit stramosii lor.

Specificul national si lumea din afara

Japonezii numesc tara lor Yamato: 'Tara soarelui- rasare', având un steag alb cu un disc solar rosu în centru. Daca imperiul chinez era 'imperiul ceresc' iar chinezii se credeau coborâti din cer, imperiul nipon era 'imperiul soarelui' iar poporul japonez credea ca se trage din Soare: Marea Zeita din Cer stralucitoare.

Paul Atreides
30th August 2017, 12:12
Împaratul Japoniei era numit de europeni 'Mikado' de la cuvântul japonez 'mikoto' (domn, stapân, zeu), fiind cel mai adorat de japonezi. Numele de 'nipon' vine de la cuvântul japonez 'nihon'. Pe vremea calatoriilor lui Marco Polo si Columb, europenii numeau China - Kathay - iar Japonia - Cipango.

Paul Atreides
30th August 2017, 12:12
Apropierea Japoniei de Coreea si de China a deschis calea influentelor culturale si religioase venite din sau prin aceste tari. Civilizatiile indiana si chineza au fost clasice pentru Extremul Orient asa cum civilizatiile greaca si romana au fost clasice pentru Occident. Totusi, japonezii, care vorbesc o limba structural deosebita de chineza si au o sensibilitate mult deosebita au creat o cultura originala. La baza civilizatiei japoneze sta religia cunoscuta sub numele chinezesc sinto (expresia 'calea zeilor' sen dao a fost folosita si de Confucius si aminteste de Daoism) dar si budismul, asimilat într-o forma specific japoneza. Dintre japonezii de azi, 80 % sunt concomitent sintoisti si budisti. Apostolul crestin modern al Japoniei a fost Kagawa, înainte de al doilea razboi mondial.

Paul Atreides
30th August 2017, 12:14
De la preistorie la cultura scrisa

Perioada Jomon (3000-300 î.Hr.)

Se folosea olaria 'împletita': împletituri din nuiele acoperite cu lut. Pe la 660 î.Hr., legendarul Jimmu Tenno ('tenno' - împarat), nepotul zeitei soarelui, ar fi întemeiat 'Imperiul soarelui-rasare'.

Perioada Yayoi (300 î.Hr. -300 d.Hr.)

Apare ceramica lucrata la roata olarului. Apar primele stiri despre Japonia în izvoarele scrise chineze în sec. I d.Hr. Statul Yamato se întinde în insulele Honshu si Kyushu. Începe sistematizarea religiei Kami-no-Michi (calea zeilor), cunoscuta mai târziu sub numele chinez cu acelasi înteles Sinto (sec. II-III d.Hr.). Aceasta este protoistoria , când nu se cunoaste scrierea dar apar stiri scrise despre Japonia în izvoarele externe.

Paul Atreides
30th August 2017, 12:15
Perioada Kofun (300-552 d.Hr.)

Este perioada Tumulilor (morminte sub forma de movile mari) megalitici (asociati cu lespezi mari de piatra). Se pune capat sacrificiilor umane pe la 300 d.Hr. Japonia cucereste sudul Coreei si începe patrunderea culturii, scrierea si limbii chineze. La sfârsitul perioadei, budismul este acceptat ca una din religiile oficiale.

Aparitia 'scripturilor' sintoiste si a budismului nipon

Perioada Suiko (552-710)

Numele ei vine de la împarateasa Suiko, în timpul careia Budismul devine religia de stat. Limba chineza este limba oficiala a documentelor emise de cancelaria imperiala.

Paul Atreides
30th August 2017, 12:15
Perioada Nara (710-794) -sec.VIII

Îsi trage numele de la prima capitala stabila a Japoniei, orasul Nara. În anul 712 apare cartea Kojiki (cronica veche) iar în 720 Nihongi (analele nipone) care cuprind mitologia sintoismului, inclusiv miturile obscene secrete.

Perioada Heian (794-1185) sec. IX-XII

De la începutul sec. IX dateaza prima forma de acomodare a sintoismului cu budismul mult superior lui, rezultatul fiind asa-numitul Ryobu-Sinto.

Paul Atreides
30th August 2017, 12:16
2. Sogunatul (1185-1867)

Perioada Kamakur (1185-1333)

Puterea efectiva o aveau sogunii (prim-ministri) cu sediul la Kamakura, pe când împaratul-zeu, cu sediul la Kyoto avea doar atributii religioase de mare-preot sintoist. În 1191, se introduce în Japonia budismul zen, una din sursele moralei si artei martiale practicate de cavalerii samurai, în nesfârsitele razboaie civile provocate de lupta pentru putere a marii nobilimi.

Perioada Muromati (1333-1573)

În 1549 soseste în insula Kyushu misionarul iezuit spaniol Francisco Javier. În 1573 ia fiinta la Kyoto prima biserica romano-catolica.

Perioada Momoyama (1573-1603)

În 1587 misionarii catolici sunt expulzati din Japonia. În 1597 sunt martirizati 26 de crestini la Nagasaki.

Perioada Edo (1603-1867)

Sogunii din familia Tokugawa duc o politica anticrestina, de favorizare a budismului si de izolare a Japoniei de restul lumii. În sec. XVIII si în prima jumatate a sec. XIX are loc 'reactia puristilor sintoisti' ale caror idei vor fi puse în aplicare abia dupa caderea sogunatului. Ramânerea în urma a Japoniei fata de Occident a devenit evidenta când S.U.A. si marile puteri au umilit Japonia, silind-o sa renunte la izolationism. Revolutia din decembrie 1867 a rasturnat sogunatul, redând puterea împaratului mutat în noua capitala, Kyoto.

Paul Atreides
30th August 2017, 12:17
3. Modernizarea Japoniei (din 1868 pâna în prezent)

Perioada Meiji (lumina) 1868-1912

Luând ca model Imperiul German, Japonia ajunge din urma marile puteri occidentale. Sintoismul devine religia de stat, slabind caracterul sau religios si întarindu-se cel national istoric. În 1889 libertatea confesionala este garantata prin lege iar religia devine o problema privata. Nevoia po****ra de religiozitate duce la dezvoltarea sectelor sintoiste influentate de budism.

Perioada Marii dreptati (Taijo) 1915-1926)

Japonia ia parte la primul razboi mondial în tabara învingatoare si devine a patra mare putere a lumii dupa S.U.A., Anglia, Franta. Are loc activitatea lui Kagawa apostolul crestin modern al Japoniei.

Perioada Pacii Stralucitoare (Showa) 1928-1989

Fanatismul sintoist, manifestat în adorarea împaratului Hirohito ca zeu, dincolo de orice limita imaginabila, duce la încercarea Japoniei de a cuceri jumatate din globul pamântesc în al doilea razboi mondial, sfârsit ca razboi nuclear. Bombele atomice lansate de S.U.A. asupra Japoniei în august 1945 silesc pe Hirohito sa capituleze si sa nege solemn divinitatea sa la 1 ianuarie 1946. Sintoismul a fost abolit ca religie de stat. Pentru sintoismul traditional, împaratul actual Ahikito continua sa fie emblema cerului si simbolul statului iar puterea Japoniei a renascut, plasând-o între primele trei mari puteri economice ale lumii.

Paul Atreides
30th August 2017, 12:19
Cultul solar al tracilor nordici

Teritoriul ocupat de traci a atins suprafata maxima spre anul 1000 î.H. de la Dunarea mijlocie pâna la Marea de Azov; de la mlastinile Pripet (Polonia de sud) pâna la Marea Egee. Într-un spatiu atât de vast apareau diferente importante de limba si cultura între tracii de la sud de Balcani sau tracii propriu-zisi si tracii de la nord de Balcani care vor da nastere geto-dacilor si Cimerienilor.

Se poate urmari cel mai bine diferentierea dintre cele doua ramuri ale tracilor în particularitatile vietii lor spirituale care vor conduce spre doua religii distincte, ilustrând doua caractere nationale deosebite transant.

Câteodata, asezarile tracilor de nord în Dacia aveau întarituri de piatra, turnuri, case cu coloane dispuse în cerc în jurul unei piete rotunde. La Salacea (jud. Bihor) s-a descoperit un Templu - Megaron, de forma dreptunghiulara, cu vestibul deschis. Acest templu era împodobit cu simboluri solare, ca si un altar-vatra din aceeasi vreme, folosit pentru 'arderi de tot'. Era adorat un zeu solar, precum Apollon, a carui origine traca pare indicata de dragostea sa pentru misterioasa patrie hyperboreeana a mamei lui, tara de nord de unde, în fiecare an, la întoarcerea anotimpului cald, se credea ca revine triumfal în Grecia.

Separarea etnica dintre traco-geti, poporul lui Zalmoxis, si tracii de sud, poporul lui Orfeu, are loc spre 850 î.H., când se trece la cultura arheologica Basarabi, din prima vârsta a fierului. Cultul unui zeu solar, ca Apollon este atestat de un car votiv (adica adus în dar Zeului) din bronz si din fier, descoperit la Bujoru în Muntenia de sud, precum si de marile statui cu forma umana de la Baia de Cris care personificau soarele, înainte de aparitia zamolxismului iconoclast.

Paul Atreides
30th August 2017, 12:20
Zalmoxismul

Dupa Mircea Eliade, Orfeu se apropie structural de Zalmoxis (sau Zamolxis), un alt 'întemeietor de mistere' care a coborât în infern, eroul civilizator al getillor. Orfeu a trait în sec X î.H. (relativ contemporan cu regele Solomon al Ierusalimului) si a murit cu o generatie înainte de nasterea poetului legendar Homer din sec. IX î.H. Zalmoxis este un reformator de traditie orfica care a trait dupa Orfeu. Desi Herodot înregistreaza traditia greaca, dupa care Zalmoxis ar fi fost sclavul si ucenicul lui Pitagora, totusi Herodot crede ca 'Zalmoxis a trait cu multa vreme înaintea lui Pytagora'. Ar fi rezonabil sa presupunem ca Zalmoxis a trait prin sec VII î.H., fiindca zalmoxismul nu este atestat arheologic mai devreme.

Vasile Pârvan, cel mai însemnat istoric român al antichitatii, considera Zalmolxismul ca o religie henoteista, pe baza marturiei categorice a istoricului antic Herodot: 'Ei nu recunosc ca exista vreun alt zeu decât al lor' . Acest zeu, Gebeleizis sau Nebeleizis: zeul cerului, a ajuns sa fie identificat cu profetul sau Zalmoxis, care a predicat totusi un cult legat de locasuri subpamântene.

Paul Atreides
30th August 2017, 12:22
Iata ce spune Herodot despre geti: 'Iata cum getii se cred nemuritori; credinta lor este ca ei nu mor, ci ca cel care piere se duce la Zalmoxis, divinitatea lor (Daimon, geniu) pe care unii îl cred acelasi cu Gebeleizis'. Nu trebuie confundata credinta geta în nemurirea fericita a corpului material cu alte obiceiuri pagâne în nemurirea trista, daca nu chinuita, a sufletelor în lumea umbrelor.

Paul Atreides
30th August 2017, 12:27
O relatie între pythagoreism si zalmoxism a existat, cum dovedeste mormântul de la Fântânele (com. Suhaia, jud. Teleorman) în care s-a gasit scheletul unui tânar initiat din tagma preoteasca, însotit de simboluri socotite pytagoreice si de sapte vârfuri de lance care dovedesc ca ar fi pierit aruncat în sus, ca sa cada peste sulite, fiind trimis ca sol la Zalmoxis, dupa obiceiul înregistrat de Herodot si de la alti istorici. Hermpus Callimachius prezinta pe Pythagora drept un Thrakon doxas mimoumenos imitator al doctrinelor thracilor. O influenta reciproca poate sa fi existat între zalmoxism si pythagoreism sau macar asemanari întâmplatoare, dupa cum unele elemente din zalmoxism seamana întâmplator cu unele elemente precrestine si crestine, ceea ce a usurat predicarea Evangheliei printre geti de apostolul Andrei sau de ucenicii iliri ai apostolului Pavel.

Paul Atreides
30th August 2017, 12:27
Desi Zalmoxis s-a ascuns într-o locuinta subterana, ca sa creada getii ca a murit si a revenit, ca sa le predice nemurirea în mod credibil, iar apoi a trait ca mare preot într-o pestera, cum au facut si marii preoti urmatori, getii nu-si îngropau mortii în pamânt, ci îi ardeau. Posibil ca ei credeau ca despart sufletul de trupul vechi, ca sa primeasca un trup material nou într-o lume cereasca sau pamânteasca. Practici politeiste la getii zalmoxisti par sa fie atestate arheologic dar si evreii monoteisti au cedat influentelor politeiste în sec IX-VII î.H. În mod oficial, zalmoxismul nu folosea cultul statuilor, al icoanelor sau închinarea la alti zei iar sanctuarele erau simple.

Paul Atreides
30th August 2017, 12:28
Reformatorul Deceneu, în sec I î.H., a stârnit influentele orgnaisiace ale dionysismului, interzicând, cu ajutorul regelui Burebista cultura de vita-de-vie si vinul. Se pare ca a interzis si poligamia, atestata mai înainte si care nu mai este pomenita dupa acea. Datorita lui Deceneu, preotii geto-daci au ajuns la un nivel de cunostinte înalt, laudat, de pilda, de Dio Hrisostoma în sec I d.H. Existau si forme de monahism în zalmoxism. Acesti asceti numiti Kapnobatoi sau Ktistoi se pregateau sa devina preoti. Iosefus Flavius, în sec.I d.H., face o comparatie între secta ascetica iudaica a Eseilor si persoanele sacre ale dacilor, asa-numitii Pleistoi, laudându-i pentru sobrietatea, puritatea, frugalitatea (cumpatarea la mâncare) si simtul lor de dreptate.

Paul Atreides
30th August 2017, 12:29
Tracii erau unul dintre cele mai mari neamuri de origine indo-europeana.

Initial, popoarele indo-europene sau ariene credeau, cum s-a spus deja despre stramosii romanilor, într-o forta impersonala, misterioasa care preamarea natura. Se poate numi aceasta credinta Henoteism sau Panteism dar panteismul poseda o filosofie religioasa mai structurata, cum este cazul în hinduism sau taoism. Henoteismul poate duce la politeismul religiilor vedica (indo-ariana), greaca, traca, druidica (a celtilor), germanica, slava. Zeii politeismului pot fi interpretati ca ipostaze (înfatisari) ale Sufletului Universal (Brahman, Athman în panteismul hinduist) sau ale lui Theos (Dumnezeu, în filosofia pagâna greaca).

Spiritul misterios al naturii putea fi adorat în ipostazele sale terestre (htoniene)- precum în cultul fertilitatii si fecunditatii reprezentat de zeita-mama a naturii (Cybele) si de zeul vitalitatii reprezentat de zeita mama a naturii (Cybele ) si de zeul vitalitatii dezlantuite (Derzalas)- sau în ipostaze preponderent cresti (Uraniene), cum ar fi Zeus-Zbelsurdos.

Paul Atreides
30th August 2017, 12:29
Cartile sacre indoariene (Vedele) si iraniene (Avesta) vorbesc despre orgii rituale cu sucul unei plante cu proprietati psihidelice Soma (In India) sau Haoma (în Iran). Tracii se drogau astfel cu fum de cânepa. Se poate compare Soma cu ambrozia zeilor olimpieni greci dar bautura corespunzatoare este mai degraba bautura sacra a vitalitatii, vinul zeului grec Dionysos, al carui cult includea orgii rituale.

Or, Dionysos este, la origine, zeul trac Derzalas (Derzis). În colonia greaca-doriana Callatis (Mangalia), Dionysos era adorat sub numele trac Dassylios. La fel, zeita traca a lunii, a padurii si a fecunditatii Bendis a devenit zeita greco-romana Artemis-Diana. O alta zeita de origine Traco-Frigiana, zeita mama a naturii Cybele era adorata si ea în cadrul unui ritual orgiac. Ea se confunda adesea cu o zeita similara Demeter, adorata la Callatis alaturi de Dassyloios.

Paul Atreides
30th August 2017, 12:30
Dionysismul si Orfismul

Dionysos, zeu al sevei umede care circula prin plante pare inocent însa devine nelinistitor ca zeu al vitei si al vinului iar apoi înspaimântator în ceremoniile orgiastice nocturne, la lumina tortelor, amestecând muzica, dansul, betia vinului, exaltarea oboselii noptilor albe, totul culminând prin devorarea rituala a carnii crude a unui animal identificat cu Dionysos. Act prin care adoratorii îsi închipuiau ca se contopesc cu zeul adorat. Dionysos a devenit un zeu al inspiratiei poetice, sugerând filosofului german Nietzsche opozitia dintre caracterului dionisiac, excesiv, lipsit de masura; de misunare exuberanta si caracterul apolinic echilibrat, masurat.

Cultul lui Dionysos în forma sa initiala presupunea sacrificii umane. Preotesele lui Dionysos-Bacchos, bacchantele sau menadele (adica nebunele) ardeau de viu un baiat în Beotia la sarbatoarea Agrioniei (a cruzimii). Tovarasii lui Dionysos, satyrii, barbatii-tapi au inspirat teatrul tragic grec. Misterele dionysiace practicate la Atena în sec. III î.H. erau dedicate lui Sabazios (numele trac initial al lui Dionysos). Extazul dionysiac revela separarea dintre suflet si trup si ducea la 'appetitus maximus mortis' care, dupa, expresia lui Martianus Capella, se manifesta la razboinicii traci. Experienta beatitudinii sufletului decorporalizat este sursa Orfismului.

Printul trac Orfeu era fiul regelui trac Oeagros al carui tata, regele trac Kharops ar fi fost întemeietorul religiei dionysiace. Dupa Diodor din Sicilia, Orfeu a schimbat multe lucruri în initierile orgiastice, de aceea misterele pe care le introdusese Dionysos sunt numite Orfice. Orfeu a înlocuit complet orgia ca sursa de extaz prin Catharsis, tehnica de purificare de origine apolinica. Puritanismul orfic este o inversare a religiei dionysiace, nu doar temperându-i excesele, ci prin excese contrare privind abstinenta alimentara, sexuala etc.

Succesul lui Orfeu printre tracii de sud a fost îndoielnic. Riturile salbatice dionysiace au continuat. Orfeu însusi a fost în final sfâsiat de Menade în cadrul ritualului dionysiac. Mitul despre esecul lui Orfeu de a salva din infern pe sotia lui Eurydice poate fi comparat cu succesul lui Dionysos care a scos-o din infern pe mama lui Semele nume înrudit cu Zamolxe si cu numele slav Đ—Đ”ĐŒĐ»Ń (Zemlia ) = pamânt.

Totusi Orfismul si Dyonysismul, dezvoltându-se mai degraba paralel, au avut mare succes mai târziu în lumea elenistica si greco-romana.

Paul Atreides
30th August 2017, 12:31
În viziunea grecilor antici, Hiperboreea este un termen ce reprezintă teritoriul situat la nord de Istru (Dunăre). Etimologic, acest nume s-ar traduce 'dincolo de Boreas' (vântul nordic în viziunea grecilor). Pentru vechii greci, Boreas reprezenta o divinitate ce locuia în Tracia, iar tărâmul hiperboreean se afla 'dincolo de Tracia'.

Paul Atreides
30th August 2017, 12:32
Cea mai veche mentiune despre Hiperboreea o întâlnim la Herodot în opera sa Istorii (Cartea IV, capitolele 32-26). Pe lângă Herodot, care a preluat o parte din scrierile sale de la predecesorii săi Hesiod, Homer si Aristeas, toti scriitorii antici afirmă că getii erau un popor hiperboreean. Pindar, unul dintre cei mai cunoscuti poeti ai Greciei, consideră că Apollo, după ce a ridicat cu Neptun si Eac zidurile Troiei, s-a întors în patria sa de pe Istru, în Hiperboreea (Olymp. VIII, 47). Tot Pindar ne mai spune că hiperboreii de pe malurile Dunării adorau în 'Apollo ca zeu al luminii pe cel mai de seamă zeu al lor.' La Strabon aflăm că 'primii care au descris diferitele părti ale lumii spun că hiperboreii locuiau deasupra Pontului Euxin (Marea Neagră) si a Istrului' (Geografia. XI, 6, 2).

Bibliografie

International Commission on Stratigraphy (http://www.stratigraphy.org/index.php?id=Home)

Iscru G.D., Geto-Dacii, natiunea matcă din spatiul Carpato-Danubo-Balcanic, Casa de editură si librărie Nicolae Bălcescu, Bucuresti, 1995.

Lovinescu Vasile, Dacia Hiperboreană, Editura Rosmarin, Bucuresti, 1996.

Nour Andrei, Cultul lui Zamolxis. Credinte, rituri si superstitii geto-dace, Editura Antet, Bucuresti, 2005.

www.revistahiperboreea.com

Paul Atreides
30th August 2017, 16:33
Savanții chinezi au reușit să transmită informație între două particule prin apa mării, reprezentând o premieră a acestui tip de comunicare cuantică.

În acest experiment care și-a dorit să demonstreze conceptul, informația a fost transmisă pe o distanță de 3,3 metri, într-un container ce conține apă marină, dar cercetătorii afirmă că pot fi capabili să folosească aceeași tehnică pentru a transmite informații securizate pe o distanță chiar și de aproape 900 de metri prin mare, scrie Science Alert.

Thomas Jennewein, de la Universitatea Waterloo (Canada), a precizat că o aplicație poate fi în cazul submarinelor care vor să transmită informații care nu pot fi receptate/citite de terți.

Noua tehnică are la bază fenomenul care se numește inseparabilitate cuantică (quantum entanglement), care înseamnă că două particule sunt legate una de alta într-o manieră care le face de nedespărțit, ceea ce înseamnă că ceea ce se va întâmpla uneia, o va afecta și pe cealaltă, necontând distanța dintre acestea.

Cu ajutorul acestui fenomen, savanții au reușit să transmită informații pe distanțe mari prin fibră optică și chiar prin spațiu deschis.

Totuși, până acum, nimeni nu a mai realizat o astfel de comunicație prin apă, întrucât se credea că apa va avea un efect de dispersie a informației (pe care îl are în cazul mijloacelor tradiționale de comunicație).

În cadrul acestui experiment, cercetătorii de la Universitatea Jiao Tong din Shanghai au folosit un container cu o lungime de peste trei metri, iar la capetele lui au stablit o pereche de fotoni inseparabili prin transmiterea unei unde de lumină printr-un cristal. De fiecare dată când polarizarea unuia dintre fotoni avea loc, perechea sa avea în mod automat polarizarea opusă. Astfel, oamenii de știință au putut transmite informație prin 3,3 metri de apă marină.

Un astfel de demers, transmiterea informațiilor în mare, este doar la început, dar cercetătorii estimează că același principiu poate fi folosit și în natură, putând comunica prin mare la o distanță de 885 de metri, deși alte grupuri de cercetători au pus limita de 120 de metri.

Paul Atreides
30th August 2017, 16:35
Cercetătorii de la Institut national de la recherche scientifique (INRS) din Canada au reușit să creeze un sistem utilizând un cip fotonic fabricat prin procese similare cu cele ale electronicelor integrate.

Astfel, echipa a demonstrat că fotonii pot deveni resurse importante atunci când sunt generate în forma qubiturilor de culori amestecate, scrie Science Daily.

Acești fotoni au mai multe culori simultan, iar culorile fiecărui foton din pereche sunt legate, indiferent de distanța de separare între aceștia.

Cu fiecare frecvență - sau culoare - reprezentând o dimensiune, fotonii sunt generați pe cip ca o stare cuantică (qubit). Până acum, știința informatică cuantică s-a concentrat în mare parte pe exploatarea qubiturilor bazate pe un sistem bidimensional, unde cele două situații sunt suprapuse (spre exemplu, 0 ȘI 1 în același timp, spre deosebire de modelul standard de 0 SAU 1). Funcționarea în domeniul frecvenței permite suprapunerea mai multor situații (spre exemplu, un asemenea foton poate fi și roșu și galben și verde și albastru), crescând astfel cantitatea de informație dintr-un singur foton.

Profesorul Roberto Morandotti, cercetător la INRS, confirmă realizarea unui sistem cuantic cu cel puțin o sută de dimensiuni, folosind această abordare, iar tehnologia disponibilă poate permite crearea unui sistem cu 9.000 de dimensiuni.

Această nouă abordare are potențialul de a îmbunătăți substanțial sistemele de telecomunicații care utilizează în principal semnalele clasice.

Paul Atreides
30th August 2017, 16:35
O nouă descoperire demonstrează legătura dintre actul decizional al oamenilor și matematică: cele mai iraționale alegeri pot fi explicate de teoriile mecanicii cuantice. Toate alegerile pe care le luăm coexistă în același timp, până în momentul în care luăm o decizie și celelalte posibilități dispar.

Cercetătoarea Zheng Joyce Wang de la Universitatea din Ohio spune că teoria cuantică ne permite să ne imaginăm fiecare opțiune posibilă până când ne decidem.

Trecerea de la particulele subatomice (domeniul teoriei cuantice), la deciziile luate cu discernământ este una mare. Se poate demonstra faptul că prezentul nesigur din fizica cuantică se potrivește cu cel din mințile noastre.

Unii oameni de știință au ajuns chiar la concluzia că creierele noastre sunt, mai degrabă, niște computere cuantice, dar informația a fost negată imediat.

Există atât de multe lucruri paradoxale în domeniul cunoașterii și, mai ales, în cel de luare a deciziilor. Când apare ceva care nu coincide cu teoriile clasice, îl catalogăm ca fiind irațional. Dar din perspectiva cunoașterii cuantice, unele descoperiri nu sunt deloc iraționale. Ele sunt consecvente cu teoria cuantică și comportamentul uman, afirmă cercetătoarea.

Astfel, decizile privind cina sau ce vei face mâine nu sunt ciudate, ci naturale. Wang spune că ambiguitatea mintală, cauza cunoașterii cuantice, înseamnă sentimente ambivalente.

Cunoașterea cuantică are loc atunci când, spre exemplu, te gândești la ce ai dori să mănânci la cină sau când cauți răspunsuri la întrebările Cu ce partid politic votezi? și Cum te simți?.

Concluziile lui Wang provin din mai multe studii. Cele mai recente sunt ''Direcțiile actuale din știința psihologică'' și ''Tendințele științelor cognitive''.

Deși cunoașterea cuantică este un domeniu relativ nou, ea poate explica unele comportamente iraționale, cum ar fi schimbarea opiniei personale despre o informație în funcție de natura acesteia.

Prin urmare, dacă pentru oamenii de știință durează la fel de mult să afle secretele creierului uman ca și înțelegerea deplină a mecanicii cuantice, ne așteaptă mulți ani de descoperiri și revelații.

Sursă: sciencealert.com

Paul Atreides
30th August 2017, 16:39
Un cățel a devenit erou după uraganul Harvey. Animalul a fost surprins plimbându-se pe străzile orășelului Sinton, din Texas, lovit din plin de furia uraganului Harvey, în timp ce căra între colții săi o pungă cu mâncare pentru căței.

Animalul s-a pierdut accidental vineri noaptea în timpul uraganului devastator Harvey și a devenit simbolul neașteptat al rezistenței texanilor în fața urgiilor naturii, potriivit Houston Chronicle.

Otis, un metis ciobănesc german, a dispărut vineri seară din curtea unei case din Sinton, Texas. Stăpânul său, Salvador Segovia, de 65 de ani, supraveghea cățelul care aparține nepotului său de 5 ani, Carter, care părăsise orașul din cauza inundațiilor, scrie Mediafax.

Când Segovia a mers să verifice, vineri, ce făcea câinele, acesta a constatat dispariția patrupedului.

'L-am strigat pe nume și nu era acolo', a spus Segovia pentru Chron.com. Segovia a verificat și veranda casei sâmbătă dimineață și a observat că punga cu mâncare de căței a lui Otis lipsea.

Bărbatul a pornit în căutarea câinelui cu mașina și nu a trecut mult până când un vecin l-a avertizat că Otis se plimba în zonă târându-și punga cu mâncare de căței.

Un alt vecin, Tiele Dockens, l-a văzut pe Otis și i-a făcut o poză care a devenit virală. Imaginea a fost distribuită de zeci de miii de ori.

"Suntem o comunitate de aproximativ 6000 de oameni," a spus Dockens pentru site-ul Weather.com.



'Am ieșit să strângem crengile rupte de pe străzi. Familiile deja au început să facă curățenie. Orășelul nostru nu e alimentat încă cu apă și energie electrică. Mă aflam în zonă și verificam proprietățile familiilor și prietenilor care au decis să evacueze zona.'

Segovia l-a depistat pe Otis și a reușit să-l aducă acasă înainte de întoarcerea nepotului său.

'Otis este un câine special. Este de mare ajutor și îl liniștește pe Carter după vizitele sale la spital pentru astm și convulsii. Otis este și o celebritate locală. Otis poate merge la Dairy Queen și obține un hamburger. Este singurul cățel care are voie să se așeze în fața judecătoriei din oraș. E un câțel bun.', a mai spus Segovia.

61929

Paul Atreides
30th August 2017, 16:42
Planul controversat a lui Elon Musk de a crea o interfață 'Matrix' ca va lega creierul uman de computer a fost dezvăluit. Numită Neuralink, compania condusă de Musk, are drept scop să creeze dispozitive care vor lega creierul uman de computere. Pentru acest proiect, Elon Musk a strâns până acum 27 de milioane de dolari americani.

Se dorește ca această companie să strângă o finanțare de 100 de milioane de dolari, deși Musk precizase pe Twitter că firma nu mai strânge fonduri, scrie Daily Mail.

Legătura dintre creier și computer se va realiza cu ajutorul unor dispozitive de dimensiuni micronice. Musk susține că interfața creier-mașină va fi vitală în asistarea oamenilor în competiția împotriva roboților din viitor.

Tehnica va include procedura de implantare a electrozilor în creier care într-o bună zi pot încărca și descărca gânduri, asemenea informației digitale.

De asemenea, Neuralink va lansa un produs care va ajuta oamenii care suferă de traume cerebrale rezultate în urma tumorilor sau infarcturilor, iar acest lucru în doar patru ani de zile.

Acesta a adăugat că în 8-10 ani tehnologia 'Matrix' va fi disponibilă tuturor.

În ultimă instanță, această simbioză inteligență artificială-om îl va ajuta pe cel din urmă să își îmbunătățească o serie de funcții și să dezvolte altele noi, precum telepatia.

Paul Atreides
30th August 2017, 16:43
Un grup format din 100 de experți în robotică și inteligență artifcială cer Organizației Națiunilor Unite (ONU) să interzică dezvoltarea și utilizarea roboților ucigași, aceștia fiind adăugați pe o listă a armelor ce ridică ''probleme etice,'' printre acestea se află și laserele care provoacă orbirea sau armele chimice.

Mustafa Suleyman din cadrul Google și Elon Musk, CEO Tesla, sunt printre cele mai cunoscute nume care au aderat la această listă formată din 116 experți care cer Organizației Națiunilor Unite interzicerea armelor autonome, informează Independent.

În decembrie 2016, ONU au votat începerea discuțiilor privind viitorul utilizării unor astfel de arme, inclusiv tancuri, drone și mitraliere autonome. Până în prezent, 19 dintre cele 123 de țări membre au cerut interzicerea armelor autonome letale. Unul dintre inițiatorii importanți ai scrisorii, Toby Walsh, expert în inteligență artificială din cadrul Universității din New South Wales, Australia, a prezentat scrisoarea în cadrul International Joint Conference on Artificial Intelligence din Melbourn.

În cadrul scrisorii este redactat faptul că ,,armele letale autonome ar putea produce a treia revoluție a armamentului. Odată dezvoltate vor permite producerea conflictelor armatele la un alt nivel, mult prea rapid pentru a fi înțeles de oameni. Aceste arme pot stârni teroare, arme pe care persoanele influente și teroriștii le pot utiliza împotriva po****ției inocente. Nu mai avem mult timp la dispoziție. Odată deschisă cutia Pandorei, va fi greu de închis''.

Scrisoarea se încheie cu o cerință pentru ONU, aceștia ar trebui ''să găsească o soluție pentru a ne proteja de aceste pericole''.

Paul Atreides
30th August 2017, 16:46
Tehnologia militară are o istorie de a experimenta cu noi abordări și cu noi metode care pot oferi un avantaj în teatrul de război. Se întâmplă ca un echipament din lumea civilă să fie adaptat nevoilor armatei, dar deseori acest lucru se întâmplă invers.

Mai jos sunt cinci exemple de ingeniozitate militară. Desigur, unele au avut mai mult succes ca altele, scrie War History Online.

Big Dog a fost invenția profesorului Martin Butler, fost director al secției de robotică de la Universitatea McGill. Invenția a fost dezvoltată în laboratoarele NASA. Având o înălțime de 75 de centimetri și o lungime de un metru, Big Dog este mai degrabă un câine mediu.

Inovația a fost că acest robot poate traversa și teren accidentat, cărând încărcături chiar și de 150 de kilograme. Poate urca sau coborî pante de 35 de grade fără să-și piardă stabilitatea și este mai util acolo unde vehiculele cu roți nu sunt utilizabile.

Fiecare dintre cele patru picioare are un sistem hidraulic. Mișcarea este controlată de computere sofisticate care răspund la senzorii instalați pe robot. Acest lucru permite computerului să realizeze ajustările necesare pentru a obține maximul de eficiență.

Așa cum am menționat la începutul articolului, inspirația poate veni de oriunde, chiar și de la hamsteri. Alergatul pe roată al micilor rozătoare pare o pierdere de energie, însă această energie poate fi utilizată pentru a împinge ceva înainte în loc să se învârtă pe loc. Pe această idee a apărut și tancul-minge.

Acesta a reprezentat și una dintre cele mai bizare invenții din timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Scopul lui era acela de a fi un vehicul de recunoaștere. Au fost produse foarte puține exemplare și nu se știe cu certitudine cum funcționau acestea sau cât de eficiente erau.

Ideea părea să funcționeze pe același principiu de bază ca al roților pe care aleargă hamsterii; fiind împinsă de mișcarea roții realizată de singurul ocupant al vehiculului.

Singurul exemplar care mai există este un model capturat de armata sovietică în 1945 în Manciuria.

Multe popoare europene iubesc scuterele. Mici, agile, se pot descurca în spații extrem de mici. Nu este surprinzător că armatele s-au gândit să monteze arme pe asemenea vehicule.

Acesta este cazul vehiculului Vespa, care în italiană înseamnă 'viespe'. Versiunea militară Vespa 150 TAP a fost realizată în Franța, făcându-și prima apariție în anul 1956. Pe acesta a fost montat un tun anti-tanc cu calibrul de 75 de mm.

Aceasta a fost o idee îndrăzneață a armatei Statelor Unite: un om de care este atașat un sistem de propulsie. Primele modele au fost realizate de Bell Aeronautical în anii '50 și nu au reprezentat un succes. Era nevoie de 19 litri de peroxid de hidrogen pentru un zbor de doar 21 de secunde.

Progresele tehnologice au făcut ca ideea să fie luată din nou în considerare în anii '90. Sistemul era propulsat cu vapori de apă supraîncălziți creați într-un cilindru de azot gazos. În ciuda faptului că sistemul era mai performant, utilizarea acestuia era limitată.

Email

Astăzi, email-ul este printre cele mai folosite aplicații moderne. Originea acestuia este în cadrul armatei SUA în anii '50 și '60. Războiul Rece devenise o bătălie a tehnologiei, mai ales atunci când Uniunea Sovietică a lansat primul satelit în spațiu în 1957.

Răspunsul Statelor Unite a fost de a investi în cercetare și în tehnologia comunicațiilor, astfel, în 1963, a fost stabilită Advanced Research Projects Agency Network (ARPANET).

Unul dintre proiecte era de a găsi metode de a primi și trimite informații rapid și sigur. La început, noile adrese de e-mail erau militare, dar odată cu trecerea timpului, valoarea acestei noi tehnologii a fost exploatată și de civili.

De asemenea, a fost necesar de a găsi o metodă standard de a identifica computerul care primea și trimitea mesaje. În 1972, inventatorul Ray Tomlinson, care lucra pentru ARPANET, a sugerat să folosească simplul simbol @. De aici s-a născut formula 'numele persoanei'@'numele computerului', iar principiul s-a păstrat până astăzi.

Paul Atreides
30th August 2017, 16:49
Planurile companiei Space X privind trimiterea unei nave fără echipaj uman la bord au fost amănate.. Elon Musk suține că misiunea va avea loc în 2020 deoarece compania trebuie să găsească o nouă cale de aterizare pe Planeta Roșie.

Inițial capsula Dragon a companiei Space X trebuia să utilizeze propulsoare pentru a amartiza pe suprafața Panetei Roșii în 2018, informează Mirror.

Însă, în prezent proiectul ,,Red Dragon'' a fost amânat deoarece compania dorește să schimbe modul de aterizare al capsulei. ,,Credeam că propulsoarele sunt cea mai bună soluție pentru o aterizare perfectă. Dar există o soluție mult mai bună, pe care noua generație de rachete Space X o va deține,'' a declarat Elon Musk.

Miliardarul ce deține Space X nu a oferit mai multe detalii cu privire la noua metodă de aterizare, dar a sugerat că siguranța este principalul motiv pentru această amânare.

Paul Atreides
30th August 2017, 16:50
Olanda va intra pe lista foarte scurtă de țări europene (care conține Slovacia și Cehia) care vor avea un hyperloop. O echipă olandeză de la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft) a construit deja centrul de testare pentru proiect.

Olandezii au câștigat ediția acestui an a competiției SpaceX care presupunea elaborarea unei noi tehnologii de transport, scrie Science Alert.

Ideea inginerilor va fi pusă în practică cu ajutorul companiei Hardt Global Mobility, în parteneriat cu TU delft, NS - regia de transport feroviar olandeză și cu compania de construcții BAM. Primul pas este construirea unui tub de 30 de metri.

Tim Houter, CEO-ul de la Hardt, a precizat că 'în acest centru vom testa toate sistemele care nu necesită viteze mari, precum sistemul de levitație, de propulsie și mai ales sistemele de siguranță'.

Această primă etapă va necesita o finanțare de 675.000 de dolari americani. Testul de viteză, alături de construirea liniei pentru acesta, va avea loc până în 2019, iar până în 2021 Hardt intenționează să stabilească o linie hyperloop între Amsterdam și Paris.

Paul Atreides
30th August 2017, 16:51
Faimosul antreprenor și miliardar Elon Musk și-a dezvăluit intenția de a construi un nou sistem de transport, extrem de rapid, care ar urma să parcurgă distanța de 600 km dintre orașele Los Angeles și San Francisco în doar 30 de minute - mai rapede decât un avion.

Elon Musk este celebru pentru ideile sale vizionare în materie de tehnologie: președinte al SpaceX, prima companie privată care aprovizionează Stația Spațială Internațională, el este, de asemenea, fondator al sistemului de plăți electronice PayPal și al companiei Tesla Motors, care fabrică mașini electrice.

Cel mai recent proiect al său este un mijloc de transport revoluționar, numit Hyperloop, care ar urma să lege cele două mari orașe vest-americane și despre care vom afla detalii abia la data de 12 august anul curent, după cum a anunțat Elon Musk.

În prezent, călătoria de la Los Angeles la San Francisco durează aproximativ 12 ore cu trenul, 8 ore cu mașina și cca. o oră și jumătate cu avionul.

Hyperloop-ul imaginat de Musk ar urma însă să parcurgă drumul în doar o jumătate de oră.

Totuși, nimeni nu știe deocamdată cum ar arăta acest nou mijloc de transport; Elon Musk nu a oferit niciun fel de detalii tehnice, iar specialiștii nu pot decât să facă presupuneri în privința principiului pe baza căruia va funcționa Hyperloop. S-a presupus că ar implica un tunel cu vid prin care ar circula un tren de tip maglev (cu levitație magnetică) ori un sistem de transport pneumatic, un fel de tren subsonic, care s-ar deplasa printr-un tub ce ar forma un traseu circular între cele două orașe.

Stimulând și mai mult curiozitatea tuturor în privința acestui proiect, Elon Musk a declarat că sistemul nu permite accidente, nu este afectat de condițiile meteo, poate atinge o viteză de 3-4 ori mai mare decât a unui tren rapid modern și de două ori mai mare decât viteza medie a unui avion.

De asemenea, a mai afirmat că sistemul poate fi alimentat cu energie solară și chiar va putea genera mai multă energie decât folosește. Costul construirii unui asemenea sistem ar fi de aproximativ 6 miliarde USD.

Antreprenorul a anunțat, de asemenea, că planurile proiectului Hyperloop vor fi publicate în sistem open source, făcând posibile sugestiile și observațiile critice din partea publicului, pentru îmbunătățirea proiectului.

Elon Musk a declarat că acest sistem va fi 'cel de-al cincilea pilon al transportului modern', alături de transportul rutier, feroviar, aerian și naval, dar nu a dat alte amănunte, sporind astfel interesul cu care toată lumea așteptă data de 12 augsut, când vor fi făcute publice detalii tehnice despre acest proiect revoluționar.


Surse: Mail Online, Wired

Paul Atreides
30th August 2017, 16:53
Un nou tip de dirijabil, finanțat de armata SUA, este gata pentru primul test.

Deși Aeroscraft va folosi doar o treime din combustibilul unui avion militar, el va putea transporta o încărcătură de trei ori mai mare. Mai mult, aeronava nu va avea nevoie de o pistă de aterizare.

Firma de aviație Aeros, din California, a lucrat la dezvoltarea Aeroscraft pentru mai mulți ani, iar specialiștii susțin că aeronava se află acum în stadiul final de creare. Compania a realizat un prototip prin care speră să demonstreze că întregul concept poate fi aplicat. Prototipul va avea o lungime de doar 77m, adică jumătate din modelul final.Cu toate acestea, el a fost conceput având la bază aceeași structură rigidă și cu același sistem de pilotare.

Acum, compania va trebui să demonstreze că dirijabilul poate decola și ateriza vertical, facilitând astfel livrarea.

Varianta finală a aeronavei, despre care se crede că va fi gata în 3 ani, va transporta o încărcătură de 66 de tone, cu o viteză de 120 de noduri (aproximativ 222 km/h), până la o înălțime de 5.500m. Cu un singur plin, Aeroscraft va putea străbate 5556 de kilometri. Invenția are posibilitatea de a revoluționa transportul aerian, permițând accesul la zone izolate. Crearea acestei aeronave a fost posibilă după descoperirea unui sistem intern pentru gestionarea balastului care permite operatorilor să controleze flotabilitatea aparatului prin comprimarea heliului din interiorul rezervorului și determinarea acestuia să devină mai greu decât aerul pentru decât aerul pentru a coborî.

Odată ce încărcătura este urcată la bord, dirijabilul se poate ridica prin transformarea heliului comprimat înapoi în gaz și determinarea navei să redevină mai ușoară ca aerul. Ulterior, cu ajutorul motoarelor turbopropulsoare Aeroscraft poate fi controlat.

Avantajul major este acela că, grație sistemului inovator, Aeroscraft nu are nevoie de o infrastructură terestră ci doar un loc suficient de mare pe care să aterizeze.

Primul dirijabil a fost creat de contele Ferdinand von Zeppelin, în 1900 cu scopul de a-l folosi ca pe o armă a Germaniei. Nava 'Graf Zeppelin' a fost dezvoltată de dr. Hugo Eckener, care a și zburat cu ea în jurul lumii în 21 de zile, în 1929. Ulterior, germanii au construit dirijabilul numit Hindenburg, care în ziua de 6 mai 1937, în timpul unui zbor spre SUA, a luat foc din cauză că era alimentat cu hidrogen și nu cu heliu.

Sursa: Daily Mail

Paul Atreides
30th August 2017, 16:56
În anul 1900, oamenii trăiau cu gândul la un viitor măreț. Ajunși la cumpăna a două secole, săreau cu gândul peste încă un veac, încercând să-și închipuie cum va fi lumea în anul 2000. În imaginația lor, acea lume a viitorului era po****tă cu tot soiul de minuni tehnologice - un fel de reprezentări hiperbolizate a ceea ce cunoșteau deja, progresul tehnologic din vremea lor îndreptățindu-i să spere că, în anul 2000, zborul va fi la îndemâna oricui, că mașinării automatizate vor face multe dintre muncile grele ale omului, că vom călători pe sub ocean la fel de simplu cum mergeau ei pe șosele și că o casă cu motor și roți, pe care s-o poți muta de colo-colo, așezând-o unde ți-o plăcea mai mult, va fi ceva ce-ar putea avea oricine. Ce s-a ales din aceste vise? Care dintre ele s-au îndeplinit, și cum?

Călăuza noastră în mintea plină de fantezie a europenilor de la 1900 va fi un teanc de cărți poștale ilustrate vechi de un veac: câteva provin din Germania, fiind tipărite la inițiativa fabricii de ciocolată Hildebrand, în scop publicitar; altele au fost realizate de desenatori francezi și editate cu prilejul marii Expoziții Universale de la Paris, din anul 1900.

Aceste expoziții erau, la acea vreme, cele mai de seamă evenimente ale lumii occidentale. Erau prezentate aici invenții recente, inovații, idei îndrăznețe care prefigurau lumea de mâine. Științele, arta, tehnologia se întreceau să ofere viziunea unui prezent efervescent și creator și a unui viitor magnific pentru omenire. Iar aceste cartonașe colorate erau un simptom, o manifestare a entuziasmului și încântării cu care Europa întâmpina izbânzile prezentului și nădejdile viitorului.

Ce aflăm privindu-le? De pildă, că oamenii erau preocupați până la obsesie de problema zborului, în asemenea măsură încât puneau aripi tuturor: pompierilor și polițiștilor de trafic, contrabandiștilor și vameșilor, poștașului, până și micilor ștrengari care adunau ouă din cuiburile păsărilor (la 1900, starea lumii și a faunei nefiind aceeași ca azi, această îndeletnicire - azi prohibită în țările occidentale - era nu doar permisă, ci chiar încurajată, oarecum; era o îndeletnicire specifică băieților, care încercau să-și facă niște colecții de ouă cât mai bogate).

Oamenii de acum un veac își maginau, așadar, că o grămadă de îndeletniciri care la 1900 se făceau per pedes vor beneficia, peste un secol, de forța aripilor.
S-a întâmplat așa? Nu prea, dacă privim lucrurile în spiritul în care le priveau străbunii. Din ilustrații rezultă că ei prevedeau un viitor strălucit aparatelor de zbor individuale, înrudite cu cele numite azi jet pack. Deși spectaculoase ca efect, acestea nu s-au răspândit până la a înlocui mașinile, așa cum păreau să spere oamenii acum un secol. Dar nu e exclus sa se petreaca și acest lucru, in viitor.

Însă în ceea ce privește aparatele de zbor în general, evoluția lor le-ar fi mulțumit speranțele: nu numai că zburăm mult cu avionul și elicopterul, ce cară deopotrivă oameni și mărfuri, dar am ajuns și pe Lună, ne-am "relocat" și pe Stația Spațială Internațională și acum ne pregătim de intrarea în epoca de aur a turismului spațial.


Ce minunății zburătoare mai vedeau ei în viitor? Taxiuri aeriene, plimbări cu zeppelinul (dirijabilul)... Uite, aici își imaginează zeppelinul drept un mijloc de a te plimba cu tot familionul, așa cum facem azi cu mașinile. La vremea aceea, lumea își punea mari speranțe în dirijabile; alte ilustrații le înfățișează participând la lupte aeriene sau transportând mari grupuri de persoane. Păreau, într-adevăr, foarte promițătoare; era înainte de tragedia cumplită a lui Hindenburg, marele dirijabil german care transporta pasageri între Germania și Statele Unite și care a pierit într-un nor de flăcări în anul 1937, ducând la moartea a 35 de oameni și arătând vulnerabilitățile acestui mijloc de transport. Niciodată zeppelinele n-au mai ajuns la gloria care li se prevestea. Cu toate că mai apar, când și când, proiecte de sisteme de transport cu ajutorul dirijabilelor, ele sunt, de fapt, puțin utilizate în ziua de azi.

În general, domeniul transporturilor era unul în care imaginația zburda, în 1900. Vizionarii închipuiau sisteme de deplasare, inviduală și colectivă, dintre cele mai creative, unele ingenioase, altele doar fanteziste. "Balenobuzul" ilustrat în prima imagine din articol este o mărturie a acestei fermentații creatoare a închipuirii, chiar dacă nu a fost niciodată construit și este prea puțin probabil să fie vreodată. În general, transportul subacvatic nu a evoluat atât de mult cum se credea la 1900, în sensul că vehiculele subacvatice care să transporte oameni nu sunt foarte răspândite. Submersibilele au rămas cantonate în domeniul militar, în mult mai mică măsură în cel al explorării științifice și în turismul de agrement, unde sunt folosite niște mini-submarine, ici-colo prin lume, pentru explorarea minunilor lumii de sub apă.

În general, n-am cucerit această lume a adâncurilor în măsura în care credeau străbunicii noștri că o vom face. Ei întrevedeau, de pildă, distracții inspirate de cele de pe uscat, de care erau pasionați oamenii pe atunci, dar care ar fi urmat să se desfășoare în mediul submarin: curse de pești în loc de curse de cai, partide de călărie pe cai de mare uriași etc. Deocamdată, nu se întâmplă așa ceva. Chiar dacă am izbutit să ajungem în cel mai adânc punct al oceanului, în marele abis al Gropii Marianelor, lumea submarină ne rămâne încă străină, la fel de puțin cunoscută și înțeleasă ca și spațiul cosmic.


Un domeniu în care, iarăși, se vehiculau viziuni îndrăznețe era cel al comunicațiilor. Interesant, într-o vreme în care, în orașe cel puțin, ziarele erau principalul mijloc de informare, oamenii își imaginau deja un jurnal de știri ascultat, nu citit, drept un mare progres. Jurnalul radiofonic încă există, deși a pierdut mult teren de când cu televiziunea și apoi cu Internetul.

Ei da, Internetul, asta e o chestie pe care străbunii chiar nu și-o închipuiau, se pare; însă, iată, surprinzător, se gândeau deja la un sistem de transmitere la distanță a imaginilor (cinema prin corespondență l-a numit cel cu ideea) care prefigura videotelefonia. Tare, nu?

Fascinați de posibilitățile uimitoare ale electricității, uimiți de complexitatea liniilor de producție din marile uzine, oamenii de la 1900 visau îndrăzneț la viitorul automatizării, care ar fi făcut mai simple muncile obositoare și repetitive de zi cu zi: fermierul ar fi coordonat, de la un pupitru de comandă cu butoane, mașinăriile care îndeplineau, în locul omului, grelele munci agricole; menajera ar fi pus la treabă un ansamblu complex de aparate electrocasnice pentru a face curățenie; până și frizerul ar fi fost înlocuit de un sistem robotizat care ar fi tuns, ras și frezat clienții în doi timpi și trei mișcări, cu maximă eficiență și precizie.
Chiar dacă, în general, mașinile agricole sunt conduse încă de oameni cocoțați în ele, se prefigurează, totuși, peste câteva decenii, o eră a mașinilor fără șofer, așa că viziunea străbunicilor ar putea deveni curând realitate. A fost inventat deja un aspirator care merge singur prin casă, făcând curat de unul singur. Cât despre frizerul robot, inventăm deja roboți care fac tot ce vrei și ce nu vrei, așa că de ce n-ar exista și unul specializat în servicii de frizerie? În fond, n-am inventat deja uluitorii roboți-chirurgi, care, în câteva decenii, ar putea face operații în locul medicilor?

O carte poștală cu o scenă care, dacă nu e ironică, atunci e tragicomică: școala în anul 2000. Prima observație: toți elevii par să fie băieți (ceea ce spune mult despre ideile de la 1900 privind educația și drepturile femeilor; din fericire, aici lumea occidentală a progresat mult). A doua observație: bine zicea cine zicea că lenea e mama tuturor invențiilor. În spiritul eliminării efortului în viața de zi cu zi, se preconiza învățarea prin activarea creierului cu ajutorul unor electrozi, se pare. (Remarcați simplitatea naivă a ideii: profesorul nu mai are altă treabă decât să toarne cărțile pe care le-a ales în pâlnia unui aparat; un elev învârte o manivelă pentru a genera electricitate și se presupune ca în interiorul aparatului se desfășoară un proces misterios și complex prin care cărțile sunt citite, informația din ele este extrasă și transformată în impulsuri electrice, care sunt transmise creierelor copiilor.)

Mai interesant este că și azi specialiștii în neuroștiințe se preocupă de găsirea unor modalități prin care informația să fie transmisă direct creierului, grăbind astfel procesul de învățare. (Până una alta, însă, tot strădania școlară clasică a rămas de bază.)


Ce mai visau oamenii acum un veac?

O casă pe roți? Păi, există deja rulote, unele chiar de lux. Și, în ciuda faptului că sunt considerate o pacoste pe șosele, îngreunând traficul cu volumele lor impozante, mersul lent și manevrabilitatea scăzută, au destui admiratori. E greu de spus care va fi viitorul lor, deoarece depinde mult de existența unei infrastructuri bine dezvoltate - autostrăzi (of!), spații de parcare, campinguri - și de prețul combustibililor.
Un tun pentru vreme bună! Se folosesc deja aparate pentru influențarea vremii (China a făcut-o, la jocurile I Olimpice de la Beijing, 2008). Având în vedere problemele de azi, nouă ne-ar trebui mai curând niște aparate de adus ploaia, decât de împrăștiat norii.
o gastronomie care ținea mai mult de laborator decât de fermă, grădină etc. (și, din păcate, aici ne-am apropiat mult, prea mult aș zice, de această viziune: ceea ce mănâncă azi lumea occidentală are o mare doză de artificial, de "laborator de chimie". Oare ce-ar fi zis lumea de la 1900 văzând numeroasele strădanii ale oamenilor de știință contemporani de a crea carne sintetică?)

E emoționant, totuși, să vezi acest univers de fantezii, dorințe și vise despre viitor ale lumii de la 1900, exprimate în culori pe petice de carton. Ce s-a ales din ele, în ce măsură am reușit să le transpunem azi în realitate - sunt întrebări ale căror răspunsuri alcătuiesc, de fapt, însăși povestea evoluției tehnologice și sociale a umanității, de o sută de ani încoace.

Paul Atreides
30th August 2017, 17:01
Anul acesta, vom fi 7 miliarde - 7 miliarde de făpturi umane vor locui planeta, folosindu-i resursele, cu sau fără recunoștință, cu mai mult ori mai puțin discernământ, constienti sau nu de impactul lor asupra a tot ceea ce e în jur. De la îndemnul biblic 'Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți', s-a ajuns azi la îndemnuri la responsabilitate privind numărul de copii pe care-i facem și la avertizări aproape isterice privind necesitatea scăderii vitezei cu care ne înmulțim. Trecând de la cantitate la calitate, nu doar câți vom fi, ci și cum vom fi - cum vor trăi oamenii, ce probleme vor avea, ce schimbări se vor petrece cu ei – sunt aspecte pe care încercăm să le prevedem, în încercarea de a îmbunătăți ce se poate îmbunătăți și de a ne pregăti pentru restul.

De curând, un amplu raport privind starea viitoare a lumii a fost dat publicității: 2010 Revision of World Po****tion Prospects este un ansamblu de previziuni privind creșterea po****țională a omenirii și anumite aspecte ale calității vieții oamenilor, elaborat pe baza unor indicatori statistici comunicați de țările lumii în anul 2010. Pentru prima dată, Organizația Națiunilor Unite își aruncă privirea până în anul 2100 pentru a prevesti viitorul umanității.

Deci, ce se va întâmpla cu noi până la sfârșitul acestui veac?

7 miliarde în 2011 - 9 miliarde în 2050 - 10 miliarde în 2085. Acestea sunt cifrele estimative furnizate de ONU, care a folosit diferite modele de predicție pentru a prevedea "încărcătura" umană pe care o va purta planeta în următoarele câteva decenii.

Pare enorm, mai ales că timpul pare să treacă atât de repede - ai impresia că acuși o să se facă anul 2050 și o să fim cu o treime mai mulți decât suntem acum.

Există și vreo veste bună? Oarecum. Rata creșterii po****ției a scăzut mult în ultimii 50 de ani și, după toate probabilitățile, va continua să scadă. Cu alte cuvinte, creșterea va fi mai lentă. În locul unei înșiruiri greoaie de cifre, care să argumenteze această evoluție, uitați-vă la animația de mai jos, care arată modul în care se estimează că va spori po****ția globului.

Vor fi, evident, diferențe mari între continente: Africa, de pildă, va ajunge de la 1 miliard de locuitori, cât are în prezent, la cca. 3,6 miliarde, în 2100.

Clasamentul țărilor, în funcție de mărimea po****ției, va suferi schimbări, unele previzibile, altele surprinzătoare.

Cele mai po****te țări erau în 2010: China (1.341 milioane locuritori), India (1.225 milioane), SUA (310 milioane).

Cum va arăta clasamentul în 2100, după estimările oficiale?

Locul I: India (po****ție estimată: 1.551 milioane locuitori).

Locul II: China (941 milioane - remarcabilă scăderea, dar cât de bine sau de rău va fi că scade po****ția Chinei, asta numai viitorul ne-o va arăta).

Iar pe locul III - surpriză! - ar putea ajunge Nigeria, țară care azi ocupă locul 7, dar care, având o rată mare a fertilității, va ajunge, se prognozează, la o po****ție de 730 milioane - cât toată po****ția actuală a Europei!

În momentul de față, 48 dintre statele lumii sunt incluse de ONU în rândul "celor mai slab dezvoltate țări" (Least Developed Countries - LDCs) - cu alte cuvinte, cele mai sărace țări, cu nivelul de trai cel mai scăzut, cele mai
 amărâte țări; da, știu că nu e un cuvânt "corect politic", dar descrie, cred, mai expresiv tabloul întunecat al existenței oamenilor acelor țări decât definiția oficială a sărăciei extreme, elaborată de Banca Mondială în 2008: a trăi cu mai puțin de 1,25 USD pe zi, de persoană.

Categoria LDC a fost creată în 1970, în prima listă, publicată în 1971 (lista e revizuită o dată la trei ani) fiind cuprinse 51 de țări, care prezentau cele mai mici valori ale unor indicatori de dezvoltare socioeconomică. Majoritatea se află în Africa sub-sahariană.

Aceste țări suferă de pe urma sărăciei extreme, a conflictelor armate (războaie civile, frecvente ciocniri inter-etnice), a corupției și a instabilității politice și sociale. Epidemiile fac ravagii, oamenii sunt extrem de vulnerabili în fața dezastrelor naturale.

Țările cu pricina pot "promova", adică sunt scoase de pe listă atunci când situația lor socieconomică se îmbunătățește, depășind un anumit prag. Descurajant e faptul că, din 1971 și până acum, doar trei țări au reușit să promoveze: Botswana în 1994, Republica Capului Verde în 2007 și Maldive la începutul acestui an.

Așadar, lista e încă foarte lungă: 48 de țări doresc și speră să o părăsească, dar se zbat încă în plasa sărăciei, a vulnerabilității sociale și economice, a deficienței în programele de sănătate și educație.

Totuși, Organizația Națiunilor Unite are planuri îndrăznețe: în opinia specialiștilor ei, jumătate din cele 48 de țări ar putea depăși acest statut până în 2020, dacă - ei, asta e, DACĂ... - vor beneficia de programe mai bune la nivel național și de sprijin internațional. Ajutoare pentru dezvoltare mai bine direcționate, politici mai eficiente în domeniul exporturilor, dublarea productivității agricole și a numărului de persoane cuprinse în programele de educație școlară, precum și întărirea democrației, sunt măsuri propuse de grupul de experți ONU care a analizat recent situația.

Acum, pe hîrtie sună foarte bine, dar... Avem vreun motiv să credem că sărăcia în lume s-ar putea diminua? Speranța moare ultima, se știe, dar există niște fapte, niște date concrete pe care să ne sprijim speranțele?

Oarece reușite există, deși recenta criză economică a încetinit considerabil progresele, în ansamblu. Cu bune și cu rele, iată câteva date privind evoluția sărăciei și mersul luptei împotriva ei:

Numărul persoanelor care trăiesc sub limita sărăciei (cu mai puțin de 1,25 USD pe zi) a scăzut, între anii 1990 și 2005, de la 1,8 miliarde la 1,4 miliarde.

Proporția persoanelor care trăiesc în sărăcie extremă în regiunile în curs de dezvoltare a scăzut și ea, de la 46% la 27%. Dar (fir-ar să fie!) criza economică din 2008-2009 a împins iarăși milioane de oameni în mizerie, creșterea prețurilor la alimente ducând la înrăutățirea severă a situației pentru mulți dintre cei aflați la marginea sărăciei.

În ansamblu, chiar dacă aceste tendințe pozitive se mențin, se estimează că, în 2015, cca. 920 de milioane de persoane tot vor trăi sub limita sărăciei.

Orice lucru bun se plătește. Spun experții ONU: în viitor, sute de milioane de persoane (majoritatea din India și China) vor ieși din starea de sărăcie, trecând în rândurile așa-numite clase de mijloc. Iar odată ajunși acolo, când viața lor se va îmbunătăți, vor avea standarde mai ridicate, pretenții mai mari privind nivelul de confort, ceea ce va genera o cerere sporită de produse și servicii. Pe de o parte, e bine; pe de altă parte, trebuie luat în calcul impactul asupra mediului: va fi vorba despre un consum mai mare de energie, de apă și de materii prime și o cantitate mai mare de deșeuri.

În anul 2050, cererea de produse alimentare va fi cu 75% mai mare decât astăzi.

Deși sărăcia are multe consecințe grave (din perspectiva educației, a sănătății și altele), totuși, efectul ei cel mai rapid invocat este foamea - ce devine foamete, atunci cînd se întinde mult în timp și spațiu.

Cel mai întristător lucru este că, după estimările ONU, o treime din hrana produsă în lume se pierde sau e aruncată la gunoi - mai mult de un miliard de tone în fiecare an!

În țările în curs de dezvoltare, e vorba mai degrabă de pierderi: recoltele sunt depozitate în condiții precare, drept care sunt atacate de dăunători, sau produse ușor perisabile (cum ar fi lactatele) sunt transportate fără refrigerare și se strică... Soluția ar fi îmbunătățirea tehnologiei și a infrastructurii: construirea de silozuri moderne, dotarea cu instalații frigorifice... dar toate astea costă, deci e nevoie de programe centrate pe îmbunătățirea capacităților de stocare și transport al alimentelor. Banca Africană de Dezvoltare desfășoară un astfel de program, cu o durată de 7 ani, în vederea reducerii cu 3% a pierderilor de produse alimentare în țările Africii. Dacă totul merge conform planului, după 7 ani, pagubele ar putea fi semnificativ reduse.

În schimb, în țările dezvoltate, problema e cu totul alta - aici, de cele mai multe ori, e vorba despre hrană aruncată la gunoi, pur și simplu. Consumatorii își au partea lor de răspundere, cât despre marile lanțuri de magazine alimentare... ce să mai vorbim: sute de milioane de tone de alimente perfect comestibile ajung anual la tomberon, fie din cauza reglementărilor restrictive privind data expirării, fie din cauză ca și-au pierdut, oarecum, aspectul comercial ideal. Fructele și legumele sunt cel mai adesea aruncate din acest motiv.

Și toate acestea, în timp ce, efectiv, o grămadă de lume nu are ce mânca.

Copilașii sub 5 ani suferă încă de foame și subalimentație, într-o măsură zguduitoare, chiar dacă s-au făcut oarece progrese. În 1990, cca. o treime dintre copiii sub cinci ani ai lumii erau subponderali; azi, cifra e de aproximativ 26%.

Evident, soluțiile țin și de sfera finanțelor și a politicii, cu asta toată lumea e de acord, dar, când e vorba despre stringenta problemă a creșterii producției agricole, părerile sunt diferite. Unii mizează pe recoltele de plante modificate genetic, superproductive, pentru a rezolva problema foametei. Alții susțin o idee diametral opusă, foarte îndrăzneață în contextul actual: că, dimpotrivă, așa-numita agricultură organică și recursul la anumite metode tradiționale, care și-au dovedit eficacitatea în decursul secolelor, ar putea fi soluția la problema foamei în lume. Experimente surprinzătoare, realizate în diverse țări - în China, Marea Britanie, India, Kenya, Brazilia, Guatemala, Honduras - au arătat că vechi practici tradiționale precum folosirea ca îngrășământ a gunoiului de grajd și cultivarea mai multor specii pe același lot de pământ (în opoziție cu monocultura - tarlale imense cultivate cu o singură specie, așa cum se procedează azi în cadrul agriculturii moderne) mențin mult mai bine productivitatea solului în timp și reduc atacul dăunătorilor. Ca să vezi!

(Pe lângă lupta pentru hrană, se va duce și o bătălie tot mai acerbă pentru apă, căci nevoile de apă cresc mereu, iar rezervele nu pot ține pasul. E drept, se și risipește enorm de multă apă. Se pare că avem nevoie de o nouă "cultură a apei", până nu ajungem să avem una ca a locuitorilor de pe Arrakis, imaginara planetă deșertică înfățișată în Dune, pentru ai cărei locuitori apa, extrem de puțină, era resursa cea mai prețioasă, valoarea supremă.)

La polul opus, țările bogate se confruntă cu o adevărată epidemie de obezitate; în plus, malnutriția îi lovește, în proporție surprinzătoare, și pe cetățenii acestor țări, pentru că destui dintre ei mănâncă mult, dar prost. Abuzul de junk food generează adesea carențe nutriționale de vitamine și săruri minerale, care se adaugă, ca factori de risc, la cei reprezentați de colesterolul mărit, tensiunea tot mărită, burta mărită și ea... Iar incidența obezității tot crește și crește...

Îngrijorător și sumbru, una dintre afecțiunile care cunosc o răspândire tot mai largă este demența - fie boala Alzheimer, fie alte forme de demență - , în conjuncție cu creșterea speranței de viață: aceste boli sunt mult mai frecvente în rândul vârstnicilor. Asta este, totul e cu dus și-ntors.

Și încă o afecțiune care se extinde cu repeziciune în lume: depresia, căreia i se descoperă mereu noi forme. Iar stilul de viață modern este el însuși asociat cu apariția unor afecțiuni specifice, veritabile boli ale vremurilor noi.

Bine, murim, da' din ce cauză?

Dacă multă vreme bolile contagioase au fost o cauză majoră a morții în lume, în viitor bolile netransmisibile și accidentele vor deveni pricipalele cauze de deces, afirmă Organizația Mondială Sănătății. Aceeași instituție avertizează că rata accidentelor auto va crește, iar decesele produse de fumat le vor depăși ca număr chiar pe cele produse de HIV/SIDA. Până și în Africa, ale cărei țări au po****ții tinere, fumatul, hipertensiunea și nivelul mare de colesterol în sânge au ajuns să se numere printre primii 10 factori de risc pentru sănătate.



După o atât de sumbră viziune a unei omeniri alcătuite dintr-o mulțime de oameni subnutriți și care mor de tineri și la fel de mulți alții obezi, dar malnutriți, și deprimați ori demenți, mai putem avea vreun motiv de optimism? Pare cinic și aproape absurd chiar și să pomenim cuvântul optimism. Și totuși...

Aceste cifre sunt calculate și enunțate nu doar ca să știm cum stăm, ci și ca să ne pună în gardă, pentru ca fiecare dintre noi, cunoscând tendințele actuale, să poată lua măsurile care stau în puterea lui. Nu-i obligatoriu să îngroșăm și noi statisticile acelea sumbre.

Paul Atreides
30th August 2017, 17:09
Desi notiunea de 'credinta' nu are legatura cu dovezile, credinciosii spera ca stiinta sa gaseasca dovezi care sa le confirme ideile. Iar daca nu gasesc, le inventeaza.

Din acest motiv exista expeditii pentru a gasi arca lui Noe, sau pentru a descoperi dovezi arheologice care sa sustina diverse intamplari relatate in biblie.

Sufletul joaca un rol cheie in multe religii, pentru ca daca acesta nu ar exista, Raiul si Iadul nu si-ar mai avea sens. Sufletul, in traditiile spirituale si filozofice, reprezinta esenta imateriala - si uneori nemuritoare - a unei persoane sau lucru viu.

Ei doresc sa aduca dovezi ale fenomenelor supranaturale cu ajutorul stiintei. Ideea ca sufletul ar avea greutate ar insemna ca existenta acestuia ar putea fi demonstrata. Dupa cum vom vedea in continuare, cazul celor '21 de grame' este un exemplu perfect care arata de ce credinta nu ar trebui sa se joace pe taramul stiintei.

Paul Atreides
30th August 2017, 17:11
Experimentul lui Duncan este un exemplu perfect in care pseudostiinta si credinta duc in directii total gresite. Nu numai ca experimentul n-a mai fost reprodus niciodata (nici de Duncan MacDougall nici de nimeni altcineva), dar propriile sale valori, publicate si in revista 'American Medicine' in anul 1907, arata ca din sase seturi de date provenite de la cei sase pacienti, doua au fost eliminate ca 'neavand valoare' - valorile ramanand neschimbate, doua au aratat o scadere a greutatii, dar gradual, una a aratat exact invers si doar una constituie baza legendei in cauza. Cu aceste date, este un miracol ca lucrarea sa a fost acceptata.

Paul Atreides
30th August 2017, 17:11
Stiinta nu poate dovedi ca sufletul nu exista. Dar poate arata ca astfel de afirmatii sunt false. Si toate afirmatiile supranaturale, atunci cand sunt supuse unui test, pica. Niciuna nu a trecut testul pana acum.

Bibliografie:

Skepticshock

RationallySpeaking

Paul Atreides
31st August 2017, 12:38
Guvernul din Tokyo a activat marți sistemele de alarmă și a recomandat locuitorilor să-și ia măsuri de siguranță după ce Coreea de Nord a lansat o rachetă Hwason-12 deasupra Japoniei. Premierul nipon, Shinzo Abe, a catalogat fapta ca fiind ''cumplită și fără precedent, fiind o amenințare gravă ce afectează pacea și securitatea.''

Îngrijorările la nivel global au reapărut după ce Coreea de Nord a lansat o rachetă balistică deasupra teritoriului Japoniei marți, în jurul orei 06:06 (00:06 ora României).

Coreea de Nord a pus bazele programului său nuclear încă de la începutul Războiului Rece, atunci când Războiul din Coreea l-a convins pe liderul de atunci Kim Il Sung (1948-1994) că țara sa trebuie protejată de Statele Unite ale Americii, notează Time. În 1950, Uniunea Sovietică a decis să furnizeze resursele necesare liderului nord-coreean.

Animozitățile dintre Coreea de Nord și SUA își au rădăcinile în prima parte a Războiului din Coreea, când trupele Coreei de Nord, după câteva victorii inițiale, au fost atacate de trupele americane și ale aliaților. Salvarea nord-coreenilor a apărut în 1950 prin intervenția a sute de voluntari chinezi. În urma acestui eveniment, Kim Il Sung ajunge la concluzia că SUA sunt cele care stau în calea reunificării Coreei. Uniunea Sovietică îl ajută pe liderul coreean să elibereze teritoriile ocupate de japonezi, însă acest aspect este menționat rareori în cărțile de istorie ale Coreei de Nord.

Deși în 1953, Războiul din Coreea a fost încheiat, Kim Il Sung (Kim Ir-Sen) a continuat demersurile pentru crearea unui arsenal prin intermediul căruia ar fi putut fi realizat un atac de temut asupra SUA.

După încheierea războiului, președintele SUA, Dwight D. Einsenhower, a declarat că armele nucleare au fost utilizate doar pentru încheierea conflictului. Astfel, Uniunea Sovietică a ajutat Coreea de Nord să obțină capacități nucleare.

În 1963, Coreea de Nord a fost singura țară care a anunțat că nu va semna tratatul pentru interzicerea testelor nucleare. Aceasta reprezenta încercarea președintelui american John F. Kennedy de a opri cursa pentru dezvoltarea armelor nucleare, prin interzicerea efectuării testelor în atmosferă, în spațiu și sub apă. Desigur, Coreea de Nord a continuat testele dezvoltând primul său reactor nuclear.

Mai târziu, în timp ce conflictul din Vietnam a escaladat, agresiunea Coreei de Nord a continuat să atace SUA.

După căderea Uniunii Sovietice din 1990, a victoriei SUA în primul Război din Golf, dar și a morții lui Kim Il Sung, experții susțin că liderii Coreei de Nord au ajuns la concluzia că doar armele nucleare vor putea înfrânge SUA.

Paul Atreides
31st August 2017, 12:42
În 30 august 1940, s-au semnat, la Viena, documentele "arbitrajului" germano-italian (Dictatul de la Viena), prin care partea de nord a Transilvaniei (43.492 kmp și 2.667.000 de locuitori, în majoritate români) era luată României și predată Ungariei horthyste.

Cedările teritoriale românești au fost facilitate de starea de derută determinată de presiunile externe și incapacitatea guvernului condus de Ion Gigurtu și a cercurilor conducătoare românești de a angaja acțiuni politice ferme, de a organiza măsuri de apărare națională. Lipsa de curaj a regelui Carol al II-lea, faptul că a evitat un contact direct cu Hitler, deși se impunea o expunere personală, au întărit convingerea cancelarului nazist că regele României nu va întreprinde măsuri de împotrivire hotărâte, ci va consimți treptat la toate pretențiile revizioniste formulate.

Germania era însă interesată să păstreze pacea în regiune, deoarece avea nevoie de exporturile acestor țări pentru necesitățile de război. Miniștrii de externe ai României (Mihail Manoilescu) și Ungariei au fost convocați la 29 august la Viena, unde ministrul de externe german Ribbentrop a impus părților preacceptarea necondiționată a arbitrajului germano-italian, care avea să devină cel de-al doilea arbitraj (Dictat) de la Viena. În dimineața zilei de 30 august 1940 Consiliul de Coroană convocat de regele Carol al II-lea a admis arbitrajul cu majoritate de voturi (19 pentru, 10 contra, 1 abținere), în schimbul garantării de către Germania și Italia a noilor granițe.

Trasarea noii frontiere a fost supervizată personal de Hitler, interesat de regiunea petroliferă a Prahovei, astfel că noua graniță ajungea la doar câțiva zeci de km de ea.

După răsturnarea guvernului Antonescu la 23 august 1944 și întoarcerea armelor contra Germaniei naziste, armata română a participat în toamna anului 1944 la luptele pentru eliberarea Transilvaniei de Nord. Uniunea Sovietică a acceptat ca Transilvania de Nord să revină României, cu condiția instaurării la București a unui guvern procomunist. Administrația civilă română a revenit în Transilvania abia în martie 1945, după formarea guvernului condus de Petru Groza.

În decursul Conferinței de Pace de la Paris, guvernul Ungariei a urmărit să păstreze o parte a teritoriului primit prin Dictatul de la Viena. Demersul a rămas fără rezultat, încât articolul 1, punctul 2, al tratatului de pace cu Ungaria și articolul 2 al tratatului de pace cu România prevăd nulitatea acordului încheiat prin 'arbitrajul' de la Viena, din 30 august 1940, și restabilirea frontierei existente la 1 ianuarie 1938 între România și Ungaria.

Paul Atreides
31st August 2017, 12:45
Pe 27 august 1916, trei armate române au trecut la atac traversând Carpații Meridionali, după care au intrat în Transilvania. România intra astfel în Primul Război Mondial, după doi ani de neutralitate.

Regele Ferdinand și guvernul condus de liberalul Ionel Brătianu au decis ca românii să lupte alături de Antanta, adică alături de Franța, Rusia și Marea Britanie.

Motivul invocat era asuprirea de către autoritățile de la Budapesta și Viena a românilor din provinciile aflate sub ocupație: Transilvania, Crișana, Banat, Maramureș și Bucovina.

Primele atacuri au fost încununate de succes, obligându-i pe austro-ungari să se retragă. Soldații români au reușit să elibereze o parte însemnată din Transilvania.

Odată cu intrarea în război au ieșit la iveală însă proasta organizare și slaba pregătire a armatei române, degringolada și corupția clasei politice care au dus, în scurt timp, la dezastru. În plus, sudul României a fost lăsat descoperit în fața unei Bulgarii aprige, care a intrat în război de partea Austro-Ungariei.

Astfel, la mijlocul lui septembrie, germanii au transferat pe frontul transilvănean patru divizii, avansarea românilor fiind oprită. Rușii au deplasat la rândul lor în ajutorul românilor trei divizii, dar acești militari nu au fost aprovizionați corespunzător.

Primul contraatac al Puterilor Centrale a fost organizat de generalul August von Mackensen, care a coordonat o armată multinațională formată din trupe germane, bulgare și otomane. Atacul a fost declanșat din Bulgaria pe direcția nord pe 1 septembrie. Atacul a fost îndreptat dinspre pozițiile de pe Dunăre spre Constanța. Lipsită de sprijin deoarece majoritatea soldaților fuseseră concentrați pe frontul din Transilvania, garnizoana de la Turtucaia, împresurătă de trupele bulgaro-germane, s-a predat pe 6 septembrie.

Paul Atreides
31st August 2017, 12:46
Începutul sfârșitului

Înfrângerea armatei române la Turtucaia a însemnat începutul sfârșitului. Nemții și austriecii au atacat încontinuu, astfel încât, trei luni mai târziu, în decembrie 1916, întreaga parte de sud a țării fusese ocupată, iar guvernul, regele și po****ția s-au retras în Moldova. Armata română pierduse peste 250.000 de militari pe front, adică o treime din forțele mobilizate în august.

Imaginile vechi de mai sus arată cum femei, îmbrăcate în port tradițional românesc, încercau, sub sloganul ''Ajutați România'', să strângă bani pentru Crucea Roșie care se ocupa de soldații români.

După mai multe lupte de mică amploare, armata germană a fost oprită din avansare la mijlocul lunii ianuarie 1917. Armata română continua să lupte, deși cea mai mare parte a teritoriului său se afla sub ocupație străină.

Pierderile armatei române au fost estimate la 300 - 400.000 de soldați, morți, răniți, dispăruți sau prizonieri. Pierderile cumulate ale germanilor, austriecilor, bulgarilor și otomanilor au fost estimate la aproximativ 60.000 de oameni.

Campania victorioasă a întărit mult moralul trupelor germane și a generalilor lor: Falkenhayn și Mackensen (Esposito, Atlas of American Wars, vol. 2). În cele mai multe cazuri, victoriile fuseseră obținute de diviziile germane, cu un ajutor bulgar în sud. Germanii se dovediseră superiori la toate capitolele: aprovizionare, echipare, pregătire de luptă și capacitate a conducătorilor.

Luptele au continuat în 1917, Moldova rămânâd neocupată datorită stategiei de apărare în triunghi a Armatei a 4-a (cu pierderi minore după retragerea menționată anterior), care a rămas neclintită în apărarea Carpaților Răsăriteni, protejând Iașii împotriva atacurilor germane repetate. În mai 1917, armata română a atacat alături de aliații ruși pentru a sprijini Ofensivei Kerenski. După ce au reușit să rupă frontul austro-ungar la Mărăști, avansarea trupelor ruso-române a trebuit să fie oprită datorită eșecului dezastruos al Ofensivei Kerenski. Forțele lui Makensen au contraatacat, dar au fost învinse la Mărășești.

Între timp, tehnicienii germani au reușit să repună în funcțiune sondele din câmpurile petroliere din jurul Ploieștiului, iar până la sfârșitul războiului au extras peste un milion de tone de țiței. De asemenea, germanii au rechiziționat două milioane de tone de cereale de la țăranii români. Aceste materiale au fost vitale pentru aprovizionarea Germaniei până la sfârșitul războiului, în 1918.

Când bolșevicii au cucerit puterea în urma Revoluției din Octombrie și au semnat cu germanii Tratatul de la Brest-Litovsk, România a fost lăsată complet izolată și încercuită de forțele ostile, neavând altă opțiune decât să iasă la rândul ei din război și să accepte condițiile umilitoare ale Păcii de la București. După ofensiva încununată cu succes de la Salonic care a avut ca rezultat scoaterea din război a Bulgariei, România a reintrat în război pe 10 noiembrie 1918, cu doar o zi mai înainte ca războiul să se încheie în vest.

Pe 9 aprilie 1918, Sfatul Țarii din Basarabia a proclamat unirea cu România cu o majoritate zdrobitoare a voturilor. Pe 28 noiembrie, reprezentanții po****ției din Bucovina a votat pentru unirea cu Țara, iar pe 1 decembrie același an, și reprezentanții românilor și sașilor din Transilvania a adoptat o proclamația de la Alba Iulia de unire cu Regatul Român.

Tratatul de la Versailles a recunoscut toate proclamațiile de unire în conformitate cu dreptul la autodeterminare stabilit de Declarația celor 14 puncte ale președintelui american Thomas Woodrow Wilson.

Paul Atreides
31st August 2017, 12:50
Prin anul 1796, partea Bucureștilor cuprinsă între Podul Beilicului și Podul Craiovei era acoperită de vii. Drumurile de comunicație între cele două căi aveau o linie ce ținea seama de granițele proprietăților, din care pricină șerpuiau aparent fără noimă, nefiind încurcate de geografia locului.

Interesant de remarcat că Șoseaua Viilor și Bulevardul Pieptănari au moștenit acest traseu, deosebindu-se net de traseele străzilor apărute în urma parcelării, supărător de drepte. O abatere de la acest fenomen l-a constituit strada Cuțitul de Argint, o stradă fără trecut, însă trasată după configurația aproape semicirculară a Parcului Carol I în acea zonă.

Hărțile vechi ne dezvăluie faptul că strada aceasta s-a format din unirea mai multor drumeaguri prin podgorii, pe unul din acestea, Drumul Filaret, astăzi aleea pe care se află Fântâna Cantacuzino, ridicându-se la 1796 biserica despre care voi vorbi mai departe. Conform documentelor cercetate de Ionescu-Gion, majoritatea rămase sau pierdute la Moscova în urma confiscării Tezaurului românesc la ordinul lui Lenin, ea ar fi fost ridicată de soții Pavel și Stanca Udrea. Un pomelnic de piatră, dispărut între timp, îi menționa, alături de acești primi ctitori, pe arhiereii Grigorie și Dositei și pe un Grigorie monahul.

De precizat că, la finele secolului al XVIII-lea, împrejur nu exista nicio casă, singurele clădiri apropiate fiind o casă cu două caturi și o alta cu cramă, fântâna lăsată în grija mitropolitului Filaret de către Mavrogheni și adăpostul paznicilor de la Bariera Bărbătescu. Apoi, în ani, în jurul ei s-a format Mahalaua Filaret, în documentele și pe hărțile de la jumătatea secolului al XIX-lea ea figurând cu această denumire. Înfățișarea ei primară a fost aflată de preotul Marin Dumitrescu din gura bătrânilor, descrierea părându-mi rezonabilă: 'Biserica aceasta la început a avut forma unei case și era învelită cu șindrilă. În loc de cruce a avut două cuiburi de barză, iar în interior a fost simplă ca o casă și fără sfinți. Cu tavan de scânduri și cu o tâmplă de scânduri fără sculpturi, având doar 4 icoane pe dânsa. În așa stare servea de paraclis'. În 15 ianuarie 1810 casa-biserică a fost transformată în biserică, 'poate după cutremurul din 1802' opina istoricul Nicolae Stoicescu. Ca biserică - tip navă fără turle - este menționată și de Dionisie Fotino în a sa 'Istorie a Daciei'.

Pe la 1830 a venit să slujească în ea preotul Mislea, la această dată încropindu-se o mahala întinsă, dar cu puțini locuitori, numită Mahalaua Dracului, ce începea din dreptul Crematoriului Uman de astăzi, în grădina căruia s-a aflat până în 1935 Hanul Dracului (evident altul decât cel de pe Bulevardul Banu Manta), ajungea la Bariera Bărbătescu, astăzi intersecția Căii Șerban Vodă cu Șoseaua Viilor și se termina în dreptul Autogării Filaret din zilele noastre.

În anul 1845, când preot paroh era Ioan Voiculescu, bisericii i s-au adăugat două turle de inspirație rusească. O reparație generală a suferit în 1880, când a fost înălțată și alungită după modelul Bisericii Curtea Veche, tot atunci amenajându-se și o grădină. Lucrările au costat 4.000 de galbeni adunați din 'cutia milei', de unde se deduce starea bună a enoriașilor, printre ei numărându-se și membrii familiilor Bărbătescu și Hagi Moscu, ultimii deținând în preajmă o podgorie relativ întinsă. Din cauze necunoscute a căzut iarăși în ruină, necesitând o centură de fier și o nouă zugrăvire. Lucrările au fost conduse de arhitectul George Sterian. A rezistat astfel până în toamna anului 1905...

Paul Atreides
31st August 2017, 12:54
Gheorghi Jukov a fost un general în cadrul Armatei Roșii în timpul celui de Al Doilea Război Mondial care a jucat un rol central în înfrângerea Germaniai naziste pe frontul de est.

Jukov este cu siguranță pe lista puținilor generali din Al Doilea Război Mondial care și-au câștigat renumele cu ajutorul talentului și abilităților strategice desăvârșite. Alături de nume precum Montgomery, Patton sau Rommel, Jukov este generalul de partea sovietică a cărui figură este asociată cel mai ușor cu armata din care făcea parte.

Viața acestuia, care a început în 1896, a gravitat în jurul vieții militare, înrolându-se încă din tinerețe în armata țaristă.

În 1938, a comandat primul grup sovietic al armatei mongole care apăra granița între Mongolia și Manciuria. A reușit să îi înfrângă pe japonezi într-o victorie răsunătoare, coordonând artilerie, aviație și tancuri într-o contraofensivă care i-a împins pe niponi înapoi în Manciuria, relatează War History Online.

În Europa, fiind deja declarat erou al Uniunii Sovietice, a condus majoritatea operațiunilor majore împotriva Axei. A pregătit defensiva de la Leningrad, apoi cea de la Stalingrad unde a elaborat Operațiunea Uranus care a încercuit și a distrus Armata a șasea germană. Apoi a fost implicat în bătălia de la Kursk, cunoscută ca fiind cea mai mare bătălie de tancuri din istorie.

Ulterior a condus ofensiva care a dus Armata Roșie până la Berlin. Așadar, meritele acestuia nu pot fi subestimate. De asemenea, contrar vremurilor și regimului, acesta avea și o latură umană. Odată războiul în Europa terminat, Jukos a cerut aducerea imediată a produselor alimentare în capitala Germaniei.

'Recompensa' lui Stalin

Aceste lucruri au dus la creșterea în po****ritate, un lucru complet negativ în regimul stalinist, unde dictatorul sovietic era paranoic în ceea ce privea orice personalitate care câștiga po****ritate. După război a fost marginalizat, fiind acuzat de neîncredere politică și ostilitate și a fost înlocuit în funcția de șef de Stat Major de Vasily Sokolovsky în 1946.

I s-a oferit districtul militar Odessa, care nu avea importanță strategică. După un infarct în 1948 a fost trimis în districtul militar Ural. În 1953, Stalin l-a chemat la Moscova, dar nu a primit niciun ordin. După o lună, în martie 1953, Stalin a murit.

Gheorghi Jukov a murit în 1974 de infarct, aproape în anonimat. Contrar dorinței lui, corpul său a fost ars, iar cenușa a fost îngropată la Kremlin, alături de alți generali ai Uniunii Sovietice și mai târziu ai Federației Ruse.

Paul Atreides
31st August 2017, 12:57
Ian Fleming, creatorul celebrului personaj James Bond, afirma că 'Sorge este omul pe care îl consider cel mai formidabil spion din întreaga istorie' Generalul american Douglas McArthur îl considera 'exemplul încarnat al covârșitoarei importanțe a spionajului'. Generații de agenți secreți învață despre el și i-au studiat metodele și personalitatea. Dincolo de epitete și toată gama de aprecieri imaginabile, Richard Sorge poate fi caracterizat perfect într-o singură expresie: spionul care a schimbat lumea!

La data de 4 octombrie 1895, în mahalaua Sabunchi din Baku, capitala Azerbaijanului, se năștea cel de al nouălea și cel mai mic dintre copiii lui Wilhelm Richard Sorge, un inginer minier de origine germană, și ai Ninei Semionova Kobieleva. După ce contractul de muncă al lui Richard Sorge senior cu compania locală de extragere și prelucrare a petrolului a expirat, acesta s-a reîntors în Germania alături de întreaga sa familie. Micul mare spion de mai târziu avea doar 3 anișori la acea dată.

A primit o educație tradițională germană, dar mama sa, care ținea o corespondență strânsă cu cunoștințele ei din Rusia, i-a insuflat multe concepții rusesști despre viață micului Richard, asupra căruia, de altfel, a exercitat o puternică influență.

Izbucnirea primului Război Mondial nu l-a lăsat indiferent pe Richard Sorge junior, acesta înrolându-se voluntar. Pe timpul serviciului său militar efectuat pe Frontul de Vest, s-a dovedit un soldat curajos, fiind decorat cu Crucea de Fier. Tot atunci a fost rănit destul de grav, un șrapnel retezându-i trei degete de la o mână și fracturându-i ambele picioare. În urma acestor traume, Sorge nu a mai putut merge corect niciodată, rămânând șchiop pe viață.

Momentul de cotitură al vieții sale s-a declanșat pe când era în convalescență într-un spital militar de campanie. Atunci, pe când era imobilizat la pat, a dat peste scrierile lui Karl Marx. A fost atât de încântat de ideologia comunistă, încât a adoptat-o cu tot sufletul, devenind un comunist cu convingeri fanatice.

Responsabili de noua "credință" a tânărului au fost și sora medicală care l-a îngrijit - și cu care Sorge a avut o relație de amor - și tatăl acesteia, un alt comunist fanatic.

Fata, alături de tatăl ei, de formație fizician, dar marxist convins, l-au introdus pe Sorge în lumea comunismului radical.

În anii de după încheierea primei Conflagrații Mondiale, Sorge și-a consolidat cariera profesională. A studiat științele economice la Universitățile din Kiel, Berlin și Hamburg, obținând titlul de doctor în științe politice.

În acele vremuri post-război, radicalismul de toate culorile politice și orientările ideologice era principala caracteristică a eșichierului politic german.

Sorge, cu al său marxism extrem, s-a înscris imediat în rândurile proaspăt înființatului Partid Comunist German. Era anul 1921, an în care se căsătorește cu Christiane Gerlach, fiica doctorului Albert Kurt Gerlach, un comunist (culmea, bogat și înstărit) care-i fusese lui Sorge profesor de științe politice la Universitatea din Kiel.

Sorge era un bărbat deosebit de chipeș și șarmant, irezistibil pentru femei și admirat sau invidiat de bărbați. Calități foarte folositoare de altfel în viitoare sa carieră de agent de informații. Mai târziu, în memoriile sale, Christiane Gerlach scria că:

"A fost ceva de nedescris, un sentiment de neimaginat. După ce l-am văzut prima dată am rămas imobilizată, fără replică. Atunci, ceva s-a trezit în mine, și acel ceva este treaz și astăzi. Sorge emana o aură periculoasă, întunecată, inevitabilă, dar care mă atrăgea fără ca eu să doresc măcar să mă pot opune... "

Șarmul și personalitatea lui Sorge erau atât de cuceritoare, încât până și soțul de atunci al Christianei ajunsese să-l admire, acesta divorțând amiabil de soția sa, pe care aproape că i-a trimis-o în brațe. Căsnicia dintre Sorge și Christiane a durat doar câțiva ani, natura activităților sale de spionaj ducând la o inevitabilă despărțire.

Sorge continuă să lucreze ca jurnalist și profesor, până când, datorită vederilor sale, ajunge sa fie concediat. Nu se astâmpără și duce o furibundă propagandă de stânga în rândurile mai multor sindicate ale minerilor care lucrau în condiții dificile în minele de cărbuni din bazinul Ruhr.

Agitațiile sale politice stângiste l-au dus în cele din urmă la conflicte cu poliția germană - ocazie perfectă pentru un comunist convins ca el să se refugieze în Uniunea Sovietică, Ținutul Făgăduinței pentru un personaj ca Sorge.

Ajuns la Moscova, calitățile sale și inteligența nativă deosebită îl ajută să lucreze în cadrul Departamentului Informativ al Cominternului, organism care pe lângă funcția sa aparentă de liant între comunismul de la Kremlin și partidele comuniste din alte țări, era și o instituție de acoperire pentru serviciile secrete sovietice.

Acolo, Sorge a fost remarcat și imediat recrutat ca agent GRU al Armatei Roșii, iar în baza formației sale de ziarist și corespondent extern, a fost trimis în mai multe țări din Europa, pentru a testa posibilitatea dezvoltării unor partide comuniste locale.

În anul 1929 își începe munca pe teren ca ofițer de informații în cadrul forțelor armate.

Șefii săi din GRU îl trimit în China. În prealabil, fusese instruit în aspectele militar-politice ale noii sale poziții, precum și în însușirea principiilor contrabandei.

Se întoarece apoi în Germania natală cu misiunea de a termina orice legătură cu comuniștii germani, dar cu ordinul de a se înscrie în Partidul Național Socialist (Nazist).

Drept acoperire pentru activitățile sale, se angajează ca redactor la Deutsche Getreide-Zeitung, o publicație pe teme de agricultură.

Magnet constant pentru femei, sucește mințile unei tinere actrițe, Katia Maximova, cu care rămăne căsătorit trei ani, răstimp în care juna rusoaică suferă mult din cauza aventurilor amoroase ale năbădăiosului Sorge.

Acesta, între timp, își vede netulburat de treabă, trimițând informații valoroase Moscovei.

După cucerirea Manciuriei de către japonezi, petrecută între anii 1931-1932, Kremlinul se temea că agresiunea niponă se va îndrepta împotriva teritoriilor sovietice din Extremul Orient.

Noua misiune a lui Sorge consta în alcătuirea unei rețele de spioni în Japonia și descifrarea intențiilor nipone cu privire la Uniunea Sovietică.

Pentru a-și consolida acoperirea de jurnalist, Sorge se întoarce în Germania, unde un editor de la un cotidian central îl recomandă colonelului Eugen Ott, noul atașat militar al Germaniei la Tokio.

Sosește în capitala niponă în septembrie 1933, an în care urcă ierarhic în Partidul Nazist al lui Hitler. După acestă mișcare, obține acces nelimitat în lumea diplomației germane.

Așa a apărut pe scena spionajului internațional misteriosul domn Ramsay, numele de cod al lui Richard Sorge.

Paul Atreides
31st August 2017, 12:58
Sorge nu a pretins niciodată că ar fi fost un nazist fanatic. Era deranjat deseori atât de excesele naziștilor, cât mai ales de prostia crasă a unora din liderii acestei mișcări extremiste. Naziștilor nu le-a stârnit însă niciodată suspiciuni. Pentru ei, cineva care îndrăznea să vorbească atât de deschis și curajos despre problemele interne ale partidului nu putea fi decât un patriot adevărat și un activist serios. Un alt aspect al acoperirii perfecte a lui Sorge consta în renumele de personaj monden, celebru pentru bețiile crunte și aventurile sale cu frumusețile vremii. Un jurnalist american observa cum nu se poate mai bine că Sorge "crease intenționat impresia unui playboy, un plezirist clasic, de fapt alter-ego-ul perfect pentru un spion alert, atent, minuțios și, în consecință, extrem de periculos". În urma invitației colonelului Ott de a călători în Manciuria, Sorge scrie o serie de articole foarte apreciate la Berlin. Devine, așadar, cel mai de încredere consilier al lui Ott.

Câștigă încrederea lui Ott în asemenea grad, încât devine chiar amantul Helmei Ott, soția atașatului militar. Culmea, colonelul Ott se face că plouă, ignorând realitatea mai mult decât evidentă a relației dintre soția și consilierul său. Proaspătul amabasador german la Tokio aprecia foarte mult sfaturile și informațiile lui Sorge. Fire pragmatică, nu vroia să-și piardă prietenul și consilierul din cauza unei banale "infidelități indiscrete". Ott era, de fapt, într-atât de fascinat de personalitatea magnetică a consilierului său, încât deseori îl caracteriza pe Sorge cu un singur cuvânt: "der Unwiderstehliche"- Irezistibilul.

Acesta se căsătorește, la un moment dat, cu o frumusețe locală în vârstă de 26 ani, Hanako Ishii, chelneriță de meserie. A fost totuși cea mai îndelungată relație pe care Sorge a avut-o vreodată cu o femeie.

Misiunea sa nu era deloc atât pe idilică pe cât părea. Japonia era pe atunci un stat militaro-polițienesc, în cel mai strict sens al termenului, măsurile de securitate internă fiind de-a dreptul extreme. Toți rezidenții străini erau supravegheați permanent de către agenții Kempeitai - cumplita poliție militară niponă.

Din fericire pentru Sorge, calitățile sale deosebite, precum și faptul că agenții din subordinea sa aveau legături cu politicieni marcanți prin intermediul cărora aveau acces la informații secrete, l-au ținut o vreme în afara pericolului la care se supune voluntar orice agent secret în situația sa.

Lărgește rețeaua de informatări prin racolarea câtorva "piese grele", precum Branko Vukelic, un comunist iugoslav care lucra pentru o agenție franceză de știri; Max Clausen, comunist german cu excelente cunoștințe în domeniul comunicațiilor radio și - cea mai prețioasă piesă -, Hotsumi Ozaki, un influent jurnalist nipon, de asemenea cu vederi de stânga, foarte bun prieten cu prim-ministrul Fumimaro Konoe, având prin urmare acces la multe documente secrete, fotocopiate și remise lui Ramsay.

Personajul nostru lucra, în mod oficial, și ca agent al Abwehr-ului, folosindu-se de această trecere pentru a afla despre intențiile Berlinului față de Uniunea Sovietică.

În 1938, generalul Genrik Liușkov, șeful NKVD-ului (precursor al KGB-ului de mai târziu) din Extremul Orient sovietic, a dezertat, trecând granița în Manciuria ocupată și cerând azil politic în Japonia, pentru a evita sângeroasele epurări ale conducătorilor Armatei Roșii de care se făcea vinovat Stalin. Moscova era disperată să afle ce le-ar putea divulga generalul trădător japonezilor.

Germanii au trimis, de asemenea, un ofițer specializat la Tokio, pentru a face rost de informațiile remise de Liușkov. Sorge a reușit să copieze rapoartele secrete. Spre dispararea Moscovei, generalul dezertor dezvăluise secrete militare și chiar coduri. În urma informațiilor lui Sorge, Kremlinul a schimbat de urgență codurile militare. Șase săptămâni mai târziu, un conflict de graniță ruso-nipon a izbucnit în Manciuria. Hotsumi Ozaki a aflat că liderii militari niponi, preocupați de războiul din China, erau interesați ca acest conflict să nu degenereze într-o înfruntare majoră. Sorge a raportat.

Siguri pe ei, sovieticii au desfășurat numeroase trupe de în zonă. După două săptămâni de încleștări, culminate cu bătălia de la Lacul Khasan, Japonia a fost înfrântă, acceptând termenii impuși de Moscova. Aceeași dinamică a evenimentelor s-a repetat un an mai târziu, cu ocazia unui conflict spontan la granița Mongoliei cu China. Din nou Sorge a raportat că autoritățile nipone nu doreau ca conflictul să ia amploare, ceea ce i-a permis lui Stalin să administreze o înfrângere zdrobitoare forțelor japoneze în confruntarea de la Halhin Gol.

Concomitent, Sorge a informat Moscova despre intenția Japoniei de a atrage Germania nazistă într-o alianță militară anti-sovietică. Informația a contribuit din plin la decizia lui Stalin de a contraataca - diplomatic, de data acesta - prin semnarea cu Hitler a Pactului germano-sovietic de neagresiune. Într-o singură mișcare, datorată bineînțeles tot lui Sorge, Stalin a impulsionat, de fapt, războiul iminent dintre Germania, Marea Britanie și Franța, lăsând momentan Uniunea Sovietică neafectată de viitoarea conflagrație mondială. Cu toate acestea, cele mai mari servicii aduse de el URSS-ului abia urmau să vină.

A avertizat, printre altele, în premieră mondială, asupra atacului japonez împotriva bazelor navale americane de la Pearl Harbour.

Spre sfârșitul anului 1940, Sorge a primit informații asupra unor concentrări militare de trupe, de mare amploare, în apropierea granițelor URSS-ului. A avertizat imediat Moscova în privința unui posibil atac german. Fără răspuns.

În luna mai a anului următor, devine conștient de iminența Operațiunii Barbarossa (invadarea URSS de către Germania fascistă); aceasta a fost una dintre cele mai valoroase informații remise de agentul Ramsay. Primește mulțumiri, dar Moscova nu reacționează politic și militar. Stalin era convins și în al douăsprezecelea ceas că armata germană nu va ataca; în consecință, nu a luat nicio măsură, fapt care a produs mai tîrziu pagube enorme sovieticilor. Stalin credea de fapt că Japonia este principalul pericol. Încă de când niponii ocupaseră Manciuria, "Tătucul Națiunilor" credea că acesta era preludiul unei expansiuni în Siberia. Pe data de 20 iunie 1941, Sorge trimitea ultimul avertisment. Degeaba! Următoarele 5 luni au fost dezastruoase pentru URSS. Mașina de război germană a luat prin surprindere și a decimat Armata Roșie.

Tot Sorge a fost cel care a informat lumea, în premieră, despre intenția Japoniei de a declanșa confruntările din coloniile franceze, britanice și olandeze din Asia de Sud-Est.

În fața noianului de informații veridice primite, Stalin, care nici nu auzise de meritele și activitatea lui Sorge, nu este în stare de ceva mai bun decât de o declarație mitocănesc-batjocoritoare în stilul caracteristic celui mai mare tiran din istorie:

"Există un rahat de agent de al nostru care trăiește pe picior mare în Japonia. S-a ajuns. Cred că are bordeluri și fabrici. De ce să-l cred?"

La fel de incapabili și stupizi s-au dovedit a fi și șefii direcți ai lui Sorge care, în linia lui Stalin, raportau:

"Suspicios. Iar telegramele sale să fie considerate provocatoare. Nimic mai mult"...

Paul Atreides
31st August 2017, 12:59
Cu toate acestea, Sorge nu se dă bătut în fața prostiei incomensurabile a aparatcik-ilor de partid și își continuă misiunea la modul cel mai profesionist posibil. Într-un sfârșit, după atacarea Uniunii Sovietice de cătrre Hitler, Kremlinul își dă seama de greșelile de estimare în privința propriului său agent din Tokio.

Acesta trimite rapoarte Armatei Roșii prin care asigură că Japonia nu va ataca Uniunea Sovietică decât dacă Moscova va cădea, forțele din Kwantung vor fi de trei ori mai numeroase decât trupele sovietice dislocate în Siberia orientală, sau un război civil va izbucni în Siberia.

Informațiile de importanță majoră remise de Sorge cu privire la șansele infime ale unei agresiuni nipone în Siberia au stat, de fapt, la baza contraofensivei și înfrângerii naziștilor de către trupele sovietice. Informațiile sale au dus la transferul diviziilor sovietice din Asia pe frontul de Est din Europa.

Pe baza stenogramelor sale cruciale, mareșalul Jukov a chemat trupele siberiene spre capitală, în vederea întăririi apărării și a pregătirii contraofensivei.

Tot datorită lui, bătălia de la Stalingrad, punctul de cotitură care a înclinat balanța celui de al doilea Război Mondial, s-a încheiat cu victoria trupelor lui Jukov.

Sorge i-a transmis, apoi, acestuia informația că planurile nipone suferiseră o modificare. Și anume, japonezii vor ataca în Est doar după ce germanii vor cuceri orice oraș important de pe fluviul Volga, deoarece astfel se întrerupea aprovizionarea sovieticilor cu petrol din Baku și cu muniții și alimente trimise de Aliați pe ruta Golful Persic-Iran- Azerbaijan-Volga. În sfârșit, Stalin își dăduse seama, în ceasul al doisprezecelea, că "rahatul" din Japonia era probabil cartea câștigătoare a conflictului mondial. În următoarele două luni, 15 divizii de infanterie, 3 divizii de cazaci călări, 1.700 tancuri și 1.700 avioane de luptă au părăsit Siberia pentru Frontul de Est.

Poate că așa se explică dârzenia cu care trupele lui Jukov au opus formidabila rezistență în apărarea Stalingradului. Erau conștienți de importanța acestei bătălii, al cărei rezultat ar fi schimbat inevitabil lumea.

Paul Atreides
31st August 2017, 13:00
În cele din urmă, lăcomia și lipsa de scrupule a sovieticilor au dus la deconspirarea și arestarea celui mai important spion din cel de al doilea Război Mondial.

Datorită numărului foarte mare de mesaje cifrate trimise de Sorge și agenții săi, Serviciul de Contrainformații Radio din cadrul Kempeitai-ului le-a interceptat în cele din urmă și, prin goniometrie, a descoperit stația de radio clandestină.

Lovitura finală a venit în urma unei pure întâmplări. Poliția niponă a ridicat pentru interogatoriu o croitoreasă care fusese văzută în compania lui Yotoku Miyagi, un agent din subordinea lui Hotsumi Ozaki. Bătută, torturată și violată, biata croitoreasă a cedat și a recunoscut că fusese recrutată de Miyagi. Când zbirii din Kempeitai au intrat cu forța în camera unde locuia Miyagi, acesta, în spirit onorabil de adevărat samurai, a încercat să-și salveze colegii și superiorii, sărind de la fereastra camerei într-o încercare disperată de a se sinucide, știind că dacă era prins viu, va ceda în urma cumplitelor ședințe de tortură.

Din nefericire pentru el, căderea nu i-a fost fatală, suferind în schimb fracturi ale membrelor inferioare și ale bazinului. Târât, așa cum fusese găsit pe caldarâm, cu oasele sfărâmate, Miyagi are parte de torturi de coșmar, în urma cărora deconspiră natura de agenți comuniști a lui Ozaki și Sorge.

Sorge este arestat în luna octombrie 1941. După o săptămână de chinuri groaznice, capitulează în fața torționarilor, cu o singură condiție. Gentleman până la capăt, și nu playboy cum lăsase impresia tuturor, Richard Sorge le promite niponilor că le va da toate informațiile cu un plus de detalii, cu condiția ca aceștia să promită că Hanako Ishii, soția sa, precum și soțiile unor alți agenți, să fie lăsate în pace și să nu sufere nicio persecuție ulterioară. Oameni de cuvânt, șefii din Kempeitai acceptă.

Este încarcerat pentru următorii trei ani la închisoarea Sugamoto din Tokio. În săptămânile următoare arestării, este acuzat și condamnat pentru faptul că era un agent comunist ale cărui activități de spionaj duceau la subminarea conceptului de proprietate privată și încurajau uzurparea împăratului.

În septembrie 1943, este condamnat la moarte. Cu toate acestea Sorge era încrezător în privința viitorului său. Era sigur că nu va muri, deoarece știa că Moscova deținea mulți spioni niponi, iar el, marele spion, se vedea actor al unui troc în această direcție.

Nu a fost să fie așa. Multe țări nu își recunosc nici astăzi agenții deconspirați și prinși.

În plus, Sorge era persona non grata la Kremlin din mai multe motive, cele mai importante fiind acelea că avertizările sale repetate asupra unui atac german fuseseră luate în derâdere de Stalin. O realitate rușinoasă pe care sovieticii au încercat mulți ani să o ascundă.

Pe data de 7 noiembrie 1944, Sorge a fost spânzurat la Sugamo. În aceeași zi a fost spânzurat și Ozaki Hotsumi.

Fără ca Sorge să știe, soția sa din URSS, Katia Maximova, murise cu un an înaintea lui. Biata femeie fusese arestată de NKVD sub acuzația, evident falsă, că ar fi spionat pentru germani. Katia a murit de frig și foame într-unul din lagărele de exterminare care împânzeau Siberia. Singura ei "vină" fusese aceea că era soția unui om atât de inteligent și eficient precum Richard Sorge.

Niponii, pe de altă parte, și-au onorat promisiunea față de Sorge. Doamna Iishi a trăit în libertate în Tokio. La dorința ei, rămășitele lui Sorge au fost strămutate în anul 1949, din cimitirul închisorii, într-un cimitir civil.

După încheierea ostilităților în anul 1945, Leopold Trepper, un mare spion sovietic de origine evreiască, s-a întâlnit cu generalul Tominaga, conducătorul trupelor nipone din Manciuria. Trepper l-a întrebat pe general motivul pentru care Sorge a stat 3 ani în închisoare, nefiind schimbat cu alți spioni.

Răspunsul lui Tominaga este încă o dovadă asupra lașității și incompetenței sovieticilor:

"De trei ori am propus amabasadei sovietice ca Sorge să fie schimbat cu prizonieri japonezi. De trei ori am primit același răspuns: cetățeanul Sorge ne este complet necunoscut".

Așa a fost tratat de ai săi omul care a avertizat Uniunea Sovietică de atacul Germaniei, omul care a avertizat Kremlinul că Japonia nu va ataca URSS-ul, după cum credea Stalin în paranoia lui, permițând astfel strategilor sovietici să pună la cale contraofensiva care a schimbat cursul războiului.

Reabilitarea a venit, paradoxal, în urma unui film "capitalist".

În anul 1961, filmul francez Cine ești dumneata, domnule Sorge?, în regia lui Yves Ciampi, ajunge foarte po****r în Uniunea Sovietică.

Până și președintele de atunci, Nikita Hrușciov, vizionează filmul și, neavând habar de personajul real Sorge, întreabă conducerea KGB-ului de atunci dacă povestea era una reală.

Când faptele au fost confirmate, Hrușciov l-a decorat post-mortem pe Sorge cu cea mai înaltă distincție sovietică, titlul de Erou al Uniunii Sovietice.

Soția sa, Hanako Ishii (care a murit în anul 2000, la vârsta de 89 ani), a primit din acel moment o pensie permanentă din partea Uniunii Sovietice.

Până în prezent, cel mai mare spion al secolului a mai primit post mortem un monument în Baku, o duzină de alte decorații, au fost emise zeci de timbre poștale comemorative cu chipul său, iar o stradă din Moscova poartă numele său și în prezent.

Cam mică răsplata, nu-i așa?

Paul Atreides
31st August 2017, 13:06
Cel mai bun spion este acela care ofera informatii de calitate fara a fi prins. Asa ar putea suna crezul tuturor agentiilor secrete. Iar pentru a nu fi prins, poti fie sa te dovedesti extrem de abil, de bine camuflat, fie sa spionezi de la distanta, cu puterea mintii.

Echilibru la cald in Razboiul Rece

Sa stai, de pilda, intr-o incapere aflata la mii de kilometri de obiectivul vizat si sa-l cercetezi to­tusi din interior, sa 'pasesti' pe holurile celor mai bine pazite complexe militare si chiar sa patrunzi inauntrul fisetelor bine ferecate. Este oare posibil? CIA (Central Intelligence Agency - agentia de spionaj a SUA) a angajat, pe parcursul a 20 de ani, cheltuieli colosale pentru a afla raspunsul la aceasta intrebare. Aventura spionajului la distanta a inceput, pentru CIA, in 1972. In acel an, un fizician de la Institutul de Cercetare Stanford, dr. Hal Puthoff, a facut publice unele experimente ale sale, al caror subiect, un barbat, Ingo Swann, putea 'vedea' obiecte asezate in diferite ascunzatori. CIA se arata interesata de ceea ce mai apoi s-a numit, in cercurile de initiati, perceptie extrasenzoriala (PE) si mai ales de vederea la distanta (VD). O persoana capabila de VD putea descrie o locatie aflata la mii de kilometri departare. CIA a inceput sa aloce fonduri cercetarii avansate a fenomenului. Scopul era, desigur, acela de a folosi vederea la distanta in operatiunile de spionaj. Contextul politico-militar este extrem de important cand vine vorba despre implicarea CIA in studierea perceptiei extrasenzoriale. In anii '70 ai secolului trecut, in plin Razboi Rece, fiecare dintre cei doi mari - SUA si URSS - se straduia sa nu permita celuilalt obtinerea unui avantaj prea consistent in domeniul militar, iar spionajul era un factor-cheie in acest sens. Jocul marilor puteri consta in mentinerea echilibrului. Unei rachete ii corespundea o racheta, iar unui spion - un spion. Si chiar daca in unele zone balanta se inclina in avantajul uneia dintre parti, pe ansamblu functiona o severa regula a echilibrului. In 1970, a aparut in SUA o carte intitulata Descoperiri legate de psihic, in spatele Cortinei de Fier, in care autorii, Sheila Ostrander si Lynn Schroeder, aratau cum sovieticii recrutasera clarvazatori sau persoane cu abilitati psihice deosebite pentru a lucra in domeniile spionajului, contraspionajului si securitatii.

Preocuparea CIA pentru perceptia extrasenzoriala poate fi interpretata si ca un raspuns la actiunile pe acest plan ale URSS. Mai mult de 1.000 de laboratoare din SUA au fost implicate, pana in 1988, in studii privitoare la perceptia extrasenzoriala si la posibilitatea vederii la distanta. Cercetarile, conduse dupa toate rigorile stiintifice, isi propuneau sa inteleaga fenomenul in sine si modul in care acesta putea fi utilizat. S-a inceput cu experimente simple: subiectilor li s-a cerut sa spuna, de pilda, ce contine o cutie inchisa, asezata in fata lor. Rezultatul a fost mult peste media unei banale ghiciri. Mai spectaculoase s-au dovedit experimentele din cadrul proiectului SCANATE (abreviere de la SCANare dupa coordoNATE): subiectilor li se dadeau anumite coordonate - de exemplu latitudine si longitudine - si li se cerea sa descrie ce vad. Era vorba fie despre locatii ale autoritatilor americane (o cladire a unei agentii secrete), fie despre obiective militare sovietice aflate la mii de kilometri distanta. In descrierea obiectivului investigat, caruia nu-i cunosteau decat coordonatele geografice, doi subiecti ai cercetarii, spioni la distanta, au reusit prin cooperare, punand cap la cap ceea ce vedea fiecare, sa dezvaluie nu doar cum arata o anumita cladire, ci si coduri secrete sau ce scria pe anumite dosare incuiate in fisete. In iulie 1974, Pat Price, unul dintre subiectii cercetarilor americane asupra PE, a descris si a desenat ceea ce 'vazuse' la Semipalatinsk: instalatii dintr-un complex militar sovietic secret. Imaginile luate din satelit au aratat cat de aproape de realitate era descrierea facuta de Pat Price. Performanta lui a ramas una dintre probele cele mai puternice la dosarul reusitelor spionajului realizat prin perceptie extrasenzoriala. Americanii au dorit apoi sa stie daca prin VD puteau afla amanunte despre armele pregatite de sovietici. Spionii la distanta au descris un submarin al Armatei Rosii, care ulterior s-a dovedit a fi Taifun.

Sub semnul indoielii

Mai tarziu, cand spionajul clasic amercian a intrat in posesia unor detalii despre submarin, s-a constatat ca descrierea realizata prin perceptie extrasenzoriala fusese foarte aproape de adevar. Asadar, rezultatele cercetarilor pareau a demonstra ca fenomenul perceptiei extrasenzoriale nu era doar o banala operatiune de ghicire. Ipoteza stiintifica propusa pentru explicarea fenomenului PE a fost aceea ca persoanele capabile de VD intrau in contact telepatic cu o persoana care cunostea in detaliu locatia pusa sub observatie. Vederea la distanta presupunea, s-a spus, un emitator (cel care cunostea obiectivul) si un receptor aflat in laborator. Spionajul era posibil fara ca emitatorul sa stie ca gandurile ii erau citite. Studiile au semnalat insa si aspecte care erau in defavoarea folosirii VD in scopuri de spionaj: vederea unui spion la distanta nu era 100% corecta. Nici folosirea mai multor astfel de subiecti nu conducea la certitudinea ca obiectivul era riguros descris. De altfel, prin utilizarea VD, se obtineau informatii care, in majoritatea cazurilor, trebuiau interpretate de experti intr-ale spionajului. In plus, spionii la distanta aveau probleme in a vizualiza obiectivele aflate in miscare.

Asadar, era sau nu de folos in spionaj vederea la distanta? A fost pusa in discutie insasi oportunitatea continuarii cercetarilor. Doi savanti independenti, Jessica Utts, profesor de statistica la Universitatea din California, si Ray Hyman, psiholog la Universitatea din Oregon, au fost solicitati sa se pronunte asupra perceptiei extrasenzoriale si a capacitatii de a vedea la distanta pe baza cercetarilor efectuate pana in acel moment. Concluzia, cu care ambii s-au pus de acord, a fost ca in experimentele de laborator fusesera obtinute rezultate ce nu puteau fi puse pe seama intamplarii. Dar evaluatorii au avut opinii diferite in legatura cu demonstrarea existentei in sine a fenomenelor parapsihologice. Aceste controverse, mai degraba stiintifice, nu erau de natura sa preocupe prea mult CIA. Concluzia finala, insa, a fost grea ca o sentinta capitala: vederea la distanta, asa cum fusese ea studiata in experimentele de laborator, nu se dovedea operanta in actiunile de spionaj. Proiectele de utilizare a perceptiei extrasenzoriale in spionaj au fost abandonate oficial in anul 1988. De abia in 1995, CIA si-a recunoscut implicarea in aceste cercetari. Dar, in lipsa deschiderii oficiale a dosarelor, a ramas o simpla legenda folosirea psihospionajului pentru a-l localiza pe liderul libian Moammar El Khadhafi, pentru a gasi plutoniu in Coreea de Nord sau pentru a ajuta agentiile americane implicate in lupta contra traficului de droguri. Doar 270 de pagini de dosar au fost declasificate. Restul, pana la 80.000, sunt si astazi secrete. Profesorul Jessica Utts afirma ca ar fi util ca experimentele sa fie continuate, pentru a se stabili ferm coordonatele perceptiei extrasenzoriale si retetele dupa care poate fi folosita aceasta. Iar cele peste 79.000 de pagini de dosar tinute inca la secret constituie o serioasa baza de pornire pentru noi cercetari.

Paul Atreides
31st August 2017, 13:12
În 24 august 1865 s-a născut Ferdinand Viktor Adalbert Meinrad De Hohenzolern-Sigmaringen, rege al României (1914-1927), membru de onoare, protector și președinte de onoare al Academiei Române (d. 20 iulie 1927).

Comitatul Hohenzollern-Sigmaringen din fostul regat al Prusiei a dat istoriei numerosi regi si regine, care au domnit in diverse colturi ale Batranului Continent. Dintre acestia se detaseaza si figura de nobil german cu un aer de "dandy" a Printului Ferdinand, cel care avea sa devina, la varsta de 49 de ani, unul dintre cei mai iubiti regi ai Romaniei.

Nascut la data de 24 august 1865, Printul Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele sau nobiliar complet, era de fapt fiul Principelui Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele mai mare al Regelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege al Romaniei. Ferdinand a ajuns la tron printr-o conjuctura de familie avantajoasa, peste care s-a suprapus si importanta continuitatii statului roman sub forma de regat intr-un context politic international deosebit de instabil. La varsta de doar 19 ani, Printul Ferdinand a venit pentru prima oara in Romania, la acea data regatul roman fiind compus doar din provinciile istorice ale Modovei si Munteniei, unite la data de 24 ianuarie 1859 sub sceptrul lui Alexandru Ioan Cuza, primul si singurul domnitor autohton al Romaniei moderne.

Dupa scurta sa vizita in Romania, efectuata in anul 1884, Ferdinand decide sa se reintoarca in Germania pentru a-si termina studiile liceale si universitare. Anul 1893 il gaseste absolvind prestigioasa Universitate din Leipzig si Scoala Superioara de Stiinte Politice si Economice din Tubingen. In decursul aceluiasi an, pricipele Ferdinand se stabileste deja la Bucuresti pentru a-si indeplini atributiile de mostenitor al tronului Romaniei. Ferdinand devenise de fapt mostenitor al coroanei regale a Romaniei inca din anul 1888, dupa ce atat tatal, cat si fratele sau mai mare, renuntasera la tron. In acea perioada istorica, casa de Hohenzollern-Sigmaringen avea numeroase legaturi de sange cu celelalte monarhii importante din Europa. Varul primar al mamei lui Ferdinand era Tarul Ferdinand I al Bulgariei, devenit intre timp cel mai mare oponent al regatului roman condus de tizul si varul sau. Imparatul Francisc Joseph, conducator al Imperiului Austro-Ungar care cuprindea pe atunci provincia istorica romanesca a Transilvaniei, era de asemenea var primar cu bunica lui Ferdinand.

Odata sosit la Bucuresti, tanarul print german se declara cucerit de flora Romaniei, o adevarata provocare stiintifica pentru un botanist pasionat cum era Ferdinand. Nu ramane insensibil nici la frumusetea proverbiala a romancelor. Nobilul prusac este cucerit de farmecul si distinctia poetei Elena Vacarescu, domnisoara de onoare a Reginei Elisabeta. Aventura celor doi idealisti a fost oprita brusc din considerente politice. Ferdinand a fost nevoit sa-si intrerupa relatia cu Elena Vacarescu la interventia si insistentele Consiliului de Ministri al Romaniei, care i-a reamintit principelui ca niciun membru al Familiei Regale nu se poate casatori decat cu femei de sange regal. Ferdinand nu are incotro si pe data de 10 ianuarie 1893 se insoara cu Maria de Edinburgh, nimeni alta decat verisoara sa de gradul trei.

Viitoarea regina Maria a Romaniei avea o descendenta ilustra, bunica sa fiind regina Victoria a Marii Britanii, iar varul sau primar era Tarul Nicolae al II-lea al Rusiei. Regele Ferdinand si Regina Maria au avut impreuna 6 copii, trei fete si trei baieti. Cel mai mare dintre baieti a devenit urmatorul rege al Romaniei, Carol al II-lea. Gurile rele spun ca printul Mircea, care a murit la doar 4 ani, era de fapt copilul biologic al printului Barbu Stirbei, care ar fi avut o relatie ascunsa cu regina. Pentru a evita raspandirea scandalului, Ferdinand ar fi decis sa-l declare pe Mircea drept propriul sau fiu...

Paul Atreides
31st August 2017, 13:16
Carol I, domn și rege

Majestatea Sa Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen a fost domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române și, apoi România, după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza.
Carol s-a născut în Sigmaringen la 1839, fiind al doilea fiu al prințului Karl Anton si al principesei Josephine. După finalizarea studiilor elementare s-a înscris la școala de cadeți din Münster. În 1857 termină cursurile Școlii de Artilerie din Berlin. Până în 1866 (când a acceptat coroana României) a fost ofițer german. A participat la Al doilea război din Schleswig, mai ales la asaltul citedelei Fredericia și al Dybbűl. Familia sa, dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen, era înrudită cu familia lui Napoleon al III-lea și avea relații excelente cu aceasta. România era în acea perioada sub o influență puternică a culturii franceze, iar recomandarea de către Napoleon a prințului Carol a valorat mult în ochii politicienilor români, la fel ca și rudenia de sânge cu familia prusacă domnitoare. Ion Brătianu a fost politicianul român trimis să negocieze cu Carol și familia acestuia posibilitatea ca prințul Carol să vină pe tronul României.A domnit 48 de ani pe tronul României fiind și cea mai lungă domnie din istoria statelor românești.

Paul Atreides
31st August 2017, 13:16
Drumul lui Carol

După exilarea lui Alexandru Ioan Cuza țara era în plin haos. Tânărul Carol a trebuit să călătorească incognito sub numele de Karl Hettingen, cu trenul pe ruta Düsseldorf - Bonn - Freiburg - Zürich - Viena - Budapesta, datorită conflictului care exista între țara sa și Imperiul Austriac. Primul popas după intrarea lui în țară a fost la Drobeta Turnul Severin de unde a fost însoțit de Brăteanu pe ruta Horezu, Râmnicu-Vâlcea, Curtea de Argeș, Câmpulung și Târgoviste, drum cunoscut sub numele de ,,Drumul lui Carol' pînă la București. Pe 10 mai 1866, Carol a intrat în București, iar la Băneasa i s-a înmânat cheia orașului. Și-a rostit jurământul în limba franceza: ,,Jur să păzesc legile României, să-i apăr drepturile și integritatea teritorială". Carol rămîne cu titlul de domn pînă în 26 martie 1881 cînd este proclamat rege al României. A fost primul monarh din dinastia Hohenzollern-Sigmaringen, al cărei nume se transforma, începând cu Regele Ferdinand I, în Casa Regală de România, dinastie care va conduce țara până la proclamarea Republicii Po****re Române în 1947.

Prima constituție

Parlamentul României a adoptat la 29 iunie 1866 prima constituție a țării, una dintre cele mai avansate constituții ale timpului, aceasta fiind inspirată din constituția Belgiei, care dobândise independența din 1831. Articolul 82 specifică: ,,Puterile conducătorului sunt ereditare, pornind direct de la Majestatea Sa, prințul Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, pe linie masculină prin dreptul de primogenitură (primului-născut), excluzând femeile. Descendenții Majestății Sale vor fi crescuți în spiritul religiei ortodoxe."
Pe 15 martie 1881, Constituția a fost modificată pentru a specifica, printre altele, faptul ca din acel moment șeful statului va fi numit rege. Ceremonia de încoronare a avut loc pe 10 mai 1881.
Ideea de bază a tuturor constituțiilor regale din România era aceea că regele conduce fără a guverna.

Paul Atreides
31st August 2017, 13:17
A adus independența României față de Imperiul Otoman

Regele Carol a fost descris drept o persoană rece. Era permanent preocupat de prestigiul dinastiei pe care o fondase. Soția sa, Regina Elisabeta, îl caracteriza ca 'o persoană care își poartă coroana și în somn'. Era foarte meticulos și încerca să își impună stilul fiecărei persoane care îl înconjura. Deși era foarte devotat sarcinilor sale de rege al României, niciodată nu și-a uitat rădăcinile germane.
În timpul domniei sale, țara a obținut independența deplină față Imperiul Otoman, după un război intens, modern și foarte eficace (cunoscut în istorie ca Razboiul de Independență, dar și ca Războiul ruso-turc, 1877 - 1878), în care contribuția României a fost decisivă.

România 1878-1913

În timpul luptelor desfășurate pe teritoriul Bulgariei de azi, armata română l-a avut pe Carol I ca lider efectiv, regele fiind prezent personal pe câmpul de luptă. România a întâmpinat anumite dificultăți în obținerea recunoașterii independenței. La negocierile din iulie 1878 purtate la San-Stefano Dobrogea intra în componența statului român, dar era cedat sudul Basarabiei, mai exact județele: Cahul, Bolgrad și Ismail. Marile Puteri, nemulțumite de privilegiile obținute de Rusia, au convocat Tratatul de la Berlin din septembrie 1878, unde delegația română condusă de I.C. Bratianu a consfințit nu numai independența absolută a României față de ,,Sublima Poartă," dar și un imens prestigiu internațional datorat tuturora, de la rege până la ultimul soldat. Independența a fost recunoscută după acceptarea ,,schimbului" de la San-Stefano și modificarea articolului 7 din Constituție, care prevedea limitarea dreptului de vot doar persoanelor de rit ortodox. Tot în timpul domniei lui Carol I, în 1913, în urma celui de-al doilea război balcanic, terminat prin Tratatul de la București, din 1913, România obține partea de sud a Dobrogei, Cadrilaterul, de la Bulgaria. Viața politică internă, încă dominată de către familiile de mari proprietari de pământ, organizată în jurul partidelor rivale, Liberal și Conservator, a fost lovită de două răscoale ale țăranilor, în sudul Țării Românești, în aprilie 1888 și în partea nordică a Moldovei, în februarie 1907, care a cuprins repede și sudul pâna în martie. Rascoalele au fost reprimate în mod sângeros.

Carol I a murit subit

Domnia îndelungată a lui Carol Ia ajutat dezvoltarea rapidă a statului român. Dar, spre sfârșitul domniei sale și începutul Primului Război Mondial, regele dorea să intre în război de partea Puterilor Centrale, în timp ce opinia publică era de partea Antantei. Carol a semnat un tratat secret în 1883, care lega România de Tripla Alianță și, deși tratatul trebuia activat doar în cazul în care Rusia imperialistă ar fi atacat unul dintre membrii tratatului, Carol era convins de necesitatea intrării în război de partea Imperiului German.
Guvernul s-a opus însă cu vehemență dorinței regelui. Se spune că aceasta i-ar fi provocat moarteala 10 octombrie 1914.

Paul Atreides
31st August 2017, 13:18
Regina Elisabeta a României

Când a fost ales principe al României, Carol nu era căsătorit, dar conform constituției aprobate de el, nu avea voie să-și ia de soție o femeie de origine română. În 1869 a plecat în Germania să-și caute o soție. La 3 noiembrie 1869 a luat-o de soție pe Elisabeta, prințesă de Wield. Mariajul lor a fost unul dintre cele mai puțin potrivite, el fiind un bărbat rece și calculat, iar ea o visătoare notorie. Au avut doar un copil, principesa Maria, născută pe 27 august 1871 dar care a decedat în martie 1874, de scarlatină. Relațiile din cuplu regal au fost destul de reci după pierderea unicului copil. Regina a fost cunoscută și sub pseudonimul literar, Carmen Sylva. A fost cea care a dat Bucureștiului supranumele de ,,micul Paris' al Balcanilor. Lipsa de urmași a cuplului regal al României a făcut ca Prințul Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele lui Carol I, să devină următorul succesor la tronul României. În octombrie 1880, Leopold renunță la tronul țării în favoarea lui Wilhelm, fiul său cel mai mare. Acesta, la rândul său, în 1888 renunță la tronul României în favoarea fratelui său mai tânăr, Ferdinand, care va deveni principe de România, moștenitor al tronului și mai apoi rege al României în ziua de 10 octombrie 1914, la moartea unchiului său, Carol I, domnind până la moartea sa, survenită la 27 iulie 1927. Soția lui Carol, Elisabeta a încercat să-l influențeze pe prinț ca să se căsătorească cu Elena Văcărescu. Pentru aaceastă inetrvenție, Elisabeta a fost exilată pentru 2 ani, până când Ferdinand a luat-o de soție pe Maria.

Paul Atreides
31st August 2017, 13:19
Regele Ferdinand, întregitorul de țară

Ferdinand este unul dintre cele mai importante capete încoronate care au stat pe tronul regatului României. Personalitatea sa este strîns legată de momentul Marii Uniri. Om de o vastă cultură, poliglot și botanist pasionat, Regele Ferdinand a fost sincer dedicat românilor, sub cîrmuirea sa înregistrîndu-se cea mai infloritoare perioadă a statului românesc modern. Prințului Ferdinand avea să devină, la vîrsta de 49 de ani, unul dintre cei mai iubiți regi ai României. Născut la data de 24 august 1865, Prințul Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său nobiliar complet, era de fapt fiul Principelui Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele mai mare al Regelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege al României. Ferdinand a ajuns la tron printr-o conjuctură de familie avantajoasă, peste care s-a suprapus și importanta continuității statului român sub formă de regat într-un context politic internațional deosebit de instabil. La varsta de doar 19 ani, Prințul Ferdinand a venit pentru prima oară în România, la acea dată regatul român fiind compus doar din provinciile istorice ale Modovei și Munteniei, unite la data de 24 ianuarie 1859 sub sceptrul lui Alexandru Ioan Cuza, primul și singurul domnitor autohton al României moderne. După scurta sa vizită în România, efectuată în anul 1884, Ferdinand decide să se reîntoarcă în Germania pentru a-și termina studiile liceale și universitare. Anul 1893 îl găsește absolvind prestigioasa Universitate din Leipzig și Școala Superioară de Științe Politice și Economice din Tubingen. In decursul aceluiași an, pricipele Ferdinand se stabilește deja la București pentru a-și îndeplini atribuțiile de moștenitor al tronului României. În acea perioadă istorică, casa de Hohenzollern-Sigmaringen avea numeroase legături de sînge cu celelalte monarhii importante din Europa. Vărul primar al mamei lui Ferdinand era Țarul Ferdinand I al Bulgariei, devenit între timp cel mai mare oponent al regatului român condus de tizul și vărul său. Impăratul Francisc Joseph, conducător al Imperiului Austro-Ungar care cuprindea pe atunci provincia istorică românescă a Transilvaniei, era de asemenea văr primar cu bunica lui Ferdinand.

Paul Atreides
31st August 2017, 13:19
Regele a avut șase copii

Tînărul prinț german se declara cucerit de flora României, o adevărată provocare științifică pentru un botanist pasionat cum era Ferdinand. Nobilul prusac este cucerit de farmecul și distincția poetei Elena Văcărescu, domnișoara de onoare a Reginei Elisabeta. Aventura celor doi idealiști a fost oprită brusc din considerente politice. Ferdinand nu are încotro și pe data de 10 ianuarie 1893 se însoară cu Maria de Edinburgh, nimeni alta decît verișoara sa de gradul trei.
Viitoarea regină Maria a României avea o descendență ilustră, bunica sa fiind regina Victoria a Marii Britanii, iar vărul său primar era Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei. Regele Ferdinand și Regina Maria au avut impreună 6 copii, trei fete și trei băieți. Cel mai mare dintre băieți a devenit următorul rege al României, Carol al II-lea. Gurile rele spun că prințul Mircea, care a murit la doar 4 ani, era de fapt copilul biologic al prințului Barbu Știrbei, care ar fi avut o relație ascunsă cu regina. Pentru a evita răspîndirea scandalului, Ferdinand ar fi decis să-l declare pe Mircea drept propriul său fiu.

Regele Ferdinand și Războiul

10 octombrie 1914 este data care a rămas în cronologia României drept momentul în care monarhia avea să se consolideze prin prezența celui de-al doilea rege al statului român modern. La vîrsta de 49 ani, Ferdinand I devine rege al României depunînd jurămîntul solemn și luîndu-și în fața țării angajamentul că va fi un ,,bun român'. Din admirație și respect pentru religia națională a românilor, Ferdinand renunță la cultul catolic și se botează de bunăvoie ortodox pentru a fi în rînd cu țara și poporul său.
Istoria mai menționează că Regele Ferdinand avea să fie supranumit fie 'Lealul', fie 'Întregitorul'. Visul lui Ferdinand a fost acela de a crea România Mare prin alipirea Transilvaniei regatului român. Insă la acea dată Ardealul se afla sub stăpînire austro-ungară, acolo unde românii care erau cei mai vechi și cei mai numeroși locuitori, nu aveau nici cele mai elementare drepturi. Momentul prielnic s-a ivit odată cu declanșarea primului Război Mondial. Ferdinand a ales să acționeze în război de partea Antantei pe data de 14 august 1916, luptînd împotriva Puterilor Centrale conduse de Germania. La aflarea veștii, familia sa din Germania l-a renegat la castelul Hohenzollernilor din Prusia, arborîndu-se în doliu stindardul heraldic al familiei. După intrarea în război, armata română, slab echipată și înarmată, a înregistrat pierderi uriașe, Puterile Centrale ocupînd Valahia și Dobrogea. Bucureștiul a fost ocupat de armatele germane în noiembrie 1916, Ferdinand și intregul guvern român fiind forțați să se refugieze la Iași. Luptele eroice de la Mărăști, Mărășești și Oituz, purtate de Armata Română au dat însă un alt curs primului Război Mondial. Eforturile românilor au dus la stoparea avansării germane în Moldova, armata germană suferind înfrîngeri dezastruoase. În momentul în care bolșevicii au pus mîna pe putere în Rusia și au cerut instituirea păcii în 1918, România se afla înconjurată de armatele Puterilor Centrale.
Regatul României a fost forțat de Germania să semneze la București un tratat de pace dezavantajos pentru țara noastră, tratat pe care Ferdinand a refuzat să-l semneze. Cînd trupele Triplei Alianțe au avansat pe frontul din Salonic dezmembrînd armata bulgară, Romania a reintrat în război. Imperiile Rus și Austro-Ungar se dezintegrau. Avîntul militar al trupelor române nu mai putea fi stopat, eforturile acestora ducînd la mult așteptata unire cu Bucovina, Basarabia și Transilvania.

Paul Atreides
31st August 2017, 13:21
Regele României Mari

În anul 1922, pe data de 15 octombrie, Ferdinand este încoronat Rege al României Mari la Alba Iulia. Viața politică din timpul domniei sale a fost dominată de Partidul Național Liberal, de orientare conservatoare, condus pe atunci de frații Ion și Vintilă Brătianu. Unirea cu Ardealul a lărgit, în mod ironic, baza electorală a opoziției ale cărei partide principale s-au unit în anul 1926 pentru a forma Partidul Național Țărănesc. A înfăptuit reforma agrară împărțind pămînt țăranilor, prioritate avînd veteranii de război și familiile celor căzuți în războiul pentru reîntregirea țării, atrăgîndu-și și renumele de ,,Rege al ,,țăranilor'. Pe plan personal însă regele s-a consfruntat cu mari probleme. Fiul său cel mare, prințul Carol al II-lea, mare amator de lux și desfrîu, trăia o viață scandaloasă, căsătorindu-se, în 1918, la Odessa, clandestin cu Ioana ,,Zizi' Lambrino, cu care avea un copil nelegitim, pe Carol Mircea, născut în 1920. Prințul ajunge să se căsătorească apoi, în 1921, cu Elena, fiica Regelui Constantin al Greciei. Mariajul lor a fost grav afectat de o pasiune obsedantă pentru amanta sa, Elena Lupescu (Magda), cea cu care fuge la Paris. Regele se vede nevoit să îl desemneze drept urmaș la tron pe nepotul său, printul Mihai de România, pe atunci un copil, Carol al II-lea, tatăl lui Mihai, fiind dezmoștenit de Regele Ferdinand. La doar 62 de ani, după o domnie ce s-a întins peste 13 ani tumultuoși pentru istoria României, Ferdinand moare în urma unui cancer de colon, fiind înmormîntat la Curtea de Argeș alături de Regele Carol I și Regina Elisabeta. În timpul scurtei sale domnii, România a atins un nivel de dezvolare nemaiîntîlnit pînă atunci. Agricultura era o forță, țara fiind supranumită ,,Grînarul Europei'. Se dezvolta comerțul concomitent cu exploatarea zăcămintelor de petrol, economia țării fiind printre cele mai puternice și stabile din întreaga lume. Regele a dat mare importanță și culturii, devenind președinte și protector al Academiei Române din 1914 pînă la trecerea sa la cele veșnice.

Paul Atreides
31st August 2017, 13:23
Castelul Peleș, reședința de vară a regilor României
61933

Castelul Peleș din Sinaia a fost construit din dorința regelui Carol I ca reședință de vară pentru regii României
Arhitecții castelului au fost Johannes Schultz si Karel Liman, iar decoratori celebrii J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz și Berhard Ludwig din Viena.
Carol I a vizitat Sinaia în 1872 și a decis să cumpere un de 1000 de pogoane la Podul Neagului unde se hotărăște să înceapă construcția unui castel, lucrările începînd la 1873.
300 de muncitori au lucrat la castel, domnitorul supraveghind lucrările personal
Piatra de temelie se pune în 1875, sub care au fost îngropate zeci de monede de aur de 20 de lei, primele cu chipul lui Carol I.
În 1883 are loc inaugurarea ă Peleșului
A suferit numeroase modificări și extinderi, forma actuală rămînînd în 1914, anul morții lui Carol I.
Castelul are 160 de camere și mai multe intrări și scări interioare. Turnul central măsoară 66 de metri înălțime. Are și o sală de teatru, cu o mică scenă și 60 de locuri, plus loja regală. Încă din 1883, castelul are încălzire centrală.
Pe lângă castel au fost construite Pelișorul, Corpul de Gardă, Economatul, Casa de Vânătoare Foișor, Grajdurile, Uzina Electrică și Vila Șipot.
A fost primul castel electrificat din Europa
La Peleș s-a născut, în 1893, viitorul rege Carol al II-lea, în 1921, la Foișor, s-a născut fiul său, regele Mihai I, în 1921, are loc nunta principesei Ileana, una dintre surorile lui Carol al II-lea
Castelul va rămâne reședință a familiei regale până în 1948, când este confiscat de regimul comunist.
În 1953 Peleșul va deveni muzeu, dar putea fi vizitat încă din vremea regelui Carol I.
În 1990, și Pelișorul este deschis publicului spre vizitare.
Între 1875 și 1914 s-au cheltuit la Peleș peste 16 milioane de lei-aur.
După decembrie 1989, Castelul Peleș și Pelișorul au fost reintegrate în circuitul turistic.
În 2006, guvernul român a anunțat retrocedarea castelului fostului rege Mihai I de Româniacare a decis să păstreze în continuare calitatea de muzeu a castelului
Holul de Onoare este grandios, cu lambriuri din lemn de nuc, tapetate cu basoreliefuri și statuete, iar plafonul din sticlă este mobil acționat cu ajutorul unui motor electric sau printr-un sistem manual u Biblioteca regală are cărți rare, având coperți din piele și gravate cu litere de aur.
Sălile de arme, amenajate în perioada anilor 1903 - 1906, adăpostesc peste 4000 de piese europene și orientale din secolele XIV - XVII, cele mai prețioase fiind armurile germane din secolele XVI - XVII și o armură completă pentru cal și cavaler, unică în România.
Sala de muzică a devenit salon de serate muzicale la dorinta reginei Elisabeta. Mobilierul de aici a fost primit în dar de la maharajahul de Kapurtala.
Sala Florentina, denumita și Marele Salon, impresioneaza prin plafonul sculptat în lemn de tei, aurit, cele două mari candelabre și decorațiunile în stilul neorenașterii italiene.
Sala Maura este opera arhitectului Charles Lecompte du Nouy, având elemente hispano-maure, cu o fântână din marmură de Carrara, copie după o piesa din Cairo.
Sala de teatru are 60 de locuri și loja regala, fiind decorată în stilul Ludovic al XIV-lea.
Sala de Concerte de la etajul I, amenajata în 1906,are un clavecin executat la Anvers în 1621, un pian cu coadă verticală Bluthner și o orgă Rieger cu două claviaturi.
Apartamentul Imperial a fost amenajat tot în 1906 cu ocazia vizitei împăratului Austro-Ungariei, Franz Josef I, invitat la aniversarea a 40 de ani de domnie ai regelui Carol I.
Alte săli sînt: Sala de Consilii, cabinetul de lucru, sufrageria, salonul Turcesc, dormitorul regal care este luminat de un candelabru din cristal de Boemia, are șapte terase decorate cu statui din piatră, fîntîni și vase de marmură de Carrara.
Vitraliile Castelului Peleș au fost cumpărate și montate între 1883 și 1914, cele mai multe fiind aduse din Elveția și Germania, piese datând din secolele XV si XVII.

Paul Atreides
31st August 2017, 13:24
Palatul Regal din București
61934
Pe Calea Victoriei la numerele 49-53 se găsește fostul centru al puterii din Regatul României, Palatul Regal care este mult mai cunoscut sub denumirea de Muzeul Național de Artă al României (MNAR).
Inițial a fost Casa Golescu sau Palatul Domnesc din București
Aici a locuit și domnitorul Alexandru Ioan Cuza pînă în 1866.
Carol Ide Hohenzollern a extins și modernizat casa Golescu, a construit prima instalație electrică de iluminat.
La nivelul anului 1906, construcția avea o dispunere spațială similară cu cea de astăzi, în forma de U.
In anul 1926, etajul superior al laturii centrale a Palatului este distrus de un incendiu
Regina Maria, soția Regelui Ferdinand, coordonează lucrările de refacere și restaurare.
Sub coordonarea lui Carol al II-lea, în anii '30, are loc remodelarea Palatului Regal, este extins, corpul central este refăcut, iar vechea casă Golescu este demolată pentru a se construi aripa Kretzulescu. Noul Palat, construit în stilul specific interbelic, cu fațada susținută de coloane are și spații pentru expunerea colecției de tablouri ale Coroanei.
În anii 1938-1940 se începe construirea aripii Știrbei Vodă a Palatului, care va fi și bombardată în aprilie 1944.
In primul an al Republicii (1948), sălile de recepție ale Palatului Regal trec în administrarea Consiliului de Miniștri (ulterior Consiliul de Stat), iar restul sălilor trec în folosința Ministerului Artei și Informațiilor, cu scopul de a deschide aici un muzeu.
Edificiul este redenumit, succesiv, Palatul Republicii și Palatul Consiliului de Stat.
Galeria națională este deschisă în anul 1950
In palat a fost ținut cîteva zile după moartea sa Gheorghe Gheorghiu-Dej
A fost avariat grav în timpul evenimentelor din decembrie 1989, multe exponate fiind distruse în urma incendiilor. Fatada a fost ciuruită de gloanțe, iar geamurile sparte.
Lucrările de restaurare au început de-abia la finalul anilor '90, iar din 2000 au fost redeschise pe rînd galeriile. Astăzi, Palatul Regal este muzeu, dar nu toate spațiile se pot vizita. În Sala Tronului se pot organiza nunți.

Paul Atreides
31st August 2017, 13:26
Palatul Cotroceni

În anul 1679 domnul Șerban Cantacuzino a ridicat pe dealul Cotrocenilor o mănăstire. Opera lui Șerban Cantacuzino a fost continuată de Constantin Brâncoveanu, care a poposit adeseori la mănăstire.
În 1862 Alexandru Ioan Cuza a hotărât să utilizeze Mănăstirea Cotroceni ca reședință domnească de vară.
La începutul domniei, Principele Carol I al României primește ca reședință de vară vechile case domnești de la Cotroceni. Carol I construiește în incinta mănăstirii un palat, în folosința moștenitorilor coroanei, care să-i servească drept reședinta oficială în București. Planurile edificiului au fost realizate de arhitectul Paul Gottereau în stil clasic venețian. În mai 1883 se deschide Guvernului un credit de 1 700 000 de lei pentru dărâmarea vechilor case domnești și construirea palatului de la Cotroceni. Construcția a început în anul 1888. Mai târziu, arhitectul român Grigore Cerchez a reconceput aripa nordică în stil național romantic, adăugând o sală mare, cu o terasă deasupra și două foișoare cu coloane, dintre care unul era replica faimosului foișor de la mânăstirea Hurez.
Principesa Maria și principele Ferdinand s-au mutat la Cotroceni în martie 1896.
Între anii 1949 - 1976 Palatul Cotroceni a devenit Palatul Pionierilor.
Avariat în timpul cutremurului din 1977, lucrările de restaurare au durat aproximativ 10 ani, fiind coordonate de arhitectul Nicolae Vladescu.
În anul 1984, la ordinul președintelui Nicolae Ceaușescu a fost demolată biserica mănăstirii, ridicata de Serban Cantacuzino.
Palatul Cotroceni a devenit după 1989 reședinta oficială a Președintelui României.
Ansamblul Cotroceni este un caz unic în cuprinsul urbei bucureștene în ceea ce privește multitudinea părților sale componente, variate din punct de vedere al funcționalității și destinației.
La Cotroceni au avut loc numeroase evenimente istorice. În 1821, aici a fost centrul revoluției conduse de Tudor Vladimirescu. A fost reședință pentru Alexandru Ioan Cuza. În 1916, aici s-a hotărât părăsirea neutralității și alăturarea României grupului de state care formau Antanta (Franța, Rusia, Marea Britanie). În anul 1918 aici s-a semnat - cu Puterile Centrale - tratatul cunoscut sub numele de Pacea de la București. Anul 1930 aici revine Carol al II-lea ca rege.
Cotroceni este singura reședință din întreg teritoriul românesc care a cunoscut folosința cea mai îndelungată, de la sfârșitul secolului al XVII-lea și până în prezent.

Paul Atreides
31st August 2017, 14:46
Douăzeci de ani de la decesul 'printesei inimilor'
61937
Lady Di si povestea ei fără sfârsit

http://www.cotidianul.ro/lady-di-si-povestea-ei-fara-sfarsit-306290/

Paul Atreides
31st August 2017, 14:52
Moldova este regiunea din nord-estul Romaniei, cuprinzand teritoriul ramas din Principatul Moldovei dupa pierderea in 1776 a regiunii de nord-vest numita Bucovina si in 1812 a jumatatii de rasarit din Principat numita Basarabia (Republica Moldova).
Regiunea Moldova este alcatuita din urmatoarele judete: Iasi, Vaslui, Galati, Botosani, Neamt, Bacau, Vrancea si Suceava.

Regiunea istorica Bucovina cuprinde un teritoriu in Romania acoperind astazi zona oraselor Suceava, Radauti, Campulung Moldovenesc, Siret, Vicovu de Sus, si din Ucraina: Cernauti si Storojinet.

Istorie

Bucovina
Bucovina a fost locuita de romani din cele mai vechi timpuri, facand parte din voievodatul Moldovei, iar mai apoi fiind anexat de catre Austria in anul 1775.
In anul 1849 devine Ducatul Bucovinei, unindu-se ulterior cu celelalte provincii romanesti in Romania Mare in anul 1918, iar dupa cel de-al doilea razboi mondial, partea sa de nord sa fie ocupata de URSS, ajungand dupa destramarea acesteia parte a Ucrainei. In imagine – harta Bucovina (portocaliu deschis) si Moldova (portocaliu inchis).

Moldova

Moldovenii se trag din triburile daco-getice romanizate. Perioada de ocupatie romana a Daciei (Transilvania, Oltenia, Dobrogea si Bugeacul) a creat o noua cultura prin romanizarea de catre colonistii romani a po****tiei locale.

Prin aceasta regiune au trecut multe popoare migratoare: hunii, slavii, avarii, bulgarii, iasii, hazarii, maghiarii, pecinegii, cumanii si tatarii.
Iasii erau un popor iranic inrudit cu actualii Oseti din Caucaz, si stapaneau centrul tarii, zona numita Civitas iassiorum (azi Iasi), in timp ce Valea Nistrului si Bugeacul erau stapanite de tatari. In secolul XIV-lea, Ungaria si-a extins influenta si in aceasta zona, invingandui pe tatari si il lasa pe Dragos de la Bedeu cneaz in Maramures, ca voievod a unei marci impotriva tatarilor: Moldova.
In anul 1359, opt ani mai tarziu, un alt cneaz din Maramures, Bogdan de la Dolha, trece in Moldova, il alunga pe nepotul lui Dragos si declara independenta Moldovei.
Urmasii lui Bogdan au unificat sub stapanirea lor tot teritoriul dintre Carpati, Nistru, Dunare si mare, stabilind in calea tatarilor tabere de ostasi secui de la care au ramas denumirile de Miclauseni, Orhei, Chisinau si Ciobruci.

In timpul lui Dragos din Bedeu tinuturile Moldovei se intindeau de la Carpati si raurile Ceremus si Siret, de o parte si de alta a raului Moldova. Urmasii sai si-au intins stapanirea mai ales spre sud si est, ajungand pana la hotarul Poloniei, cu Lituania si cu tatarii, la vest Muntii Carpati, hotar cu Transilvania, iar la sud o linie legand Carpatii de Marea Neagra, trecand mai jos de Bacau, hotar cu Tara Romaneasca.

Stefan cel Mare este cel mai vestit domnitor moldovean, a luptat in 36 de batalii majore, castigand 34, si doar doua nedecis. A ramas pe tron in timp ce adversarii sai au parasit tara cu pierderi foarte mari. In acea perioada, in Evul Mediu, atunci cand un domnitor pierdea o lupta in propria tara, ori era ucis, ori era alungat peste hotare.
La sfarsitul domniei lui Stefan cel Mare, independenta Moldovei era nesigura, din cauza pericolului turcesc. Pentru a asigura independenta tarii, Stefan a fost nevoit sa le cedeze turcilor Chilia, Cetatea Alba si Insula Serpilor.
Dupa Stefan cel Mare, cei care au urmat la domnie au decazut si saracit tara. Comertul periclita, nu mai aveau flota, armata a fost inlocuita de trupe de mercenari albanezi sau maghiari, iar serbia deposeda taranii si-i lega de glie.
In 1512 Moldova a cazut sub influenta puterii otomane, devenind un stat tributar al Imperiului Otoman pentru urmatorii 300 de ani.
Moldovenii au platit un tribut scump anual, dar pe langa aceasta au mai pierdut si cateva teritorii: Tinuturile Tintului, Lungai si Tighinei (numite de atunci incoace Bugeac) intre anii 1534 si 1538, si mai tarziu tinutul Hotinului, in anul 1713. (In stanga, cu albastru Moldova, cu verde Basarabia (azi Republica Moldova), cu roz teritoriile aflate azi in Ucraina)

In anul 1792, Imperiul Otoman in urma Tratatului de la Iasi a fost fortat sa cedeze teritoriile detinute in regiunea Transnistria, catre Imperiul Rus. Dupa razboiul din 1806, rusii au mai anexat trei noi teritorii: Hotin, Bugeac (Basarabia), si tinutul moldovenesc dintre Prut si Nistru.
Imperiul Rus a preluat numele de Basarabia pentru a desemna intreg teritoriul anexat in 1812, cu capitala la Chisinau.

Prin Tratatul de la Paris se sti**** ca Moldova si Tara Romaneasca sa fie puse sub granita colectiva a celo sapte puteri straine, care au semnat tratatul de retrocedare a Sudului Basarabiei catre Moldova, adica a ocolurilor Cahul, Bolgrad si Ismail. In 1859, Principatul Moldovei s-a unit cu Tara Romaneasca, prin alegerea unui singur domn pentru ambele principate, Alexandru Ioan Cuza. Astfel s-a pus baza statului modern Romania.
In 1878 in urma Tratatului de la Berlin, Romania a pierdut din nou sudul Basarabiei catre Imperiul Rus.
In Basarabia (astazi numita Republica Moldova) Rusia a alungat turcii si tatarii spre Imperiul otoman, iar romanii moldoveni spre Romania, inlocuindu-i cu bulgari si gagauti veniti din sudul Dunarii, cu nemti veniti din Svabia, cu rusi si ucrainieni.

Dupa Primul Razboi Mondial s-a realizat Marea Unire, prin unirea Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei cu Vechiul Regat, recapatandu-si unitatea pentru prima oara de la 1484 incoace. Anumite legi democratice, datorita actiunii deputatilor moldoveni, au fost extinse ulterior in toata tara. Printre ele mai importante sunt: dreptul de vot pentru femei si reforma agrara.

In 1940 Romania a pierdut si partea de nord a Transilvaniei, iar sudul Dobrogei (Cadrilaterul) a fost cedat Bulgariei. Pentru a recupera teritoriile pierdute, Romania a intrat in cel de-al Doilea Razboi Mondial.

Dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, in contextul pactului intre Hitler si Stalin, Romania a pierdut din nou teritorii atat la est cat si la vest. Basarabia, Bucovina de nord si Tinutul Herta au revenit Uniunii Soviectice, iar doua treimi din Basarabia au fost combinate cu Transnistria pentru a forma RSS Moldoveneasca. Restul a fost oferit RSS Ucrainene.
Au recuperat in schimb nordul Transilvaniei, insa Bucovina de Nord, Basarabia, Tinutul Herta si sudul Dobrogei au ramas pierdute.
In anul 1991 RSS Moldoveneasca a devenit independenta, sub numele de Republica Moldova, insa partizanii prin declaratiile lor neprietenesti au reusit sa starneasca impotriva lo un larg front anti-romanesc, iar dupa ani de ostilitate inter-etnica au castigat in final comunistii pro-rusi, acum la putere.

Paul Atreides
31st August 2017, 14:53
Atractii turistice

Bucovina
Zona Bucovinei este cunoscuta pentru manastirile construite de fosti domnitori si boieri moldoveni, precum Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare, Petru Rares, Stefan Tomsa, Alexandru Lapusneanu etc.
Una dintre cele mai vizitate manastiri este Manastirea Sucevita , situata la 18 km de Radauti. Traditia aseaza pe valea raului Sucevita, intre dealuri, o biserica de lemn si o schivnicie de pe la inceputul secolului al XVI-lea.
61938
Legenda spune ca, mai tarziu, pentru rascumpararea a cine stie caror pacate, o femeie a adus cu carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de ani, piatra necesara actualei constructii. Documentar, manastirea este datata la 1582, in vremea domnitorului Petru Schiopul.

Paul Atreides
31st August 2017, 14:55
Traditii si obiceiuri

Bucovina
In Saptamana Mare, pe langa simpla vopsire a oualelor se practica incondeierea cu pensula, fie impistritul, folosindu-se ceara. Tehnica incondeierii oualelor, cu timpul, a ajuns la nivel de arta, fiind practicata chiar de familii intregi.
Aici traditiile supravietuiesc cu greu schimbarilor, insa exista oameni care duc mai departe mestesugul impistritului si care invata cu rabdare copiii tainele incondeierii oualelor.

Moldova
Moldova are o bogata istorie, iar traditiile nu s-au pierdut, dimpotriva, au fost imbogatite cu noi calitati, dandu-le un nou colorit, formand un original conglomerat de obiceiuri, ritualuri si folclor, omniprezente in satele Moldovei.
Una din importantele calitati a moldovenilor este ospitalitatea, unde fiecare oaspete este primit cu deosebita caldura, iar gospodarul casei intotdeauna va gasi pentru el un pahar de vin bun moldovenesc, iar gospodina, cele mai alese bucate.

Moldova se mandreste cu o bogata traditie in arta po****ra, confectii originale si colorate, produse de olari, tamplari, si mesteri in prelucrarea pietrei. Una dintre cele mai vechi meserii din Moldova este olaritul, aici arta ceramicii este de o inalta calitate, deosebindu-se prin diversitatea formelor, marimilor si prin varietatea ampla a desenelor.
Mestesugul tesutului s-a raspandit datorita unei vechi traditii, conform careia mireasca trebuia sa ofere drept zestre covoare tesute cu mana ei.

Sarbatorile sunt desfasurate in 'casa mare', cea mai frumoasa odaie dintr-o casa moldoveneasca, invitandu-si rudele, prietenii, vecinii si cunostintele, iar peretii acestei camere fiind decorati cu fotografi ale rudelor si cu prosoape brodate din stofa de casa.
Moldovenii sapa fantani in strada, in drum, sau pe camp, dar nu in ograda, scopul fiind de a oferi oricui apa ca sa-si poata potoli setea.

Paul Atreides
31st August 2017, 14:57
Transilvania este regiunea istorica din centrul Romaniei si cuprinde 10 judete: Alba, Bistrita-Nasaud, Brasov, Cluj, Covasna, Harghita, Hunedoara, Mures, Salaj si Sibiu.
Notiunea Transilvania are doua acceptiuni distincte. Prima se refera intr-un sens restrictiv, doar la regiunea intercarpatica iar al doilea sens al denumirii se refera, prin extensie, si la Maramures, Crisana si Satmar.
Cuvantul 'Transilvania' este derivat din latina medievala de cancelarie, atestat pentru anul 1075 si este compus din termenii 'trans' (peste, dincolo) si silva (padure), insemnand '(teritoriul) de dincolo de padure'.

Paul Atreides
31st August 2017, 14:58
Istorie

Pe teritoriul Transilvaniei s-a aflat in antichitate centrul politic al regatului Dacia, Sarmizegetusa Regia. Acum aproximativ 2400 de ani, venind dinspre apus, s-au stabilit pe acest teritoriu primele comunitati de celti. Nu exista documente care sa ateste un conflict intre celti si po****tiile autohtone. Dupa celti, au mai urmat alte grupuri de migratori.
Multiple dovezi arheologice din acea perioada atesta convietuirea pasnica dintre po****tiile autohtone si celti. In numeroase morminte celtice a fost descoperita ceramica dacica, dar si invers. Chiar si podoabele au fost adoptate, dacii din Transilvania purtand podoabe celtice cum ar fi torcul, precum si diverse metode decorative aplicate pe ceramica. Gradul de asimilare reciproca dintre daci si celti a fost probabil foarte mare.

Paul Atreides
31st August 2017, 14:58
In anul 106, Regatul Dac a fost cucerit de catre Imperiul Roman sub conducerea imparatului Traian. Transilvania a fost organizata si inclusa in provincia Dacia Superior. Asezarile mai importante au fost ridicate la rangul de colonii si municipii. Cateva dintre asezarile importante din Transilvania de astazi erau: Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, Apulum, Napoca, Potaissa Porolissum, Aquae.
Dupa numeroasele atacuri ale dacilor liberi (carpilor) si gotilor, in anul 271 imparatul Aurelian a decis retragerea administratiei si a legiunilor romane in sudul Dunarii.
Teritoriul Transilvaniei a fost invadat succesiv pana in secolul X de catre goti, huni, gepizi, slavi, protobulgari si pecenegi. Unele popoare migratoare au reusit sa creeze structuri politice relativ stabile, cum a fost in cazul gepizilor.
Din anul 271 pentru Transilvania a inceput 'mileniul intunecat', un subiect de controversa cu caracter nationalist, iar continuitatea romanilor pe acest teritoriu este pusa la indoiala.

Paul Atreides
31st August 2017, 14:59
Ungurii descind din ramura ugrica a familiei de triburi fino-ugrice, originari din Asia, din regiunea muntilor Altai. Au patruns in Europa pe cursul mijlociu al Volgai si muntii Urali, iar mai apoi, in jurul anului 830 au trecut intre Don si Nipru. S-au asezat in campia Tisei in anul 896, unde au intalnit o po****tie de limba latina, dar si sclavi aproape asimilati.

Paul Atreides
31st August 2017, 18:36
Încoronată în 1952, regina Elisabeta a II-a este cel mai longeviv monarh în viață din lume, ceea ce ne face să ne întrebăm care este secretul ei.

După cum se pare, răspunsul ar putea fi să deschizi o sticlă de gin înainte de prânz. (Serios!)

Potrivit publicației The Independent, verișoara reginei, Margaret Rhodes, a dezvăluit obiceiurile zilnice de băut ale monarhului britanic, despre care ea afirmă că nu variază niciodată.

'Înainte de prânz bea un gin și Dubonnet, cu o felie de lămâie și o mulțime de gheață. La prânz va servi vin și un Martini, iar seara un pahar de șampanie'.

Ziarul online adaugă faptul că aportul de băutură al reginei este în jurul a șase unități (standardul folosit pentru măsurarea porțiilor de alcool în Marea Britanie) în fiecare zi, ceea ce definește o persoană care consumă alcool în mod regulat ('binge drinker') în conformitate cu standardele guvernamentale.

În ciuda a ceea ce Serviciul Național de Sănătate ar putea spune, nu putem nega faptul că Regina Elisabeta a II-a arată foarte bine pentru vârsta de 91 de ani.

Paul Atreides
31st August 2017, 18:38
Nu totul este despre "fine dining" în ceea ce o privește pe regină. Elisabeta a-II-a nu este o gurmandă. Mănâncă pentru a trăi, susține Darren McGrady, fost chef în bucătăriile regale.

Nu același lucru se poate spune despre consortul Philip, care iubește mâncarea și ar vorbi despre ea toată ziua.

'Când ia cina singură', spune el, 'este foarte disciplinată. Fără amidon este regula', completează McGrady.

De două ori pe săptămână, bucătarul șef al casei regale, Mark Flanagan, îi oferă sugestii legate de meniu, pe care Elisabeta a-II-a le aprobă sau nu, potrivit The Telegraph.

Cum arată meniul într-o zi normală pentru regină, de la ceaiul pe care-l bea când se trezește și biscuiții care-l însoțesc și până la prânzurile slabe în carbohidrați și paharul de șampanie cu care-și închide seara?

Regina are în spate o întreagă echipă care o ajută cu construirea meniului, pe care se bazează chiar și atunci când face cumpărături la Waitrose.

Dar să începem cu primele ore ale zilei. Elisabeta a-II-a bea un ceai, cu biscuiți alături, când se trezește. Mai exact, un Earl Grey proaspăt pregătit, fără lapte sau zahăr, în cești de porțelan alb, potrivit BT.

La mic dejun, preferă cereale de la Tupperware, pentru că, spune ea, le păstrează mereu proaspete, și fructe. Ocazional, alege pâine prăjită și marmeladă de la Wilkin & Sons sau ouă jumări cu somon afumat și trufe. Preferă ouăle închise la culoare, pentru că, crede ea, au un gust mai bun, notează Guardian.

Înainte de prânz, se relaxează cu un gin și Dubonnet (un vin dulce) cu o felie de lămâie și multă gheață.

Prânzul este simplu: pește la grătar cu legume, spanac sau dovlecei, potrivit lui Darren McGrady. Sau pui la grătar cu salată.

Respectă mereu regula fără amidon, când mănâncă singură, adică fără cartofi, orez sau paste, mai povestește McGrady pentru Daily Mail.

În fiecare zi, ia ceaiul de după amiază. Îi este servit cu sandvișuri cu castravete, somon afumat, ou și maioneză sau șuncă și muștar ori brioșe cu gem de zmeură.

Îi plac, de asemenea, biscuiții McVitie's, prăjiturile cu cremă și miere, smântână, ghimbir sau fructe ori prăjitura cu biscuiți și ciocolată servită la nunta lui Will și Kate, mai spune McGrady.

La cină, regina mănâncă fillet de vită sau carne de vânat ori fazan, de asemenea, somon de la fermele din Sandringham și Balmoral. Carnea este transformată într-o friptură Gaelic și servită cu sos de ciuperci, smântână și whisky.

La desertul de seară, Elisabeta preferă căpșunile din Balmoral sau piersicile dulci și albe de la castelul Windsor, mousse de ciocolată sau tort ganache. Dar mai mult ca orice, regina adoră ciocolata, indiferent dacă e brand de lux sau de la supermarket: Charbonnel de la Walker, Bendicks, Prestat sau Cadbury și Nestlé.

Regina încheie întotdeauna ziua cu un pahar de șampanie, potrivit The Independent. Nu este însă un fan al vinurilor. Și nu mănâncă niciodată usturoi, acest aliment fiind interzis la Curtea Regală.

Paul Atreides
31st August 2017, 18:44
Castelul Bran este inclus de publicația spaniolă, El Pais, printre 20 cele mai frumoase castele din Europa. Imaginea cetății din Pasul Bran-Rucăr este a treia, dintr-o galerie de 20 de poze, după celebrul Castel Neuschwanstein, din Bavaria, și nu mai puțin faimosul Chenonceau de pe Valea Loirei.
61940
Articolul intitulat 'Cele mai frumoase castele din Europa: de la fanteziile Regelui Nebun, în Neuschwanstein, pe Valea Loirei și în pădurile din Transilvania, 20 de castele de basm', face o scurtă descriere a vechilor castele europene, prezentând și imagini ale acestora, notează Mediafax.

Castelul Bran este o cetate medievală în apropierea Brașovului, la granița dintre Transilvania și Țara Românească, în România, care își datorează renumele și uriașa atracție turistică Contelui Dracula, personajul romanului lui Bram Stoker. Este mai mult ca sigur că figura istorică reală a lui Vlad III Dracula, să fi pășit vreodată în acest castel, a cărui structură prezentă a fost construită de regele Ludovic I al Ungariei în anul 1377. Vlad Țepeș a locuit în castelul de la Poenari, în zona de centru-sud a țării, castel ale cărei ruine pot fi de asemenea vizitate, se arată în articolul din El Pais.

Conform ultimelor date ale Institutului Național de Statistică, România a fost vizitată, în perioada 1 ianuarie-30 noiembrie 2016, de aproximativ 2,4 milioane de turiști străini, cu 8% mai mult decât în perioada similară a lui 2015, majoritatea (aproximativ 76%) provenind din Europa. Din acest punct de vedere, Spania a ocupat a noua poziție, țara noastră fiind vizitată în această perioadă de circa 10.000 de turiști din Peninsula Iberică.

Cei mai mulți turiști care și-au petrecut vacanța în România au provenit din Germania (270.000 de turiști), Israel (232.000 de turiști) și Italia (218.000 de turiști).

Paul Atreides
31st August 2017, 18:49
61941
61942
61943
Pe atunci, la Vama Branului de dinaintea Cetății Brașovului soseau necontenit negustorii români în căruțele lor cu vârf încărcate, care au străbătut drumul opintit printre șirurile de munți, venind dinspre Câmpulung Muscel și trecând prin Rucăr și toate celelalte sate ferecate în văi adânci. Erau vremurile medievale, deseori tulburate de rivalitățile conducătorilor de țărișoare și regate din partea răsăriteană a Europei. Chiar trecute demult în istorie, timpurile acestea ale cavalerilor, meșteșugarilor și boierilor au lăsat urme de neșters prin această trecătoare naturală, Culoarul Rucăr - Bran, cu care au fost dintotdeauna legate cele două tărâmuri ale noastre: Transilvania și Țara Românească.

Mult înainte ca sașii din jurul Brașovului să se bucure de comerțul cu românii bogați din Câmpulung Muscel, prin pasul dintre Munții Piatra Craiului și Iezer, pe o parte, și Leaota și Bucegi, pe partea opusă, strămoșii noștri duceau turme și cirezi spre plaiurile mănoase de sub creste. Cum or fi fost cu adevărat mileniile acelea, ne putem închipui cu ochii minții abia după ce-om urca și noi pe serpentinele drumului dintre Carpații înalți, păzind frumuseți neștiute. În călătoria scurtă, care va începe de sub castelul Bran și va merge spre sud, spre târgul nou din Câmpulung Muscel, tot ce va ieși în cale va aminti de nesfârșita fermecare pe care o poate săvârși asupra noastră natura românească.

Paul Atreides
31st August 2017, 18:49
De la Bran până sub Piatra Craiului
61944
Din Vama castelului, drumul se întinde spre marginile Branului, lăsând de-o parte și de alta case arătoase, multe primitoare de turiști dornici de aerul strecurat prin stâncile și pădurile muntelui. Dinspre stânga, Bucegii dau acestei localități istorice poteci pentru drumeții lungi, sfârșite în pajiștile pitorești de sub Vf.Omu. Dinspre dreapta, albeața Pietrei Craiului scoate sub cer înălțimi colțuroase, mai potrivite piciorului sprinten și încercat al alpinistului fără frică de abisuri.

Urcând dincolo de Moeciu, serpentinele grele te lasă, la un moment dat, într-un punct de belvedere, lângă tufișuri mișcate de vânt. Cu o măreție tăcută, întregul masiv al Pietrei Craiului se ridică mai sus de dealuri și văi, ca un corp lung de balaur. Sub cer senin, în tabloul acesta pictat cu verde, alb și albastru, distingi urmele mici lăsate de stăpânirea omului: case risipite, garduri ca niște linii subțiri, fânețe îngrijite, sălașuri și stâni. Te trezește din visare zgomotul motorului vreunei mașini ajunse pe drumul dintre Bran și Rucăr, așa că trebuie să pornești mai departe, văzând cu coada ochiului cum Piatra Craiului se pierde după brazi, acoperindu-se cu nori.

Paul Atreides
31st August 2017, 18:51
Trece puțin timp și intri în Fundata, ultima localitate din județul Brașov. De aici încolo, Argeșul preia frâiele administrative ale zonei. Iar comuna aceasta e fundată, adică întemeiată, tocmai acolo unde drumul ajunge la 1300 metri altitudine, legănându-se printre câteva coaste înalte, vara pline de flori, iarna rotunjite sub zăpezi.

De aici, marginile șoselei se desfac când spre o vale verde, cand spre o stână păzită de brazi. La Dealul Sasului, călătorul se poate abate la dreapta, pe o cărare prăfuită, ducând direct în fața unei case păstorești tradiționale. În liniștea răcoroasă, să stai de vorbă cu gospodarii stânii e mare lucru. Dar și mai mare plăcere e să privești pânzeturile întinse de greutatea brânzii proaspăt scurse, așteptând să fie învelită în burdufurile grase.

Coborând mai abrupt, drumul se proptește în curbe scurte, obligând orice mașină să încetinească; înainte să ajungă în vale, la Podu Dâmboviței, se împodobește cu niște statui mari, albe, țintuite pe laturile ei. Aici, aceste semne artistice te anunță că ai ajuns la un parc statuar special, creat de scriitorul Paul Everac în urmă cu ani de zile.

Paul Atreides
31st August 2017, 18:52
Pe cheile Dâmboviței
61945
Într-o depresiune largă, căptușită cu păduri, se ivește satul Podu Dâmboviței. E o răscruce. Valea de aici, cu pâlcuri de copaci și grădini mari, primește apele râului Dâmbovița, venind din sălbaticia culmilor dintre Munții Iezer și Munții Piatra Craiului. Mergând pe cursul apei în amonte, mulți kilometri dincolo de satul Sătic, se ajunge la marele baraj de pe Lacul Pecineagu, peste ale cărui ape adie vântul coborât din Munții Făgăraș.

Din partea dreaptă a văii Dâmboviței, după ce taie pereți frumoși de calcar, Dâmbovicioara iese zglobie, unindu-se cu râul mai mare în satul de la șoseaua Bran-Rucăr. În spatele canionului ei îngust și spectaculos, cu peșteri și bulboane, se deschid porțile Parcului Național Piatra Craiului.

Paul Atreides
31st August 2017, 18:53
Rucăr, Dragoslavele și mai departe
61946
Lăsând jos Podu Dâmboviței, drumul se ridică iar peste o culme ierboasă, trecând de indicatorul de localitate: comuna Rucăr. De sus, numai bine se observă cum casele acestui sat cu vechime au cuprins toate văile pâraielor care s-au vărsat dintotdeauna în Dâmbovița. Se prăvale pădurea peste locuințele rucărenilor, întâlnind ici-colo un colț de stâncă, o coastă de pământ, un gard de lemn ori o claie de fân.


Azi comună mare, Rucărul e iubit de turiști pentru oamenii săi primitori, în ale căror bucătării cu podele de lemn se naște poate cea mai fericită îmbrățișare gastronomică românească: bulzul. Adică, pe înțelesul tuturor, o minunăție galbenă: câțiva bulgări de brânză în coajă de brad puși înăuntrul unui cocoloș de mămăligă fierbinte, densă. Lăsat în cuptorul încins, bulzul se rumenește deasupra și ține strânsă topitura de brânză aromată. Împreună, lasă în gura oricui gustul intens al unei experiențe păstorești autentice.


Aproape unit cu Rucărul, satul Dragoslavele se lungește chiar pe malul Dâmboviței. De aici, șoseaua lasă valea râului în stânga, suie mult și merge de-a curmezișul coastelor împădurite până la Mausoleul de la Mateiaș. De pe vârful acestui deal, pe care s-a ridicat monumentul în amintirea eroilor Primului Război Mondial, se zărește întreaga vale a Câmpulungului.

Paul Atreides
31st August 2017, 18:55
La capăt de drum
61947
Când ai ajuns în Câmpulung Muscel, aerul de munte se schimbă cu cel de oraș, iar liniștea înălțimilor cu animația străzilor înguste. În târgul modern de la ieșirea din Culoarul Rucăr-Bran, câteva clădiri și vile cu arhitectură tradițională dau timpul înapoi la urbea meșteșugarilor și neguțătorilor secolelor XVII-XVIII.

Pornind de aici spre Bran, cei ce făceau odată comerțul înfloritor între țările românești nu se grăbeau să treacă munții fără popasuri. Aveau mărfuri multe cu ei, dar și răgazul pentru odihnă la hotar de păduri seculare. Coborâți din serpentinele Culoarului Rucăr-Bran, ne-nchipuim deja întorși pe drumul bătut în puține ceasuri, ca să ne oprim îndelung în satele din văi ori să-ntârziem la orele de seară în jurul focului din stână.

Paul Atreides
1st September 2017, 12:44
Relații plăcute, relații neplăcute.......ambele fac parte din experiența de viață a fiecăruia. Dar de ce unii au tendința să aibă întotdeauna relații care au un final nefericit?

Cu toții am auzit, am cunoscut sau am trăit o relație care s-a terminat nefericit, în sensul în care la sfârșit puteam afirma foarte clar: 'Nu mă așteptam să fie așa'. Toți știm cazuri de femei care au avut primul soț violent sau alcoolic, l-au părăsit întocmai pentru acest motiv, ca mai târziu să intre într-o relație asemănătoare. Și astfel acestea adună 2,3,4 soți violenți, iar despre fiecare în parte puteau să jure că la începutul căsniciei nu aveau acest viciu. În mod analog se întâmplă și bărbaților, deci este un fapt universal.

Ceea ce se repetă este tiparul relațional.

Fiind copii, creștem într-o familie în care există un tipar relațional bine stabilit, diferit de alte tipare relaționale. Părinții au o anumită relație între ei, au anumite sentimente unul pentru celălalt, au vieți mai mult sau mai puțin separate, se respectă mai mult sau mai puțin etc. și au la fel de multe atitudini față de copil. Toate aceste lucruri formează universul familiei noastre. Un lucru important de știut este că prima experiență este cea mai importantă. Prima relație, cea cu părinții, este cea mai importantă deoarece reprezintă în mare parte modelul relațiilor pe care le vom avea în viață.
Acest model tinde să se repete permanent.

În 1905, în lucrarea 'Trei eseuri asupra sexualității', Sigmund Freud descrie modalitatea în care sunt aleși partenerii de viață: anaclitic sau narcisic. Modelul anaclitic înseamnă că un bărbat alege viitoarea soție în funcție de mici trăsături care îi amintesc de mamă, iar o femeie în funcție de micile trăsături care îi amintesc de tată. În anii următori Melanie Klein a descoperit mecanismul identificării proiective prin care, dacă nu există astfel de mici trăsături, prin comportamentul nostru noi le putem determina apariția în celălalt. Pe de altă parte, există modelul narcisic în care alegerea persoanei se face în funcție de propria persoană, dar apare în cazuri mai rar întâlnite și mai ales în cazul alegerilor homosexuale: 'aleg un bărbat ca mine pentru a-l iubi la fel cum m-a iubit mama pe mine'.
Există o glumă pe acest subiect în care o femeie îi spune noului său partener, care lucrează ca terapeut, că a avut înainte 3 soți și că au murit cu toții de cancer. În acel moment el se desparte de ea și merge să își facă un test pentru a vedea dacă este cazul să se trateze sau este încă sănătos.
Un lucru este cert: orice glumă pornește de la un adevăr.

Paul Atreides
1st September 2017, 12:46
Planul controversat a lui Elon Musk de a crea o interfață 'Matrix' ca va lega creierul uman de computer a fost dezvăluit. Numită Neuralink, compania condusă de Musk, are drept scop să creeze dispozitive care vor lega creierul uman de computere. Pentru acest proiect, Elon Musk a strâns până acum 27 de milioane de dolari americani.

Se dorește ca această companie să strângă o finanțare de 100 de milioane de dolari, deși Musk precizase pe Twitter că firma nu mai strânge fonduri, scrie Daily Mail.

Legătura dintre creier și computer se va realiza cu ajutorul unor dispozitive de dimensiuni micronice. Musk susține că interfața creier-mașină va fi vitală în asistarea oamenilor în competiția împotriva roboților din viitor.

Tehnica va include procedura de implantare a electrozilor în creier care într-o bună zi pot încărca și descărca gânduri, asemenea informației digitale.

De asemenea, Neuralink va lansa un produs care va ajuta oamenii care suferă de traume cerebrale rezultate în urma tumorilor sau infarcturilor, iar acest lucru în doar patru ani de zile.

Acesta a adăugat că în 8-10 ani tehnologia 'Matrix' va fi disponibilă tuturor.

În ultimă instanță, această simbioză inteligență artificială-om îl va ajuta pe cel din urmă să își îmbunătățească o serie de funcții și să dezvolte altele noi, precum telepatia.

Paul Atreides
1st September 2017, 12:48
Elon Musk a dezvăluit noi detalii privind planul său de a realiza prima colonie pe Marte. El dorește ca suma pe care o persoană o va plăti pentru un bilet dus către Planeta Roșie să aibă echivalentul unei case din Statele Unite ale Americii. Pentru realizarea planului, miliardarul dorește să creeze primul Sistem de Transport Interplanetar.

,,Vreau ca planurile mele privind colonizarea planetei Marte să fie realizabile,'' a declarat Musk. ,,Astfel vor crea o cale prin care oricine își dorește cu adevărat să ajungă acolo să poată reuși,'' a adăugat el.

CEO-ul Space X a afirmat că va scădea prețul unui bilet către Marte, astfel această posibilitate fiind mult mai viabilă pentru persoanele care își doresc să facă parte din prima colonie marțiană. ,,În prezent, cu ajutorul metodelor tradiționale de transport, o astfel de călătorie ar putea costa în jur de 10 miliarde de dolari de persoană. Nu putem crea o civilizație dacă acesta este prețul pentru o singură persoană. Așadar vom încerca să reducem costul la echivalentul unui preț mediul pentru o casă din SUA, care este în jur de 200.000 de dolari,'' afirmă el.

Cheia pentru reducerea costurilor ar putea fi călătoria în spațiu cu ajutorul navelor spațiale reutilizabile, extrem de puternice, notează Mail Online. ,,Putem utiliza orice tip de transport, o mașină, o bicicletă, un cal, dar dacă poate fi utilizat o singură dată, aproape nimeni nu le-ar mai utiliza deoarece ar fi mult prea scump,'' a declarat Musk.

Paul Atreides
1st September 2017, 12:50
Peste 18.300 de oameni au aplicat pentru a călători în spațiu, fiind doborât recordul din 1978 de 8.000 de persoane. Cele 12 persoane alese se vor alătura celor 44 de astronauți care fac parte deja din grupul NASA. După doi ani de antrenamente, noii recruți vor putea călători în rachete comerciale către Stația Spațială Internațională sau vor zbura în jurul Lunii în nava spațială Orion. Ultima destinație fiind Marte.

Iată cei 12 viitori astronauți care ar putea fi primii oameni ce ajung pe Marte:

Locotenentul maritim Kayla Barron din Washington, ofițer și inginer nuclear din cadrul Academiei Navale din SUA.

Zena Cardman din Virginia, cercetător din cadrul Fundației Naționale de Științe.

Locotenent, colonel al Forțelor Aeriene Raja Chari din Iowa.

Comandantul, locotenent maritim, Matthew Dominick din Colorado.

Bob Hines din Pennsylvania, pilot NASA din cadrul Johnson Space Center.

Warren Hoburg, profesor în aeronautică și astronautică din Pennsylvania.

Dr. Jonny Kim din Los Angeles.

Robb Kulin din Alaska, care a condus grupul de ingineri al Space X din Hawthorne, California.

Maiorul maritim Jasmin Moghbeli din New York, ce realizează teste asupra elicopterelor H-1.

Loral O'Hara din Texas, cercetător inginer din cadrul Woods Hole Oceanographic Institute, Massachusetts.

Dr. Francisco Rubio din Miami, maior în armata și chirurg din cadrul fortului Carson, Colorado.

Jessica Watkins din Colorado, post-doctorant al Institutului de Tehnologie din California.

Paul Atreides
1st September 2017, 12:52
NASA a anunțat miercuri lansarea sondei Parker care va intra în atmosfera solară, eveniment ce va avea loc în vara lui 2018. Cea mai mare provocare a misiunii este aceea de a face față temperaturilor și radiațiilor extreme.

Misiunea Solar Probe Plus va fi lansată în vara anului 2018. Sonda se va numi Sonda Parker. Este un moment unic în istorie ca o sondă să fie denumită după un savant încă în viață. Thomas Zurbuchen, administrator al NASA, a declarat în cadrul unei conferințe de presă: 'este prima dată când NASA a numit o navă spațială după o persoană încă în viață'.

Eugene Parker (născut la 10 iunie, 1927) este un astrofizician american care a revoluționat felul în care înțelegem fenomenele solare. În anii '50, Parker a lansat teoria vântului solar supersonic și a prezis spirala Parker a câmpului magnetic solar.

Parker și-a primit doctoratul în fizică în anul 1951, la Caltech. În 1967, a fost ales în National Academy of Sciences. Până în 2005, fizicianul a avut activitate la Universitatea din Chicago.

Sonda Parker va fi programată pentru lansare începând cu 31 iulie 2018, într-o fereastră de 20 de zile.

Cercetătorii de la NASA susțin că misiunea va începe efectiv la sfârșitul anului 2024, după șapte 'ture' în jurul Soarelui, notează Daily Mail.

61948

Paul Atreides
1st September 2017, 12:53
Sonda va fi echipată cu echipamente de măsurat extrem de fine, precum Whisper, care va fotografia razele solare pe măsură ce aparatul va trece prin ele. Alte instrumente vor fi cele de monitorizat plasma, care stau la baza formării razelor solare și alte instrumente de măsurat câmpul magnetic.

Echipamentul care va trebui să izoleze termic sonda va fi testat la sfârșitul acestui an.

Nicola Fox, cercetătoare în cadrul proiectului, a explicat cum sonda se va apropia gradual de soare. Aparatul trebuie să suporte mai mult de 7.000 de grade Celsius. Aceasta precizează că 'în final, vom atinge Soarele', scrie The Telegraph.

Sonda va avea o viteză de aproape 700.000 de kilometri pe oră (echivalentul unei curse New York - Tokyo în mai puțin de un minut) și va fi de șapte ori mai aproape ca orice alt obiect zburător trimis de om până acum, notează CNBC.

Conform NASA, obiectivele principale ale misiunii includ 'monitorizarea curentului de energie care încălzește și alimentează coroana solară și vântul solar, determinarea structurii și dinamicii plasmei și câmpurilor magnetice de la sursa vântului solar și explorarea mecanismelor care accelerează și transportă particulele încărcate energetic', scrie CNN.

Dacă misiunea va avea succes, sonda va ajuta astronomii să prezică furtunile solare și va oferi indicii esențiale cu privire la steaua sistemului nostru planetar, scrie Science Alert.

Acum 41 de ani, a existat o misiune asemănătoare. În 1976, o sondă numită Helios 2 s-a apropiat la 43 de milioane de kilometri de Soare cu misiunea de a studia radiațiile cosmice și vânturile solare.

Pentru a înțelege mai bine înțelegerea proceselor solare, NASA se va apropia și mai mult de Soare, la doar 6 milioane de kilometri (distanța dintre Pământ și Soare este de aproape 150 de milioane de kilometri), unde Solar Probe Plus va îndura temperaturi de 1.400 de grade Celsius.

Lansată în august anul viitor, sonda va înconjura Venus de șapte ori pe parcursul a șapte ani pentru a calibra orbita în jurul Soarelui. Aceasta va urma să orbiteze Soarele de 24 de ori.

Brad Tucker, de la Research School of Astronomy and Astrophysics, precizează că 'cel mai mare salt în tehnologie este scutul de căldură. Este un scut compozit din carbon de 11,5 centimetri care poate rezista la temperaturi de 1.400 de grade Celsius'.

Materialele din carbon precum nanotuburile și grafenul au revoluționat deja capacitatea de a realiza sonde ușoare și rezistente care să facă față condițiilor ostile din Sistemul Solar.

În afară de acest scut, sonda de 1,5 miliarde de dolari va avea un sistem de circulare a apei care va menține temperaturi normale pentru instrumentele de măsurare din interior.

Importanța misiunii nu poate fi supraestimată, în contextul în care omenirea a devenit dependentă de tehnologie, care ar suferi pagube enorme în cazul unei furtuni solare majore. O predicție a unui asemenea eveniment ar oferi cel puțin mai mult timp pentru pregătiri.

Paul Atreides
1st September 2017, 12:54
Astronauți importanți ai Agențtiei Spațiale Americane susțin că, în timpul sau chiar înaintea misiunilor spațiale, au văzut OZN-uri.

Cel puțin patru astronauți ai NASA au dezvăluit în mod public credința în extratereștri, conform Daily Mail.

Grupul acesta restrâns este alcătuit din Edgar Mitchell, a șasea persoană care a pășit pe Lună, Gordon Cooper, unul dintre cei șapte astronauți slecteați de NASA pentru prima misiune în spațiu (Project Mercury), Deke Slayton, de asemenea parte din Project Mercury, și Brian O'Leary, care fusese selectat în 1967 pentru o misiune pe Marte, dar programul a fost anulat anul următor.

Edgar Mitchell

Astronautul care a fost a șasea persoană care a mers pe Lună în anul 1971 în cadrul misiunii Apollo 14 susține că a experimentat o trăire intensă spirituală când se întorcea din misiune și de atunci și-a dedicat viața pentru a demonstra existența vieții extraterestre.

De asemenea, susține că extratereștrii au mai salvat umanitate în trecut de la un război nuclear devastator și sugerează că Vaticanul țin sub secret că o rasă extraterestră încearcă să ne contacteze.

Mitchell a murit pe 4 februarie 2016 la vârsta de 85 de ani, aproape de aniversarea a 45 de ani de la aselenizare.

Paul Atreides
1st September 2017, 12:56
Gordon Cooper

Proiectul Mercury din care a făcut parte și Cooper s-a desfășurat între 1958 și 1963 și avea ca scop trimiterea unui om pe orbită.

În timpul antrenamentelor, Cooper susține că a văzut un OZN care zbura peste o bază americană din Germania. Astronautul susține că 'trebuie mai întâi să le arătăm că ne putem rezolva problemele în mod pașnic, înainte de a fi acceptați ca membrii echipei universale'.

Cooper s-a îmbolnăvit de Parkinson la vârsta de 77 de ani și a murit de stop cardiac la 4 octombrie 2004.

Deke Slayton

La fel precum Cooper, Slayton susține că a văzut un OZN în anul 1951. Îl descrie ca 'o farfurie care stătea la un unghi de 45 de grade. Nu aveam nicio cameră, altfel aș fi făcut poze'.

Slayton a fost diagnosticat cu tumoare pe creier în 1992 și a murit în 1993, la vârsta de 69 de ani.

Brian O'Leary

Astronautul a fost selectat pentru o misiune pe Marte în 1967, dar aceasta nu a mai avut loc. O altă experiență i-a schimbat lui O'Leary perspectiva asupra extratereștrilor.

Astronautul a devenit profesor de fizică la Universitatea Princeton după ce a părăsit NASA. În acest timp a precizat că 'există dovezi abundente că suntem contactați. Civilizațiile extraterestre ne monitorizează de o lungă perioadă de timp și aparența lor este diferită față de orice tip de perspectivă tradițională materialistă occidentală'.

O'Leary a murit de cancer intestinal pe 28 iulie 2011, la scurt timp după diagnosticarea afecțiunii.

Paul Atreides
1st September 2017, 12:57
Sondajele de opinie efectuate in mai toate tarile lumii arata ca aproximativ jumatate din po****tia globului crede in existenta OZN-urilor, si asta in timp ce un procent de 5% dintre persoanele intervievate a avut parte de o intalnire de gradul III. Evident, multe dintre aparitiile OZN s-au dovedit, de-a lungul timpului, simple fenomene naturale, produse de om sau falsuri. Si totusi, exista inca o categorie de fenomene care sfideaza, practic, orice explicatie logica, si sunt atat de frapante incat au devenit parte a folclorului urban.

Paul Atreides
1st September 2017, 12:57
Povestea extraterestrilor care au aterizat in parcul din centrul orasul rusesc Voronezh ar putea sa para o stire de senzatie. In fond, a si fost una, mai ales ca toate agentiile de presa ale lumii au preluat informatia de la ITAR TASS, expunand pe larg subiectul in mass-media acelor ani. Insa faptul ca au existat zeci de martori la acest fenomen cel putin bizar si, mai ales, ca secretomania autoritatilor de la Moscova a fost rupta tocmai de un atare eveniment, ridica orice umbra de indoiala de deasupra cazului de la Voronezh. Conform versiunii publicate de agentia ITAR TASS, un obiect zburator neidentificat a aterizat in parcul central din orasul Voronezh, in data de 27 septembrie 1989, in jurul orei 18:30. Persoanele care au asistat la eveniment au declarat ca inainte ca nava sa fie vizibila, pe cer a aparut o lumina pala, iar culoarea acesteia s-a intensificat, capatand nuante de rosu in momentul in care s-a apropiat de pamant.

Paul Atreides
1st September 2017, 12:58
Multimea s-a strans imediat in jurul obiectului care tocmai aterizase, la timp pentru a fi martora aparitiei unor fiinte foarte inalte, cu costume argintii si cizme in culoarea bronzului. Se pare ca in acel moment, un baietel a tipat de frica, dar a fost suficient ca atentia fiintelor extraterestre sa se indrepte catre el pentru a ingheta de frica. Toata lumea a inceput sa se agite, iar tipetele de panica si busculada creata au dus la disparitia rapida a humanoizilor. Intre aparitia navei si decolarea ei brusca nu trecusera mai mult de 5 minute.

Paul Atreides
1st September 2017, 12:58
Genrikh Silanov, seful Laboratorului Geofizic din Voronezh a declarat pentru ITAR TASS ca in urma cercetarilor intreprinse la fata locului, au fost descoperite, in locul in care a aterizat nava, mai multe cavitati precum si doua bucati de roca. Materia a fost transportata de urgenta la laboratoarele de la Moscova pentru a fi analizata. La prima vedere, rocile pareau niste bucati de gresie de culoare rosie. Silanov avea sa anunte, intr-o emisiune televizata, ca urmeaza sa fie efectuat un al doilea set de teste inainte de a trage concluzii pripite. Acela a fost si momentul in care s-a pomenit pentru ultima data despre fenomenul de la Voronezh. Ceea ce a urmat tine numai si numai de speculatiile nascute pe marginea acestui caz.

Paul Atreides
1st September 2017, 12:59
Evenimentul de la Roswell, 1947, este considerat si astazi drept cea mai ampla si mai controversata intalnire de gradul III din toate timpurile. Practic, cu acest caz a inceput era febrei cautarii omuletilor verzi, sau gri dupa caz, si a OZN-urilor. Tot cu acest eveniment au intrat in cultura po****ra termeni mai putint cunoscuti pana in acel moment: Aria 51, conspiratia OZN-urilor, oamenii in negru s.a.m.d. Ce s-a intamplat atunci? La 7 iulie 1947, armata americana ar fi recuperat epava unui OZN care s-ar fi prabusit langa oraselul Roswell din New Mexico. Si in acest caz, un numar impresionant de persoane - peste 100 - afirma ca ar fi vazut fie OZN-ul, fie epava acestuia.



Mai mult de atat, conspirationistii speculeaza ca americanii ar fi recuperat cadavrul unui extraterestru (sau chiar un extraterestru in viata). Explicatia oficiala - cum ca s-ar fi prabusit un balon meteorologic - nu a multumit pe nimeni. De atunci, numarul celor care afirma ca au vazut OZN-uri a explodat, iuresul dezvaluirilor, controverselor si cercetarilor stiintifice si pseudo-stiintifice devenind un fenomen in masa, la scara planetara. Documentele oficiale, declasificate in anul 1995, sustin ca mitul OZN-ului prabusit a fost creat tocmai de armata americana pentru a ascunde adevaratul scop al operatiunii denumita Mogul.

In realitate, ar fi fost vorba de un proiect secret prin care baloane de inalta altitudine ar fi fost lansate de SUA pentru a recepta urme ale testelor nucleare sovietice in atmosfera superioara, iar ceea ce s-a prabusit la Roswell nu era decat un astfel de balon. Din pacate pentru declasificatorii dosarului, nu mai erau prea multe persoane care sa creada in aceasta ( oare a cata? ) poveste a armatei americane.

Paul Atreides
1st September 2017, 12:59
Incidentul de la Teheran - 1976

Pana in anul 1976, scepticii fenomenului OZN aveau un argument forte, acela ca OZN-urile nu apar pe aparatele radar, de aceea ele ar fi tinut mai mult de legendele urbane si de o bogata imaginatie a celor care sustineau ca le-au vazut. In acel an, insa, totul s-a schimbat. Mai precis, la 19 septembrie 1976, an in care Iranul era inca un aliat de nadejde al SUA, mai multe avioane de lupta au fost ridicate de la sol in regim de urgenta pentru a intercepta o flota de obiecte zburatoare neidentificate ce fusese observata deasupra Teheranului de absolut toate statiile radar din zona. Ceea ce a urmat a ramas pana astazi fara o explicatie plauzibila.

Paul Atreides
1st September 2017, 13:00
Pilotii de vanatoare iranieni au incercat sa se apropie de flota OZN, fara succes insa, toti pilotii sustinand ca aparatura de zbor se defecteaza inexplicabil in momentul in care se incearca interceptarea misterioaselor masinarii zburatoare. Mai mult, sistemul de zbor al unuia dintre avioanele de vanatoare s-a oprit complet in momentul in care pilotul s-a apropiat prea mult de unul dintre OZN-uri. Incidentul este privit ca primul eveniment de acest gen, eveniment in care o flota OZN a fost detectata de radare si, mai mult, chiar de satelitul militar DSP-1. Atunci cand scepticii au incercat sa explice fenomenul, sustinand ca pilotii au urmarit, pur si simplu, lumina venita de la planeta Jupiter, ei a fost intampinati cu rasete din partea auditoriului.

Paul Atreides
1st September 2017, 13:00
Un incident similar cu cel de la Teheran, din anul 1976, s-a petrecut relativ recent, in Belgia, acolo unde implicate in urmarirea OZN-urilor au fost mai multe avioane de vanatoare NATO. Totul a inceput in dupa-amiaza de 30 martie, 1990, atunci cand atat radarele civile de pe aeroporturile belgiene cat si cele militare au semnalat prezenta unei escadrile de obiecte zburatoare neidentificate, de forma triunghiulara.

Paul Atreides
1st September 2017, 13:01
Nu numai ca avioanele NATO au fost depasite net de viteza OZN-urilor, dar martorii oculari sustin ca acestea erau capabile de manevre care ar fi ucis orice pilot uman. Diferenta dintre incidentul de la Teheran si cel din Belgia este aceea ca in cazul celui de al doilea exista sute de martori oculari si chiar fotografii ale bizarelor aparate de zbor, ceea ce face din acest eveniment unul dintre cele mai bine documentate cazuri de acest gen din istorie.

Paul Atreides
1st September 2017, 13:01
Probabil unul dintre cele mai recente si mai faimoase incidente OZN este cel care a avut loc in Pheonix, Arizona, in anul 1997. Ceea ce face incidentul cu atat mai spectaculos este numarul urias de martori (printre acestia aflandu-se chiar guvernatorul statului Arizona) care a asistat la neobisnuitul spectacol de lumini care a durat aproape trei ore. Martorii afirma ca au putut vedea clar mai multe lumini care se deplasau tacut dintr-o parte in alta, precum si o uriasa silueta triunghiulara a ceea ce parea un OZN de dimensiuni gigantice.

Scepticii s-au grabit sa afirme ca, mai mult ca sigur, a fost vorba de un experiment militar, varianta adoptata ulterior si de armata americana. Disputa a ramas, insa, una apriga in jurul evenimentului din acea seara de 13 martie 1997, cu atat mai mult cu cat "experimentul" nu s-a produs decat o singura data, lasand loc speculatiilor din toate partile.

Paul Atreides
1st September 2017, 13:02
OZN-urile din China - 2010

De aceasta data nu este vorba de un singur incident ci de o intreaga serie de aparitii bizare care au reusit sa starneasca panica atat in randul chinezilor cat si a oamenilor de pretutindeni. Aparitiile au inceput in luna iulie a acestui an si au continuat pana in luna septembrie, ambsolut toate incidentele avand loc in fata a sute sau mii de martori.

La 11 septembrie, Aeroportul Batou din Mongolia Interioara a fost inchis pentru aproape o ora din cauza obiectului zburator care a perturbat traficul in vazul a sute de martori.



Cu doar 5 zile inainte, la 6 septembrie, in orasul Haining din provincia Zhejiang, reporterii televiziunii nationale au reusit sa surprinda pe pelicula, pentru aproape 40 de minute, un OZN mult mai mare si mai stralucitor decat stelele din jurul sau. Mai mult, OZN-ul isi putea schimba forma si era inconjurat de luminite.

La 7 iulie, Aeroportul International Xiaoshan din Hangzhou a fost inchis si peste 20 de zboruri amanate din cauza unei uriase sfere stralucitoare care a aparut brusc pe cer si asta in timp ce la 15 iulie, in jurul orei 8 PM, in parcul central din Chongqing din sud-vestul Chinei, un obiect de forma unui diamant a zburat timp de o ora deasupra parcului, si asta in vazul a zeci sau sute de martori. Pana in prezent, nimeni nu a oferit vreo explicatie cu privire la aparitia acestor fenomene.

Paul Atreides
1st September 2017, 13:03
Inaltimea 611, URSS - 1986

Incidentul din 29 ianuarie 1986 este, probabil, la fel de cunoscut in lumea ufologilor ca si cazul Roswell din SUA, si a avut loc in apropierea orasului Dalnegorsk din Extremul Orient rus. Numerosi martori sustin ca in jurul orei 20:00 au observat un urias disc luminos, de culoare rosie si cu dimensiuni apropiate de cele ale discului Lunii, disc ce parea sa zboare paralel cu solul, la o altitudine de maxim 700-800 de metri, fara a emite, insa, vreun sunet. La scurt timp de la aparitia sa, obiectul a inceput sa coboare vertiginos, pana s-a prabusit intr-o baie de lumina care a durat circa o ora dupa prabusirea bizarului OZN.

La trei zile dupa producerea incidentului, o echipa de ufologi, condusa de Valeri Dvuzhilny, s-a deplasat la locul cu pricina, acolo unde a anuntat ca a descoperit un peisaj de-a dreptul selenar. Solul parea ca fusese supus unei temperaturi uriase pe o suprafata de 2x2 metri, rocile erau inegrite iar ramasitele carbonizate ale unui copac erau vizibile in imediata apropiere. Analizele la fata locului au scos la iveala mai multe particule cristalizate, identice cu cele descoperite in situl de la Tunguska, precum si importante cantitati de zinc, bismut, siliciu si alte elemente chimice rare (circa 13 kilograme de probe au fost ridicate de la fata locului).

Un alt element descoperit in cantitate mare a fost aurul, si asta in conditiile in care nu exista mine de aur in apropiere de Dalnegorsk. Atunci cand au incercat sa afle compozitia chimica a particulelor cristalizate, oamenii de stiinta rusi au observat ca acestea nu se dizolva in acizi sau in solventi organici si sunt rezistente chiar si in fata unor temperaturi extrem de ridicate.

Paul Atreides
1st September 2017, 14:34
Gandirea sceptica se rezuma la mijloacele de a construi si de a intelege argumentele rationale si - foarte important - de a le intelege pe cele incorecte sau frauduloase. Intrebarea nu este daca concluzia ce reiese in urma unei analize este pe placul nostru, ci daca concluzia porneste de la premisa initiala si daca aceasta premisa este adevarata. Cunoasterea acestor erori de logica si retorica completeaza aceasta trusa a scepticului. Ca orice alta unealta, aceasta trusa poate fi folosita gresit, aplicata in afara contextului corect sau chiar aplicata pe post de alternativa a gandirii.

Paul Atreides
1st September 2017, 14:36
1. Oricand este posibil, trebuie sa existe o confirmare independenta a 'rezultatelor'.

2. Incurajati dezbateri legate de 'rezultate' in care prezentati toate argumentele pro si contra.

3. Agumentele ce vin din partea autoritatilor nu au o importanta semnificativa. 'Autoritatile' au gresit in trecut si vor gresi si pe viitor. O cale de mijloc ar fi sa zicem ca in stiinta nu exista autoritati, exista doar experti in cel mai bun caz.

4. Ganditi-va la mai multe ipoteze. Daca trebuie sa explicati ceva, ganditi-va la toate modalitatile prin care ar putea fi explicat. Apoi ganditi-va la modalitatile de testare prin care sa eliminati ipotezele pe rand. Ipoteza care rezista procesului de 'selectie naturala', are cele mai multe sanse de a fi cea corecta sau cel putin cea mai apropiata de adevar. Evitati sa alegeti o explicatie doar pentru ca e cea care va place mai mult sau pentru ca e cea care v-a lasat o prima impresie.

Paul Atreides
1st September 2017, 14:37
Aceasta e o problema care afecteaza juratii de la procese. Studiile retrospective arata ca majoritatea juratilor se hotarasc asupra verdictului inca de la inceputul procesului. Ei retin argumentele care le sustin parerea si le ignora pe cele care indica contrariul.

Paul Atreides
1st September 2017, 14:37
Nu va atasati de o ipoteza doar pentru ca va apartine. Intrebati-va de ce va place acea idee atat de mult. Comparati-o cu celelalte idei alternative. Vedeti daca exista argumente care sa o invalideze. Ideile vagi si calitative pot avea multe explicatii. Exista adevaruri ce trebuiesc stabilite in multe din problemele calitative cu care ne confruntam, dar gasirea lor este problematica.

Paul Atreides
1st September 2017, 14:38
Daca exista un lant de argumente ce explica o ipoteza, fiecare 'za' din lant trebuie sa fie functionala, inclusiv premisa.

Paul Atreides
1st September 2017, 14:38
Lama lui Occam ne cere ca atunci cand suntem confruntati cu o situatie, ce se explica la fel de bine prin doua ipoteze diferite, sa alegem ipoteza cea mai simpla.

Paul Atreides
1st September 2017, 14:40
'Pluralitas non est ponenda sine neccesitate'.

Adica 'pluralitatea nu trebuie folosita inutil'. Aceste cuvinte ii apartin lui William de Ockham, filozof englez medieval si calugar franciscan.

Asemenea altor franciscani, William a optat pentru o viata minimalista, o viata a saraciei. Datorita acestui fapt si a numeroaselor dispute avute cu Papa pe aceasta tema, el a fost excomunicat de Papa Ion al XXII-lea. William a raspuns printr-un tratat in cadrul caruia demonstra ca Papa e un eretic.

Ceea ce cunoastem azi ca Lama lui Ockham, e un principiu comun in filozofia medievala si nu ii apartine lui William, dar datorita folosirii sale frecvente al acestui principiu, numele sau a ramas legat de el. E putin probabil ca William sa aprecieze ceea ce altii au facut, folosindu-se de numele sau.

Paul Atreides
1st September 2017, 14:41
De exemplu, ateii aplica acest principiu pentru a demonstra ca existenta lui Dumnezeu e o ipoteza inutila. Putem explica totul fara adaugarea unui bagaj metafizic.

Ockham spune totusi ca teologia naturala e imposibila. Teologia naturala foloseste doar ratiunea pentru a il intelege pe Dumnezeu, contrastand cu teologia revelata bazata pe Scripturi.

Conform lui Ockham, ideea de Dumnezeu nu poate fi conceputa prin experiente evidente sau prin ratiune evidenta. Tot ceea ce stim despre Dumnezeu, stim prin intermediul revelatiilor. Prin urmare, fundatia teologiei, e credinta. In timp ce altii aplica 'lama' pentru a elimina intreaga lume spirituala, Ockham nu aplica principiul parcimoniei credintei. Daca ar fi facut asta, ar fi devenit un socinian (o forma de antitrinitarism), asemenea lui John Toland (Christianity not Mysterious, 1696 ), reducand Trinitatea la Unitate si natura duala a lui Iisus la una Unica.

Paul Atreides
1st September 2017, 14:42
William a promovat minimalismul, fiind impotriva curentului vremii sale, realismul. El sustinea ca Universaliile ( o idee care poate reprezenta toate lucrurile sau o idee regasita in toate lucrurile ) nu exista in afara mintii noastre; aceste Universalii sunt simple nume cu care noi etichetam grupurile de indivizi si proprietatile lor. Realistii sustineau ca exista nu numai obiecte individuale si conceptele noastre despre ele, dar exista si Universalii. Ockham era de parere ca exista prea multe pluritati si ca nu avem nevoie de Universalii. Pentru realisti, exista Socrate individul si Socrate, conceptia ce o avem despre el. Tot pentru realisti, exista si realitati ca umanitatea lui Socrate, animalitatea lui Socrate, etc. Fiecarei calitati atribuite lui Socrate ii corespunde o alta.

Se poate spune ca William era sceptic in privinta acestei ideii de pluritate, a Universaliilor. Nu sunt necesare pentru logica, epistemologie sau metafizica, asa ca de sa presupunem aceste pluritati?

Platon si realistii s-ar putea sa aiba dreptate. Poate ca exista o lume a eidos-ului, in care Universaliile sunt eterne si unice pentru fiecare obiect. Dar nu avem nevoie de lor pentru a explica indivizii, conceptele sau cunostintele noastre.

Paul Atreides
1st September 2017, 14:46
Lama lui Ockham, e folosita in afara ontologiei, in mod frecvent. De exemplu, e folosita drept criteriu, de catre cei care filozofeaza in domeniul stiintei, pentru a alege dintr-un numar de teorii, care au acelasi nivel de explicatie.A se considera situatia omniprezenta a doua teorii A si B, unde A este versiunea cea mai simpla a teoriei, care se potriveste cu datele, iar B este o versiune a lui A augmentata cu cu elemente aditionale care nici nu imbunatatesc, nici nu dauneaza problemei. Principiul lamei lui Ockham ne sfatuieste sa indepartam elementele suplimentare din B, ramanand cu versiunea mai simpla A.Deoarece pentru orice teorie exista un numar infinit de variatii care sunt in mod egal consistente cu datele actuale, briciul lui Occam este folosit in mod implicit in orice cercetare stintifica. De exemplu, a se vedea teoria faimoasa a lui Isaac Newton privind 'actiunea si reactiunea'. O teorie alternativa ar fi: 'pentru fiecare actiune exista o reactiune egala si opusa, cu exceptia lui 12 Ianuarie 2055, cand reactiunea va avea intensitate injumatatita'. Aceasta adaugire aparent absurda violeaza principiul briciului lui Occam deoarece este o adaugire care nu este necesara.

Paul Atreides
1st September 2017, 14:48
Lama lui Ockham mai e numita si principiul parcimoniei. Dificultatea in cazul briciului lui Ockham consta in faptul ca aceasta nu specifica si nici nu este intotdeauna clar care teorie este mai simpla. Mai mult, briciul lui Occam nu reprezinta decat o preferinta estetica pentru simplicitate. Prin urmare nu poate fi considerata riguroasa. Atunci cand se explica un anumit lucru, nu oferiti mai multe date decat sunt necesare. Nu e nevoie sa facem mai multe presupuneri, decat sunt necesare. Deoarece Lama lui Ockham e numita si principiul simplicitatii, unii creationisti sustin ca poate fi folosita pentru a demonstra superioritatea creationismului asupra evolutiei. Explicatia unui Dumnezeu creeator e mult mai simpla decat evolutia, care e un proces complicat. Dar lama lui Ockham nu spune ca daca o ipoteza e simpla e si corecta.

Paul Atreides
1st September 2017, 14:49
Daca lama lui Ockham spune ca pentru atei Dumnezeu e inutil, iar pentru teisti e necesar, atunci acest principiu e inutil.

Paul Atreides
1st September 2017, 14:50
Intrebati-va intodeauna daca ipoteza poate fi falsa, fie nu mai si ca principiu. Afirmatiile ce nu pot fi verificate nu sunt relevante. Daca Universul nostru si continutul sau e de fapt doar un electron dintr-un Univers mai mare? Din moment ce nu putem obtine informatii din afara Universului nostru, aceasta idee este lipsita de relevanta. Trebuie sa fim capabili sa verificam afirmatiile. Scepticul trebuie sa aiba posibilitatea de a verifica argumentele ce iu sunt oferite, trebuie sa faca si el experimentul pentru a vedea daca obtine aceleasi rezultate. Experimentele gandite atent si controlabile reprezinta cheia succesului. Nu vom invata nimic doar din contemplare. Este tentant sa ne multumim cu prima explicatie care ne iese in cale. O explicatie este mai buna decat nici o explicatie. Dar ce se intampla daca inventam mai multe? Cum ne putem decide asupra uneia dintre ele? Nu decidem noi asta, ci experimentele decid.

Paul Atreides
1st September 2017, 14:51
'Argumentele nu sunt suficiente pentru a descoperi ceva nou, din moment ce subtilitatea Naturii este mult mai mare decat subtilitatea oricarui argument.' Francis Bacon.

Paul Atreides
1st September 2017, 14:53
Nu este de ajuns sa stii cum sa evaluezi un argument valid, trebuie sa stii si lucrurile de care sa te feresti. Sa stii sa recunosti erorile din logica si retorica. Multe exemple pot fi gasite in religie si politica, unde cei care le practica sunt nevoiti adesea sa justifice doua propozitii contradictorii.

Paul Atreides
1st September 2017, 14:55
Trebuie sa existe un Dumnezeu care distribuie pedepse si recompense. Daca nu ar exista, societatea ar fi mult mai salbatica si mai periculoasa. Acuzatul din cadrul unui proces intens mediatizat TREBUIE gasit vinovat. Altfel procesul va fi o incurajare pentru toti cei care vor sa isi ucida sotiile.

O formulare mai cinica al acestui argument a fost data de istoricul roman Polybius, din moment ce masele umane sunt inconstante, pline de dorinte josnice si ignorante in privinta consecintelor acelor dorinte, e necesara imbibarea lor cu o teama constanta pentru a pastra ordinea. Anticii au gandit bine inventarea zeilor si inventarea pedepsei de dupa moarte.

Paul Atreides
1st September 2017, 14:56
Cum poate un Dumnezeu iubitor sa condamne generatiile viitoare din cauza unei femei ce a muscat din mar?

Pledarea speciala: tu nu intelegi doctrina subtila a liberului arbitru. Sa nu mai vorbim de misterioasele cai ale Domnului.

Paul Atreides
1st September 2017, 14:56
Cersirea intrebarii sau asumarea raspunsului.

Trebuie sa instituim pedeapsa cu moartea pentru a discuraja crimele violente. Dar chiar scade numarul de crime violente instituirea pedepsei cu moartea?

Paul Atreides
1st September 2017, 14:57
Dupa cum zice Francis Bacon, numararea succesurilor si ignorarea esecurilor. Un exemplu mai consistent e oferit de Enrico Fermi. Cand a ajuns in America pentru a participa la proiectul Manhattan, s-a intalnit cu diversi ofiteri ai Marinei. Acestia discutau despre marii generali americani. Enrico a vrut sa stie care e definitia unui mare general. I s-a spus ca e un general care a castigat multe batalii consecutive. Enrico a intrebat cat de multe. Dupa o mica dezbatere i s-a spus ca e nevoie de 5 batalii. Enrico i-a rugat sa ii zica ce procentaj din generalii americani sunt mari generali. Dupa o alta dezbatere, i s-a dat un procentaj mic.

Atunci Fermi le-a zis sa isi imagineze ca nu exista un asemenea lucru ca un mare general, toate armatele sunt egale intre ele si ca castigarea unei batalii e doar o problema de sansa. Sansele de a castiga o batalie sunt de 1 la 2, de castigare a 2 batalii sunt de 1 la 4, pentru 3 batalii e de 1 la 8, pentru 4 batalii e de 1 la 6, pentru 5 batalii e de 1 la 32 - ceea ce inseamna aproape 3 procente. A fost intrebat daca el considera ca acei generali care au castigat 5 batalii consecutive, au facut-o doar prin noroc. Fermi i-a intrebat la randul sau daca cunosc vreun general care sa aiba 10 batalii consecutive castigate.

Paul Atreides
1st September 2017, 14:58
Statisticile numerelor mici.

O ruda apropiata a selectiei observationale.

Se spune ca 1 din 5 oameni e chinez. Cum e posibil? Eu cunosc sute de oameni si nici unul nu e chinez.

Paul Atreides
1st September 2017, 14:58
Intelegerea gresita a naturii statisticilor.

Presedintele Eisenhower a fost uimit si alarmat de faptul ca aproape o jumatate din americani au inteligenta sub medie.

Paul Atreides
1st September 2017, 14:59
Inconsistenta.

Ne pregatim pentru cel mai rau lucru pe care potentialul militar al adversarului l-ar putea folosi contra noastra, dar ignoram anticiparile stintifice despre dezastrele naturale deoarece nu sunt 'dovedite'. Atribuim scaderea mediei de viata, din fosta Uniune Sovietica, caderii comunismului. Dar nu atribuim cresterea mortalitatii infantile din America esecului capitalismului.

Paul Atreides
1st September 2017, 14:59
Non sequitur (nu urmareste).

Natiunea noastra va invinge, deoarece Dumnezeu e de partea noastra. Dar toate natiunile pretind asta.

Paul Atreides
1st September 2017, 15:00
Post hoc, ergo propter hoc (s-a intamplat dupa, deci a fost cauzat de).

Inainte ca femeile sa poata vota, nu existau arme nucleare. :D

Paul Atreides
1st September 2017, 15:01
Intrebari absurde.

Ce se intampla cand o forta de putere infinita intalneste un obiect imposibil de miscat? Daca exista o forta de o putere infinita, este imposibil sa existe un obiect imposibil de miscat si vice-versa.

Paul Atreides
1st September 2017, 15:01
Excluderea cailor de mijloc sau falsa dihotomie - se considera doar cele 2 extreme dintr-un continuum de posibilitati intermediare.

Daca nu iti iubesti tara, atunci o urasti. Daca nu faci parte din solutie, faci parte din problema.

Paul Atreides
1st September 2017, 15:02
Termen scurt vs. termen lung - un set de argumente excluse, dar care e adus in discutie si i se acorda o atentie speciala.

Nu ne permitem programele de hranire a saracilor si de educare a pre-scolarilor. Trebuie sa ne ocupam urgent infractiunile stradale.

Paul Atreides
1st September 2017, 15:02
Efectul bulgarelui de zapada - excluderea cailor de mijloc.

Daca permitem avortul in primele saptamani de sarcina, o sa devina imposibil sa prevenim uciderea unui fetus complet dezvoltat. Sau reversul: Daca statul interzice avortul in luna a noua, in curand o sa ne zica ce sa facem cu corpul nostru in perioada conceptiei.

Paul Atreides
1st September 2017, 15:03
Confuzia dintre corelatie si cauzalitate.

Un studiu arata ca sunt mai multi absolventi de facultate homosexuali decat absolventi cu studii medii. Deci studiile superioare te fac homosexual.

Copiii care vizioneaza filme violente tind sa fie mai violenti dupa ce cresc. Dar filmele sunt cauza violentei lor sau copiii violenti prefera filme violente? Probabil ca ambele sunt adevarate. Este adevarat ca se poate face o distinctie intre realitate si televizor. Dar e la fel de adevarat ca copiii sunt desensibilizati fata de agresiune si cruzimea aleatorie. Si daca adultii, usor impresionabili, pot avea implantate amintiri false, ce implantam noi copiilor nostri atunci cand ii expunem la 100.000 de acte de violenta cu mult inainte ca ei sa termine cele 4 clase elementare?

Paul Atreides
1st September 2017, 15:04
Omul de paie - caricaturizarea unei pozitii pentru a o face mai usor de atacat.

Ecologistilor le pasa mai mult de o specie oarecare ciuperca sau de bufnita, decat le pasa de oameni.

Paul Atreides
1st September 2017, 15:05
Dovezile ascunse sau jumatatile de adevar.

O 'profetie' exacta a asasinarii lui Reagan apare la televizor, dar este omis un detaliu important, a fost inregistrata inainte sau dupa asasinare? Sau: Aceste abuzuri guvernamentale cer o revolutie, chiar daca asta inseamna ca nu poti face o omleta fara sa spargi cateva oua. Da, dar e probabil ca in timpul revolutiei sa moara mai multi oameni decat au murit in timpul vechiului regim. Ce ne sugereaza celelalte revolutii istorice? Sunt de dorit toate revolutiile ce sunt impotriva regimurilor opresive? Si sunt in interesul poporului?

Paul Atreides
1st September 2017, 15:05
Cuvintele alunecoase.

Separarea puterilor Constitutiei americane spune ca America nu poate declara razboi decat cu o declaratie din partea Congresului. Pe de alta parte, presedintele controleaza politicile externe si modurile de desfasurare a razboaielor. Acestea sunt unelte puternice in mainile celor care vor un nou mandat. Presedintii pot fi tentati sa aranjeze razboaie, sa fluture steagul si sa le numeasca altfel (actiuni politienesti, incursiuni armate, atacuri reactionare protective, pacificari sau apararea intereselor americane). Eufemismele pentru razboi fac parte din reinventarea limbajului pentru servirea scopurilor politice. Una din artele importante a politicienilor e de a gasi noi nume pentru institutiile care au devenit odioase pentru public.

Paul Atreides
1st September 2017, 15:06
Scrie letopisetul cel moldovenescu ca fiindu Stefan voda om razboinic si de-a pururea tragîndu-l inima spre varsare de sînge, nu peste vreme multa, ce în al cincilea an, sa scula den domniia sa, în anii 6969 (1461) radicîndu-sa cu toata puterea sa si s-au dus la Ardeal, de au pradatu Tara Sacuiasca. Nici au avut cine sa-i iasa împotriva, ce dupa multa prada ce au facut, cu pace s-au întorsu napoi, fara de nici o zminteala. Ci de aceasta poveste cronicariul cel lesesc nimica nu scrie si înca si alte semne multe sîntu si nu însemneaza nimica de însile. Iara letopisetul nostru, macara sa scrie cam pre scurt, însa le însemneaza toate.

În al saselea an a domnii lui Stefan voda, în anii 6970 (1462) iulie 22, lovira pre Stefan voda cu o pusca în glezna la cetatea Chiliei.

Iara în al saptelea an a domnii sale, în anii 6971 (1463) iulie 5, luatu-s-au doamna de mare ruda, pre Evdochiia de la Chiev, sora lui Simeon împaratul. Iara cronicariul cel lesescu scrie ca au fostu Evdochia fata lui Simeon împaratul, iara nu sora.

Paul Atreides
26th February 2020, 14:13
Nu stiu ce parere aveti voi despre Sun Tzu si cartea sa, dar strategia de aparare conceputa de cei 7 samurai e geniala...si simpla. Sapte luptatori antrenati, dar cu diverse probleme, si o mana de fermieri efeminati, reusesc sa tina la distanta si sa distruga 40 de banditi inarmati. Unele scenele de lupta sunt subliniate prin incetinirea evenimentelor de pe ecran. Umorul nu lipseste din film si vine sub forma unui samurai care e cam natang de felul lui.
Multa lume vorbeste despre cinematografia 'deosebita' a acestui film, mie nu mi-a lasat vreo impresie deosebita. Poate e din cauza ca sunt adeptul culorilor, iar acest film e in alb-negru. Dar nu are importanta, consider acest film ca fiind o carte, mai mult l-am citit, decat l-am vizionat. Desi are o durata de aproape 3 ore, fiecare secunda e destinata dezvoltarii multi-dimensionale a personajele si a societatii lor. Pe masura ce se dezvolta personajele, devii absorbit de ele. La sfarsitul filmului, samuraii ne sunt prezentati ca fiind invinsi, iar satenii castigatori. Deoarece samurai nu au castigat nimic, pe cand fermierii si-au castigat pamantul. Filmul nu arata motivele pentru care cei 7 samurai ii apara cu indarjire pe fermieri, regizorul prefera ca spectatorul sa traga propriile sale concluzii.