florian.X
29th August 2013, 08:52
http://www.fcsteaua.ro/index/section/articles/article/41483/
Au trecut ceva ani, cum au trecut ceva ani de la ultimul titlu. Si acum vreau sa va intreb ceva: Dupa episodul Boro, a urmat calificarea cu Standard Liege, mai tineti minte? A fost cred ca printe primele dati cand creditorul Becali a simtit gustul banilor si si-a dat seama ca Steaua poate fi o afacere, chiar foarte profitabila. Mai tineti minte? Am iesit pe strazi, ne-am bucurat, am cantat, visand cu ochii deschisi la numele mari ce aveau sa vina sa joace in Templu ( caci atunci aveam si noi un stadion, nu de elita, dar de suflet ).
Tinem minte cam toti nu? Si dupa acea toamna cu “ du-te Dica du-te ”, ce a urmat? Din toata bucuria asta, din toata performanta asta ce-a iesit? Va spun eu, si poate asa deschidem ochii mai bine: 7 ani in care titlul a fost o iluzie de inceput de sezon si o dezamagire la final, prestatii sub-mediocre in Europa, per total, 7 ani in care Steaua n-a reusit nimic. Sigur acum vor veni si baietii destepti sa spuna ca am facut performanta in Europa, sau ca am jucat an de an. Da corect, dar, cum am jucat? Facand 1 punct in UCL? Nereusind in UEFA sa ne batem cu echipe care nu viseaza la semifinale sau care abia ajung si ele in primavara? Asta e performanta? Nu cred…
Au fost 9 ani de calificari pentru inertia unui sezon, cel cu semifinala UEFA, cand Steaua a strans zestrea ce ii permitea an de an sa fie cap de serie. Zestre care s-a cam dus in ultimii ani, confirmarea venind joi, cand vom fi in urna a 4. De la vise cu nume mari la Bucuresti, ajungem la cosmarul foarte probabil a unei grupe infernale, grupa in care risti sa te faci de ras.
Iar vor veni baietii si vor zice: pai am jucat de la egal la egal cu Chelsea, detinatoarea, ultra extra mega all inclusive echipa de top. O echipa aflata in lehamitea unui sezon ratat, fara prea mare interes, dar care s-a trezit in a doua repriza la Londra si a zis, ba!, totusi, hai sa nu ne facem de ras, iar restul e istorie trista.
Cum cred si intr-o zicala, desparte si cucereste. Peluzele sunt rupte si muribunde, insa lui Becali ii convine de minune, Stoica se bucura si toate merg spre distrugerea celei mai frumoase echipe de fotbal din lume, Steaua noastra. De ce asa? Pentru ca o Cupa cu Olaroiu, pentru ca un titlul castigat, pentru calificarea in UCL, pentru toate astea, noi am uitat de proteste, de idealuri ce au ramas doar aici, pe net, in spatele tastaturilor.
Au trecut ceva ani, cum au trecut ceva ani de la ultimul titlu. Si acum vreau sa va intreb ceva: Dupa episodul Boro, a urmat calificarea cu Standard Liege, mai tineti minte? A fost cred ca printe primele dati cand creditorul Becali a simtit gustul banilor si si-a dat seama ca Steaua poate fi o afacere, chiar foarte profitabila. Mai tineti minte? Am iesit pe strazi, ne-am bucurat, am cantat, visand cu ochii deschisi la numele mari ce aveau sa vina sa joace in Templu ( caci atunci aveam si noi un stadion, nu de elita, dar de suflet ).
Tinem minte cam toti nu? Si dupa acea toamna cu “ du-te Dica du-te ”, ce a urmat? Din toata bucuria asta, din toata performanta asta ce-a iesit? Va spun eu, si poate asa deschidem ochii mai bine: 7 ani in care titlul a fost o iluzie de inceput de sezon si o dezamagire la final, prestatii sub-mediocre in Europa, per total, 7 ani in care Steaua n-a reusit nimic. Sigur acum vor veni si baietii destepti sa spuna ca am facut performanta in Europa, sau ca am jucat an de an. Da corect, dar, cum am jucat? Facand 1 punct in UCL? Nereusind in UEFA sa ne batem cu echipe care nu viseaza la semifinale sau care abia ajung si ele in primavara? Asta e performanta? Nu cred…
Au fost 9 ani de calificari pentru inertia unui sezon, cel cu semifinala UEFA, cand Steaua a strans zestrea ce ii permitea an de an sa fie cap de serie. Zestre care s-a cam dus in ultimii ani, confirmarea venind joi, cand vom fi in urna a 4. De la vise cu nume mari la Bucuresti, ajungem la cosmarul foarte probabil a unei grupe infernale, grupa in care risti sa te faci de ras.
Iar vor veni baietii si vor zice: pai am jucat de la egal la egal cu Chelsea, detinatoarea, ultra extra mega all inclusive echipa de top. O echipa aflata in lehamitea unui sezon ratat, fara prea mare interes, dar care s-a trezit in a doua repriza la Londra si a zis, ba!, totusi, hai sa nu ne facem de ras, iar restul e istorie trista.
Cum cred si intr-o zicala, desparte si cucereste. Peluzele sunt rupte si muribunde, insa lui Becali ii convine de minune, Stoica se bucura si toate merg spre distrugerea celei mai frumoase echipe de fotbal din lume, Steaua noastra. De ce asa? Pentru ca o Cupa cu Olaroiu, pentru ca un titlul castigat, pentru calificarea in UCL, pentru toate astea, noi am uitat de proteste, de idealuri ce au ramas doar aici, pe net, in spatele tastaturilor.