Fosti componenti ai Echipei Nationale

[floriand]

Am citit mai demult despre primul meci al echipei nationale, cel din 8 iunie 1922, de la Belgrad, in care ai nostri au castigat cu 2-1. Cautand peste tot pe Internet, nu am gasit informatii decat despre Aurel Guga, Francisc Ronay si putin despre Elemer Hirsch. Despre ceilalti nu exista nici un fel de date... La fel se intampla si cu alti fosti componenti ai Nationalei, din timpurile mai apropiate. Acum toate discutiile se poarta despre ce face Razvan Lucescu sau Mutu... Au fost altii care au facut mult mai multa performanta decat ei...Sa fie acesta un obicei al romanilor? Cel de a ne uita prea repede eroii?
Va propun un subiect de discutie referitor la Fosti componenti ai Nationalei de Fotbal, pe care prea repede i-am uitat...

[floriand]

Aurel Guga

Aurel Guga – primul căpitan al naţionalei

Fără discuţie, omul numărul 1 al meciului România – Iugoslavia, din 8 iunie 1922, a fost Aurel Guga, care a purtat banderola de căpitan al echipei naţionale, atunci dar şi ani de-a rândul, cu toate că, în acea perioadă, lotul era clădit pe scheletul Chinezului Timişoara, campioană naţională între 1922 şi 1927. Vorbea cinci limbi străine, fiind omul care a coagulat grupul format atunci din jucători de diferite naţionalităţi: maghiari, germani, evrei.
Atacantul Universitatii Cluj a participat şi la Jocurile Olimpice din 1924 de la Paris. Guga a fost socotit de toti specialistii vremii ca unul dintre cele mai valoroase produse ale fotbalului romanesc din toate timpurile.
Pe Aurel Guga, cronicarii vremii l-au descris ca fiind prototipul fotbalistului modern. A jucat aproape pe toate posturile: fundas, mijlocas, înaintas, de la extremã dreaptã la inter, centru si extremã stângã, anticipând jucãtorul modern al zilelor noastre.
Un jucator "cu viteza, sut puternic, joc combinativ". Ioan Chirila a redat in cartea sa "Finala se joaca astazi", aparuta in 1967, o formatie nationala a tuturor timpurilor : Voinescu, Vogl, Apolzan, Vintila, Petschovschi, Bindea, Guga, Baratki, Petea, Vîlcov, Dobay.
Guga s-a nascut la 10 august 1898, la Cuvin, o comuna din Banat (acum în Voivodina - Iugoslavia), a terminat liceul la Oravita, iar mai apoi s-a mutat la Lugoj, unde la 17 ani debuteaza la echipa locala Vulturii, alaturi de Giurgiu si Bonciucat, alte doua foste glorii ce vor juca la U Cluj.
Pentru ca a dorit sa urmeze Academia Comerciala din Cluj, Guga ajunge sa joace fotbal la Universitatea. La 22 de ani, talentul lui Guga ca fotbalist incepe sa erupa, culegind rapid elogiile presei vremii. În ianuarie 1922, o revista vieneza, "Panorama", ii dedica aproape o pagina, cu o poza mare, scriind despre el ca este "un atacant de exceptie".
Istoricul clujean Gheorghe Bodea a consemnat intr-o monografie dedicata clubului studentesc chiar o marturie a lui Rudy Wetzer, fostul atacant al Chinezului si coleg la "nationala", despre puterea sutului lui Guga, in meciul cu Iugoslavia din 1926, scor 3-2. "Guga a scapat de Premel si alearga ca Peter (recordman la 100 metri). Rodin ataca prin alunecare, dar Guga sare ca la triplusalt, zboara spre minge si suteaza din voleu. Mingea loveste bara transversala, care se zguduie. Eram acolo! Apoi musca varul liniei de poarta si din nou revine in bara. Ce forta avea sutul lui Guga! Ma uit electrizat. Mingea prinde muchia dinspre plasa a barei, cade in poarta, anuntind intregului stadion golul", a marturisit Wetzer.
Pe vremea sa, suprematia in fotbal o detinea Chinezul Timisoara, din care se alegea grosul echipei nationale. Întotdeauna, printre timisoreni, isi facea loc şi Guga, desemnat apoi capitanul "tricolorilor" ani la rindul. În perioada octombrie - noiembrie 1923, "U" Cluj face primul sau turneu in strainatate, fiind invitata in Franta de oficialitatile din Grenoble pentru inaugurarea stadionului orasului.
Clujenii joaca mai intii la Lyon cu o selectionata a orasului, cistigind cu 5- 2. Guga a marcat trei goluri. A doua zi, presa franceza i-a apreciat evolutia, scriind ca e un jucator de talie mondiala. Tocmai pentru ca atunci se prefigura ideea unui joc Anglia-restul Continentului, francezii l-au propus in echipa Europei.
La Grenoble, "studentii" au reusit un meci de neuitat, scor 3-0. Guga i-a incintat din nou pe francezi, printr-o evolutie magnifica, incununata cu doua goluri.
„Cel mai mare artist pe care il cunosc este Guga pentru ca, in picioarele lui, mingea suna, iar iarba fosneste a umilinta" - spunea Traian Grozavescu, tenor la Opera din Cluj in anii '30
Cunoscutul specialist în fotbal Virgil Economu, citat de Ioan Chirilã în cartea "Finala se joacã astãzi", spunea: "Guga a fost unul dintre cei mai mari jucãtori pe care i-a dat pãmântul ãsta, al nostru! Si, poate, cel mai complet. Si cel mai modern".
Unul dintre cei mai infocati suporteri ai lui Guga a fost tenorul Operei din Cluj, Traian Grozavescu, poate cel mai mare tenor roman al tuturor timpurilor. El nu lipsea niciodata de la meciurile lui "U" Cluj, intrind in conflict cu conducerea Operei. Deoarece absenta de la spectacole, directorul Operei, Popovici-Bayreuth, a inceput sa-l programeze intentionat in fiecare duminica de la ora 15:00, cu "Paiaţe" si "Cavaleria Rusticana". În pauze, dadea telefon pentru a afla ce fac favoritii sai, iar publicul meloman din sala stia dupa buna sau reaua dispozitie a tenorului, determinata si de ultimele semne venite din culise, daca "U" Cluj se afla in avantaj sau era condusa pe teren propriu.
În ceea ce priveşte cariera fotbalistică, Aurel Guga a jucat la Vulturii Lugoj până în 1921, după care a plecat la Universitatea Cluj, unde a stat până la sfârşitul sezonului 1924-25. El a condus atacul studenţilor din Capitala Ardealului şi în meciul cu Blue Star din Cehoslovacia, pierdut de români cu 0-2.
Este cert, însă, că în vara lui ’25, Guga a părăsit Clujul, preferând iniţial Timişoara. Gazeta Sporturilor din 13.06.25 anunţa că „excelentul internaţional şî membru al grupării Universitatea din Cluj, se va stabili în curând la Timişoara unde va juca după toate probabilităţile în clubul Banatul” . În numărul din 20.08.1925, acelaşi cotidian anunţa că Aurel Guga „a semnat pentru clubul Unirea din Timişoara”, însă nu apare nicăieri consemnat dacă valorosul atacant a jucat pentru vreuna din aceste echipe timişorene.
În schimb, în luna noiembrie, primul căpitan al Reprezentativei “comanda” atacul Gloriei CFR din Arad, lansată într-o cursă de urmărire a A.M.E.F.A.-ei, după un start de campionat mai puţin convingător. (Gazeta Sporturilor din 19.11.1925). De altfel, pe 30.11.25, marca două goluri celor de la Olympia, în meciul câştigat de Gloria CFR cu 5-3.
Perioada arădeană a lui Guga nu a fost lungă. În primăvara anului 1926 (probabil prin martie) a trecut la puternica grupare petroşeneană U.C.A.S., vicecampioană naţională en-titre, dar retrasă, în acel an, din competiţiile oficiale.
Aurel Guga a jucat la Petroşani , până în vara anului 1929, după care a revenit la Universitatea Cluj, unde ar fi vrut să-şi facă o reintrare spectaculoasă. In Gazeta Sporturilor din 29 octombrie 1929 scria că: „Dupa trei ani de absenţă, Aurel Guga, capitanul echipei nationale, a reaparut pe terenul de unde a pornit in glorioasa-i cariera sportiva. A reaparut in acelasi tricou alb-negru, a carui glorie a purtat-o pe arenele din tara si din strainatate. Transmitem cu aceasta ocazie - rasfatatului publicului clujean - urarile de bine ale tuturor sportivilor, privind reintoarcerea sa la U ca un nou succes al fotbalului clujean."
A rămas aici până în 1930, după care s-a retras la Timişoara, intenţionând să joace la Banatul, în final însă abandonând, se pare, activitatea fotbalistică.
Numit funcţionar al administraţie financiare din Timişoara, Guga a murit într-un accident rutier pe 7 noiembrie 1936, după ce a căzut cu maşina în Bega şi s-a înecat la vîrsta de 38 de ani. Dar iată cum consemna Gazeta Sporturilor de duminică 8 noiembrie 1936, tragica dispariţie, sub tilul de prima pagină „A murit internaţionalul Guga!”:
„Fostul căpitan al echipei naţionale s-a stins într-un accident stupid de automobil. Accidentul s-a petrecut (i)eri seară în centrul Timişoarei.
TIMIŞOARA 6 (prin telefon). – O profundă emoţie a stârnit astăzi în localitate vestea unui graoznic accident de automobil, care a costat viaţa lui Aurel Guga, fostul căpitan al echipei naţionale de foot-ball.
Accidentul s-a întâmplat astăseară (pe 7 noiembrie, n.n.) la ora 7. Nefericitul Guga se afla într-o maşină, împreună cu d. Vichenţiu Morărescu, când, la un moment dat, la un viraj, maşina a derapat şi s-a răsturnat în canalul râului Bega. S-a dat imediat alarma şi la faţa locului a sosit o echipă de pompieri şi o ambulanţă a Salvarei. Cu mare greutate Aurel Guga a putut fi scos la suprafaţă. Ajutoarele medicale nu i-au mai fost însă de nici un folos: nenorocitul, cu pieptul strivit, murise.”
4 goluri a inscris Aurel Guga pentru "nationala" in 12 partide disputate, fiind primul jucator roman propus in echipa Europei. Ultimul meci disputat în tricoul echipei naţionale a fost cel cu Turcia, de la Arad, din 15 aprilie 1928 (scor 4-2), pe când jucătorul evolua la Petroşani.