PDA

View Full Version : Cel mai longeviv sef de galerie a încetat din viată



iulian
20th February 2005, 00:09
Fostul sef al galeriei echipei Rapid, Constantin Mincea, zis „Geamgiu", a încetat din viată, ieri, în jurul orei 5.00, la vârsta de 63 de ani, din cauza unui cancer pulmonar. El a fost cel mai longeviv sef de galerie din România, fiind liderul suporterilor rapidisti timp de 25 de ani, între 1974 si 1999. În 1990, Mincea s-a numărat printre fondatorii Ligii Suporterilor Rapidisti, prima institutie de acest gen din România. FC Rapid a anuntat că va sprijini financiar familia lui Mincea si va depune o coroană de flori. Fostul sef al galeriei echipei alb-visinii va fi înmormântat, mâine la prânz, la cimitirul Tudor Vladimirescu. Condoleante familiei îndoliate!

rasheedkpenny
28th February 2005, 21:24
Mi-a parut rau sa vad ca nu e existat nimeni care sa posteze in continuarea acestui mesaj. In concluzie o voi face eu cu un articol :

Va fi avand acolo sus si Dumnezeu o casa si, la ce rautati se intampla pe pamant, fii sigur ca o sa ai destule geamuri de reparat.

S-a urcat la ceruri vineri noaptea, pe la crapatul zorilor, Constantin Mincea, zis Geamgiu'. A fost aproape un sfert de secol seful galeriei Rapidului. Am aflat despre moartea lui de pe agentiile de stiri - semn ca nea Mincea intrase in istorie fara sa spuna nimanui. A murit de cancer la plamani, moarte muncitoreasca, moartea saracului, moarte de om care stie de ce moare si nu se sinchiseste. A luat Rapidul in glorie, dupa finala de Cupa din '75 castigata impotriva Craiovei si l-a lasat pe val, in plina era Lucescu. A cucerit galeria pentru ca avea doua licente care i-au deschis repede calea spre zona rapidismului peren: era geamgiu si crescator de porumbei.

Masiv, martial, echipat ca un pom de iarna, nea Mincea venea la meciuri deja ragusit si dirija apoi galeria intr-un fel pe care nu l-am mai vazut pe alte stadioane: ridica din sprancene, inalta si cobora bratele, desena ceva in aer cu cate un deget, misca buzele. Si galeria se conforma comenzilor mute ale lui nea Mincea. Statea cu spatele la teren si ghicea jocul de pe fetele suporterilor. Misiunea lui nu era vazutul golului, ci orchestrarea euforiei de dupa. Era un dirijor fabulos, cu el la pupitru galeria Rapidului a avut un farmec nebun, iar Geamgiu' a devenit un personaj: un soi de Manolo-visiniu-de-langa-sine.

"Lasati-l ca e Scriitoru'!"
Mi-l amintesc pe nea Mincea de pe vremea cand lucram la Rapid, unde scoteam niste reviste suprarealiste si traiam, fara sa stiu, cei mai frumosi ani din viata. Era dupa un meci trantit. Jucatorii parasisera stadionul culcati pe burta, intr-un autobuz aparent gol. Antrenorii, maseurii, rudele fotbalistilor, conducerea - toti se volatilizasera pentru a evita traditionalul cros in directia Triaj.
M-am trezit doar eu, in brate cu o enorma masina de scris interbelica, in mijlocul unei multimi furioase. Eram foarte putinul ce mai ramasese din angajatii clubului. Nervozitatea crestea, cineva trebuia totusi pedepsit pentru blat si niste pumni nodurosi au inceput sa-mi numere coastele. S-a auzit atunci vocea de stentor a lui nea Mincea: "Lasati-l, ba, nu vedeti ca e Scriitoru' ?" (tocmai imi lansasem, alaturi de Ilie Balaci, intr-o sala a Cailor Ferate plina ochi cu suporteri ai Rapidului, o carte de critica literara despre Emil Botta; o paranteza dedicata lui Radu Cosasu).

Pe jos de la Tarnaveni, la Bucuresti
Nea Mincea a fost legat de un Rapid irepetabil. Erau anii de "B" ca nouri lungi pe sesuri, deplasarile umilitoare la Plopeni si Mija, carnavalul de pe Republicii, Tira, Goanta si cu Gheara, epoletii de la Moreni si Victoria, promovarile, dar mai ales retrogradarile, Divertisii comentand la statia stadionului un meci de fotbal feminin, bazinul de inot fara apa, miile de suporteri care racneau "Cine ne-a bagat in B/Ceausescu, PCR" pana se golea tribuna oficiala, Rica tanar. Era un Rapid cu gust de ciocolata amaruie. Cine ar mai veni astazi pe jos de la Tirnaveni la Bucuresti pentru a sarbatori revenirea echipei in prima divizie?
Dupa caderea lui Ceausescu, Rapidul s-a intors in lumea buna, nea Mincea a capatat staif occidental si a fondat o Liga suporterilor. El a ramas, iar eu am plecat ca sa devin o forma fara fond: un rapidist de Internet. L-am intalnit ultima oara prin '91 cand, la tribuna a doua, i-am prezentat o jurnalista de la Granada Television din Manchester, fan inrait al lui "United". Nea Mincea a fost extrem de protocolar, i-a sarutat mana si i-a spus doar atat: "Best!" Fata a dedus ca era vorba de marele George.

Pun pariu ca vei auzi trambitele ingeresti
Ce sa mai scriu eu despre dumneata, nea Mincea? Te simt cum te ridici deasupra Giulestiului pana cand stadionul redevine Potcoava de altadata. Dai un ocol si-i auzi pe baieti strigand ca la sfarsitul meciurilor tari: "Murim, murim, si nu va parasim!" .Te mai uiti o data spre noi si, la cate lucruri bune ai facut in viata aia care nu mai e, pun pariu ca vei auzi trambitele ingeresti. Ca orice rapidist care stie de gluma chiar si cand e vorba de moarte sunt sigur ca, daca as fi pe aproape, m-ai intreba: "Scriitorule, o fi trompeta lu' nea Tudorica?"

Radu Calin Cristea (Gazeta Sporturilor)

rasheedkpenny
8th March 2006, 11:31
Lui Constantin Mincea
despre un suporter care nu poate veni la meciul din Grant

E frig? E frig şi acolo? Adevărat că nu ţi-ai pus geamuri. Pălărierul n-are pălării, croitorul n-are costume şi suporterul adevărat n-are zile să aştepte toate partidele echipei sale.

Oricum, n-ai fi acceptat nici mort să te îngroape într-un cavou cu sticlă pavăză pentru vînt. Cavoul e loja pămîntului. Naşpa! Tu ai stat mereu fie la tribuna întîi, fie la peluză. Cu burta ieşită în faţă, ai aşteptat ca Rapiduleţul să prindă Europa. Cînd colo, te trezeai niţel afumat, pupîndu-te cu şefii de gară pe la Roşiori sau Simeria.

Ai apucat doar cîteva partide şmechere, continentale. Şi alea mai mult cu echipe din Luxemburg, Andorra... Deh, turul 1 preliminar!

Mîine, la un an de cînd te-ai dus, Rapidul tău joacă mai sus decît a fost vreodată. Cu Hamburg, în "optimi", cine naiba ar fi crezut?! Tu eşti în peluza din Antiaeriană, hăt pe Calea Rahovei, şi nu poţi veni la meci. Da' dacă vei simţi cum oamenii se ridică în picioare şi bat ca nebunii să ştii că şi lor le e frig.

Trimite, te rugăm, Constantin Mincea, cîţiva porumbei jucători să se rostogolească în picaj peste ovalul din Giuleşti! Noi vom vedea ninsoare şi vom şti că eşti tu.

cf. gsp.ro

Sunchase
9th March 2006, 12:04
Si mie imi este tare dor de Mincea. Sincer.
Cind am repromovat, in urma cu douazeci si ceva de ani, mi-am cautat locul meu la tribuna a II-a. La fiecare meci disputat acasa de Goanta si compania, stateam in alta parte, pe bancile din lemn. Incercam sa ma apropii cit mai mult de personajul care, cu voce gijiita, ne indemna la lupta. Ma fascina. Stringeam fularul cumparat din Gara de Nord si imi promiteam mie ca, intr-o zi, am sa fiu ca el. Ce paradox! Nu visam sa port tricoul visiniu si sa inscriu niste goluri de poveste. Imi doream sa fiu si eu intre cei care bateau in tobe. Sa stau cu spatele la meci. Sa ascult cum vuieste tribuna la indemnul meu. Sa fiu mereu ragusit. Sa fiu de fapt al 12-lea jucator. Pentru ca asta a fost Mincea cu adevarat. Al 12-lea jucator! Culmea, fara sa vada meciurile, pentru ca avea propriile sale meciuri. Iar Mincea nu a pierdut nici un meci, construind cea mai frumoasa galerie din lume.
Mai tirziu, intr-o zi fierbinte de vara, stateam impreuna cu Mincea si priveam scaunele goale de la tribuna a II-a. Nu mai eram doar suporter, ci un umil slujbas al marelui Rapid. Mincea m-a sfatuit sa scriu o carte. O carte cu povesti din galerie, in care Mincea sa fi fost naratorul. Am dat din cap afirmativ. Numai ca timpul a trecut in prea mare viteza, iar Mincea a plecat putin. N-am apucat sa scriu cartea si am sa port povara regretelor. Credeam ca Mincea e nemuritor. Si chiar este. Undeva, in cer, se afla la aceeasi masa cu Baratki, Vintila, Dan Coe si Bugeanu. Le vorbeste ragusit. Dupa care toti aplauda. Acolo, jos, in fosta potcoava, Niculae a mai dat un gol.


www.forzarapid.ro (portilio) :ok: