iulian
18th January 2005, 16:20
Telefonul – ieri, azi, mâine
Cu toate că este un mijloc foarte comod de a comunica, el se poate transforma uluitor de repede într-o modalitate de supraveghere foarte eficientă care să permită celor ce interceptează convorbirile să deţină controlul prin informaţii.
Este deja banalizată imaginea care apare în mai toate filmele poliţiste, în care cineva cere supravegherea ilegală a unor telefoane şi uşurinţa cu care aceasta se poate face. Un alt fapt semnificativ este şi următorul: cu cât telefoanele devin mai performante din punct de vedere tehnic, cu atât posibilităţile de a fi utilizate în scopuri negative creşte; la telefoanele mobile mai apare, faţă de telefoanele fixe, şi influenţa radiaţiilor, sau faptul că ele pot fi folosite ca sursă de informaţie chiar şi când utilizatorii le ţin închise, posibilitatea ca persoana care utilizează telefonul să fie localizată mult mai precis şi mai rapid, etc.
Mersul – "amprentă" personală
Mark Nixon, un cercetător de la Universitatea Southampton din Marea Britanie, este unul dintre pionierii în domeniul unei tehnologii menită să identifice oamenii după modul cum se mişcă atunci când merg.
Motivul aparent pentru care se investeşte foarte mult în astfel de tehnologii este necesitatea unor sisteme de securitate mult mai eficiente care devine din ce în ce mai mare, odată cu declanşarea faimosului "război împotriva terorismului". Deoarece vechile modalităţi de identificare sunt depăşite de iscusinţa infractorilor de a le anula eficacitatea, mersul ar putea deveni noua "amprentă" personală.
Mark Nixon a declarat că primul care a avut această idee a fost de fapt Shakespeare, care scria în "Furtuna": "Juno apare, o recunosc după mers."
"Acum să vedem ce pot face computerele" a precizat Nixon. Acest proiect este finanţat dintr-un fond special oferit de Ministerul American al Apărării, după atentatele din 11 septembrie, pentru a încuraja cercetătorii în găsirea unor noi metode de identificare.
Teoria lui Nixon este simplă: fiecare persoană are un mod caracteristic de a se mişca, care este diferit de la caz la caz, dar care nu se schimbă chiar dacă individul merge încet, aleargă sau şchioapătă. Cercetătorii intenţionează să descompună mersul în mii de mişcări extrem de fine, pe care apoi să le transforme în coduri ce pot fi recunoscute de calculator. Programul realizat până în prezent are o precizie de 95%, însă Nixon a declarat că este doar începutul şi că deja a înregistrat o asemenea reuşită, în curând sistemul de identificare după mers va deveni infailibil.
Acest mijloc de identificare poate deveni un mod foarte eficient de supraveghere prin satelit, deoarece pentru a urmări o ersoană nu este nevoie ca aceasta să aibă asupra ei vreun emiţător sau alt gen de aparat.
Casa inteligentă
Americanii au inventat un sistem de supraveghere care "simte" tot ce face locatarul, chiar şi atunci când acesta clipeşte.
Americanul Jim Humphries este fericitul proprietar al unei astfel de case inteligente, prima de acest fel din lume. Este vorba de un experiment făcut într-un apartament obişnuit, însă dotat cu un sistem computerizat complex, care supraveghează locatarii din interior.
Sistemul este atât de avansat încât "îşi dă seama" când ceva "nu este în regulă" chiar înaintea proprietarului casei respective. De exemplu, acest sistem sesizează şi atunci când proprietarul îşi schimbă brusc obiceiurile culinare, în momentul în care îi este poftă şi mănâncă un aliment de care până atunci nu se atingea. Acest lucru ridică semne de întrebare asupra stării de sănătate a respectivei persoane. Sistemul poate sesiza de asemenea şi dacă locatarul casei şchioapătă uşor atunci când, de exemplu, se ridică din pat dimineaţa. Cu alte cuvinte, el "simte" absolut orice este în neregulă cu proprietarul, fie că e boală sau o afecţiune trecătoare.
Aici apare însa o problemă. Statisticile nu ne spun nimic despre posibilitatea ca aceste informaţii să fie preluate de către persoane sau instituţii care doresc să ştie absolut totul despre o anumită persoană sau familie.
Banii "vorbesc"
Bancnotele verzi, dolarii, poarta un motto: "Noi credem în Dumnezeu". O completare umoristică atribuită Agenţiei Naţionale de Securitate a SUA, organizaţie ultrasecretă care se ocupă cu interceptarea convorbirilor, sună cam aşa: "Pe ceilalţi îi monitorizăm". Gluma s-a transformat în realitate pentru că, de curând, bancnotele americane (dolar) si cele europene (euro) "vorbesc".
Etichetele de verificare pe bază de radiofrecvenţe (RFIDS) sunt elemente de siguranţă folosite peste tot în lume pentru a permite accesul în zonele securizate. Ele sunt, de asemenea, utilizate pentru etichetarea a tot felul de obiecte (produse alimentare, îmbracăminte, cărţi, etc) care nu pot fi scoase din magazine fără a fi in prealabil demagnetizate, altfel intrând în funcţiune sistemele de alarmă, ceea ce împiedică furturile din magazine.
În aceste noi condiţii fiecare obiect poate fi identificat individual, ceea ce le deosebeste de codurile de bare, care identifică doar grupuri de obiecte. În plus, RFIDS pot fi "citite" de la distanţă, fără a fi în raza vizuală a aparatului de "citit".
Ideea de a eticheta bancnotele ar avea avantajul că se împiedică astfel falsificarea lor şi se uşurează depistarea locului unde se află bancnota respectivă.
Componentele unei RFIDS sunt un microcip si o antenă foarte fină. Ele pot fi introduse în interiorul unei bancnote. Nu e nevoie de o microbaterie. Când eticheta e "interogată" de către un dispozitiv de citire operând pe o anumită radiofrecvenţă, antena captează o cantitate infimă de energie electromagnetică pe care o foloseşte pentru activarea microcipului. Eticheta transmite apoi dispozitivului de citire datele cuprinse în microcip.
Banca Centrală Europeană a introdus deja RFIDS în euro-bancnote, motivul aparent fiind eradicarea falsificărilor, dar care nu trebuie să ne inducă în eroare: adevăratul scop este controlul total asupra po****ţiei.
Nu se spune absolut nimic despre intimitatea persoanei, care este puternic lezată în aceste condiţii. Poliţiştii prea zeloşi sau alte cercuri secrete ar putea implica persoane inocente în tranzacţii suspecte pentru simplul motiv că, la un moment dat, au mani****t acele bancnote.
Pentru a vă convinge de existenţa RFIDS în bancnotele euro noi, vă propunem un experiment foarte simplu: puneţi o bancnotă în cuptorul cu microunde şi porniţi-l. Nu veţi avea de aşteptat decât foarte puţin pentru că microcipul RFIDS se va supraîncălzi şi va exploda. Evident, bancnota va fi găurită în acel loc: este vorba de îngusta bandă metalizată prezentă pe fiecare bancnotă. Acum ştiţi la ce foloseşte cu adevărat: ascunde microcipul RFIDS. Nu vă temeţi, explozia nu este periculoasă date fiind dimensiunile infime ale RFIDS. Doar că va trebui să vă duceţi apoi la bancă pentru a vă schimba bancnota distrusă cu una "întreagă". La urma urmei, oricine poate pune "din greşeală" o bancontă într-un cuptor cu microunde...
GPS – succes total
Despre Sistemul de Poziţionare Globală (GPS) a început să se vorbească pe larg în timpul războiului din Golf din 1991. Folosind dispozitive de mână, fabricate în serie, trupele americane si cele aliate au reuşit să-şi stabilească poziţia în deşertul irakian cu o precizie stupefiantă.
De atunci, tehologia GPS a intrat în viaţa de zi cu zi. Astăzi e aplicată în activităţi diverse, ca localizarea poziţiei unui automobil închiriat prin păienjenişul de străzi din jurul unei metropole. Tehnologia este folosită pentru a afla în ce punct al unei străzi se află o anumită maşină sau să localizeze pe câmp tractoarele care se deplasează fără conducător.
Devenită o industrie globală în valoare de 12 miliarde de dolari, GPS este un exemplu de inovaţie care se quot;auto-reproduce": pe măsură ce se îmbunătăţeşte, este introdusă în tot mai multe domenii de activitate care ajung să fie foarte uşor controlate, iar informaţii foarte diverse de pe arii imense pot fi uşor centralizate în mâna unui singur utilizator.
Pierderea libertăţii
Ceea ce este caracteristic tuturor acestor noi invenţii este că ele permit un control extraordinar de precis, care se extinde pe o arie din ce în ce mai mare, şi care poate fi realizat dintr-un singur loc. Utilizatorul unor astfel de sisteme de supraveghere nu are nici-un fel de control , el neavând posibilitatea de a şti cine beneficiază de informaţiile furnizate de aceste sisteme.
Toate aceste tehnologii sunt prezentate ca mijloace de a spori securitatea, sau de a crea noi facilităţi, toate au însă drept consecinţă pierderea intimităţii utilizatorului, sau mai bine spus, a libertăţii sale.
http://aim.active.ws/?a=63
Cu toate că este un mijloc foarte comod de a comunica, el se poate transforma uluitor de repede într-o modalitate de supraveghere foarte eficientă care să permită celor ce interceptează convorbirile să deţină controlul prin informaţii.
Este deja banalizată imaginea care apare în mai toate filmele poliţiste, în care cineva cere supravegherea ilegală a unor telefoane şi uşurinţa cu care aceasta se poate face. Un alt fapt semnificativ este şi următorul: cu cât telefoanele devin mai performante din punct de vedere tehnic, cu atât posibilităţile de a fi utilizate în scopuri negative creşte; la telefoanele mobile mai apare, faţă de telefoanele fixe, şi influenţa radiaţiilor, sau faptul că ele pot fi folosite ca sursă de informaţie chiar şi când utilizatorii le ţin închise, posibilitatea ca persoana care utilizează telefonul să fie localizată mult mai precis şi mai rapid, etc.
Mersul – "amprentă" personală
Mark Nixon, un cercetător de la Universitatea Southampton din Marea Britanie, este unul dintre pionierii în domeniul unei tehnologii menită să identifice oamenii după modul cum se mişcă atunci când merg.
Motivul aparent pentru care se investeşte foarte mult în astfel de tehnologii este necesitatea unor sisteme de securitate mult mai eficiente care devine din ce în ce mai mare, odată cu declanşarea faimosului "război împotriva terorismului". Deoarece vechile modalităţi de identificare sunt depăşite de iscusinţa infractorilor de a le anula eficacitatea, mersul ar putea deveni noua "amprentă" personală.
Mark Nixon a declarat că primul care a avut această idee a fost de fapt Shakespeare, care scria în "Furtuna": "Juno apare, o recunosc după mers."
"Acum să vedem ce pot face computerele" a precizat Nixon. Acest proiect este finanţat dintr-un fond special oferit de Ministerul American al Apărării, după atentatele din 11 septembrie, pentru a încuraja cercetătorii în găsirea unor noi metode de identificare.
Teoria lui Nixon este simplă: fiecare persoană are un mod caracteristic de a se mişca, care este diferit de la caz la caz, dar care nu se schimbă chiar dacă individul merge încet, aleargă sau şchioapătă. Cercetătorii intenţionează să descompună mersul în mii de mişcări extrem de fine, pe care apoi să le transforme în coduri ce pot fi recunoscute de calculator. Programul realizat până în prezent are o precizie de 95%, însă Nixon a declarat că este doar începutul şi că deja a înregistrat o asemenea reuşită, în curând sistemul de identificare după mers va deveni infailibil.
Acest mijloc de identificare poate deveni un mod foarte eficient de supraveghere prin satelit, deoarece pentru a urmări o ersoană nu este nevoie ca aceasta să aibă asupra ei vreun emiţător sau alt gen de aparat.
Casa inteligentă
Americanii au inventat un sistem de supraveghere care "simte" tot ce face locatarul, chiar şi atunci când acesta clipeşte.
Americanul Jim Humphries este fericitul proprietar al unei astfel de case inteligente, prima de acest fel din lume. Este vorba de un experiment făcut într-un apartament obişnuit, însă dotat cu un sistem computerizat complex, care supraveghează locatarii din interior.
Sistemul este atât de avansat încât "îşi dă seama" când ceva "nu este în regulă" chiar înaintea proprietarului casei respective. De exemplu, acest sistem sesizează şi atunci când proprietarul îşi schimbă brusc obiceiurile culinare, în momentul în care îi este poftă şi mănâncă un aliment de care până atunci nu se atingea. Acest lucru ridică semne de întrebare asupra stării de sănătate a respectivei persoane. Sistemul poate sesiza de asemenea şi dacă locatarul casei şchioapătă uşor atunci când, de exemplu, se ridică din pat dimineaţa. Cu alte cuvinte, el "simte" absolut orice este în neregulă cu proprietarul, fie că e boală sau o afecţiune trecătoare.
Aici apare însa o problemă. Statisticile nu ne spun nimic despre posibilitatea ca aceste informaţii să fie preluate de către persoane sau instituţii care doresc să ştie absolut totul despre o anumită persoană sau familie.
Banii "vorbesc"
Bancnotele verzi, dolarii, poarta un motto: "Noi credem în Dumnezeu". O completare umoristică atribuită Agenţiei Naţionale de Securitate a SUA, organizaţie ultrasecretă care se ocupă cu interceptarea convorbirilor, sună cam aşa: "Pe ceilalţi îi monitorizăm". Gluma s-a transformat în realitate pentru că, de curând, bancnotele americane (dolar) si cele europene (euro) "vorbesc".
Etichetele de verificare pe bază de radiofrecvenţe (RFIDS) sunt elemente de siguranţă folosite peste tot în lume pentru a permite accesul în zonele securizate. Ele sunt, de asemenea, utilizate pentru etichetarea a tot felul de obiecte (produse alimentare, îmbracăminte, cărţi, etc) care nu pot fi scoase din magazine fără a fi in prealabil demagnetizate, altfel intrând în funcţiune sistemele de alarmă, ceea ce împiedică furturile din magazine.
În aceste noi condiţii fiecare obiect poate fi identificat individual, ceea ce le deosebeste de codurile de bare, care identifică doar grupuri de obiecte. În plus, RFIDS pot fi "citite" de la distanţă, fără a fi în raza vizuală a aparatului de "citit".
Ideea de a eticheta bancnotele ar avea avantajul că se împiedică astfel falsificarea lor şi se uşurează depistarea locului unde se află bancnota respectivă.
Componentele unei RFIDS sunt un microcip si o antenă foarte fină. Ele pot fi introduse în interiorul unei bancnote. Nu e nevoie de o microbaterie. Când eticheta e "interogată" de către un dispozitiv de citire operând pe o anumită radiofrecvenţă, antena captează o cantitate infimă de energie electromagnetică pe care o foloseşte pentru activarea microcipului. Eticheta transmite apoi dispozitivului de citire datele cuprinse în microcip.
Banca Centrală Europeană a introdus deja RFIDS în euro-bancnote, motivul aparent fiind eradicarea falsificărilor, dar care nu trebuie să ne inducă în eroare: adevăratul scop este controlul total asupra po****ţiei.
Nu se spune absolut nimic despre intimitatea persoanei, care este puternic lezată în aceste condiţii. Poliţiştii prea zeloşi sau alte cercuri secrete ar putea implica persoane inocente în tranzacţii suspecte pentru simplul motiv că, la un moment dat, au mani****t acele bancnote.
Pentru a vă convinge de existenţa RFIDS în bancnotele euro noi, vă propunem un experiment foarte simplu: puneţi o bancnotă în cuptorul cu microunde şi porniţi-l. Nu veţi avea de aşteptat decât foarte puţin pentru că microcipul RFIDS se va supraîncălzi şi va exploda. Evident, bancnota va fi găurită în acel loc: este vorba de îngusta bandă metalizată prezentă pe fiecare bancnotă. Acum ştiţi la ce foloseşte cu adevărat: ascunde microcipul RFIDS. Nu vă temeţi, explozia nu este periculoasă date fiind dimensiunile infime ale RFIDS. Doar că va trebui să vă duceţi apoi la bancă pentru a vă schimba bancnota distrusă cu una "întreagă". La urma urmei, oricine poate pune "din greşeală" o bancontă într-un cuptor cu microunde...
GPS – succes total
Despre Sistemul de Poziţionare Globală (GPS) a început să se vorbească pe larg în timpul războiului din Golf din 1991. Folosind dispozitive de mână, fabricate în serie, trupele americane si cele aliate au reuşit să-şi stabilească poziţia în deşertul irakian cu o precizie stupefiantă.
De atunci, tehologia GPS a intrat în viaţa de zi cu zi. Astăzi e aplicată în activităţi diverse, ca localizarea poziţiei unui automobil închiriat prin păienjenişul de străzi din jurul unei metropole. Tehnologia este folosită pentru a afla în ce punct al unei străzi se află o anumită maşină sau să localizeze pe câmp tractoarele care se deplasează fără conducător.
Devenită o industrie globală în valoare de 12 miliarde de dolari, GPS este un exemplu de inovaţie care se quot;auto-reproduce": pe măsură ce se îmbunătăţeşte, este introdusă în tot mai multe domenii de activitate care ajung să fie foarte uşor controlate, iar informaţii foarte diverse de pe arii imense pot fi uşor centralizate în mâna unui singur utilizator.
Pierderea libertăţii
Ceea ce este caracteristic tuturor acestor noi invenţii este că ele permit un control extraordinar de precis, care se extinde pe o arie din ce în ce mai mare, şi care poate fi realizat dintr-un singur loc. Utilizatorul unor astfel de sisteme de supraveghere nu are nici-un fel de control , el neavând posibilitatea de a şti cine beneficiază de informaţiile furnizate de aceste sisteme.
Toate aceste tehnologii sunt prezentate ca mijloace de a spori securitatea, sau de a crea noi facilităţi, toate au însă drept consecinţă pierderea intimităţii utilizatorului, sau mai bine spus, a libertăţii sale.
http://aim.active.ws/?a=63