Super Steaua - Castigatoarea Cupei Campionilor Europeni

[Saber Rider]

Avand in vedere ca cea mai mare performanta a Stelei a fost castigarea Cupei Campionilor Europeni in 1986, m-am gandit ca acest forum al Stelei este incomplet fara existenta unui thread cu acest subiect, al celei mai mari performante a unei echipe de fotbal din Romania.

Voi include aici date si unele citate din cartea "Super Steaua - Adevarata poveste a castigarii Cupei Campionilor Europeni" scrisa de Andrei Vochin, si aparuta la editura ProSport in anul 2001.
Si chiar va recomand voua, toti stelistilor, sa incercati sa faceti rost de aceasta carte, pentru ca mie mi se pare una indispensabila pentru cunoasterea mai detaliata a acestei performante, si mai ales cum s-a ajuns la aceasta, incepand cu aducerea de jucatori de la inceputul anilor 80 si formarea faimoasei echipe care avea sa cucereasca titlul suprem din Europa la nivel de cluburi.



Pentru edificare, iata prefata acestei carti, scrisa de Catalin Tolontan, pe vremea aceea la ProSport :

"
Istorie fara fard
Aceasta carte vorbeste despre glorie intr-un fel care va va tulbura. Pana la Andrei Vochin, castigarea Cupei Campionilor de catre Steaua era un prilej de elogii tocite, de fapte arhicunoscute si de fraze transformate in lozinci.
"Super Steaua" pune punct sabloanelor. E o carte incomoda, chiar si pentru stelisti. Dar ea trebuie citita nu doar de suporterii marii echipe de la Sevilla, ci de toti aceia care vor sa inteleaga istoria si actualitatea fotbalului romanesc.
Pentru ca, pana la urma, asta este remarcabil in carte. Personaje de prim-plan si in zilele noastre, Padureanu, Ienei, Lucescu, Dragomir, Piturca, Iordanescu, Dinu sau Boloni se intersecteaza, isi disputa intaietatea, sunt demni sau slugarnici, curajosi sau lasi, fac bine, fac rau, cad, se ridica, aranjeaza meciuri si cumpara arbitri, totul intr-o formidabila imagine nefardata a fotbalului.
Veti fi uimiti sa vedeti ca au ramas aceiasi. Veti tresari la aflarea unor informatii pe care nu le stiati decat din folclorul stadioanelor sau despre care n-ati auzit niciodata. Veti fi curiosi, ametiti, satui, bucurosi si indignati. Iar spre zori, cand veti adormi storsi, deasupra patulu vor pluti mandria si mirarea ca victoria Stelei a fost aievea, miracol intr-o tara si un fotbal unde, dupa 15 ani, parca nimic nu s-a schimbat. "

[Saber Rider]

Cupa Campionilor Europeni, editia 1985 – 1986




Turul 1


Miercuri, 18 septembrie 1985, Vejle (Danemarca)

Vejle BK – Steaua = 1 – 1 (0 – 0) Barnett (69), Radu II (89)

Vejle BK: A.Nielsen – Sivebaek, Sorensen, Eg Gert, Larsen – Simonsen, Bertelssen, Bakholt (72, Ravn), Hansen – Barnett, O.Nilsen (85, Andersen).
Antrenor Pol Erich Beck.

Steaua: Duckadam – Iovan, Belodedici, Bumbescu, Barbulescu – Balint, Stoica, Boloni, Majearu (72, Radu II) – Lacatus, Piturca.
Antrenor Emerich Ienei.



Miercuri, 2 octombrie 1985, Bucuresti

Steaua – Vejle BK = 4 – 1 (2 – 1) Piturca (8), Boloni (34), Simonsen (37), Balint (51), Stoica (74)

Steaua: Duckadam – Iovan, Belodedici, Bumbescu, Barbulescu – Balint, Stoica, Boloni, Majearu (71, Balan) – Lacatus (80, Radu II), Piturca.
Antrenor Emerich Ienei.

Vejle BK: A.Nielsen – Sivebaek, Sorensen, Eg Gert, Larsen – Simonsen, Bertelssen (65, Ravn), Bakholt, Hansen – Barnett, O.Nilsen (76, Andersen).
Antrenor Pol Erich Beck.


Celelalte jocuri din Turul 1:

IFK Goteborg (Suedia) – Trakia Plovdiv (Bulgaria) 3 – 2, 2 – 1
Dynamo Berlin (RDG) – Austria Viena (Austria) 0 – 2, 1 – 2
Bordeaux (Franta) – Fenerbahce (Turcia) 2 – 3, 0 – 0
Gornik Zabrze (Polonia) – Bayern Munchen (RFG) 1 – 2, 1 – 4
FC Porto (Portugalia) – Ajax Amsterdam (Olanda) 2 – 0, 0 – 0
Sparta Praga (Cehoslovacia) – FC Barcelona (Spania) 1 – 2, 1 – 0
Jeunesse d’Esch (Luxemburg) – Juventus Torino (Italia) 0 – 5, 1 – 4
Akranes (Islanda) – FC Aberdeen (Scotia) 1 – 3, 1 – 4
Linfield (Irlanda de Nord) – Servette Geneva (Elvetia) 2 – 2, 1 – 2
Zenit Leningrad (URSS) – Vaalerengen (Norvegia) 2 – 0, 2 – 0
Rabat Ajax (Malta) – Omonia Nicosia (Cipru) 0 – 5, 0 – 5
Kuusysi Lahti (Finlanda) – Sarajevo (Iugoslavia) 2 – 1, 2 – 1
Honved (Ungaria) – Shamrock Rovers (Irlanda) 2 – 0, 3 – 1
Verona (Italia) – PAOK Salonic (Grecia) 3 – 1, 2 – 1
Anderlecht (Belgia) – calificata direct in Turul 2




Turul 2


Miercuri, 23 octombrie 1985, Budapesta (Ungaria)

Honved – Steaua = 1 – 0 (0 – 0) Detari (34)

Honved: Andrusch – Sallay (70, Kerepeczki), Sikesdi, Dozsa, Cseh – Gyimesi, Fitos, Detari – Bodonyi (86, Laszlo), Dajka, Kovacs.
Antrenor Imre Komora

Steaua: Duckadam – Iovan, Belodedici, Bumbescu, Barbulescu – Balint, Stoica, Boloni, Majearu – Lacatus (64, Radu II), Piturca.
Antrenor Emerich Ienei.



Miercuri, 6 noiembrie 1985, Bucuresti

Steaua – Honved = 4 – 1 (2 – 0) Piturca (1), Lacatus (35), Barbulescu (46), Majearu (52 – 11m), Detari (64 – 11m)

Steaua: Duckadam – Iovan, Belodedici, Bumbescu, Barbulescu – Balint, Stoica (88, Balan), Boloni, Majearu (88, Radu II) – Lacatus, Piturca.
Antrenor Emerich Ienei.

Honved: Andrusch – Sallay (57, Kerepeczki), Dozsa (37, Gyimesi), Garaba, Cseh – Sikesdi, Fitos, Detari – Bodonyi, Dajka, Kovacs.
Antrenor Imre Komora.


Celelalte jocuri din Turul 2:

Anderlecht (Belgia) – Omonia Nicosia (Cipru) 1 – 0, 3 – 1
FC Barcelona (Spania) – FC Porto (Portugalia) 2 – 0, 1 – 3
Bayern Munchen (RFG) – Austria Viena (Austria) 4 – 2, 3 – 3
IFK Goteborg (Suedia) – Fenerbahce (Turcia) 4 – 0, 1 – 2
Verona (Italia) – Juventus Torino (Italia) 0 – 0, 0 – 2
Zenit Leningrad (URSS) – Kuusysi Lahti (Finlanda) 2 – 1, 1 – 3
Servette Geneva (Elvetia) – FC Aberdeen (Scotia) 0 – 0, 0 – 1




Turul 3


Miercuri, 5 martie 1986, Bucuresti

Steaua – Kuusysi Lahti = 0 – 0

Steaua: Duckadam – Iovan, Belodedici, Bumbescu, Barbulescu – Balan, Stoica, Boloni, Majearu (78, Radu II) – Balint, Piturca.
Antrenor Emerich Ienei.

Kuusysi Lahti: Korhonen – Hanikainen, Pekonen, Jantti, Remes – Rinne, Annunen, Tiainen (58, Nordman), Hudd – Carroll, Kaivonurmi (79, Puhakainen).
Antrenor Keijo Voutilainen.



Miercuri, 19 martie 1986, Helsinki (Finlanda)

Kuusysi Lahti – Steaua = 0 – 1 Piturca (86)

Kuusysi Lahti: Korhonen – Rinne, Hanikainen, Pekonen, Remes – Annunen, Tiainen, Hudd, Carroll – Kaivonurmi (87, Puhakainen), Nordman.
Antrenor Keijo Voutilanien.

Steaua: Duckadam – Iovan, Belodedici, Bumbescu, Barbulescu – Balint, Stoica, Boloni, Majearu (57, Balan) – Lacatus, Piturca (89, Radu II).
Antrenor Emerich Ienei.


Celelalte jocuri din Turul 3:

FC Barcelona (Spania) – Juventus Torino (Italia) 1 – 0, 1 – 1
Bayern Munchen (RFG) – Anderlecht (Belgia) 2 – 1, 0 – 2
FC Aberdeen (Scotia) – IFK Goteborg (Suedia) 2 – 2, 0 – 0

[Saber Rider]

Semifinala


Miercuri, 2 aprilie 1986, Bruxelles (Belgia)

Anderlecht – Steaua = 1 – 0 (0 – 0) Scifo (76)

Anderlecht: Vekeman – Demol, Peruzovici, Olsen, Andersen – Frimann, Vandereycken, Scifo, Vercauteren (38, Grun) – Lozano, Van den Bergh (86, Gudjohnson).
Antrenor Arie Haan.

Steaua: Duckadam – Iovan, Belodedici, Bumbescu, Barbulescu – Balint (81, Pistol), Stoica, Boloni, Majearu (77, Balan) – Lacatus, Piturca.
Antrenor Emerich Ienei.



Miercuri, 16 aprilie 1986, Bucuresti

Steaua – Anderlecht = 3 – 0 (2 – 0) Piturca (4, 74), Balint (23)

Steaua: Duckadam – Iovan, Belodedici, Bumbescu, Barbulescu (89, Weissenbacher) – Balan, Stoica, Boloni, Balint (87, Radu II) – Lacatus, Piturca.
Antrenor Emerich Ienei.

Anderlecht: Vekeman – Grun, Peruzovici (74, Demol), Olsen, Andersen – Frimann, Vandereycken, Scifo, Vercauteren – Lozano, Van den Bergh.
Antrenor Arie Haan.


Cealalta semifinala:

IFK Goteborg (Suedia) – FC Barcelona (Spania) 3 – 0, 0 – 3, 4 – 5 (11m)




FINALA


Miercuri, 7 mai 1986, Sevilla (Spania)

Steaua – FC Barcelona = 0 – 0 (0 – 0), 0 – 0, 2 – 0 (11m) Au marcat: Lacatus, Balint
Au ratat: Majearu, Boloni – Alesanco, Pedrazza, Pichi, Alonso, Marcos

Steaua: Duckadam – Iovan, Belodedici, Bumbescu, Barbulescu – Balan (73, Iordanescu), Balint, Boloni, Majearu – Lacatus, Piturca (112, Radu II).
Antrenor Emerich Ienei.

FC Barcelona: Urruti – Gerardo, Miguelli, Alesanco, Julio Alberto – Victor, Schuster (84, Moratalla), Marcos, Pedrazza – Archibald (111, Pichi Alonso), Carrasco.
Antrenor Terry Venables.

[Saber Rider]

"Ramaneam dupa antrenament cu baietii pentru serii de penaltyuri si pariam pe o bere sau pe un suc. Nu-mi amintesc sa fi dat eu prea multe, in schimb am baut de la ei ani buni. Erau cam suparati ca pierdeau aproape de fiecare data, dar dupa Sevilla cred ca au realizat ca investisera intr-o afacere profitabila."

Helmuth Duckadam
Perioada de convalescenta dupa operatia suferita la brat s-a prelungit suficient de mult pentru a-l scoate pe „Eroul de la Sevilla” din circuitul marii perfomante. In 1987, Ilie Ceausescu a decis sa-l scoata din randul armatei pentru ca nu mai producea nimic. „Norocul meu s-a numit generalul Coman, care a intervenit si mi-a gasit un post la Arad”, spune Duckadam. In ciuda recomandarii profesorului Cindea de a nu mai relua activitatea, riscurile fiind enorme, Helmuth n-a putut sta departe de gazon. A mai jucat intre 1989 – 1992 la Vagonul Arad si CPL Arad, transformandu-se pentru o scurta perioada intr-un factotum: portar, antrenor si conducator in acelasi timp. Si-a pastrat obieciul de a enerva atacantii carora le-a mai aparat cateva lovituri de la 11 metri. De 6 ani este maior la Vama Nadlac, iar in prezent si-a depus dosarul pentru a iesi la pensie pe caz de boala.
A cucerit Cupa Campionilor Europeni. A castigat doua titluri si o Cupa a Romaniei, toate cu Steaua. A intrat in Cartea Recordurilor pentru cele 4 penaltyuri aparate la Sevilla. A jucat doua meciuri in prima reprezentativa, doua in selectionata B si 4 la „tineret”. A fost desemnat cel mai bun fotbalist al Romaniei in anul 1986.






"Ala care mi-a dat Cupa avea o fata de parca-i murise cineva. Festivitatea n-a durat mai mult de doua-trei minute. Apoi, la banchetul nostru de la hotel parca eram la nunta. Nu stiam nici sa ne bucuram. De fapt, la inceput nu realizam, iar dupa cateva ore ni se parea firesc ca am castigat. Abia la sosirea acasa, cand am vazut marea aia de lume de la aeroport care se omora efectiv pentru garoafele pe care le aruncam, ne-am dat seama ce mare lucru realizaseram."

Stefan Iovan
A ramas in Ghencea pana in 1990, dupa care s-a transferat in Anglia, la Brighton, o echipa de liga a doua. In 1992 s-a reintors la Steaua, dar dupa o perioada de timp a fost exclus din lot si a plecat la Rapid, echipa la care a jucat pana in 1995 si cu care a prins un loc de cupa europeana. Campionatul '95 – '96 l-a gasit la Electroputere Craiova, iar turul urmatorului la CSM Resita. In iarna lui '97, cand Marcel Puscas a devenit seful sectiei de fotbal a clubului, Iovan a fost numit antrenor in cadrul Centrului de Copii si Juniori Steaua.
A cucerit Cupa Campionilor Europeni si SuperCupa Europei. A castigat 6 titluri si 4 Cupe ale Romaniei, toate cu Steaua. A jucat de 35 de ori in prima reprezentativa pentru care a marcat de 3 ori. A evoluat de 12 ori in Nationala de tineret. In prezent este unul din secunzii lui Victor Piturca la prima echipa a Stelei.






"Mi-era teama in primele minute ale finalei. Cei de la Barcelona incepusera tare, dar treptat au dat inapoi. A fost un moment din care mi-am dat seama ca nu mai putem pierde niciodata acel meci. Sa fi fost pe la jumatatea reprizei secunde, la un corner la poarta noastra. In clipele cand imi cautam omul pe care sa-l iau in marcaj, le-am surprins chipurile lui Victor, Schuster si Archibald. Aveau niste fete de oameni speriati, deznadajduiti. In acel moment mi-am zis ca va fi seara noastra."

Miodrag Belodedici
In ianuarie 1989 a emigrat in Iugoslavia fara acordul statului roman. A stat un an suspendat, dupa care a revenit pe gazon sub tricoul formatiei Steaua Rosie Belgrad, cu care in 1991 a castigat, tot la penaltyuri, Cupa Campionilor Europeni. A devenit astfel primul om din lume care cucerea acest trofeu cu doua echipe diferite. Intre 1992 si 1994 joaca in Spania la Valencia, sezonul urmator pleaca la Real Valladolid, iar din 1995, timp de un an, evolueaza la Villareal. Intre 1996 si 1998 traverseaza Oceanul Atlantic pentru a se transfera la echipa mexicana Atlante Ciudad de Mexico. In 1992 a revenit si in echipa Nationala a Romaniei cu care a participat la Campionatul Mondial din SUA '94 si la Europenele din Anglia '96 si Belgia – Olanda 2000.
A cucerit de doua ori Cupa Campionilor Europeni (Steaua si Steaua Rosie Belgrad), o data SuperCupa Europei (Steaua), o data Cupa Intercontinentala (Steaua Rosie Belgrad). A castigat 5 campionate si 4 Cupe ale Romaniei cu Steaua, 3 titluri cu Steaua Rosie si unul cu Atlante Ciudad de Mexico. A jucat de 55 de ori pentru Nationala Romaniei, pentru care a marcat de 5 ori. Are 16 prezente in reprezentativa de tineret, un gol inscris, si 3 meciuri la olimpici. Din 1998 si pana azi, evolueaza libero in prima echipa a Stelei.

[Saber Rider]

"Pana la anuntarea echipelor n-am fost sigur ce adversar voi avea de marcat. Spaniolii facusera mare tevatura cu Archibald, care fusese accidentat. Azi scria in ziare ca e refacut, maine ca nu. Pana la urma a intrat. Noi, oricum, jucam in zona si eu il luam in primire pe cel care ajungea in preajma mea. E adevarat ca Archibald a venit cel mai des. Alerga foarte mult, era periculos, dar m-am prins imediat ca e fricos. I-am pus cateva capace in primele minute si am reglat conturile. Dupa aia a inceput sa treaca mai rar pe la baiatu', iar in a doua repriza l-a si schimbat."

Adrian Bumbescu
A ramas la Steaua pana in 1992, cand s-a transferat pentru 3 sezoane la divizionara B Steaua Mizil. Din 1997, la initiativa lui Marcel Puscas, a inceput activitatea de antrenor in cadrul centrului de copii si juniori al clubului din Ghencea.
A cucerit Cupa Campionilor Europeni si SuperCupa Europei cu Steaua. A castigat 5 titluri si 3 Cupe ale Romaniei cu Steaua, un titlu cu Universitatea Craiova, un titlu si o Cupa a Romaniei cu Dinamo. A jucat de 15 ori pentru prima reprezentativa si a marcat un gol. Are 7 jocuri in nationala de tineret si 3 la olimpici. In prezent este antrenor la Steaua, unde pregateste grupa copiilor nascuti in 1987.






"La revenirea in tara toata lumea m-a intrebat de ce nu m-am dus si eu sa-l imbratisez pe Duckadam dupa ultimul penalty aparat si m-am napustit la masa pe care se afla trofeul. Televiziunea surprinsese bine imaginea aceea. Am ramas mut. Pai ce, eu mersesem la Sevilla sa-l iau pe Duckadam sau sa iau Cupa ?"

Ilie Barbulescu
In vara lui 1987 s-a transferat de la Steaua la Petrolul Ploiesti, unde a jucat numai un tur. Din ianuarie 1988 evolueaza la FC Arges, sezonul '88 – '89 il gaseste la Dacia Pitesti, iar apoi pleaca la Mangalia, unde joaca pana in 1991 si antreneaza pana in 1992. Se intoarce la Pitesti, fiind cooptat in Centrul de Copii si Juniori al clubului din Trivale.
A cucerit Cupa Campionilor Europeni si SuperCupa Europei. A castigat 3 campionate si doua Cupe ale Romaniei, toate cu Steaua, si un titlu cu FC Arges. A evoluat de 5 ori in prima reprezentativa, o data in echipa B, de 9 ori la olimpici, pentru care a marcat 2 goluri, si de 17 ori la tineret, unde a inscris o data. In prezent se ocupa, impreuna cu Mihai Ianovschi, de echipa de tineret a lui FC Arges.






"Loti si Tudorel au format creierul acelei echipe. Noi, cei tineri, eram niste nazdravani. Ei gandeau pentru toti. Ei dadeau tonul in atac, ei spuneau cand sa ne aparam, iar in afara terenului erau niste profesionisti desarvasiti."

Gavril Pele Balint
La inceputul sezonului '90 – '91 a onorat oferta clubului spaniol de prima liga Real Burgos, unde a ramas pana in 1993. Din pricina unei accidentari la genunchi a fost nevoit sa renunte la activitate, primind o pensie din partea gruparii iberice. Pana in 1994 a lucrat ca director sportiv al FRF, iar apoi a fost secundul lui Anghel Iordanescu la echipa nationala calificata la turneele finale ale CE '96 si CM '98. A debutat ca antrenor principal la FC Bihor in 1999 si a continuat sezonul urmator tot in divizia B, la Sportul Studentesc. Pe perioada turneului final al Europenelor din Belgia – Olanda a fost unul dintre secunzii lui Emerich Ienei.
A cucerit Cupa Campionilor Europeni si SuperCupa Europei. A castigat 5 titluri de campion si 4 Cupe ale Romaniei, toate cu Steaua. Golgeter al campionatului intern cu 19 goluri marcate in editia 1989 – 1990. A participat cu nationala Romaniei la turneul final al CM Italia '90. A jucat in prima reprezentativa 34 de meciuri in care a marcat de 14 ori. Are 13 meciuri si doua goluri la selectionata de tineret, 8 jocuri si 4 goluri pentru olimpici si o intalnire in echipa B a Romaniei. A fost medaliat cu bronz al Campionatelor Mondiale din Australia 1981. Ca antrenor secund, in 2000, a cucerit Supercupa Europei cu Galatasaray. Din vara anului trecut si pana in prezent este secundul lui Mircea Lucescu la conducerea tehnica a formatiei turce Galatasaray Istanbul.

[Saber Rider]

"La vremea respectiva, noi jucam cel mai modern fotbal din lume. Cu mult peste ce se vedea pe stadioanele de pretutindeni. Aveam o echipa de jucatori unul si unul, fiecre, pe postul lui, era o piesa aparte. Poate cei tineri vor zambi, dar, dupa parerea mea, Miti Majearu, de exemplu, a fost un jucator mai mare ca David Beckham."

Ladislau Boloni
In toamna lui 1987 s-a transferat la divizionara B belgiana Racing Jet Bruxelles, unde a evoluat pana in 1989. A continuat in Franta, un an la US Creteil si inca doi, intre 1990 si 1992, la US Orleans. A absolvit cursurile Scolii de Antrenori de la Clairefontaine, iar in sezonul '93 – '94 s-a ocupat de pregatirea echipei de tineret a clubului francez AS Nancy – Lorraine. A fost numit apoi antrenor principal al acestei formatii in 1994, la care a ramas pana in 2000, timp in care echipa a jucat doua sezoane in prima liga si trei in Division 2.
A cucerit Cupa Campionilor Europeni si SuperCupa Europei. A castigat 4 titluri si doua Cupe ale Romaniei, toate cu Steaua. A fost declarat cel mai bun fotbalist al tarii in anii 1977 si 1983. A participat cu nationala Romaniei la turneul final al Europenelor din Franta 1984. A jucat pentru prima reprezentativa 108 meciuri, pentru care a marcat 25 de goluri. A evoluat de 13 ori in selectionata de tineret si o data in echipa B. In prezent este selectionerul echipei nationale a Romaniei.






"Ceea ce am realizat noi in '86 ar fi putut sta si la indemana celor de la Dinamo in Cupa Cupelor sau in Cupa UEFA. Reusisera sa inchege o echipa extraordinara. Au pacatuit insa cu "dinamoviadele" alea cu Victoria, Morenii si altii ca ei, care mimau jocul. Acceptand asa ceva, Lucescu si-a furat singur caciula, pentru ca la ora confruntarilor adevarate fotbalistii lui n-au mai stiut care le e valoarea."

Tudorel Stoica
A plecat de la Steaua dupa ce a jucat a doua finala a Cupei Campionilor, cu AC Milan, in 1989, pentru a evolua un an in Franta la RC Lens. S-a intors in Ghencea si a mai disputat un meci in sezonul '90 – '91, dupa care a devenit, in doua randuri, secundul lui Emeric Ienei la conducerea echipei. Din 1996 a plecat impreuna cu fiul sau in Belgia, la Anderlecht Bruxelles. Intre 1998 – 2000 a fost principalul reprezentativei de tineret a Romaniei.
A castigat 7 titluri si 4 Cupe ale Romaniei, toate cu Steaua. A evoluat de 15 ori in prima reprezentativa, de 5 ori in echipa B si de doua ori in selectionata de tineret. Ca antrenor secund la Steaua a castigat titlul de campion in 1994 alaturi de Emeric Ienei. In prezent lucreaza pentru clubul Anderlecht ca prospector – observator pentru copii si juniori, ocupandu-se si de echipa de tineret a gruparii din Bruxelles.






"Eu am prins si perioada mai proasta a Stelei si mi-am dat seama ca performanta a venit abia in momentul in care s-a terminat cu vanzoleala jucatorilor si a antrenorilor. Dupa ce s-a format echipa, ajunseseram sa ne intelegem din semne. Chiar daca eram putini in lot, puteam suplini eventualele absente pe posturi. Eu, de exemplu, jucam orice de la mijloc in sus. Imi mai spunea nea Imi sa vin si-n aparare, dar de multe ori nu o faceam. Imi ziceam de fiecare data ca fundasul trebuie sa se tina scai de mine, si-l faceam sa priceapa ca nu-i bine pentru el sa se aventureze ca sa nu aiba vreo surpriza."

Mihail Majearu
La finalul sezonului 1987 – 1988 pleaca pentru doi ani la Inter Sibiu. Intre 1990 si 1991 joaca pentru formatia greaca de prima liga Panahaiki Patra, dupa care revine in tara la Inter Sibiu, unde ramane pana in 1994. Se transfera pentru un an la Gloria Bistrita, iar in sezonul urmator joaca turul la Corvinul Hunedoara si returul la CFR Timisoara, ambele in divizia B. In 1997 este cooptat si el de Marcel Puscas in cadrul Centrului de Copii si Juniori Steaua, iar in 1998 devine secundul lui Tudorel Stoica la nationala de tineret.
A cucerit Cupa Campionilor Europeni si SuperCupa Europei. A castigat 4 titluri si doua Cupe ale Romaniei, toate cu Steaua. A jucat cate un singur meci in prima reprezentativa si in cea de tineret si a evoluat de 9 ori in echipa olimpica, pentru care a marcat de doua ori. In prezent pregateste grupa juniorilor de 17 ani ai Stelei.

[Saber Rider]

"Lumea isi aminteste de mine ca despre cel care a intrat la Sevilla pentru ca a fost suspendat Tudorel Stoica. Probabil ca s-a uitat ca am fost titular si cu Anderlecht la Bucuresti. Oricum, ma bucur ca destinul m-a trimis sa joc alaturi de un grup de fotbalisti de valoare mondiala si sunt fericit ca am prins primul 11 si la Sevilla, si la Tokyo, si la Monte Carlo."

Lucian Balan
Paraseste echipa tot dupa finala cu AC Milan pentru un transfer in Belgia la Beerschot Anvers, unde ramane doar un tur. Pana in vara lui '90 joaca in Spania la divizionara B Real Murcia, iar in sezonul '90 – '91 revine in Ghencea. Se retrage apoi la Baia Mare, preia ca antrenor echipa Phoenix, pe care o promoveaza din judet pana in liga secunda, acolo unde si joaca un tur de campionat. In toamna lui '94 pregateste pe FC Baia Mare, dupa care iese din circuit pana in 1996, cand il gasim ca principal al formatiei Inter Giurgiu, unde, exceptand un intermezzo de cateva luni la Centrul de Copii si Juniori ai Stelei, ramane pana in 1998. Devine apoi observator federal pentru un tur de campionat, dupa care revine pe banca la Phoenix si Lapusul Targu Lapus. Cu ultima formatie, in calitate de antrenor – jucator, reuseste in vara anului 2000 promovarea in divizia C.
A cucerit Cupa Campionilor Europeni si SuperCupa Europei. A castigat 4 titluri si doua Cupe ale Romaniei, toate cu Steaua. A jucat un singur meci in prima reprezentativa, doua la tineret si 6 la olimpici. In prezent este antrenor principal la divizionara C Progresul Somcuta Mare.






"Inainte de penaltyurile de la Sevilla, nebunia tineretii m-a facut sa-i spun lui nea Imi ca bat si eu. Refuzasera destui si omul era un pic in dificultate. Mi-am zis ca decat s-o dau incet si s-o prinda ala, mai bine o dau tare, chiar cu riscul de a trage pe langa. N-aveam trac, dar cand am luat mingea pentru a o fixa la punctul cu var a cam inceput sa-mi tremure mana. Si acum cand ma gandesc, imi vine sa inchid ochii. Azi n-as mai bate nici in ruptul capului."

Marius Mihai Lacatus
Imediat dupa Campionatul Mondial din Italia 1990 s-a transferat la AC Fiorentina, unde a stat un sezon. Intre 1991 si 1993 evolueaza in Spania, la Real Oviedo. In toamna lui 1993 revine la Steaua pentru care joaca pana in decembrie 1999, timp in care 3 sezoane este si antrenor secund. Se transfera la FC National in returul campionatului 1999 – 2000, iar din vara anului trecut il gasim ca principal al formatiei din Cotroceni.
A cucerit Cupa Campionilor Europeni si SuperCupa Europei. A castigat 10 titluri si 7 Cupe ale Romaniei, toate cu Steaua, fiind singurul fotbalist de la noi care se poate mandri cu o asemenea performanta. Dupa 1990 a evoluat cu Steaua de 3 ori consecutiv in grupele Ligii Campionilor, faza a competitiei in care n-a mai ajuns nici o formatie romaneasca. A participat cu nationala Romaniei la turneele finale ale Mondialelor din '90 si '98 si Europenelor din '96. A jucat de 84 de ori pentru prima reprezentativa, pentru care a marcat de 13 ori. A evoluat de 3 ori la olimpici si de 6 ori la tineret, unde a marcat si un gol. In prezent nu are nici un angajament in fotbal.






"Noi n-am avut vreun superjucator in echipa, ceva de talia lui Dobrin, Balaci sau Hagi. Fiind foarte inteligenti in joc, am reusit insa sa formam o trupa extraordinara. Nu mai era nevoie de vorbe pentru a ne pune de acord. Era de ajuns o privire si stiam exact unde merge mingea, cine o preia si cine trage la poarta. Iar in fata, eu si Lacatus ne-am inteles de minune. El venea cu viteza, eu cu combinatiile. Ce mai, a fost fantastic !"

Victor Piturca
A plecat de la Steaua in vara lui 1989, transferandu-se pentru un sezon in Franta, la RC Lens. Revine la Steaua, dar de aceasta data ca antrenor, lucrand alaturi de Tudorel Stoica sub directoratul tehnic al lui Emeric Ienei. In sezonul 1992 – 1993 devine principal si castiga primul trofeu de dupa Revolutie pentru Steaua, Cupa Romaniei. Pentru un an antreneaza Universitatea Craiova, iar din 1996 este numit responsabil cu selectionata de tineret a Romaniei, pe care o califica la turneul final gazduit la Bucuresti in vara lui 1998. Urca apoi la carma nationalei mari, cu care obtine biletul de acces la Europenele din Belgia – Olanda. In urma unui conflict cu Hagi si Gica Popescu, este destituit inaintea turneului final.
A cucerit Cupa Campionilor Europeni si SuperCupa Europei. A castigat 5 titluri si 4 Cupe ale Romaniei, toate cu Steaua. Golgeter al intrecerii interne cu 34 de goluri in 1988 si detinator al "Ghetei de Bronz" in acelasi an. A evoluat de 13 ori in prima reprezentativa, pentru care a marcat 6 goluri. Are o prezenta in selectionata B. Din vara anului trecut si pana in prezent este managerul Stelei.

[Saber Rider]

"La Steaua am avut si noroc, si ghinion. Sansa a fost sa apuc sa intru si eu in prelungirile finalei si azi sa ma mandresc ca am castigat Cupa Campionilor pe teren, iar nesansa sa ma scoata din circuit Alexandru Nicolae, dupa ce marcasem la Vejle si prinsesem echipa. Am devenit astfel al 12-lea, adica prima rezerva intotdeauna."

Marin Radu II
Imediat dupa castigarea Cupei Campionilor se transfera la FC Arges, unde mai joaca inca un an si jumatate. Din 1988 pana in 1990 evolueaza la Inter Sibiu, iar sezonul urmator isi incheie cariera de fotbalist la Soimii Sibiu, in divizia B. Imbraca treningul de antrenor pregatind pe rand formatiile Gaz Metan Medias, FC Olt, Soimii Sibiu si, in ultimii 3 ani, Cimentul Fieni.
A cucerit Cupa Campionilor Europeni cu Steaua. A castigat 2 titluri cu Steaua si unul cu FC Arges si o Cupa a Romaniei tot cu Steaua. Golgeter al intrecerii interne in anii 1979 (22 goluri) si 1981 (28 goluri), ambele cu formatia din Pitesti. A jucat de 7 ori pentru prima reprezentativa si o data in echipa B. Are 5 meciuri si un gol la olimpici, 22 de partide si 10 goluri la selectionata de tineret. In prezent este antrenor principal al divizionarei C Sport Club Municipal Sibiu.






"Paradoxal pentru o echipa ca a noastra, care facea spectacol si marca o gramada de goluri, cel mai bun compartiment mi s-a parut apararea. Acolo se stopau atacurile adversarului si tot de acolo porneau actiunile de atac. Aceasta a fost, dupa parerea mea, cheia succesului unei formatii cum Romania n-a avut si nici nu cred sa mai aiba vreodata."

Dumitru Stangaciu
In 1988 este imprumutat pentru un sezon la FC Olt, dupa care revine in Ghencea, unde ramane pana in 1995. Se transfera in Turcia la Vanspor, unde joaca un an, iar apoi pleaca la Kocaelispor, formatie in care evolueaza pana in iarna acestui an.
A facut parte din lotul care a luat Cupa Campionilor Europeni. A castigat SuperCupa Europei. A cucerit 7 titluri si 3 Cupe ale Romaniei, toate cu Steaua, si o Cupa a Turciei cu Kocaelispor. A facut parte din lotul Romaniei prezent la turneul final al Mondialelor din Franta '98. A evoluat de 5 ori in prima reprezentativa, de 5 ori in echipa olimpica si de 9 ori in cea de tineret. In prezent nu are nici un angajament.






"De cate ori a fost nevoie, am intrat pe teren si nu cred ca m-am facut de ras. Eram tanar si-mi spuneam ca mai am timp, ca trebuie sa am rabdare. N-aveam incotro pentru ca intr-o linie de fund cu Iovan, Bumbescu, Belodedici si Barbulescu cu greu cineva iesea din schema."

Anton Weissenbacher
A plecat de la Steaua in 1988 la schimb cu Ungureanu de la Universitatea Craiova. Dupa un tur in Banie se transfera la FC Bihor, unde joaca pana in 1991. Emigreaza in Germania, iar intre 1993 si 2000 evolueaza in esaloanele 3 si 4 la aceeasi echipa, SV Eintracht Trier.
A facut parte din lotul cu care Steaua a cucerit Cupa Campionilor Europeni si SuperCupa Europei. A castigat doua titluri si o Cupa a Romaniei cu Steaua. A evoluat o data in prima reprezentativa, de 7 ori la olimpici si de 9 ori la tineret. In prezent este stabilit in Germania.






"Chiar daca am jucat numai cateva meciuri la Steaua, Dumnezeu m-a ajutat sa fiu trecut si eu pe foaia de joc a finalei de la Sevilla. Sa pot povesti urmasilor ca am ridicat si eu deasupra capului Cupa Campionilor."

Constantin Pistol
A plecat din Ghencea imediat dupa finala Cupei Campionilor, transferandu-se pe un an si jumatate la Rapid. Intre 1988 si 1990 evolueaza la FC Olt, iar dupa desfiintarea echipei imbraca tricoul lui FC Arges. Revine la Steaua in turul campionatului '90 – '91, dar este cedat in a doua parte a campionatului la Farul Constanta, unde ramane pana in 1993. Pleaca apoi pentru un an la FC National, cariera lui coborand spre ARO Campulung in divizia B, FC Atletic Bucuresti in divizia C, Aversa Bucuresti tot in divizia C si Petrolul Bascov in D. In primavara lui 1999 a fost antrenor secund la FC Olt '90.
A facut parte din lotul cu care Steaua a castigat Cupa Campionilor Europeni. In prezent este somer.

[Saber Rider]

"La acea ora, in tara nu ne putea bate nimeni daca ne concentram cum trebuia pentru fiecare meci. Poate sunt subiectiv, dar asa cum pasa acea echipa a noastra nu am mai vazut alta in lume. Eu am dat frau liber personalitatii si ingeniozitatii jucatorilor. Niciodata n-am schematizat antrenamentele. Niciodata nu i-am certat cand au dat o pasa cu calcaiul. Ba, din contra, i-am stimulat sa joace si pentru spectacol. Aveau cu totii o valoare mondiala si de aceea n-au abuzat de libertatea pe care le-am oferit-o. Au stiut s-o foloseasca pentru rezultat si pentru delectarea tribunei. Din acest motiv nu m-a interesat niciodata prea mult jocul adversarului. Stiam ca daca iese al nostru nimeni nu ne poate sta in cale."

Emeric Ienei
Dupa finala Cupei Campionilor a fost numit antrenor principal al echipei nationale pe care a calificat-o si a dus-o pana in optimile de finala ale Campionatului Mondial din Italia 1990. In 1991 este solicitat si accepta sa antreneze nationala Ungariei, iar in 1993 revine la Steaua pentru un sezon la capatul caruia reuseste sa castige din nou titlul. Nereinnoirea contractului n-a mai fost o surpriza pentru unul care mai fusese demis in urma altor succese. Asa ca pleaca din Ghencea pentru a prelua prim-divizionara elena Panionios Atena. Reintor in tara, antreneaza 3 luni pe Universitatea Craiova, dupa care, in 1997, devine ministru secretar de stat in MTS. Dupa un an este chemat la FRF pentru a prelua functia de director tehnic, la care renunta in octombrie 1998 pentru a veni in Ghencea ca director tehnic. Peste numai un an este numit din nou antrenor al echipei nationale, pe care o conduce pana in sferturile de finala ale Europenelor din Belgia – Olanda.
Ca jucator a castigat 3 campionate si 4 Cupe ale Romaniei cu CCA si Steaua. Ca antrenor a cucerit Cupa Campionilor Europeni, a castigat 5 titluri si 3 Cupe ale Romaniei, toate cu Steaua. In prezent este director tehnic al FRF.






"Nea Imi a insistat sa execut si eu un penalty. Era insea prea mult pentru mine. L-am rugat sa ma inteleaga ca asa ceva era exclus. I-am spus sa se gandeasca la faptul ca Sevilla insemna ultimul meu meci, dupa care ramaneam doar antrenor. Daca as fi ratat, cum as mai fi putut eu sa ma uit in ochii celor ce urmau sa devina elevii mei ?"

Anghel Iordanescu
In urma numirii lui Ienei la echipa nationala, Puiu a devenit antrenor principal la Steaua, unde a ramas pana in 1991. A plecat in Cipru unde a antrenat formatia Anorthosis Famagusta, iar in vara lui 1992 a revenit in Ghencea. A castigat din nou titlul cu ros-albastrii in sezonul '92 – '93, dupa care a fost numit principal la prima reprezentativa, pe care a calificat-o la turneul final al Campionatului Mondial din SUA '94. Prin calificarea in sferturi, a reusit cea mai buna clasare a Romaniei din toata istoria participarilor la Cupa Mondiala. A ramas in functie pana in 1998, timp in care a mai calificat nationala la turneele finale ale Europenelor din Anglia '96 si Franta '98. Timp de un an si jumatate a antrenat reprezentativa Greciei, iar in primavara lui 2000 a pregatit formatia Al Hilal din Arabia Saudita. In vara anului trecut a antrenat Rapidul, dar dupa numai 10 etape a demisionat.
Ca jucator a castigat Cupa Campionilor Europeni, doua titluri si 4 Cupe ale Romaniei, toate cu Steaua. A jucat 64 de meciuri in prima reprezentativa, pentru care a marcat 26 de goluri, si 3 partide la tineret in care a inscris de doua ori. Golgeter al intrecerii interne in anul 1982 (20 goluri). Ca antrenor secund a cucerit Cupa Campionilor Europeni, doua titluri si o Cupa a Romaniei, toate cu Steaua. Ca principal a castigat SuperCupa Europei, 4 titluri si 3 Cupe ale Romaniei, toate cu Steaua, si Cupa Campionilor Asiei cu Al Hilal. A fost declarat cel mai bun antrenor roman al secolului. In prezent pregateste, impreuna cu Grigore Sichitiu, formatia Al Ain din Emiratele Arabe Unite.

[Dansan]

O.K. Saber Rider...Ideea este buna...Am citit de 2 ori cartea in cauza ...si eu o consider cea mai completa si veridica sursa de informatii vis a vis de cea mai mare performanta a fotbalului romanesc din toate timpurile....

[uti2102]

Saber! Reciteshte totul shi fa modificarile de rigoare......Spre exemplu Belo nu mai evolueaza in prima echipa a Stelei! :D

[Mariusmadmax]

- idee minunata - am citit totul - astept cu narabdare noi pasaje interesante din carte !
/hello

[fia]

Doar de curiozitate, ai cartea in format electronic/merge scanata cu text recognition sau faci transcriere?

Oricum... desi nu sunt fan Steaua mi-a facut placere sa citesc....

[Saber Rider]

Alpopa, stiu ce vrei sa spui. Dar acestea sunt citate din "SuperSteaua", care a aparut in 2001. La cativa dintre Eroi sa zicem ca stiu ce fac in prezent, dar la multi nu stiu. Si totusi scopul meu este sa ofer perspectiva acestei carti asupra acestui mare succes al Stelei.
Oricum, ar fi o idee buna sa incerc sa fac rost de informatiile ulterioare celor din carte despre Eroi si sa le pun aici. Dar deocamdata ... nu am aceste informatii. :) Poate ma vor ajuta suporterii Stelei de pe forum sa centralizez intr-un fel aceste informatii, sau poate le veti posta chiar voi, nu este nici o problema, ca doar d-aia este un thread deschis. Numai ca aceste informatii sa fie verificate si corecte.

Fia sa stii ca am facut o transcriere "de mana" cum se zice. Nu am scanat, desi as fi incercat daca as fi avut un scanner :D. As fi scanat de exemplu si pozele pe care le contine, de arhiva, interesante. Dar deocamdata ma descurc cum pot.

Imi pare bine ca v-a placut aceasta aducere aminte. Imi pare bine ca se dovedeste a fi o lectura totusi interesanta si pentru alti suporteri decat cei stelisti. Oricum in carte apar, dupa cum ati citit si in prefata, multi asa-zisi "oameni de fotbal" din Romania cu diverse intamplari, dialoguri etc, nu numai stelisti.

[Mariusmadmax]

Great ideea !
/hello

[Mariusmadmax]

http://www.steaua.com/Foto/foto/misc/pictures/champs.jpg
Rindul de sus ( de la stinga la dreapta )
Majearu , Iovan , Bumbescu , Piturca , Belodedici , Pistol , Boloni
Rindul din mijloc
Jenei , Iordache , masor , Duckadam , Alecsandrescu , Stingaciu , masor , masor , Iordanescu
Rindul de jos
Balint , Balan , Stoica , Lacatus , Barbulescu , Radu II , Weissenbacher

[Florentin]

Marius, pentru a respecta adevarul istoric, masorul din stinga imaginii este intradevar masorul Mitica Neagu, in vreme ce masorii din dreapta sunt de fapt medicul lotului, imi scapa numele, si preparatorul fizic Florentin Marinescu.

[Denis]

"La inceputul lunii august, Otelul Galati se afla pe pozitia 198, iar acum se afla pe locul 169, cu 88 de puncte. Campioana Romaniei, Dinamo Bucuresti, a coborat noua pozitii, ocupand locul 55, cu 132 de puncte.

Steaua Bucuresti a coborat, la randul sau, 12 pozitii, aflandu-se pe locul 173, cu 87 de puncte. De remarcat faptul ca, astfel, Otelul a depasit Steaua in aceasta ierarhie mondiala."

da este copy paste de pe onlinesport :D

Otzelul sta mai bine decat steaua in clasamentul mondial al cluburilor :ok:
Fortza Otelul /hello

[uti2102]

Aceste clasamente nu reflecta deloc realitatea, pentru ca nu se bazeaza pe rezultatele obtzinute intr-o perioada suficient de lunga. Din cauza ca au disputat cu 2 meciuri mai mult in competitziile europene Dinamo shi Otzelul sunt peste Steaua.
Singurul clasament care are legatura cu realitatea este cel al coeficientzilor Uefa, care se calculeaza pe baza parcursului european din ultimii 5 ani.

[Mariusmadmax]

"La inceputul lunii august, Otelul Galati se afla pe pozitia 198, iar acum se afla pe locul 169, cu 88 de puncte. Campioana Romaniei, Dinamo Bucuresti, a coborat noua pozitii, ocupand locul 55, cu 132 de puncte.

Steaua Bucuresti a coborat, la randul sau, 12 pozitii, aflandu-se pe locul 173, cu 87 de puncte. De remarcat faptul ca, astfel, Otelul a depasit Steaua in aceasta ierarhie mondiala."

da este copy paste de pe onlinesport :D

Otzelul sta mai bine decat steaua in clasamentul mondial al cluburilor :ok:
Fortza Otelul /hello
ma bucur pentru tine ca ai gasit ceva in care Otelul este cotata mai bine ca Steaua ...
Despre Cupa UEFA ce se mai aude la Galati ? :D

[Saber Rider]

In primul rand as vrea sa-mi cer scuze pentru intarziere, dar din motive obiective nu am putut continua prea curand ceea ce am inceput.

Asa ca o fac acum, cu prezentarea pentru inceput a Cuprinsului acestei carti de exceptie (cu mentiunea ca ultimul capitol deja l-am "publicat", cu aprecierile Eroilor si cu statistica) :



Capitolul 1 : O intrebare ca un ordin
- Primul pas
- Sprijin stelist pentru Craiova, Lucescu si echipa Nationala
- Acceptul lui Alecsandrescu
- Spionul Toma
- Cum i-a pierdut Steaua pe Dinu, Dembrovschi si Dumitrache
- Hercule din Motatei
- Santaj cu un dosar de pensie alimentara
- Pele, baiatul lui nea Gavril, stelistul

Capitolul 2 : Domnia lui Traian Ionescu
- "Doliu" dupa Marcel
- Incorporarea "Nutriei"
- 13 cu ghinion

Capitolul 3 : Perioada Cernaianu
- Inscaunarea "Sfinxului"
- Ce oferea Steaua
- Manevra aducerii lui Ilie Ceausescu
- Continuarea agoniei
- Specialistul penaltyurilor
- Caprioara
- Legat de Halagian
- Nea Olimp, cheia afacerii
- Tata hotaraste
- Despartirea de Puiu
- Inca un tur cenusiu
- Primul transfer al lui Hagi
- Deturnarea

Capitolul 4 : Revin stelistii
- Oameni pe strazi
- Disputat de Steaua si Craiova
- Un erou cumparat cu promisiuni
- Mandria Semlacului
- Prietenul Vardinoianis
- Sentinta "Luceafarului"
- Comandant dintre sportivi
- Ziua in care Duckadam a vrut sa se lase de fotbal
- Finalul lui Constantin
- Exilat la Oradea
- Telefonul groazei
- "Care o fi Hortopan ?"
- Dracu' nu era negru, era ros-albastru
- Inapoi la prima dragoste
- Fachirul de pe faleza
- "Profesorul" pedepsit

Capitolul 5 : Cu Ienei spre Europa
- Impunerea secundului
- Batranul Gica Popescu
- Razboiul pentru "Fiara"
- Refuzat de Dinamo
- Smecheria lui Dragomir
- Trei jucatori la schimb
- Trucaj nerealizat
- "Laca, nu pierde trenul !"
- Prietenul Fane
- Omul cu golul
- Refuzul si sfatul lui Halagian
- Schimbarea contingentului
- Mijlocasul cu doua facultati
- Paznicul lui Santillana
- Probleme cu minerii
- Lacatus vrea sa plece
- "Eu daca nu joc, mor !"
- Uimitorul Puscas
- Convertit de la dinamovism
- Idolul batut
- Nume de botez : "Vitezistii"
- Dusmani de moarte
- "De azi, fotbalul s-a mutat in Ghencea !"
- Impresionati de "Pitic"
- "Daca nu va potoliti, va desfiintez pe amandoua !"
- Izolati la Forban
- Acceptul lui Balan
- La 10 decorat, la 11 blamat
- Returul perdant
- Garsionera pentru Lacatus
- Invinsi la Valcea si Baia Mare
- Amenintarea Securitatii
- Dublu esec

Capitolul 6 : Regimul Halagian
- Mazilirea lui Ienei
- "Armene, esti pregatit sa preiei echipa ?"
- "Cu Boloni, Bumbescu, Barbulescu si Radu II eu va iau titlul !"
- "Ori Iordanescu, ori eu"
- Misiune pentru Piti: aducerea lui Bumbescu
- La "Balamuc"
- Ienei a aflat ca e liber din ziare
- "Vine nebunul"
- Fara minge la Forban
- Evadarea "Sarpelui"
- Blocat de Securitate
- "Astia stiu si cand sa bea"
- Doctorul
- Izolare totala
- I s-a cerut demisia din prima etapa
- "Zicem ca el, dar facem ca noi"
- Remarcati de Eriksson, sfidati de Lucescu
- Greva de la Roma
- Dezertorul Gonzo
- Angoasa lui Ilie
- Contre cu ministrul
- Arma secreta fara efect
- Picatura care a umplut paharul

Capitolul 7 : Ienei - Iordanescu, echipajul triumfului
- Eterna varianta
- "Tov. Vali"
- "Amicale" pentru hrana
- Blestemul Stelei, blestemul lui Radu II
- Impunerea lui Belodedici
- Profesorul de karate
- Campioni de toamna
- Prieteni la toarta
- Temporizarea lui Angelo, posesia lui Lucescu, progresia lui Ienei
- "Sensei" face prima victima
- Stoica refuza Nationala
- Taticul cu "Cap de mort"
- Plicurile secrete ale lui Olteanu
- Conflict intre Moraru si Dinu
- Excluderea lui Boloni
- Debarcarea "Procurorului"
- Stangaciu, pacientul doctorului Boloni
- Meciul rezervistilor
- Rodaje europene
- Puscas la arest
- Cu biciul, dar si cu zaharelul
- Ingenuncherea dusmanului : 5 - 0 cu Dinamo
- 80.000 de lei de la Valcea
- Event
- Analiza lui Nea Vanea
- "Ce le dai, dom'le, sa bea, de joaca asa de bine ?!?"
- Regretele pasilor grabiti
- "Dumneata esti cel care ne-a furat titlul !"
- "A innebunit tov. Vali ?"
- Metodistul
- Totul despre Vejle
- Perechea revoltata
- "Cat o fi Lucescu, eu nu mai merg la Nationala !"
- Comandant de cursa lunga
- Lentile de contact pentru Weissenbacher

Capitolul 8 : Botez in Marea Nordului
- Prima de 5.000 de lei
- Salvati de Radu II
- 7 din 7
- Protocol fin pentru arbitri
- Circul Ghencea

Capitolul 9 : La brat cu sora din Ungaria
- Punctul relaxarii
- Show cu prichindei
- Expulzarea lui Petcu
- Honved, mica "nationala" maghiara
- Nesansa lui Piti
- Revansa pentru "hangiu"
- Semn rau pentru Duckadam
- "Nu schimb echipa orice ar fi !"
- Papusile lui Boloni, pietricelele lui Ienei
- "Se naste cumva o echipa-minune ?"
- Suparat pe blat, imbunat cu victorii
- Indepartarea lui Olteanu
- Concediu cu sotii

Capitolul 10 : Aisbergul Kuusysi
- Secret total: Iordanescu a jucat cu Verona
- Tactul lui Ienei
- Doi adversari, finlandezii si vremea
- Korhonen, sotul Fortunei
- "Nu mai merg cu voi, ca bateti sigur !"
- Consolidari mentale
- Vulcanul din ghetar
- Chinul de 176 de minute
- Palma cu piciorul, palma cu prima

Capitolul 11 : Notre respect, Anderlecht !
- "Ce taticu', nu ti-a venit viza ?"
- Primavara acasa, toamna la Bruxelles
- Operatie reusita, pacientul mort
- Si-a revenit Piti
- 30.000 de lei la calificare
- Constant Vanden Stock, prietenul lui Pisti
- Ghencea in flacari, Steaua in finala
- "Nu mai stiam pe cine sa marcam !"

Capitolul 12 : Sevilla, ca daca n-ar fi, nu s-ar mai povesti ...
- Un ARO drept prima si mancare de acasa
- Cele 4 medicamente ale doctorului Georgescu
- Iuresul de la Valcea
- Tricouri albe ca FC Sevilla
- Barcelona in picaj
- Dorinta lui Loti
- Zbor spre Andaluzia
- Alvaro, dusmanul Barcei
- Cazati la "Macarena"
- Teren ingustat
- Acasa la tatal nostru Traian
- Paharele lui Gatu
- Echipamentul a sosit noaptea
- Prin Sevilla cu 3 dolari in buzunar
- Lacatus il sperie pe ********
- Puiu jucator, Tudorel antrenor
- "Daca scapam cu doua-trei boabe, sa fim multumiti !"
- Sef de galerie, Alexandru Arsinel
- Steaua de Budapest
- Inspaimantatorul Sanchez Pizjuan
- "Maiestate, am venit sa luam Cupa !"
- 55.000 contra 28
- Problema lui Vautrot
- Start in Infern
- Cadouri pentru Rege
- Puiu, marea surpriza
- Sprintul ireal al lui Boloni
- Nebunia pustanilor
- Duckadam, cu D de la Dumnezeu
- "Domnule colonel, ati avut dreptate !"
- Cupa era planificata pentru '87
- Defilarea de la miezul noptii
- Festin linistit
- Ocolul pamantului intr-o singura noapte
- Delirul de acasa
- Primiti de seful statului
- Duckadam mai si inscrie

Capitolul 13 : 4 ani pe Everest
- Eroul de la Sevilla, amenintat cu Tribunalul Militar
- Cand grecii fac daruri
- Duca, destin blestemat
- Unicat

Capitolul 14 : Epilog in vorbe si fapte
- Statistica
- Bibliografie

[Mariusmadmax]

m-ai innebunit d-le cu titlurile capitolelor din carte ... trebuie sa-mi procur cartea ! Este incitanta ! :ok:

[Saber Rider]

"... Pe laterala careului de 16 metri, cu zâmbetul pe buze şi mâinile lipite una de alta ca pentru rugăciune, Duckadam se trânteşte în fund.
"Doamne, îţi mulţumesc, Doamne, că m-ai ajutat !"
Pentru portarul Stelei tot ce îl înconjura acum dispăruse. Era doar el cu el. Apărase 3 penaltyuri, nu ştia câte vor mai fi şi nici n-avea chef acum să facă vreo socoteală.
"Uite-l pe Găboajă. Ăsta bate bine, dar tot i-am luat câteva navete de bere de 3 ani de când ne întrecem la 11 metri după antrenamente".
Duckadam nu privise nici una dintre execuţiile coechipierilor şi n-o va face nici acum.
După ce Balint şi-a fixat balonul la punctul cu var, Helmuth s-a lăsat uşor pe spate şi a închis ochii. Huiduielile tribunei îi spărgeau timpanele. "Or izbucni, ca la Miţi şi Loţi, sau aud iar oftatul ăla atât de plăcut ?".
Nebunia transformase fluierul lui Vautrot într-un ţignal şters, pierdut în spaţiu. "Huuuuooo !". "Ahhh!". "Ce ? A marcat Gabi ?". Helmuth a deschis ochii mirat. Liniştea căzuse iar ca o ghilotină peste capetele spaniolilor care umpluseră stadionul Sanchez Pizjuan. "Aşa e, a dat gol ! E 2-0 pentru noi ! Bravo, Gabi !", apucă să-i strige Duckadam, după care se îndreaptă cu pasul lui apăsat de urs grizzly spre linia porţii.
"Helmuth, te arunci decis în stânga", îşi spuse. "Nu trebuie să-ţi fie ruşine dacă vei fi păcălit. Orice portar îşi alege un colţ la 11 metri, dar de teama de a nu fi penibil, nu împinge în picioare hotărât, iar când o face e prea târziu. Tu trebuie să rişti !", se îmbărbătează Helmuth, după care îşi focalizează privirea pe ochii lui Marcos, al patrulea executant al Barcelonei. "Hai băiete, că-ţi cam tremură picioarele. Ce-oi zice tu, că dacă am plecat de trei ori în dreapta sunt chitit pe partea aia ? Uite că acum mă sucesc. Să nu te suceşti şi tu, da băiete ?".
Semnalul lui Vautrot se aude de această dată extrem de clar. Helmuth îşi înfundă încă o dată mănuşile una într-alta, se încovoaie şi începe să tropăie uşor din picioare. "Hai băiete, dă-o la mine ! Hai, primul pas ..., al doilea ..., e bine aşa ..., al treilea ... Hai, trage ! Am plecat ! Şi ... Te-am păcăliiiiiiiiit, uite-o, e iar la mineeeeee ! Esteeeeeeee !".
În clipa următoare Boloni atârna deja de gâtul portarului. "Bravo Ducă ! Bravo băiete !". Helmuth nu realizase însă că totul se terminase. "Ce-i, gata ?". "Gata ! Am câştigat !", "Am luat Cupa !". "Bravo bă ! Am luat-o bă, e a noastrăăăăăăă !!". "Cupa Campionilor, bă, e a noastrăăăăăăăăăăă !!!"

În memorabila noapte de 7 mai 1986, la Sevilla, Steaua devenea cea mai buna formaţie de club din Europa. Adevărata poveste a construirii acestei echipe unice, care a disputat 3 semifinale şi 2 finale de Cupa Campionilor în numai 4 ani, începuse însă la malul mării, într-o splendidă zi de vară a anului 1980."


Andrei Vochin, Super Steaua

[Saber Rider]

" - Si in incheiere, va atrag atentia inca o data, tovarasi, sa nu va abateti de la strategia si politica partidului nostru. Sa reprezentati cu cinste Romania la aceasta sedinta a Consiliului Politic Consultativ al Tratatului de la Varsovia. Mult succes, dragi tovarasi !
Usa salii de sedinte din vila de la Neptun a lui Nicolae Ceausescu se deschise larg. Primul aparu insusi seful statului. Chiar daca isi intrerupsese vacanta pentru a da ultimele indicatii delegatiei care a doua zi urma sa plece in Polonia, Ceausescu afisa aceeasi tinuta ca in tablourile ce tronau deasupra fiecarei table din salile de clasa a scolilor. Costum gri inchis, camasa alba scrobita, cravata rosie cu irizatii albe. Purtand o mapa sub brat, omuletul cu parul carunt se indrepta spre terasa, acolo unde consoarta lui de-o viata statea la taclale cu sotiile lui Emil Bobu, Gheorghe Oprea si Nicolae Constantin, toti trei membri ai Comitetului Central. Cu paharul de apa minerala in fata, Elena Ceausescu rupse brusc discutia cu celelalte femei pentru a aborda „problemele partidului”.
- Gata, draga ? Hai, fa-te lejer si vino si tu aici ! Apropo, n-ai discutat cu Olteanu, poate vine si el cu sotia la mare dupa ce se intoarce din misiune. L-am pus ministru’ apararii de putin timp si ar fi bine sa ne cunoastem mai indeaproape, spuse prima tovarasa a tarii.
- N-am avut timp, draga, de asa ceva. Dar stai ca n-o fi plecat chiar atat de repede. Ia chemati-l, ma, incoace ! porunci nea Nicu.
Constantin Olteanu fusese pus ministru al apararii in martie 1980 in locul lui Ion Coman, cel care „saltase” in functia de secretar al CC al PCR cu probleme speciale. Era cunoscut ca un om ferm, militaros, si cu mintea foarte ascutita. Gratie inteligentei si indemanarii de a undui printre obstacolele vremii, urcase de la prafuita Dambovita natala pana in guvern. Acum se afla pentru prima oara la resedinta de la mare si, totodata, in fata primei misiuni mai importante. Sosise la Neptun impreuna cu Ilie Verdet, primul ministru, Virgil Cazacu, secretar CC al PCR, si Stefan Andrei, ministrul de externe, chiar in acea dimineata. A doua zi, in aceeasi componenta, urmau sa plece la Varsovia, pentru a se intalni cu omologii din Bulgaria, Cehoslovacia, RDG, Polonia, Ungaria si URSS si pentru a stabili strategia de anihilare a planurilor rivalilor din NATO. Abia astepta sa se reintoarca la Bucuresti, sa mai puna la punct cateva chestiuni la minister, sa mai schimbe doua vorbe cu nevasta, cand vocea aghiotantului ii stopa mersul grabit:
- Tovarasul secretar general va cheama pe terasa !
Pusi unul langa celalalt, Ceausescu si Olteanu pareau frati buni. Cam aceeasi inaltime, nu mai mult de 1.70, cam aceeasi alura si fizionomie, cu parul usor buclat si pieptanat pe spate.
- Ia loc, tovarase Olteanu ! Eu si tovarasa ne-am gandit sa te invitam, dupa ce-ti inchei misiunea, la cateva zile de odihna aici cu noi. Mai stam si noi, mai discutam probleme ale partidului, jucam un sah. Chiar, te pricepi ?
- Foarte putin si oricum nu asa bine ca dumneavoastra.
- Dar de unde stii tu cum joc eu ?
- Tovarasii Banc, Stefan Andrei, Pana si Dascalescu sustin ca sunteti un partener redutabil.
- Dascalescu, ha, il bat de-l rup, normal, a spus razand Ceausescu, dupa care a facut cativa pasi catre plaja, moment in care discutia a fost preluata de Elena.
- Tovarase Olteanu, e pacat sa refuzi invitatia. Ar fi bine sa profiti de conditiile oferite de partidul nostru. Eu am stat bine si m-am gandit. Ce credeai dumneata, ca noi, eu si cu tovarasul Ceausescu, ne-am imaginat vreodata ca o sa ajungem sa conducem tara ? Noi am vrut sa ne fie mai bine pe vremea burgheziei. D-aia am intrat in partid. Dar uite ca au venit rusii si am ajuns aici.
- Tovarasa Ceausescu, eu va multumesc mult pentru invitatie si va promit ca atunci cand timpul imi va permite o voi onora ! Acum, daca-mi permiteti sa ma retrag ...
- Sigur, te conduc eu, spuse Nicolae Ceausescu, care tocmai revenise la masa.
Pe culoarul lung spre iesirea in imensa gradina cu pauni ce inconjoara vila, seful statului i-a mai atras o data atentia lui Olteanu asupra „importantei sedinte de la Varsovia”, dupa care si-a luat ramas bun. Nu inainte de a-i mai arunca o intrebare :
- Auzi, tovarase Olteanu, dar cu echipa aia de fotbal ce mai faceti, ca nu mai castigati nimic ? ...


*

„Echipa aia de fotbal” era Steaua si, coform organigramei, ea era sub directa conducere a Ministerului Apararii. Facea parte din cadrul Clubului Sportiv al Armatei, care, in fapt, era o unitate militara. Clubul se numea UM 2308, iar batalionul „fotbalistic”, UM 2317.
Firesc, ministrul avea in subordine CSA Steaua, iar din partea partidului coordonarea revenea Consiliului Politic Superior al Armatei, al carui sef era la acea data generalul Gomoiu. Dupa schema de functiuni, ministrul, adica generalul Olteanu, era superiorul lui Gomoiu. Cei doi dirijau in mod normal clubul, al carui comandant, colonelul Ion Aurel, avea in subordine toate cele 21 de sectii printre care si fotbalul, care la vremea respectiva era condus de colonelul Florescu.
Sub aceasta palarie stufoasa isi desfasurau activitatea antrenorii si conducatorii ros-albastrilor. De aceea Olteanu fusese intrebat de seful statului despre situatia echipei, iar din acea clipa, intre tancuri, batalioane, strategii si planuri de pace, fotbalul devenise si el o miza. Hai, ca asta fusese ultimul lucru la care se putea gandi noul ministru. Putea insa sa-l ignore ?


*

Cand a iesit pe poarta de la Neptun, in capul lui Olteanu mecanismele incepusera sa actioneze in ritm mult accelerat. Daca indicatiile pretioase ale „tovarasului” in legatura cu o activitate sau alta erau lucruri obisnuite, vorbele aruncate in vant dadeau mari batai de cap.
„Ce-o fi vrut sa spuna ?”, era intrebarea tuturor celor care primeau o astfel de provocare. Asa disparusera biserici, asa se dezgolisera balcoanele inchise de oameni pentru a se mai proteja de frigul iernii. Asa se construisera cupole la Casa Republicii si tot asa, dupa o simpla intrebare, se dadusera jos peste noapte. „Ce-o fi vrut sa spuna ?”
Pe tot drumul spre casa, Olteanu a desfacut firul in patru. Stia ca fostul ministru, Ion Coman, era un om impatimit de sport, in general, si de fotbal in special. Stia ca era un stelist inrait. Aflase ca fusese ca un copil de trupa si ca se lipise de baietii de la fotbal ca marca de scrisoare. Mai intai de marea echipa a CCA. Mergea cu echipa si la meciuri, si in cantonamente. Pe atunci era doar locotenent si percuta imediat la solicitarile lui Toma, Voinescu sau Zavoda, care-i cereau sa se prezinte cu doua-trei sticle de Murfatlar, „dar d-alea cu corabioara, nu oricare”, la masa lor de rummy. Intre timp urcase in grad si functie, iar cand a ajuns ministru a luat hotararea sa construiasca stadionul din Ghencea. Era in 1974 cand, cu 9 milioane de lei alocate de la buget si restul de 25 furnizate de armata, a finalizat cea mai moderna arena de fotbal din tara. Nu numai ca ii placea sportul, dar Coman se si pricepea. Faptul ca juca aproape zilnic tenis de camp devenise un fapt de notorietate, care ajunsese si la urechile primei familii a tarii. Dar cum jocul cu racheta era socotit sport burghez, iar printre parteneri se aflau nu numai Ilie Nastase sau Ion Tiriac, ci si prietenii celor doi, Vilas, Ovici sau Panatta, Coman avusese de suportat nu o data criticile proletare. Una peste alta, mostenirea „domniei lui Coman” era una importanta pentru noul ministru.
Pe de alta parte, Olteanu stia ca nea Nicu era stelist. Sau mai bine zis simpatiza intr-un fel cu Steaua inca de pe vremea inceputurilor lui in armata, pentru ca se mai interesa si de Scornicesti, echipa satului lui natal, si de Universitatea Craiova, ca doar erau oltenasi de-ai lui. Dar la fel de bine stia ca daca pana in 1965 mai venea din cand in cand la stadion, dupa, n-a mai aparut niciodata. Avea insa informatii ca mai urmarea din cand in cand la televizor, in special partidele internationale. In ciuda admonestarilor sotiei, care nu scapa niciodata prilejul sa-i reproseze ca „se uita toata ziua la prostiile astea, care nici nu-i intereseaza pe oameni. Cred ca voi transmiteti meciurile astea ca sa va uitati voi”, il cicalea de fiecare data Elena cand il gasea la televizor. Din pricina rezultatelor proaste se mai enerva, le mai zicea apropiatilor ca „astia nu merita conditiile oferite de partid ca, uite, n-au facut totul sa castige si terfelesc numele tarii”.
Dar se limita la atat. De altfel, din acel moment, Ceausescu nu i-a mai zis ministrului mai nimic despre Steaua in nici una dintre intalnirile lor. Olteanu insa a invatat multe din aceasta prima intalnire semioficiala cu seful statului. Cu alte cuvinte, si-a pastrat distanta. Iar pentru a se feri de alte vorbe spuse in vant care sa-i creeze probleme suplimentare, nu si-a facut niciodata vacanta la vila lui Ceausescu de la Neptun. "


Andrei Vochin, Super Steaua

[Mariusmadmax]

Traznet !
:ok:

[giovanni BV]

Steaua este si va ramine cea mai buna echipa de club a Romaniei !!! Va trece multa vreme pina vom vedea alta echipa care sa dea rezultatele Stelei de pina acum !!! Totul va depinde mult de evolutia fotbalului in Romania !!! Dar Steaua inca domina fotbalul , si va face si mai grea evolutia altor echipe de a incerca sa egaleze recordul lor !!! Hai STEAUA !!! Te iubim si te sustinem in continuare !!!

[Mariusmadmax]

:ok:

[Saber Rider]

" O buna bucata de vreme, trebile tarii nu l-au lasat pe Olteanu sa se aplece asupra sportului. In plus, avea si o strangere de inima pentru simplul fapt ca, efectiv, nu-i placea. Dar vorba aruncata de seful statului il macina. Asa ca, la vreo jumatate de an dupa intrevederea de la Neptun, ministrul puse mana pe telefon si ceru legatura la predecesorul sau in functie.
- Tovarase Coman, Olteanu va deranjeaza.
- Spuneti, tovarase ministru, cu ce va pot fi de folos ?
- As vrea sa purtam o discutie. N-are nici o legatura cu armata, ci cu sportul.
- Daca-i vorba de asta, cu cea mai mare placere. Va astept la mine la birou.
In dupa-amiaza aceleiasi zile, ministrul intra in cladirea Comitetului Central. Urca pana la etajul 6, iar in fata biroului superiorului sau isi trase sufletul, batu si-i ceru sefului de cabinet sa-l anunte. Imediat usa capitonata se dadu la o parte, iar in pragul ei aparu un barbat nu inalt, dar bine facut, cu alura de sportiv, inceput de chelie si fata joviala: „Poftiti, tovarase Olteanu, va asteptam !”.
Daca tot era acolo, ministrul deschise discutia cu cateva probleme strict de armata, dupa care incepus sa sarjeze.
- Tovarase Coman, spuneti-mi si mie, chiar asa de interesat de fotbal este tovarasul Ceausescu ?
Coman se lasa mai bine in scaun si-si dezveli un zambet strengaresc.
- Dom’ne, ii place. Pe deasupra este stelist, ca doar e echipa armatei, dar de aici si pana la ce probabil ca gandesti dumneata e cale lunga. La cata treaba are, nu-i sta lui gandul la fotbal. Poate sa-ti mai arunce cand si cand cate o vorba, dar stai linistit ca n-are nici o treaba. Acu’ vreo doi ani, era la Snagov, intr-o duminica. A iesit cu yachtul pe lac si, dupa pranz, a ascultat etapa la radio. Steaua pierduse un meci la scor, 4 – 1 daca nu ma insel. A doua zi dimineata, cand m-a vazut, m-a intrebat ce am de gand cu echipa aia ca nu mai bate pe nimeni. Dar dupa aia si-a vazut de treaba. N-are el timp, dom’ne, de din astea.
Olteanu parca mai auzise intrebarea misterioasa cu „echipa aia”. Orgolios, nu i-a spus lui Coman de intalnirea de la Neptun, dar a continuat sa se intereseze si sa-si inunde mintea cu notite. Nu-i placea sa fie prins „in defect” si de aceea, chiar daca primise asigurari de la actualul secretar al CC ca implicarea sefului statului se rezuma la intrebari nevinovate, Olteanu incepea sa-si creioneze un plan de lupta. Nu a putut insa sa arunce urmatoarea intrebare ca, starnit, Coman l-a intrerupt.
- Stai sa-ti mai spun una. Promovase Scornicestiul in divizia A si urma sa joace cu noi. Inainte cu vreo doua zile de meci, intr-o pauza de sedinta de Comitet Politic, a venit la mine si mi-a spus: „Ma, sa nu cumva sa-i iertati pe aia. Sa-i bateti, ai auzit ?!”. S-a intamplat insa nu doar sa-i batem, ci sa le dam vreo sase goluri. Luni dimineata iar ne-am intalnit. Radea. „Ba, chiar ati luat-o in serios. Voi nu i-ati batut p-aia, i-ati omorat !”. Sa stii insa, ca la nivelul reprezentarii internationale ii pasa de sportivii romani. Vrea sa fie cei mai buni si noi aici trebuie sa actionam. "


Andrei Vochin, Super Steaua

[Mariusmadmax]

But , go ahead !
:ok:

[Saber Rider]

Hehe ... inainte mult mai este !!!
:)

Toate la timpul lor ... ca altfel nu mai are farmec ! :cool:

Oricum, mersi de incurajari !

[Mariusmadmax]

cind ma intorc in tara am sa-mi cumpar cartea !
Pina atunci astept cu nerabdare sa mai scrii ! /hello

[Saber Rider]

Si cand te intorci in tara ?
:)

[Mariusmadmax]

sper de sarbatori !

[Saber Rider]

Aaa ... mai e timp ... :)

[Saber Rider]

" Inca din 1978, cand era ministru al apararii, Coman incepuse sa discute serios despre cresterea performantelor Stelei in cupele europene. De altfel, in 1982, intr-o sedinta pe care a tinut-o, in calitate de secretar al CC, la CNEFS cu toti antrenorii si conducatorii echipelor de fotbal, el a reluat ideea.
- Tovarasi, a spus el atunci, nu trebuie sa va imbatati cu apa rece ca fotbalul este sportul rege si de aceea aveti unele privilegii. Trebuie sa fiti realisti si sa acceptati ca pana acum ati fost rasfatati. Handbalul a luat cupe europene si campionate mondiale, voleiul la fel, dumneavoastra nu puteti sa ajungeti nici macar in fazele superioare. Eu cred ca este momentul sa atacam cu seriozitate competitiile europene intercluburi. Universitatea Craiova, Dinamo, FC Arges, poate si Steaua, trebuie sprijinite pentru a urca. Daca ne organizam bine, nu se poate sa nu cucerim si noi, peste cativa ani, o cupa europeana. Va spun sincer, sunt stelist, dar acum, ca raspund pe linie politica de tot sportul romanesc, va voi trata pe toti in mod egal. Important este sa triumfe o formatie romaneasca, indiferent care ar fi numele ei.
Ceea ce specialistilor din sala li se parea la momentul acela o utopie, pentru general-colonelul Ion Coman era posibil. De altfel, vorbele sale nu au ramas doar intre peretii salii din strada Vasile Conta. Peste cateva luni numai, cand Craiova isi incepea urcusul spre semifinalele Cupei UEFA, stelistul Coman a intervenit, in forta chiar, pentru a opri tentativa de destramare a acelei echipe.
- Crisan voia sa plece pe la Oradea, de Ticleanu tragea Sportul Studentesc, Dinamo ii dorea pe Balaci si pe Camataru, Steaua se interesa tot mai insistent de Ungureanu si de Lung. Atunci am dat un ordin si, pentru o perioada, am interzis transferurile. Iar Universitatea a ajuns pana in semifinalele Cupei UEFA, isi reaminteste Coman astazi.

Din momentul in care fusese avansat si avea in grija tot sportul romanesc, Coman se implicase puternic. Tot el, stelistul, il sprijinise pe Lucescu, in 1981, sa preia echipa nationala la numai 36 de ani. Il sfatuise sa renunte la dubla postura de antrenor-jucator la Corvinul, explicandu-i ca el este selectioner si nu putea urmari pe toti jucatorii numai in disputele directe. De asemenea, il convinsese ca trebuie sa atace calificarea la Euro’84, nu sa formeze o echipa pentru Campionatul Mondial din Mexic’86, cum intentiona Lucescu.
- Mai Lucica, i-a spus el atunci, nu da, ma, vrabia din mana pe cioara de pe gard. Trage tare acum, ca se poate. Iar noi te vom sprijini.
Din nou, promisiunea, dar si previziunea lui Coman aveau sa se adevereasca. Dupa meciul pierdut cu Cehoslovacia la Bucuresti, in preliminariile lui Euro’84, Lucescu a fost pus la zid. I se cerea demisia. Atunci, in plenul sedintei la care participau membrii Biroului Executiv, reprezentanti ai CNEFS si ziaristi, Coman a fost printre putinii care i-au luat apararea lui Lucescu:
- Nu va parasi echipa nationala. Are un angajament pana in 1986 si trebuie lasat sa-l duca la capat. Este un antrenor tanar si valoros, iar greseala nu este doar a lui. Pe Stefanescu nu-l intrebati de ce a alergat langa adversar aproape de la centrul terenului si nu l-a doborat acolo, ci doar in careu ?! Au gresit toti, dar am convingerea ca tot ei o vor indrepta. Asa ca lasati-l pe Lucescu in pace sa-si continue munca”.
Peste o luna, Stefanescu dadea o pasa magnifica pentru Camataru la victoria din Suedia, de pe „Rasunda”, iar pe 30 noiembrie 1983, la Bratislava, Lucescu califica echipa Romaniei la turneul final.
Si pentru acel meci, antrenorul de astazi al Galatei a primit ajutor din partea stelistului Coman. UEFA anuntase ca meciul cu Cehoslovacia, ultimul din grupa, urma sa fie condus de ungurul Palotay, un arbitru care ne mai crease probleme. In tara, ziarele au inceput sa urle, avertizand ca cehii alesesera Bratislava ca oras de disputare a meciului tocmai pentru ca peste 30 la suta din po****tie era de origine maghiara. Cum si arbitrul era de aceeasi semintie, Ovidiu Ioanitoaia cerea intr-un articol din Flacara schimbarea centralului.
Vestea a ajuns pana la urechile lui Nicolae Ceausescu, care l-a interpelat pe Coman:
- Trimite o telegrama la UEFA, sau cum ii spune, si cere-le sa ne schimbe arbitrul !
- Tovarase secretar general, asa ceva nu se poate ! Aia cand desemneaza ce cineva, ramane batut in cuie. Dar stati linistit, vom face altceva. Vom scoate o editie speciala a ziarului in care vom anunta ca acela a fost doar punctul de vedere al unui ziarist, nu pozitia FRF, si vom rezolva problema.
In afara celor comunicate sefului statului, Coman a luat legatura cu Stefan Kovacs. Pisti se cunostea cu multi din Ungaria si, prin intermediul celebrului crainic al televiziunii maghiare, Sepessi, a putut lua legatura direct cu Palotay. In afara ziarului si a prezentarii punctului de vedere oficial al FRF, Kovacs i-a mai daruit lui Palotay, printre altele, si un parpalac gen Alain Delon, confectionat special pentru arbitru din ordinul lui Coman.
Peste numai cateva zile, Romania obtinea un 1 – 1 la Bratislava, rezultat care califica echipa lui Lucescu la Euro’84. Cat despre arbitraj, „ela a fost realmente excelent pe toata durata partidei”, ca sa-l citam pe trimisul Sportului, Gheorghe Nicolaescu, gazdelor anulindu-li-se un gol marcat din offside si refuzindu-li-se un penalty cerut la o cadere teatrala in careu.
Din pacate pentru echipa noastra nationala, Lucescu n-a fost de acord pe timpul turneului final din Franta sa colaboreze cu Pisti Kovacs. Povesteste Ion Coman : „Pentru Euro’84, UEFA delegase cate un tehnician pe langa fiecare echipa. La noi il trimisesera pe Kovacs. Cand a auzit, Lucescu s-a impotrivit. Dorea sa duca, probabil, de unul singur, drumul pana la capat. Uitase insa ca pe tot parcursul preliminariilor, ori de cate ori a avut nevoie, a primit sprijinul nostru, inclusiv al lui Pisti. Kovacs nu s-a suparat cand a auzit ca Lucescu nu-l vrea. A anuntat UEFA, iar forul european i-a trimis o invitatie nominala la turneu. A stat tot timpul in loja VIP-urilor si a vazut cum Romania a terminat campionatul pe locul 7. Eu cred ca indepartarea lui Pisti de langa echipa a fost una dintre marile greseli ale lui Lucescu. Nu-i vorba numai de sfaturile de ordin tactic pe care putea sa le dea, cat mai ales de influenta pe care o avea in randul oficialilor europeni. Dom’ne, omul asta era o somitate in materie de fotbal. Era cunoscut si apreciat de toata lumea. Imi amintesc ca prin anii ’70, Nicolae Ceausescu a facut o vizita in Olanda. La dineul oficial, Regina a aparut in fata sefului statului nostru cu Kovacs de mana si a spus : ŤDomnule presedinte, in Olanda aveti doi ambasadori. Unul este cel numit de guvernul Romaniei, iar cel de-al doilea, mult mai important pentru dumneavoastra, este domnul Stefan Kovacsť. Cand a venit acasa, Ceausescu era de-a dreptul impresionat. Ne-a povestit tuturor intamplarea, dandu-ni-l ca exemplu de om care face cinste tarii. Asa era Kovacs vazut in strainatate. Pacat ca Lucica s-a incapatanat sa-l tina la distanta”, a incheiat Coman.
Tot in sprijinul echipelor participante in cupele europene, in vara lui 1983, Coman a initiat si aprobat un nou regulament de transferari care la articolul 8 sti**** : „Echipele participante in Cupele europene si Cupa Balcanica pot transfera un singur jucator de la echipele divizionare A (neparticipante in competitiile internationale), B sau C fara acordul de transfer al clubului (asociatiei) de la care pleaca, dar cu consimtamantul scris al jucatorului in cauza; cluburile (asociatiile) nu pot pierde in baza acestei prevederi decat un singur jucator; cluburile (asociatiile) care beneficiaza de aceasta prevedere sunt obligate sa cedeze in schimb un jucator din lotul lor de 23 de jucatori. In aceste cazuri este necesar avizul biroului FRF”. "


Andrei Vochin, Super Steaua

[A|3x]

haha :p fain vis dar nu stiu cat de curand
va deveni realitate, eu sper cat mai repede
dar la cum merge fotbalul romanesc in
ziua de azi nici daca peste 10 ani n-am fi in grupe
nu m-as mira :o:

[Mariusmadmax]

Andrei Vochin, Super Steaua[/RIGHT]
interesant !

[ady_azzuro]

Am o intrebare, vochin e stelist?

[Saber Rider]

Am o intrebare, vochin e stelist?

Pai cel mai bine uita-te la Recursul Etapei de la Antena1 in fiecare duminica seara cu Ioanitoaia in prim plan si Andrei Vochin alaturi, si eventual rasfoieste Gazeta Sporturilor, unde are rubrica constanta, si fa-ti si tu singur o parere.
Eventual gasesti si anumite inregistrari mai interesante ale Recursului, precum si aproape toate articolele, in editia electronica a Gazetei : www.gsp.ro .

[Mariusmadmax]

Am o intrebare, vochin e stelist?
:D
nu stiu ... ca sa fiu sincer !

[ady_azzuro]

Pai daca a publicat o carte de genul super steaua, asa mi se pare. Esti sigur ca e oltean? :D

[Mariusmadmax]

glumesc :D
da asa cred ...

[Saber Rider]

" Pentru Steaua, cupele erau insa departe. Olteanu se lamurise intr-un fel asupra inexistentei vreunui pericol din partea Cabinetului numarul 1, dar ramase ferm pe pozitie in ideea de a crea o echipa la Steaua.
- Tovarase Coman, imi trebuie, totusi, un specialist cu care sa ma consult. Vreau sa fac treaba serioasa in fotbal.
- Dom’ne, cel mai bun ar fi Alecsandrescu. Ion e acum secretar la Federatie, dar el este stelist suta la suta si, de 20 de ani de cand lucreaza la FRF, si-a facut o gramada de relatii. Eu zic ca ar trebui sa-l pui chiar seful sectiei de fotbal.
Coman avea o idee fixa in ceea ce priveste echipa Steaua. In urma cu ani, la o discutie cu sefii clubului, le ceruse acestora sa creasca talente in curtea proprie. Asa au aparut, intr-un interval relativ scurt, jucatori ca Iordanescu, Sames, Marcel Raducanu, Aelenei, Adrian Ionescu, toti formati si promovati de Steaua. Si in privinta conducatorilor avea aceeasi conceptie. De aceea i se parea cel mai nimerit Alecsandrescu.
Fostul international stelist intrase intr-un con de umbra la Federatie. Chiar daca nu se dovedise nimic niciodata, asupra activitatii lui, in special in raport cu delegarile si observarile arbitrilor, planau destule semne de intrebare. Era vizat, in curand, pentru o schimbare, cu atat mai mult cu cat teoria rotirii cadrelor, la moda in acea perioada, functiona in orice domeniu. Semnalul primit de la Olteanu s-a dovedit a fi, pana la urma, exact ceea ce astepta Alecsandrescu.
- Ioane, hai la Steaua ! Trebuie sa facem treaba.
Prezenta ministrului in sediul din Vasile Conta anunta ceva si pentru ceilalti functionari. Dupa plecarea lui Coman, luni bune, ministrul apararii nu-si facuse aparitia in acea cladire. Alecsandrescu il primi in biroul lui si discutia prinse contur imediat in jurul aceleiasi intrebari : „Cum sa facem sa recladim echipa ?”. Daca se astepta sa primeasca sfaturi de la nea Ion, Olteanu se inselase. Omul din fata sa asculta pledoaria, dar nu oferi pe loc vreo solutie. Nu degeaba i se spunea „Sfinxul”. A admis insa un lucru mult mai important. Ca il tenteaza noua functie si ca va accepta sa vina la Steaua. Dar numai dupa ce-si va pune la punct „cateva probleme de ordin profesional”. Generalul Olteanu cucerise primul si cel mai important obiectiv. "


Andrei Vochin, Super Steaua

[Mariusmadmax]

/hello

[Saber Rider]

" Stelist pana in maduva oaselor, Alecsandrescu a stiut sa se strecoare timp de 20 de ani astfel incat sa nu lase senzatia ca ar avantaja, prin vreo decizie, formatia la care evoluase. Mai mult decat atat, dadea uneori impresia chiar ca o dezavantajeaza in raport cu eterna rivala, Dinamo. Rezolva fel si fel de cerinte care veneau si dinspre Stefan cel Mare, si dinspre Craiova. Mai ajuta si Ramnicu Valcea, ca doar era orasul lui, nu-i refuza niciodata pe cei de la Petrosani, pentru ca stia ce valvataie poate genera o nemultumire a „oamenilor muncii din Valea Jiului”. Era bun prieten cu Dumitru Dragomir, cu Jean Padureanu, care i-l bagasera sub pulpana si pe Romica Pascu. Intr-un cuvant, nea Ion cauta sa-i impace pe toti.
In tot acest timp, pe ascuns, Alecsandrescu lucra insa si pentru Steaua. In 1977, cand s-a creat Centrul National de pregatire a juniorilor, Luceafarul, Sfinxul a influentat numirea unor antrenori filostelisti. Pana la urma, insasi ideea de a infiinta un astfel de club a apartinut unui alt stelist, Stefan Kovacs. Pisti venise cu proiectul din Olanda. Acolo vazuse cum copiii selectionati din toate regiunile si coloniile batave erau reuniti in cateva grupe de mare performanta, care beneficiau gratuit de cazare, masa, invatamant, toate numai in scopul de a forma fotbalisti profesionisti. Tripla izbanda a Ajaxului in Cupa Campionilor Europeni, doua dintre victorii obtinute chiar cu Kovacs la timona, si accederea Portocalei Mecanice pana in finalele Campionatelor Mondiale din RFG si Argentina au dovedit ca proiectul daduse roade. "


Andrei Vochin, Super Steaua

[Saber Rider]

" Primul ajuns la centrul coordonat de profesorul Titi Ardeleanu a fost Costica Toma. Si a ramas acolo pana in 1985, cand clubul a fost desfiintat. Fostul portar de legenda al CCA-ului avea in sarcina pregatirea tinerilor goalkeeperi si se ocupa de grupa din ultimul an de juniorat, impreuna cu tehnicianul care preluase trupa de mica.
Pentru Alecsandrescu era mana cereasca. Cu alte cuvinte, prin Costica Toma el avea controlul asupra tuturor jucatorilor de lot national care terminau junioratul. In plus, Sfinxul avea incredere in ochiul prietenului lui. Isi musca buzele de ciuda ca, in urma cu ani, nu se afla la conducerea Stelei cand Toma semnalase niste copii de mare perspectiva : Dumitrache, Dembrovschi, Cornel Dinu.
Cand terminase activitatea de performanta, Tomita fusese numit neoficial selectioner al clubului pe intreaga armata. Principala lui indatorire era aceea de a urmari jucatori aflati la varsta cataniei si de a anunta centrele teritoriale pentru a-i directiona catre Steaua. Asa a aparut Dembrovschi. Venise sa recruteze, iar cei de la incorporari, auzind ca-i fotbalist, i-l trimisesera lui Toma. Costica a fost impresionat imediat de calitatile pustiului si i l-a recomandat lui Romeo Catana, pe atunci sef al Centrului de Copii si Juniori ai Stelei. Catana insa nu agrea jucatorii firavi, fara fizic. Asa ca l-a refuzat. Mai bine zis, l-a transferat in garnizoana Roman. Acolo l-au vazut cei de la Bacau, l-au luat in echipa si, peste putin timp, Emerich Dembrovschi devenea cel mai bun jucator roman la Campionatul Mondial din Mexic’70.
Tot pe motiv de fizic a fost respins si Dumitrache. Tomita il descoperise la TUG, o formatie bucuresteana din divizia C. S-a dus, l-a vazut si i l-a recomandat lui Catana. Au mers impreuna la un joc al TUG-ului, insa Romica a strambat iar din nas : „Nu vezi, ma, ca il sufla vantul. Are doua noduri, la fund si la cap, in rest e firicel”. Dumitrache dadea insa cate doua-trei goluri pe meci si devenise febletea muncitorilor din fabrica. Baiat saracut, ajunsese atat de indragit incat spectatorii faceau chete din salariul lor pentru a-i cumpara „Mopsului” pantofi si haine. In scurt timp, recomandat de nea Marcus, organizatorul de competitii de la TUG, Dumitrache avea sa ajunga la Dinamo sub comanda lui Traian Ionescu.
Costica pusese ochii, prin ’67, si pe Cornel Dinu : „Era inca junior la Targoviste, povesteste Toma, si impreuna cu comandantul clubului ne-am suit in masina si ne-am dus la stadionul Chindia. Am spus ca ne intereseaza jucatorul si am vrea sa-l luam la Steaua. Imediat l-au chemat pe Dinu. Cornel era si atunci la fel ca acum. Cu gura mare. Cand le-a spus alora ca el nu va merge niciodata la Steaua sau la Dinamo ca-s echipe de comunisti, am intrat toti pe sub birouri de frica. Pana la urma insa l-a luat Dinamo. Din ce am auzit, l-au amenintat cu un dosar pe care Ministerul de Interne i-l facuse lui taica-su, pe motiv ca fusese simpatizant legionar”.
Imediat dupa ce si-a dat acceptul de a veni la Steaua, Alecsandrescu a luat legatura si cu Titi Ardeleanu, care-i era prieten, si cu Toma. Le-a spus si lor despre propunerea pe care i-o facuse Olteanu si-i asigurase ca, de acum, colaborarea cu Luceafarul va fi si mai stransa. Fara sa vorbeasca prea multe, Sfinxul se puse pe treaba.
Nu intamplator, in ianuarie ’81, doi jucatori produsi de pepiniera nationala calcau in Ghencea. La vremea respectiva numele lor, Stefan Iovan si Gavrila Balint, nu spuneau mai nimic. Peste mai putin de 5 ani, primul avea sa fie capitanul de la Sevilla, iar cel de-al doilea unul dintre marcatorii loviturilor de departajare. "


Andrei Vochin, Super Steaua

[Mariusmadmax]

multumesc , go ahead !

[Saber Rider]

" Toma ii atrasese atentia inca din toamna lui 1980 lui Gheorghe Constantin, antrenorul de atunci al Stelei, despre un baiat de la Resita, Stefan Iovan, pe care-l avusese in pregatire la Luceafarul. De loc era oltean din Motatei, o comuna din judetul Dolj. Juca orice post din aparare, putea fi folosit si la inchidere, si mijlocas dreapta. Avea un fizic impunator, de decatlonist, un mers apasat de duduia pamantul sub el si un sut cu dreptul devastator.
Cu o asemenea fisa in fata a plecat Profesorul la amicalul de pe Republicii, unde selectionata de tineret, in care evolua si Iovan, intalnea Nationala mare a lui Tinel Stanescu. Fane era mijlocas dreapta si trebuia sa-l anihileze pe Iordanescu. Nu numai ca Puiu n-a prea miscat, dar, pe masura ce timpul se scurgea, pustanul a prins curaj si la un moment dat a gasit o minge pe la 25 de metri, s-a uitat o clipa la Iordache, care era in poarta celor mari, si l-a executat cu o torpila ce a starnit rumoare in stadion.
Chiar daca tineretul a mancat bataie cu 3 – 2, Motatei primise calificativul excelent.
- Baiete, daca ai fi de acord, noi am vrea sa te luam la Steaua, i-a spus Constantin.
- Vin, dom’ profesor, dar nu oricum.
- Lasa ma, ca n-o sa fii dezamagit, i-a zis nea Gicu’, care l-a anuntat ca va fi sunat pentru a se prezenta la discutii. "


Andrei Vochin, Super Steaua

[Saber Rider]

" Seara, dupa meci, Constantin a informat conducerea despre ce a vazut. „Dom’ne, cred ca are varsta de armata. Trebuie sa-l luam ca e valoare. Are fizic, viteza si minte”. Solutia data de tehnician a fost aplicata a doua zi. Ion Aurel a luat legatura cu cei de la Resita, le-a propus un schimb cu Matefi si Aelenei si intelegerea a fost facuta. Iovan si-a strans bagajele, i-a spus Sabinei, sotiei lui, ca pleaca la Bucuresti pentru ca-l vrea Steaua si s-a suit in tren.
Dis-de-dimineata era pe peronul Garii de Nord. Cum a coborat din vagon a dat nas in nas cu George Ionescu, actualul observator federal, care l-a condus la o masina neagra cu numar galben. Fane nu stia prea bine Bucurestiul, asa ca n-a realizat ca Dacia n-a facut dreapta spre Plevnei sau Ghencea, ci stanga spre Stefan cel Mare.
Dinamo aflase de „racolarea” pe care o incerca Steaua si pusese la punct planul de lupta. Asa ca Ionescu, trimisul „cainilor”, se miscase repede si acum il purta pe Iovan spre biroul lui Vasile Anghel, presedintele dinamovistilor. Manevra nu era singura menita sa convinga jucatorul sa semneze pentru alb-rosii. Profitand de o relatie pe care o avusese pe la 17 ani cu o fata din Resita, Militia il intocmise si un dosar din care reiesea ca fata ramasese gravida, iar acesta trebuia sa plateasca pensie alimentara.
Anghel l-a intampinat cu jovialitate pe Fane. L-a luat cu binisorul, explicandu-i ca si Dinamo e un club la fel de mare ca Steaua, ca-i ofera cadrul in care sa-si puna in valoare talentul si-l va ajuta sa se realizeze. Iovan venise insa cu gandul de a ajunge in Ghencea. Insasi manevra de deturnare a dinamovistilor il suparase. Asa ca ii spuse direct ca nu accepta in acest moment, dar poate se va mai gandi. Ca sa scape de chingi, l-a asigurat pe Anghel ca nu va semna in acea zi cu Steaua, iar presedintele ii dadu drumul.
„Mi-a pus la dispozitie aceeasi masina si acelasi insotitor, pe George Ionescu, care se purta ca un angajat al clubului”, isi aminteste Iovan. Istoria se va lega in ’88, cand, ajuns arbitru, omul avea sa anuleze Stelei pe motiv de offside un gol perfect valabil in ultimul minut al acelei finale cu cantec, care s-a incheiat in birourile generalilor, nu pe terenul de joc.
„Unde ai fost, dom’ne, ca te-am asteptat la gara ?!?”. Ion Aurel era mirat ca echipajul pe care il trimisese colonelul Nanciu, seful sectiei de fotbal, nu-l reperase pe jucator. Fane a povestit imediat patania, dupa care a trecut la negocieri.
- Tovarase comandant, pe mine m-a mai cautat si Craiova, nu numai Dinamo. Eu va spun direct. Lor le-am cerut 15.000 de lei, dar au zis ca se mai gandesc.
- Baiete, noi nu ne mai gandim, iti dam 20.000. Ai demonstrat azi ca vrei intr-adevar sa joci la Steaua, asa ca-ti vom da banii astia. Cu locuinta cum facem ?
- Pai as vrea sa vin si cu sotia si mi-e greu sa stau in hotel.
- Nu-i nici o problema. Nanciule, ii rezolvati o casa aici in cartier si-l incadrati sergent major. Iar tu, baiatule, sa faci bine sa-ti termini liceul, ca viata de fotbalist e scurta, nu stii ce-o sa faci dupa aia. Acum insa semneaza aici, iar din ianuarie sa vii la pregatiri.
Era inceputul anului 1981. Peste cateva luni, familia Iovan primea un apartament de doua camere vizavi de strandul Drumul Taberei. Mai tarziu, Fane a fost inscris la cursurile serale ale liceului Dimitrie Bolintineanu, dupa care a urcat in grad ajungand, in 1989, capitan. In schimbul acestor avantaje, Steaua achizitiona un fotbalist de rasa, care, pe 7 mai 1986, avea sa ridice primul deasupra capului Cupa Campionilor Europeni. "


Andrei Vochin, Super Steaua

[Saber Rider]

" Costica Toma n-avea stare. In curtea lui de la Luceafarul, generatia ultimului an se apropia de finele junioratului, iar fotbalistii se pregateau sa-si ia zborul spre cluburile care-i cedasera.
- Am o piesa tare, pe care nu trebuie sa o scapi, l-a anuntat Toma pe prietenului lui, Constantin. Il cheama Curtean, joaca fundas stanga si e talentat foc. In plus, maica-sa e angajata la Casa Armatei din Sibiu si nu vor fi probleme sa o convingeti sa semneze pentru baiat.
Profesorul si-a trecut cu grija mana prin par, a stat o clipa pe ganduri, dupa care a hotarat :
- Bine omule, atunci hai sa facem un meci amical intre Steaua si Luceafarul ca sa-l vad si eu. Ar fi o treaba buna, mai ales ca eu in stanga il am pe Nitu si nu prea sunt multumit de el.
Peste doua zile, Toma era cu echipa in Ghencea. La sfarsitul meciului de pregatire, cei doi echipieri ai marelui CCA au urcat in biroul de sub tribuna a doua.
- Mai Tomita, e bun Curtean asta, dar inaintea lui mai vreau sa iau unul.
- Pe cine, Gica ?
- Pe mijlocasul asta al tau, pe Balint, domnule ! Eu cred ca se va face jucator mare. De unde-l ai ?
- E ardelean, legitimat la Gloria Bistrita, la Jean Padureanu. El e de fapt din Sangeorz-Bai. Acum vreo 4 ani l-am remarcat la un trial la Sighisoara. E tare ambitios. Mai fusese la doua teste, la Tarnaveni si Snagov, dar de fiecare data l-au respins. A treia oara a plecat cu desaga in spate si le-a spus prietenilor ca daca nu va fi admis nu se va mai intoarce acasa. De atunci a crescut mult si, ce-i mai important, cred ca poate juca pe orice post. Azi l-ai vazut mijlocas dreapta, dar l-am bagat si varf, si extrema, si fundas. Stiu ca-l vrea si Dinamo. Am auzit ca Nelu Numweiller trage de el, a incheiat Toma descrierea.
- Pai atunci sa ne grabim. Ia cheama-l incoace sa discutam cu el.
Peste 5 minute, Toma revenea in birou avand alaturi un pusti subtirel, cu parul lung, dar foarte respectuos.
- Mai baiete, noi ne-am gandit sa te luam la Steaua, ce zici ? l-a abordat direct Constantin.
Gabi a facut ochii mari, a schitat un zambet si a grait molcom si condescendent.
- Sunt onorat ca un club mare ca al dumneavoastra se intereseaza de mine, dar trebuie sa-mi dati ragaz sa ma consult cu tata.
Imediat, Constantin a pus mana pe telefon, a format numarul cu prefix de Sangeorz-Bai si a dat de nea Gavril, tatal lui Balint. Omul era impatimit de fotbal. Jucase si el la nivel mic in judet, iar impreuna cu fratele lui geaman si cu alti prieteni infiintase echipa Hebe Sangeorz-Bai, pe care o sustinea in liga a treia. Isi dorise ca Dumnezeu sa-i dea un baiat si ruga i-a fost indeplinita in ianuarie 1963. I-a pus numele lui, Gavril, dar i l-a adaugat si pe cel al legendarului Pele, idolul lui. Peste cativa ani, cand s-a nascut al doilea baiat, i-a spus Eusebio, dar, din pacate, pruncul n-a trait decat o saptamana. Gabi ramasese marea lui speranta. L-a dus de mic pe terenul de fotbal, la 11 ani juca la juniorii din Sangeorz, iar la 14 ani debuta chiar in prima echipa. Cand Jean Padureanu l-a luat la Bistrita si, mai apoi, cand a fost convocat la Nationala de juniori, batranul Gavril a primit semnalul ca divinitatea l-a rasplatit. Acum urma saltul cel mare.
- Domnule Constantin, sunt incantat ca pot sta de vorba cu dumneavoastra la telefon.
Seniorul il diviniza pe Profesor. Stia pe dinafara marile performante ale CCA-ului, pentru care suferise in tinerete cu urechea lipita de membrana tranzistorului. Era stelist infocat. „Asta a fost norocul nostru, isi aminteste Constantin. Cum a auzit despre ce e vorba, s-a suit in tren si a doua zi dimineata a fost la Bucuresti”. Intre timp, clubul a luat legatura cu Bistrita si, in virtutea prieteniei dintre Padureanu si Alecsandrescu, inca salariat al Federatiei, dezlegarea n-a fost o problema. Cu atat mai mult cu cat jucatorul avea si varsta de incorporare.
In timp ce o masina era la gara pentru a-l lua pe tata, alta se indrepta catre caminul liceului Electroaparataj, unde locuia Gabi. Cei doi s-au intalnit inainte de a intra in biroul colonelului Nanciu, seful sectiei de fotbal.
- Inteleg ca sunteti de acord pentru ca fiul dumneavoastra sa semneze cu noi ? deschise discutia ofiterul. Cum nea Gavril incuviinta din cap cu ochii scaparandu-i de bucurie, ofiterul continua. Baiatul o sa faca armata la noi, iar dupa depunerea Juramantului va fi incadrat sergent major. Ce salariu aveti, tovarase Balint ?
- In jur de 1.800 de lei pe luna, raspunse prompt cel interogat.
- Domnule, fiul dumneavoastra va primi 2.500 inca din start.
Nea Gavrila radia. Cel pe care-l botezase Pele, tocmai in speranta ca va ajunge fotbalist, facea primul pas mare al carierei. Unul care, in afara gloriei sportive, insemna de acum si bani.
„Oricum, nu salariul era de baza, povesteste Gabi. Tin minte ca dupa prima luna jucata la Steaua, cand a venit ziua de leafa, am ridicat vreo 15.000 de lei, stransi din prime. Eram in al noualea cer, iar mare parte din ei i-am dus acasa. Era prima oara cand puteam sa-mi ajut si eu familia.”
Desi a semnat chiar atunci contractul cu Steaua, Gabi s-a prezentat la echipa mult mai tarziu. „Chiar incepusem sa cred ca nu-i mai interesez, rememoreaza Balint. Fusesem cu lotul la turneul final al Europenelor de juniori in RFG, dar nu jucasem bine. M-au folosit libero, am gafat de cateva ori si am cam fost ciuca batailor pe acolo. Cand am ajuns acasa insa, am primit un telefon din Ghencea pentru a ma prezenta la pregatire. Am venit si dupa 3 zile de antrenamente am fost titularizat in prima echipa la un meci in deplasare cu Progresul”.
„Nu-i aveam pe Iordanescu si pe Stoica, asa ca l-am bagat pe Balint mijlocas la inchidere si nu m-am inselat cu el, explica Gicu Constantin. Curtean, baiatul ala pe care mi-l recomandase Toma, era intr-adevar talentat, dar avea mari carente in viata de dincolo de stadion. Pacat de el ca s-a pierdut. Balint insa a confirmat”.
Steaua a invins in acel meci cu 1 – 0, iar Gabi a fost cel mai bun de pe teren in opinia lui Constantin Alexe, semnatarul cronicii din Sportul, care i-a dat 8, cea mai mare nota dintre toti jucatorii. Marcel Raducanu, idolul stelistilor, fusese apreciat doar cu 7 plus.
„Imediat dupa meci nea Puiu m-a luat langa el, isi aminteste Balint. La antrenamente pasa cu mine, iar dupa imi explica o gramada de lucruri. M-a ajutat enorm. Imi parea rau ca nu pot sta cu el in camera in cantonamente, dar locul era ocupat de Sames”. "


Andrei Vochin, Super Steaua

[Mariusmadmax]

minunat !

[Saber Rider]

" Marcata de despartirea de cel putin patru piese de baza, Lita Dumitru, Costica Zamfir, Radu Troi si Iosif Vigu, Steaua a terminat campionatul ’80-’81 pe locul 4. O pozitie buna pana la urma, daca tinem cont ca la finele turului ocupa locul 10, iar dupa runda a 8-a era chiar penultima in clasament, la mica distanta de lanterna rosie, FCM Galati. A fost o editie a cautarilor haotice, pe parcursul celor 34 de etape militarii ruland nu mai putin de 29 de jucatori. Enorm.
„Practic, echipa s-a aflat intr-un permanent trial”, a concluzionat in analiza de final ziaristul Paul Slavescu. „In multe cazuri, cei chemati sa debuteze la Steaua au fost alesi la intamplare si, de aceea, singurul lucru care s-a realizat a fost inconstanta”.
In tot orizontul negru ce invaluise clubul dupa acest an in care trupa antrenata de Gheorghe Constantin nu prinsese un loc in Europa s-au strecurat insa si doua puncte albe. Nou-venitii in Ghencea, din retur, Stefan Iovan si Gabi Balint, s-au incadrat imediat in echipa, primul evoluind chiar in toate cele 17 meciuri din primavara. De altfel, amandoi au fost nominalizati de mai mult de jumatate din tehnicienii din prima liga intre revelatiile campionatului tocmai incheiat.
Per total insa, clasarea mediocra a Stelei a nemultumit conducerea. Ministrul Olteanu, comandantul clubului, Ion Aurel, si seful sectiei de fotbal, colonelul Vasile Nanciu, au hotarat schimbarea antrenorilor. Pe banca tehnica a Stelei revenea Traian Ionescu, cel care-i fusese secund lui Gica Popescu intre 1950 si 1952 la CCA.
La vremea respectiva, tehnicianul era foarte bine cotat. Castigase 5 titluri si doua Cupe cu Dinamo, calificase nationala de juniori pana in finala Campionatului European din 1960 si obtinuse titlul in Turcia cu Fenerbahce. Era un tip ferm, care nu agrea imixtiunile in cadrul echipei, avea idei la care tinea enorm si de care, uneori, se crampona chiar daca vedea ca nu rodesc. Venea insa cu mentalitatea invingatorului, declarand in ziarul Sportul din 29 iulie 1981 ca a acceptat propunerea de a antrena in Ghencea doar pentru locul 1. Interviul semnat de Mircea Tudoran era si prima informare a suporterilor despre noul antrenor, stire ce venea la mai bine de o luna dupa numirea oficiala. "


Andrei Vochin, Super Steaua

[Saber Rider]

" Pentru fanii stelisti insa nimic nu mai conta. Vestea ca Marcel Raducanu ramasese in Germania se difuzase cu destula repeziciune in mediile ros-albastre, in ciuda faptului ca din vara lui ’81 numele celui care-l ingenunchease pe celebrul Clemence la Bucuresti fusese sters din toate analele. Retrospectivele privind echipa nationala contineau formatii cu 10 jucatori, golul cu Anglia nu mai era atribuit unui fotbalist, ci era descris cu formulari de genul „dupa ce echipa Romaniei a deschis scorul, ea a fost egalata, dar, pe final, Iordanescu a adus mult dorita victorie”.
Prin ce facuse pe teren, Marcel devenise idolul tribunelor. Produs suta la suta al Stelei, Raducanu vrajise parca toata suflarea ros-albastra. Era tipul de fotbalist care, ignorand scorul, juca numai cu gandul la tribune. Iar pentru asta publicul il iubea cu patima. Jongleriile, cascada de driblinguri, toate giumbuslucurile pe care le facea cu mingea lasau in uitare pana si ratarile cu poarta goala.
Exasperati la un moment dat de boemia lui Marcel, la sfarsitul anilor ’70, conducatorii clubului l-au convocat la o sedinta cu ministrul de atunci, Ion Coman, care i-a spus : „Mai Marcele, daca vrei sa distrezi oamenii, iti aduc eu o data 30.000 de soldati in tribuna carora sa le arati tot ce stii cu mingea. Nu uita insa ca tu nu esti nici Ilie Nastase, nici Iolanda Balas, nici Corneliu Ion. Tu nu faci sport individual, iar greselile tale afecteaza alti 10 oameni”.
Marcel insa a continuat cu magiile lui. De aceea, la aflarea vestii ca internationalul alesese libertatea, sufletul stelistilor era de-a dreptul cernit. Copilul lor rasfatat plecase pentru totdeauna.
Traian Ionescu a inceput treaba in forta. A disponibilizat mai mult de jumatate din lot. Au plecat Agiu, Zahiu, Jurca, fundasul Nitu, Aelenei, Rotar, Isaia, Nae Manea, Cernescu, Bolba, Matefi, Barna, Andreicuti, Verigeanu si Popa. La capitolul sosiri, intr-o prima faza, alaturi de Muresan, Stoica II, Fodor, Udrica si Florea, a aparut si Dumitru Marcu. Ajuns la 31 de ani, extrema care mai fusese in Ghencea, dar care facuse cariera la Craiova, era arma secreta a noului tehnician. Pana la urma n-avea sa fie decat un alt esec. Ceea ce nu se poate spune insa despre un pusti de 21 de ani, care se evidentiase tot la Galati, ca si Florea, dar care avea sa faca istorie la Steaua. Ochii mici, fata rotunda, parul lung si o mustata deasa le-au inspirat imediat colegilor o porecla. I-au spus „Nutria”. Mai tarziu, dupa ce a inceput sa danseze cu mingea, i-au zis „Mese”, de la meserias. "


Andrei Vochin, Super Steaua

[Saber Rider]

" Nadusit, cu chipiul dat intr-o parte, furierul urca agale treptele pana la al treilea etaj al blocului situat in cartierul galatean Micro 19. Arsita verii il topise. Avusese ceva de mers din centru pana la capatul autobuzului 10, tocmai la intrarea in oras dinspre Braila. Ajuns in fata usii, racanul isi aranja tinuta, scoase doua hartii din port-hart, isi trase sufletul si batu energic.
- Cine e ?, se aude o voce de femeie.
- De la Comandament. Buna ziua, familia Majearu ?
- Da, ma rog, Magearu, cu g, dar a fost mai demult o greseala in acte si a ramas asa. Pe cine cautati ? Banuiesc ca pe fata nu, dar mai am trei baieti plus sotul.
- Pe Majearu Mihail. E acasa ?
- Sigur. Mihaita, vino mama, ca pleci in armata.
Abia trezit din somn, tanarul cu parul ciufulit si galben si mustata stufoasa clipi des si intrebator.
- Trebuie sa va prezentati in decurs de 48 de ore la unitatea militara 2308 din Bucuresti, pentru incorporarea. Adica la Steaua. Va rog sa semnati aici. Multumesc, buna ziua !
A doua zi de dimineata, copilul rasfatat al Galatiului era deja in tren. Singur, doar cu gandurile lui, asa cum i-a placut mai tot timpul. Aproape 4 ore, cat a durat drumul pana la Bucuresti, a avut timp sa rememoreze tot traseul lui fotbalistic.
Plecase cand nu implinise inca 10 ani la teren, la FCM, sa bata mingea cu prichindeii lui din fata blocului. Doar ca el n-o bubuia ca ailalti, ci o aresta, fugea cu ea, o oprea pret de cateva secunde, cat s-o mangaie usor, iar cand se plictisea de ea, o punea cu dreptul sau cu stangul, nu conta, cam acolo unde ar fi trimis-o si cu mana. Asistat in permanenta de profesorul Justin Apostol, Miti a ajuns in scurt timp un nume in gura microbistilor. „Ai auzit ma, e unul mic la juniori la FCM, cica face circ pe teren. Zice lumea ca n-a avut Galatiul jucator ca el. E baiatul lui Magearu, ala care a jucat si el fotbal, de e acu’ electrician la Spitalul Municipal”.
A urcat de la juniori la tineret si, la 17 ani, si-a facut debutul la echipa mare, in divizia B, unde antrenor era Gica Constantin. Apoi a promovat in divizia A, unde a jucat 52 de meciuri si a marcat de 11 ori in cele doua sezoane alaturi de batranii Cramer si Constantinescu, dar si de baieti de seama sa ca Orac si Vlad care, in aceeasi vara in care FCM-ul retrogradase, fusesera luati de Dinamo.
„Oare profesorul Constantin sa ma fi recomandat ?, se intreba acum Miti. Sau Pisti Kovacs care, dupa un amical intre selectionata de tineret si nationala mare, m-a luat deoparte si mi-a spus: ŤBravo pustiule, sa te tii de treaba ca o sa ajungi mare !ť ? Sau golurile pe care le marcase chiar in Bucuresti contra lui Dinamo si a Stelei in sezonul de debut pe prima scena ?”.
„Pustiule, vei sta la caminul din Plevnei, iar de maine vii la stadion la Ghencea si incepi pregatirea”. Vocea militarului care-l asteptase pe peronul Garii de Nord l-a trezit pe Miti din visare. Maine va da ochi cu Iordanescu, cu Iordache, cel pe care tocmai il invinsese, cu Anghelini, pe care-l cam fugarise la ultimul meci direct. Cu ei, cot la cot, se va antrena de acum inainte. „Dar voi putea sa fac fata ?”. Miti nu se gandea decat la fractura de peroneu suferita in urma cu vreo doi ani la Galati, cand, la un amical cu CSU, Marius Petrescu, „Penseta”, baiatul soferului de la FCM, se aruncase ca un uliu la picioarele lui. Acum inca-l mai durea, dar n-avea sa spuna nimic timp de o luna si jumatate, pana la depunerea Juramantului. In toata aceasta perioada, Miti a facut doar antrenamente, bucuros ca a scapat de caznele cataniei adevarate, dar chinuit de butucul care-i crestea parca in glezna. A asteptat insa sa intre in drepturi, iar asta s-a intamplat la cateva zile dupa Juramant in biroul comandantului clubului, Ion Aurel. „Cred ca va cunoasteti. El este jucatorul Majearu de la Galati, iar dumnealui este tovarasul antrenor Traian Ionescu, care din acest sezon va pregati echipa noastra. O sa te muti la stadion, la cantonamentul de sub tribuna a doua, ai o camera a ta, vei manca la cantina din incinta, iar de luna viitoare vei fi incadrat sergent-major. Probleme ? Daca nu sunt, de maine te incadrezi in programul echipei !”.
Fusese prima intrevedere cu generalii Stelei, iar in spatele ei ramasesera si faleza Dunarii, si Micro 19, cartierul copilariei, dar si viata grea a unuia dintre cei 4 copii ai „electricianului de la Municipal”. Pentru Miti Majearu incepea, de fapt, alta viata. "


Andrei Vochin, Super Steaua

[Mariusmadmax]

ce stil de pescuit ... au avut stelistii !!!!!!!!

[Saber Rider]

" Lacatus a fost prima extrema in Romania si poate chiar in Europa care a inversat balanta, facandu-l pe orice fundas lateral, de la regretatul Stanescu-Babadag la titratii Demianenko sau Maldini sa astepte cu teama intalnirea cu naravasul "Laca".



http://www.onlinesport.ro/Foto/2004/aug/33/biolaca.jpg


A câstigat Cupa Campionilor Europeni 1986, transformând senzational un penalty si Supercupa Europei 1987. Este jucatorul român cu cele mai multe titluri de campion national si cupe câstigate.

Prin traditie, in duelurile intre extrema clasica si fundasul lateral, primul avea rolul spiridusului care fuge de "duhul rau", aparatorul direct. Nici chiar aripile clasice gen Garrincha, Jairzinho, Matthews sau Caniggia n-au scapat de atentiile cu care i-au cadorisit aprigii lor jandarmi.

Venirea sa la Steaua i-a iutit acesteia tempoul cel putin cu o viteza, el si Balint fiind cei ce au stat la baza aparitiei in ani '80 a poreclei ce avea sa devina emblema: "vitezistii".

Lacatus a debutat în Divizia A 28.02.1982 în meciul FC Brasov - CS Târgoviste 3-0. Atunci, nimeni nu ar fi crezut ca peste ani, el va deveni jucatorul cu cele mai multe titluri de campioana a Romaniei din istoria fotbalului romanesc (10, toate cu Steaua).

A câstigat cu echipa militara Cupa Campionilor Europeni în 1986, transformând cu furie, fara nici o sansa pentru Urruti, dupa ce Majerau si Boloni ratasera... A castigat apoi si Supercupa Europei, si desi era dorit de marile echipe europene, datorita regimului comunism nu putea da curs ofertelor din vest.

A facut meciuri memorabile in CCE cu Sparta Praga, Galatasaray sau Spartak Moscova, celebrul fiind meciul din URSS cand Lacatus l-a invins pe Dasaev pe un ger naprasnic... Dupa mondialul italian, unde a reusit un gol magistral in fata marelui portar sovietic Rinat Dasaev, Lacatus a semnat pentru AC Fiorentina.

Insa, nu s-a adaptat la rigorile fotbalului italian (in 21 de meciuri a inscris doar 3 goluri) fapt pentru care Cecchi Gori l-a cedat in spania la Real Oviedo, unde a inscris 7 goluri in doua sezoane. A revenit la Steaua in sezonul 1993-94, dupa ce nu mai era bagat in seama in Primera Division si nu a prins nici mondialul american.

Toti credeau ca s-a terminat cariera atacantului, dar dupa ce a semnat cu Steaua, in 1993-94, Laca a luat-o practic de la zero, cu o ambitie extraordinara, fiind infometat dupa revansa in fata tuturor. Asa a capatat porecla de "Fiara", dupa ce se lupta aprig pe teren. Un moment neplacutdin cariera "7-lui" stelist a fost cand i-a rupt piciorul bacauanului Vasile Ardeleanu intr-un meci de Divizia A, cand toata mass-media i-a sarit in cap.

Totusi ambitia lui Laca a fost rasplatita, el prinzand Campionatul European din 1996 si mondialul francez. In finalul carierei a jucat 12 meciuri la FC National Bucuresti, de unde s-a retras (avand 414 meciuri in prima liga si 103 goluri) pentru a incepe cariera de antrenor. A demarat mai greu in Cotroceni, dar un sezon mai tarziu a facut furori cu Otelul Galati, facandu-i pe moldoveni "campionii provinciei".

A mai antrent pe FC Brasov, unde insa, dupa rezultate bune, a fost demis nemeriat de patronul Ioan Niculae... O gresaela a fost acceptul de a antrena pe Ceahlaul, fiindca cu echipa pietreana, Laca si-a legat o piatra de gat in cariera de antrenor, dupa ce a retrogradat. A fost aproape de a veni antrenor la Steaua, unde era cerut de galeria stelista, dar jucatorii l-au ales pe Zenga... In prezent Lacatus este antrenor secund la echipa nationala, unde e poibil ca dupa ce Iordanescu o va parasi, sa ii i-a locul...

Marius Mihai LACATUS A 181 / 76
N: 5.04.1964 Brasov 1,80m 68 Kg
1A:28.02.82 FC Brasov-CS Tîrgov.3-0
414A:10.05.00 Na]ional - CSM Res. 5-1
77-82 FCM Brasov
81-82 p FCM Brasov 13A 11 2
82-83 FCM Brasov 16A 34 3
83-84 Steaua Bucuresti 2A 32 13
84-85 Steaua Bucuresti 1A 29 8
85-86 Steaua Bucuresti 1A 31 7
86-87 Steaua Bucuresti 1A 27 9
87-88 Steaua Bucuresti 1A 30 9
88-89 Steaua Bucuresti 1A 28 10
89-90 Steaua Bucuresti 2A 23 3
90-91 Fiorentina 12A 21 3
91-92 Real Oviedo 11A 26 4
92-93 Real Oviedo 16A 25 3
93-94 Steaua Bucuresti 1A 17 5
94-95 Steaua Bucuresti 1A 29 8
95-96 Steaua Bucuresti 1A 27 9
96-97 Steaua Bucuresti 1A 22 5
97-98 Steaua Bucuresti 1A 31 8
98-99 Steaua Bucuresti 3A 25 4
99-00 t Steaua Bucuresti 3A 6 0
99-00 p FC Na]ional Buc. 9A 12 0
Total div.A 414 103
Total Italia serie A 21 3
Total Spania 51 7

1.500.000 $ pentru transferul la Fiorentina

Cupa României: 1985,1987,1988,1989,
1996,1997,1999 (7)

România A Steaua Bucuresti 41 7
Fiorentina Firenze 7 1
Real Oviedo 12 1
Steaua Bucuresti 24 4

Total România A: 84 13
Total România olimpici 3 0
Total România sub 21 ani 6 1

84-85 Cupa Cupelor 2 0
85-86 Cupa Campionilor E. 8 1
86-87 Cupa Campionilor E. 1 0
87-88 Cupa Campionilor E. 8 3
88-89 Cupa Campionilor E. 8 7
89-90 Cupa Campionilor E. 4 2
91-92 Cupa UEFA 2 0
93-94 Cupa Campionilor E. 1 0
94-95 Cupa Campionilor E. 5 2
95-96 Cupa Campionilor E. 6 0
96-97 Cupa Campionilor E. 6 0
97-98 Cupa Campionilor E. 3 2
97-98 Cupa UEFA 6 0
98-99 Cupa Campionilor E. 4 0
98-99 Cupa UEFA 2 0
99-00 Cupa UEFA 6 0

Total cupele europene 72 17"


OnlineSport (http://www.onlinesport.ro/Html/eroi/lacatus.shtm)

[Mariusmadmax]

Lacatus ... Marius Lacatus ... nr 7 ... 10 titluri de Campion ... 7 Cupe ... FIARA !

[florian]

Meciul cu National mi-a adus aminte de adevarata echipa Steaua.Si pentru ca suntem la aduceri aminte va pun niste poze.Ei, ce ziceti? Si mai sunt si altele! :ok:

[Mariusmadmax]

am scos amintirile din cufar ...
/hello

[Saber Rider]

" Steaua a inceput sezonul '81-'82 cum obisnuia, adica bine. Prima etapa a insemnat o victorie, 3-2, cu Chimia Ramnicu Valcea pe teren propriu. Ultimul gol, venit din pasa lui Marcu, i-a apartinut lui Balint. Reusita acestuia, din voleu, in minutul 80, avea sa fie si prima a lui Gaboaja intr-un meci oficial pentru formatia din Ghencea. A urmat un 1-1 la Bacau, intr-un meci in care Iordanescu a marcat dupa o actiune a aceluiasi Balint, si un alt succes la limita acasa, 2-1 cu Corvinul.
De aici inainte a urmat coborarea. Un 2-2 cu Progresul tot acasa, in care Iovan si Balint n-au fost decat rezerve, o prima infrangere la Scornicesti, unde Soarece a marcat singurul gol al meciului cu 5 minute inainte de final si un meci amanat cu UTA au dus Steaua pe locul 7.
Intreruperea campionatului pentru meciul cu Ungaria din preliminariile Mundialului spaniol a venit ca gongul salvator pentru Traian Ionescu, iar remiza de salon de la Targu Mures un bun prilej de a incerca o noua formula de joc. A fost meciul de debut al lui Majearu la Steaua, in care Nutria a jucat extrema dreapta. Durerea de la glezna il sacaia ingrozitor, insa Nutria nu spunea la nimeni.
In meciul urmator, restanta cu UTA, Majearu a facut figuratie pe teren. Cronicarul Paul Slavescu l-a notat cu 4, iar Traian Ionescu l-a schimbat putin dupa pauza. Intalnirea cu UTA a fost doar un duel intre Steaua si tanarul portar al oaspetilor, Helmuth Duckadam. Pana la urma au invins militarii, printr-un gol marcat spre final de acelasi Iordanescu, dar goalkeeperul aradean avea sa primeasca in Sportul cea mai mare nota, 9. Undeva, la tribuna 0, invaluit in fumul eternei sale tigari, secretarul FRF Ion Alecsandrescu vazuse totul. Iar in agenda sa aparu un nume, cel al uriasului dintre buturile UTA.
O noua intrerupere a campionatului, pentru meciul cu Elvetia de la Bucuresti, i-a dat prilejul lui Traian Ionescu sa construiasca tactica pentru eternul derby cu Dinamo. La ora meciului, Steaua a semanat insa cu o echipa modesta, care si-a sacrificat tot jocul pentru a smulge o remiza alba. Obiectivul a fost atins gratie unei prestatii de adormire a adversarului, cu zeci de pase in urma, dar si a interventiilor excelente ale portarului Toma, socotit omul zilei. Un meci trist insa si din alt punct de vedere, pentru ca, in debutul lui, Fodor l-a atacat dur pe dinamovistul Vlad, colegul lui Miti de la Galati, producandu-i o dubla fractura care, finalmente, avea sa-l scoata din fotbal.
Runda urmatoare a prilejuit intalnirea dintre Dumitru si Iordanescu. Jucand cu o ambitie demna de o cauza mai buna, Lita a purtat Timisoara catre o victorie cu 2-0, intr-un meci in care, bulversat, Traian Ionescu l-a titularizat pe Majearu fundas dreapta. Ce blasfemie !
Un egal chinuit pe Ghencea cu CS Targoviste, o alta infrangere la Cluj, 0-2, un 1-0 smuls in final, pe propriul teren, de Ion Gheorghe in meciul cu Jiul au accentuat nemultumirea conducerii steliste.
Derbyul cu Sportul Studentesc din Regie, pierdut cu 1-0, a insemnat al 13-lea meci al lui Traian Ionescu la Steaua. Si ultimul. Pentru ca neintroducerea lui Iordanescu, golgeterul la zi al echipei, chiar daca acesta era disponibil, a starnit mania comandantului Ion Aurel. Puiu nu numai ca era liderul echipei, dar locuia si in acelasi bloc cu seful sau, motiv pentru care relatiile dintre cei doi erau apropiate. Interventia in forta a colonelului, care i-a impus antrenorului titularizarea lui Iordanescu, si rezultatele modeste l-au determinat pe Traian Ionescu sa plece de la echipa. Pentru Steaua se incheia o alta etapa cenusie la finele careia echipa ocupa locul 10, cu 13 puncte din tot atatea meciuri si golaveraj negativ.
Despartirea de Traian Ionescu avea sa fie anuntata abia in cronica meciului de la Brasov, din duminica urmatoare. Insemnarile lui Stelian Trandafirescu din Sportul, dupa victoria gazdelor cu 2-1, se incheiau cu un PS jumatate explicativ, jumatate infierator : " Conducerea clubului Steaua ne-a informat ca, din motive cu totul neintemeiate, antrenorul Traian Ionescu a parasit conducerea tehnica a echipei inca din pregatirile pentru acest joc, formatia fiind insotita la Brasov de secundul sau, Nicolae Pantea ". A doua zi, in acelasi ziar, inghesuita la rubrica de stiri, o notita anunta ca " La cererea clubului Steaua, Consiliul National pentru Educatie Fizica si Sport a aprobat ca antrenorul federal Constantin Cernaianu sa asigure pregatirea echipei militare ". "


Andrei Vochin, Super Steaua

[Mariusmadmax]

vag imi aduc aminte acea perioada , in care nu prea se lega ... dar atunci inca mai juca M Raducanu , nu ? S-au deja ramasese in Germania ?

[Saber Rider]

Deja ramasese in Germania ... uite aici (http://www.steauafc.ro/nou/index.php?cat=istorie_detalii&an=1981) lotul si rezultatele din acel sezon.

[Mariusmadmax]

mai povesteste-ne din Super Steaua !

[Saber Rider]

Cernăianu şi-a început strategic mandatul. Nu numai că l-a reintrodus pe Iordănescu în echipă, dar, simţind forma în care era liderul echipei, l-a folosit chiar atacant central. Iar Puiu nu i-a rămas dator. Cele trei goluri marcate în meciul din Ghencea cu piteştenii l-au obligat pe Gheorghe Nicolaescu să titreze deasupra cronicii de meci din Sportul : " Iordănescu - FC Argeş 3 - 0 " şi să-l noteze cu 10 pe autorul hat-trick-ului.
Dintr-o singură lovitură, Cernăianu aducea pe linia de plutire golaverajul Stelei şi-l propulsa pe Puiu în fruntea clasamentului golgeterilor, poziţie pe care acesta n-o va mai părăsi până în finalul campionatului.
Victoria cu acelaşi scor, în Cupa, contra Progresului Băileşti, părea să confirme un anumit reviriment al echipei. Nu fusese însă decât suflarea puternică a unui pacient resuscitat prin şocuri. Pentru că, în runda următoare, la Constanţa, Steaua a pierdut iar, 0-1, coborând până pe locul 12. Se profila un final de sezon dezastruos.
Singura speranţă rămăsese restanţa cu Craiova de la Bucureşti. Campioana venise în Bucureşti fără tripleta Balaci - Donose - Geolgău, iar la jumătatea primei reprize rămăsese şi fără Tilihoi, eliminat de buzoianul Cristian Teodorescu pentru injurii. Steaua a atacat continuu, mai ales după ce s-a creat superioritatea numerică, a trimis o dată mingea în bară prin Majearu şi a punctat decisiv prin acelaşi Iordănescu. Finalul de stagiune era salvat de inspiraţia căpitanului de echipă, dar şi de decizia centralului.
De victoria Stelei avea nevoie şi Dinamo, care astfel rămânea pe locul 2 cu acelaşi număr de puncte ca şi liderul, Universitatea Craiova. Iar delegarea lui Teodorescu nu poată fi scoasă din acest context. Aparent pentru a-i ajuta pe cei din Ştefan cel Mare, Alecsandrescu lucrase din umbră şi pentru echipa lui de suflet.
Steaua a terminat turul pe locul 8 cu 17 puncte şi -1 la adevar. Concluzia a tras-o Ioan Chirilă, cel care a sintetizat într-o frază evoluţia mediocră a roş-albaştrilor : " Numeroasele fluctuaţii de formaţie, trădând o nesiguranţă în selecţie - dovadă cei 23 de jucători folosiţi, au sfârşit prin a compromite desenul tactic al echipei ", consemna marele gazetar, confirmat de abundenţa de nume noi apărute în numai câteva luni în Ghencea. Păuna, Fîşic, Amarghioalei, pe care presa comunistă l-a numit Lucian, Cămui, au fost doar câţiva dintre meteoriţii care căzuseră din nou peste arena din Ghencea.
" Era o nebunie pe atunci, îşi aminteşte Balint. La fiecare antrenament vedeam feţe noi. Ajunseseră să aducă la echipă orice soldat care spunea că a jucat şi el ceva fotbal. Cum veneau însă, tot aşa dispăreau după câteva zile".


Andrei Vochin, Super Steaua

[Mariusmadmax]

a fost o perioada necesara ... dar si foarte dureroasa .

[Saber Rider]

- Hai Ioane, ca te lasi cam greu !
La aparitia lui Alecsandrescu, Ion Aurel se ridica in picioare, ii stranse mana si-l pofti sa ia loc.
- Tovarase comandant, am zis sa pornesc noua activitate chiar de la inceputul anului. Cred ca asa e mai bine. Am aranjat totul la Federatie, iar de azi sunt al dumneavoastra.
- Ioane, e de treaba aici. Iar am avut un campionat prost, la titlu nu putem sa ne mai gandim, iar sansele de a prinde o cupa europeana sunt aproape nule. Trebuie sa reconstruim totul pentru la anul.
Alecsandrescu ceru permisiunea sa-si aprinda o tigara.
- Tovarase Aurel, mai e in joc si Cupa. Steaua e o specialista la acest capitol. Si pe vremea mea, si mai incoace, cand nu ne-a iesit in campionat am rezolvat-o pe partea Cupei. Nu degeaba suntem recordmeni cu 13 trofee cucerite.
- Ai dreptate, Ioane, dar simt eu ca nu merge. Lotul e cam subtire si daca n-ar fi Iordanescu asta nu stiu unde ne-am fi gasit acum. Eu zic ca trebuie sa mai racolam niste jucatori.
- Tovarase comandant, in principiu aveti dreptate, dar nu trebuie sa ne grabim. Reconstructia unei echipe se face in cativa ani. Din fondul de jucatori care se ruleaza intr-o pauza competitionala nu raman decat maximum zece la suta. Uitati-va si dumneavoastra la lotul nostru. Ii las la o parte pe Iordache, Anghelini, Sames, Florin Marin, Iordanescu. Ei fac parte din generatia veche si nu vor mai putea prinde noua trupa. Treptat, se vor retrage. Singurul care ar mai putea-o face e Tudorel Stoica. Iar din urma, ce vine ? Va spun eu, daca sunt trei sau patru. Balint, Iovan, Majearu, poate Minea. Altii nu vad.
Pentru Ion Aurel datele problemei se cam schimbasera dupa prima discutie cu noul sef al sectiei de fotbal. In ciuda renumelui de om de fotbal, Alecsandrescu nu era totusi Mafalda. Nu putea sa falfaie bagheta magica peste capetele lui Udrica, Amarghioalei sau Fodor si sa-i transforme peste noapte in supervedete. Comandantul insa nu avea rabdare. Simtindu-l asa, dupa o perioada scurta, Sfinxul isi muta punctul de sprijin catre ministrul Olteanu. Saltul peste o ierarhie avea sa genereze, mai tarziu, sciziunea. Alecsandrescu gandise traseul cel mai scurt. Asa ca, nu peste mult timp, ceru o intrevedere cu Olteanu.


Andrei Vochin, Super Steaua

[Saber Rider]

-Tovarase ministru, trebuie neaparat sa ne organizam, deschise Sfinxul discutia.
- In ce sens ? intreba usor iritat Olteanu.
- Tovarase ministru, chiar daca o sa va suparati, vreau sa spun ca Steaua nu este nici pe departe cel mai bogat club din Romania. Ma refer la conditiile oferite. Va dau doar un exemplu. Dumneavoastra stiti pe ce prima joaca echipele muncitoresti ? Pe 5-6 mii de lei, in vreme ce baietii nostri ...
- Ce vrei sa spui, tovarase Alecsandrescu ? Ca noi nu asiguram tot ce e mai bun pentru performanta ? Atata putem, dom'ne, iar eu nu incalc legea.
- Nici nu va cer, dar hai sa analizam problema in ansamblul ei.
Timp de aproape sase ore, fata in fata, cei doi au despicat firul in patru. Au inceput cu bugetul. Clubul Sportiv al Armatei Steaua, din care facea parte si sectia de fotbal, avea trei izvoare de finantare. Primul era cota alocata de la Ministerul Apararii pentru "pregatirea fizica a armatei", a doua de la CNEFS, iar a treia provenea din cotizatiile benevole ale cadrelor militare.
- Chiar benevole ? il intreba Alecsandrescu pe Olteanu.
- Dom'ne, nu este fixat un anumit procent. Fiecare da cat vrea. Unii tin cu Steaua si pun 25, chiar 30 de lei. Altii mai putin. Banii astia sunt trecuti pe statul de plata intr-o rubrica speciala. Iti dai seama ca daca intr-o companie sunt 20 care dau de placere, celorlalti 10 nu le convine ca in dreptul lor sa nu fie trecut nimic. Si atunci se inscriu si ei cu 5 lei, asa, sa nu cada prost in ochii comandantului. Dar sa stii ca sunt multi care nu dau si nu patesc nimic, pentru ca, repet, cotizatia este benevola.
Fondul rezultat din colecta se impartea pe cele 21 de sectii ale clubului. Mai tarziu, o data cu saltul fotbalului, procentul se va modifica simtitor in favoarea sportului rege.
In ceea ce priveste salariul, toti sportivii clubului, deci si fotbalistii, erau platiti pe un stat care fusese botezat K. Documentul nu era vreun secret militar, ci numai o delimitare clara intre cei ce veneau zi de zi la servici si sportivi, care doar isi ridicau banii. Acestia erau repartizati la diferite unitati militare din oras si incadrati conform gradului pe care il aveau. Cum insa functia a batut intotdeauna gradul, pentru fotbalisti se gaseau posturi care sa le impinga salariul catre maximumul plajei legale. Cu alte cuvinte, daca X era locotenent, el putea primi intre 2.200 si 4.500 de lei. Gasindu-i-se o functie mai importanta, el salta spre cota superioara, putind avea un salariu mai mare chiar ca al unui capitan.
Daca din punctul de vedere al remunerarii Steaua nu era vreo mina de aur, ea pastra destule atuuri pentru a convinge jucatorii sa se transfere. Iar Olteanu stia bine asta.
- Ioane, cum sa nu vina astia la noi ?! Stiu ca daca intra in Armata sunt rezolvati pentru toata viata. Gradul creste, pozitia in societate este importanta, iar soliditatea institutiei noastre le creeaza o anumita liniste a zilei de maine. In plus, noi le dam repartitie de apartament, chiar cu posibilitatea de a-l cumpara in timp, celor buni le rezolvam aprobari pentru a-si achizitiona cu prioritate o Dacie sau un ARO, uite, au aparut si televizoarele astea color. Pai, daca astia cumpara o Dacie peste rand cu 70.000 de lei, nu o vand ei imediat cu o suta si ceva ? Ia uite cum fac rost dintr-un foc de cateva zeci de mii de lei bune. Nu mai vorbesc de ARO. Mai fac si cate un turneu pe afara, mai cumpara un video pe care-l valorifica aici ...
- Numai sa ne lase Dinamo, il intrerupse Alecsandrescu, ca la vama astia sunt specialisti in sicane. Ei trec cu baxuri de toate alea, iar pe noi ne cauta si-n fund.
- Lasa, ma, ca discutam si o rezolvam. Avem si noi armele noastre daca ne fac magarii.
Dupa ce si-a fixat bine in cap bornele financiar-sociale ale statutului fotbalistului stelist, Alecsandrescu a trecut la dezbaterea modalitatilor de transfer. Sau de racolare, daca folosim terminologia de atunci. Din acest punct de vedere, Steaua avea un avantaj, dat chiar de regulamentul de transferari, care, la punctul 4, sti**** ca :
" Jucatorii de fotbal incorporati pentru satisfacerea stagiului militar (...) se pot transfera numai pe perioada stagiului militar. (...) Jucatorii incorporati revin, dupa terminarea stagiului, la cluburile sportive de origine."
Deci, ros-albastrii, ca si cei de la Dinamo si, mai tarziu, Victoria, puteau legitima orice fotbalist aflat la varsta armatei, fara acordul clubului de origine, dar cu conditia sa-l cedeze la finele stagiului.
De o prevedere asemanatoare beneficiau si cluburile studentesti. Universitatea Craiova, Sportul Studentesc, Politehnica Timisoara, Politehnica Iasi aveau posibilitatea legala sa transfere fara acordul clubului de origine orice fotbalist care intra la facultate. Si, spre deosebire de formatiile militare, il puteau tine fara probleme pe toata perioada studiilor.Adica de la 3 ani in sus, pana-si termina omul studiile, nu 1 an si 4 luni cat dura satisfacerea stagiului militar.
Nu peste mult timp, Steaua va ataca si ultimul bastion necucerit, cel al studiilor superioare. Din 1983, la insistentele lui Alecsandrescu, care avea nevoie de inca o parghie de "racolare" a fotbalistilor, toti sportivii care doreau se puteau inscrie la Academia Militara Tehnica.
Tot din acea perioada au inceput si manevrele de producere a banilor negri. Steaua nu putea ramane in urma celorlalte competitoare care-si facusera un obicei din acest lucru. Metodele erau diferite. O sursa erau spectacolele de divertisment, unde lumea venea ca la urs ca sa-i vada jucand pe Nicu Constantin, Puiu Calinescu, Jean Constantin si alte nume mari ale "estradei" romanesti. Desi stadionul era plin, clubul nu declara decat jumatate din biletele vandute, restul sumei intrand ilegal in fisetele din Ghencea.
Alta parghie erau soldatii care lucrau in santierul de la Casa Republicii. Steaua oferea gratuit 3.000 sau 4.000 de locuri la un meci drept premiere pentru munca depusa, dar biletele erau platite de firma constructoare, iar banii reveneau innegriti la club. Din ei se vor putea achita primele suplimentare pe care Olteanu, invatat de Alecsandrescu, avea sa le ofere jucatorilor la meciurile mai importante.


Andrei Vochin, Super Steaua

[Saber Rider]

Cariera lui Miodrag Belodedici, în ciuda succeselor sale, lasa gustul unei neîmpliniri. Si asta pentru ca, din motive care au depins în mare masura de el, Belo a lipsit nationalei aproape 6 ani.


http://www.onlinesport.ro/Foto/2004/aug/33/biobelodedici.jpg

În iarna lui 1982, Steaua lansa în cupa de iarna un pusti timid pe dificilul post de libero. De la primele meciuri pe terenurile înghetate ale acelei ierni era evident ca s-a nascut o stea. Batrînii stelisti vedeau în juniorul venit de la Moldova-Noua pe urmasul lui Apolzan. Erau anii cînd Steaua îsi construia echipa pentru "noaptea de la Sevilla".

De la început, Belo s-a impus ca o certitudine pentru postul de libero, facînd la Steaua cuplu cu Sames si ulterior cu Bumbescu. Ca si alti numerosi tineri, Belo a cunoscut debutul în nationala în 1984, sub bagheta lui Lucescu, dar n-a avut sansa de a-l clinti de pe post pe Costica Stefanescu, capitan indubitabil al nationalei acelor ani. Cine stie, poate ca prezenta lui Belo în centrul apararii ne-ar fi dus a doua oara în Mexic...

Pentru calificarea la Euro 88, Belo avea sa fie însa titular de necontestat, fostul sau antrenor de la Steaua acordîndu-i credit deplin. În paralel, cu echipa de club, Belo cucereste Everestul, facînd parte din singura echipa româna care a cucerit Cupa Campionilor Europeni. Si daca în finala Cupei Intercontinentale cu River Plate, nu i s-ar fi anulat un gol perfect valabil, Belo ar fi trebuit sa primeasca o masina ”Toyota” înmînata drept premiu pentru cel mai bun jucator.

În iarna lui 1988, în plina campanie de calificare a nationalei pentru mondialul italian si a Stelei pentru fazele superioare ale CCE, Belodedici paraseste România comunista în vîrf de forma, ajungînd în Iugoslavia la Steaua Rosie Belgrad. El va rata în 1989 finala CCE cu AC Milan dar si mondialul din 1990, dar va deveni singurul român cu doua CCE la activ (1986 si 1991), dupa ce învingea cu 5-3 dupa loviturile de la 11m pe Olympique Marseille.

În finala de pe ”San Nicola” de la Bari, Belo a transformat un penalty, aducîndu-si substantial aportul la cea mai mare realizare a unei echipe de club sîrbe în cupele europene. La Crvena zvezda, Belo avea coechipieri pe Stojanovici, Jugovici, Mihaijlovici, Savicevici, Prosinecki sau Pancev, jucatori care ulterior au devenit mari staruri.

Tot cu echipa yugoslava a reusit sa-si ia revansa si la Tokyo, cîstigînd Cupa Intercontinentala. În 1992 Belo se întoarcea la nationala, dupa aproape 4 ani de absenta si va participa la mondialul din USA 94 si la turneele Euro 1996 si 2000. Cariera sa internationala dupa Steaua rosie s-a desfasurat cu precadere în Spania, fara a mai cunoaste culmile atinse cu cele doua ”stele”... La reîntoarcerea acasa, a ajutat pe Steaua Bucuresti sa mai dobîndeasca un titlu de campioana în 2001, dupa care, discret cum îl stim, s-a retras departe de agitatul fotbal românesc...

Miodrag BELODEDICI –fundas-

• Data nasterii: 20.05.1964

• Locul nasterii: Socol (Caras-Severin)

• Primul meci în Divizia A: 05.03.1983: Steaua Bucuresti - Politehnica Iasi 1-0

• Ultimul meci în Divizia A: 07.04.2001: Steaua Bucuresti - Rocar Bucuresti 1-1

• Cariera de jucator: 1978-81: Minerul Moldova-Noua, 1981-82: Luceafarul Bucuresti, 1982-89 sI 1998-2001: Steaua Bucuresti (235 meciuri, 21 goluri), 1989: a fost suspendat de ctre UEFA la cererea militarilor pentru ca a parasit clubul fara acordul lor, 1989-92: Steaua Rosie Belgrad (49 meciuri, 2 goluri), 1992-94: Valencia Club de Fútbol (49 meciuri, 0 goluri), 1994-95: Real Valladolid Deportivo (31 meciuri, 0 goluri), 1995-96: Villareal Club de Fútbol (Segunda División), 1996-98: CD Atlante Mexico City (Mexico) • Total Divizia A: 235 meciuri, 21 goluri

• A cîstigat campionatul de 10 ori: 1985, 1986, 1987, 1988, 1989, 2001 cu Steaua Bucuresti, 1990, 1991, 1992 cu Steaua Rosie Belgrad, 1998 cu CD Atlante Mexico City • A cîstigat Cupa României de 4 ori: 1985, 1987, 1988, 1999

• Total echipa nationala: 53 meciuri, 5 goluri

• Total echipa României, olimpici: 3 meciuri, 0 goluri • Total România Under 21: 16 meciuri, 1 gol

• Total cupele europene: 53 meciuri, 1 gol • A cîstigat Cupa Campionilor Europeni de doua ori, 1986 cu Steaua Bucuresti si 1991 cu Steaua Rosie Belgrad • A cîstigat Supercupa Europei cu Steaua în 1987 (1-0 cu Dinamo Kiev)

• A cîstigat Cupa Intercontinentala cu Steaua Rosie Belgrad în 1991 (3-0 cu Colo Colo din Chile)


Sorin AROTARITEI, OnlineSport (http://www.onlinesport.ro/Html/eroi/belodedici.shtm)

[Saber Rider]

Steaua este prima echipă din România care, beneficiind de noul format al Cupei UEFA, s-a calificat în grupe, reuşind acum să şi depăşească această fază. Au cîştigat Cupa Campionilor Europeni (1986). Au jucat finala Cupei Intercontinentale (1986). Au cîştigat Supercupa Europei (1987). Au ajuns în primăvara europeană după Revoluţie (1992). Au intrat în grupele Ligii Campionilor (1994).


http://www.gsp.ro/images/content/articles/2004/12/02/home/1001719997595ca0bcc37_174_130_.jpg



Au cîştigat Cupa Campionilor Europeni (1986)
Duckadam sărutînd cel mai preţios trofeu pentru o echipă de club din Europa


http://www.gsp.ro/images/content/articles/2004/12/02/home/10017143236a8e5f5cfc2_435_580_.jpg



Au jucat finala Cupei Intercontinentale (1986)
Învinşi cu 1-0 de River Plate, steliştii au pierdut a doua cupă de anvergură pusă în joc în 1986


http://www.gsp.ro/images/content/articles/2004/12/02/home/10017105698e2c2439219_512_336_.jpg



Au cîştigat Supercupa Europei (1987)
A venit, a marcat, a cîştigat. Hagi la primul său trofeu major din carieră, după 1-0 cu Dinamo Kiev


http://www.gsp.ro/images/content/articles/2004/12/02/home/10017112157711a4ddb40_512_327_.jpg



Au ajuns în primăvara europeană după exodul post-'89 (1992)
Schimbare de generaţii. Prodan, Gâlcă, Filipescu, Ilie Dumitrescu, Panduru, Vlădoiu. Eliminaţi de Anvers în martie '93, în turul III al Cupei Cupelor


http://www.gsp.ro/images/content/articles/2004/12/02/home/100171324d1ab7966f571_512_311_.jpg



Au intrat în grupele Ligii Campionilor (1994)
Didi Prodan, unul dintre oamenii de bază ai Stelei în cele trei ediţii consecutive ale grupelor Ligii Campionilor la care au participat roş-albaştrii ('94-'96)


http://www.gsp.ro/images/content/articles/2004/12/02/home/10017139247927273e79a_512_462_.jpg




Gazeta Sporturilor, 03.12.2004 (http://www.gsp.ro/index.php?c=1&a=29924)

[Saber Rider]

La doar 17 ani, tînarul Gavril Pelé Balint ajungea de la Gloria Bistrita la Steaua, via Luceafarul. Debutul sau a avut loc în perioada în care Steaua îsi cauta o noua matca.

O data cu el, debutau la Steaua si alti tineri necunoscuti, Iovan, Minea, Sertov si Lovas, cu totii veniti de la Luceafarul si viitori componenti ai nationalei de juniori care avea sa cucereasca bronzul în Australia ”la mondialul” lui Gabor".

Destul de repede, Balint s-a impus la Steaua, mai ales prin polivalenta sa, care însa i-a jucat si feste, fiind bun pe mai multe posturi. Antrenorilor le-a luat mult timp ca sa se lamureasca pe ce post poate da randament maxim.

Mircea Lucescu e antrenorul care l-a aruncat în focurile luptelor echipei nationalei, înainte chiar de a fi titular la Steaua! Balint a fost foarte aproape de a prinde turneul Euro 84, Lucescu renuntînd la el în ultima clipa în favoarea mai experimentatului dinamovist Dragnea.

Unul din golurile cele mai amuzante din cariera sa l-a înscris lui FC Baia-Mare, cu ceafa, pe cînd se îndrepta dupa o faza de atac spre poarta sa. Peste ani si Piturca avea sa marcheze un gol asemanator în mansa a-II-a a CCE cu Galatasaray Istanbul, dar atunci arbitru l-a anulat. Unul dintre eroii ultimului meci dintre România si Danemarca a fost fara îndoiala, Balint.

Era 15 noiembrie 1989 si pentru a se califica la mondialul italian, nationala României nu avea decît o singura varianta: victoria.

Cum în Danemarca noi am pierdut fara drept de apel, 0-3, ne temeam foarte mult ca vom rata o noua calificare la un turneu final, în acei ani noi fiind ”specialisti” la astfel de oportunitati, ratînd mondialul mexican în dauna Angliei si Irlandei de Nord, cît si europenele din Germania Federala, în dauna Spaniei, nereusind victoria cu Austria pe stadionul ”Prater” din Viena.

Cu o zi înainte de marele meci cu Danemarca, antrenorul Emeric Jenei l-a anuntat pe Balint ca va fi titular în meciul de a doua zi.

Ne închipuim cu totii ce emotii a avut Balint atunci si mai ales daca a mai reusit sa doarma linistit în acea seara... Dar, flerul lui nea Imi a dat rezultat, atacantul Stelei reusind în acea zi sa înscrie doua goluri în poarta lui Schmeichel (minutele 25 si 60) într-un meci care a fost poate cel mai important din cariera sa de jucator.

Atunci, atacantul lui PSV Eindhoven, Flemming Povlsen deschise-se scorul, înghetînd inimile celor 30.000 de spectatori de pe stadionul Steaua. România a facut un meci mare învingînd cu 3-1 si a reusit sa aduca o mare bucurie tuturor, fapt destul de rar întînit în acei ani de dinainte de Revolutie.

Acesta a fost meciul cel mai important pentru Balint, dar nu trebuie sa omitem nici meciul de la Sevilla, cînd Steaua reusea miracolul, adica cîstigarea Cupei Campionilor Europeni, fapt de neconceput pentru o echipa din estul Europei.

În acea finala de neuitat, Balint a reusit ceea ce Majearu sau Bölöni ratasera, adica sa-l învinga pe portarul Urruti. Si ultimul meci mare al lui Balint a fost fara îndoiala cel de la Napoli, de la Campionatul Mondial din 1990. România învinse-se Uniunea Sovietica cu 2-0, dar batrînul leu, Roger Milla ne-a dat o lectie dura fiind învinsi de Camerun, iar în meciul cu Argentina lui Maradona nu aveam voie sa pierdem.

Publicul de pe ”San Paolo” nu avea cum sa-si tradeze idolul, astfel ca cei peste 52.000 de spectatori au facut ca Argentina sa se simta ca acasa. Dupa o prima repriza alba, a urmat golul lui Monzon, si cum URSS-ul pregatise un blat cu Camerunul (leii neînblînzitI fiind antrenatI de Valeri Nepomniaschi) si ne gîndeam cu totii ca mondialul e termiant pentru noi. Dar, acelasi Gabi Balint a reusit un gol egalizator, care nu a fost atît de spectaculos cît de valoros facînd ca România sa joace optimile cu Irlandezii.

Pentru fanii stelisti, Balint va ramîne mereu ca fiind jucatorul care intra dupa pauza si marca goluri decisive cu Vejle Boldklub, Anderlecht Bruxelles, FC Barcelona, Spartak Moscova, IFK Göteborg, Galatasaray Istanbul sau Fram Reykjavik. Balint a fost sI golgheter al Diviziei A în 1989-90, marcînd pentru Steaua 19 goluri.

Dupa 1989, ca toti jucatorii de valoare, si Balint a ales sa evolueze într-un campionat puternic, Primera División, dar la o echipa fara pretentii: Real Burgos Club de Fútbol. În scurt timp a ajuns idolul fanilor de pe "El Planito", între 1990 si 1993 Balint reusind 27 goluri în 83 de meciuri. Cariera i s-a încheiat din pacate prematur, în urma unei accidentari la genunchi, la doar 30 de ani. Altfel, Balint ar fi prins cu siguranta lotul pentru U.S.A. 94, loc unde ar fi meritat cu siguranta sa se afle…




Gavril Pelé BALINT :

• atacant

• Data nasterii: 3 ianuarie 1963 (Sîngeorz-Bai)

• Înaltime 180 cm • Greutate 70 kg

• Primul meci în Divizia A: 07.06.1981: Progresul Bucuresti – Steaua Bucuresti 0-1

• Ultimul meci din Divizia A: 12.08.1990: Universitatea Craiova – Steaua Bucuresti 1-1

• Cariera de jucator: 1974: Hebe Sîngeorz-Bai, 1978: Gloria Bistrita, Luceafarul Bucuresti, 1980-1991: Steaua Bucuresti 264 meciuri, 69 goluri, 1991-1993 Real Burgos Club de Fútbol 83 meciuri, 27 goluri • Total Divizia A: 264 meciuri, 69 goluri

• Total Primera División: 83 meciuri, 27 goluri

• A fost golgheterul Diviziei A în sezonul 1989-90 cu 19 goluri

• A cîstigat Cupa României în 1985, 1987, 1988, 1989

• Total echipa nationala: 28 meciuri, 9 goluri • Total România ”B”: un meci, nici un gol

• Total România olimpici: 8 meciuri, 4 goluri (a fost autorul golului din meciul România – R.F.G. 1-0)

• Total România U21: 13 meciuri, 2 goluri

• Total cupele europene: 32 meciuri, 6 goluri

• A cîstigat Cupa Campionilor Europeni cu Steaua în 1986 (2-0 dupa loviturile de departajare cu FC Barcelona)

• A cîstigat Supercupa Europei (1-0 cu Dinamo Kiev)

• Pentru transferul sau la Real Burgos, Steaua a primit 800.000 $.



OnlineSport (http://www.onlinesport.ro/Html/eroi/balint.shtm)

[Saber Rider]

Helmut Duckadam e cel mai bun exemplu al paradoxului ca 5 minute de geniu te pot propulsa in istorie mai mult decat 5 ani de truda pe gazon.

Duckadam nu a fost un portar spectaculos, cu interventii sinucigase, ci mai degraba un portar constant cu evolutii egale, cu care dadea incredere intregii echipe.

Duckadam n-a avut un drum pavat cu trandafiri spre tricoul cu numarul unu, nici macar in echipa sa UTA, unde a avut de infruntat concurenta veteranilor Mihai Jivan si Silviu Iorgulescu.

Cu toate acestea, in campionatul 1978-1979 a reusit cateva evolutii bune, fara a izbuti sa evite retrogradarea in divizia secunda. Si cum o nenorocire nu vine niciodata singur, Duckadam a avut de infruntat in acel sezon si o meningita care l-a scos o buna perioada de timp din circuit.

Daca in 1980 UTA a pierdut duelul cu Corvinul lui Lucescu pentru promovarea in Divizia A , anul urmator Aradul se intorcea cu Duckadam titular.

Totodata la UTA aparea o alta speranta pentru postul de portar, Lovas, viitor "cangur". Potentialul acestuia nu a scapat neobservat de ochii stelistilor care il aduceau in sezonul 1981-82 la echipa militara.

UTA retrograda la capatul aceluiasi sezon, iar in vara avea loc rocada Duckadam-Lovas. Odata ajuns la Steaua, Duckadam a avut de infruntat concurenta lui Iordache si Toma, dar a reusit sa se impuna, devenind titular. Primele semne ale maturitatii au fost la dubla cu AS Roma, in 1984, cand Duckadam reusea doua excelente partide in fata lui Graziani, Pruzzo sau Falcao. Sezonul 1985-1986, care avea sa fie si ultimul, a fost cel care l-a propulsat in legenda.

Dupa partidele bune cu Honved Budapesta si Anderlecht Bruxelles, era de asteptat o noua comportare buna a Stelei si a lui Duckadam si-n finala cu Barça, dar ceea ce a urmat a intrecut toate asteptarile.

Blocand 4 penaltyuri consecutive ale jucatorilor spanioli, Duckadam, e cel care, mai mult ca oricare alt stelist a contribuit la ceea mai mare reusita a unei echipe de club romanesti. Acest record senzational de a apara 4 lovituri de la 11m l-au propulsat pe portarul roman chiar si-n celebra carte a recordurilor.

Din pacate, o accidentare la brat avea sa-l scoata definitiv din fotbal la doar 27 de ani, varsta optima pentru un portar...





Meciul care l-a facut celebru pe Duckadam : FINALA CUPEI CAMPIONILOR EUROPENI 1986


C1 (104) STEAUA BUCURESTI-CF BARCELONA 0-0; 2-0 pen

Stadion:"Sanchez Pizjuan", Sevilla, 7.5.1986, Ora 20:15
Arbitri: Michel Vautrot; Alain Delmer, M.Girard (Franta)
Spectatori: 70.000

STEAUA: Helmuth Duckadam; Stefan Iovan, Adrian Bumbescu, Miodrag Belodedici, Ilie Barbulescu; Lucian Balan (73 Anghel Iordanescu), Gavril Balint, Ladislau Bölöni, Mihail Majearu; Marius Mihai Lacatus, Victor Piturca(112 Marin Radu).

CF BARCELONA: Francisco Gonzalez URRUTIcoechea; GERARDO Miranda Concepción, Miguel Bernardo Blanquetti "MIGUELI", José Ramón ALEXANCO Ventosa, JULIO ALBERTO Moreno Casas; VICTOR Munoz Manrique, Bernd Schuster (84 José MORATALLA Claramunt), MARCOS Alonso Pena, Angel PEDRAZA Lamita; Steve Archibald (111 Angel "PICHI" ALONSO Herrera), Francisco José CARRASCO Hidalgo. Antrenor: Terry Venables

Loviturile de departajare de la 11 metri: 0-0 Majearu, Alexanko, Bölöni, Pedrazza, 1-0 Lacatus, Alonso, 2-0 Balint, 2-0 Marcos

509. Helmuth DUCKADAM P
N: 1.04.1959 Semlac (Arad)
1A:17.09.78 CS Tîrgoviste - UTA 2-0
133A:14.06.86 Steaua - S.C. Bacau 2-1

77-78 Construct. Arad 3C
78-79 U.T. Arad 17A 19 0
79-80 U.T. Arad 3B
80-81 U.T. Arad 1B
81-82 U.T. Arad 17A 34 0
82-83 p Steaua Bucure[ti 5A 7 0
83-84 Steaua Bucure[ti 2A 10 0
84-85 Steaua Bucure[ti 1A 31 0
85-86 Steaua Bucure[ti 1A 32 0
86-89 accidentat
89-90 p Vagonul Arad 10B
90-91 Vagonul Arad 9B

Total div.A 133 0

Cupa României: 1985

Total div.A (UTA) 2 0
Total România B: 2 0
Total România sub 21 ani 4 0

84-85 Cupa Cupelor 2 0
85-86 Cupa Campionilor E. 9 0
Total cupele europene 11 0
A câ[tigat Cupa Campionilor Europeni
în 1986 aparând 4 lovituri consecutive de la 11



OnlineSport (http://www.onlinesport.ro/Html/eroi/duckhadam.shtm)