Politica la romani

[trejo]

După câteva averse intempestive de guvernare precpitată cu descărcări sociale şi ploi abundente de ordonanţe şi legi de modificarea a legilor răsmodificate, de vijelii cu vitejii de îngheţări ale veniturilor şi cu crivăţ pseudoantibirocratic, de rafale forfetare şi spulberări de firme şi aşa infirme, şi după isteria arestărilor epocale (!) – un fel de tuse măgărească (şi junghi...) de oftică şi orgoliu a aparatului respirator-transpirator intern al ...internelor şi justiţiei, iată, vremea şi vremurile politice s-au mai limpezit, pesedeaua şi pedele(ş)ul s-au mai răzbunat, resemnat şi calmat iar în ţară înfloresc câmpiile, ceru-i ca oglindaaa(!), preşedintele parcă a intrat în repaus vocal, foniatric şi mediatic...Liniştea dinaintea furtunii, o furtună într-un pahar cu apă... De ploaie... Nici de Paşte nu a fost atâta linişte în ospiciul politic românesc unde psihiatrii stau în cămaşă de forţă şi sunt supravegheaţi în saloane şi pavilioane izolate iar nebunii sunt liberi, în halate imaculate, prescriu reţete pentru criză şi se joacă de-a doctorii cu sănătatea mentală a unei naţiuni de pacienţi abandonaţi, săraci, prostiţi şi prosternaţi, prost trataţi, abuzaţi, disperaţi... O criză generalizată în liniştea înşelătoare de dinaintea alegerilor europarlamentare şi cotrocezidenţiale. E mai cald şi au ieşit oamenii la iarbă, la halbă, la botezurile, cununiile, parastasurile, pomenile şi pomenirile electorale unde politicienii oferă generoşi gogoşi, circ şi (des)cântece de ducă sau apucă..., a început sezonul călătoriilor şi promenadelor traseiştilor în interes de campanie, în ţară la ţară, la munte şi la mare în orice-mprejurare(!)...Se benchetuieşte, se grătăreşte(!), se (ne)cinsteşte, se ciocneşte, se primeşte...Se emite, se trimite, se promite, se permite, se comite...Se minte cuminte, naţional, tradiţional şi (i)raţional, fără jenă, fără genă...Scribişoroii şi mercenăraşii trusturilor de presă presează şi prestează precum marii meşteri mari, calfe şi zidari (!) ...Meşteresc, demolează, demitizează, desfiinţează, re-zidesc şi tencuiesc noi faţade, noi edificii şi monumente de minciună şi propagandă, la comandă, după voia şi nevoia mogulilor care iar au fraternizat împotriva Băsescului – marea lor ameninţare, duşmanul de dodii şi zodii pe care nu îl iartă pentru că nu s-a lăsat suspendat-demis ca lecţie de corecţie, de forţă şi putere atotmogulică. Au pierdut ei o luptă dar nu şi războiul care vine, vine, vine(!) la toamnă...De ce oare, precum mioara înainte de baladă (sau tăiere) de o vreme încoace, preşedintele tace (exact ce nu îi place) după ce şi-a eclipsat(!) satelitul artificial guvernamental (pământiu şi bocciu...) şi ca o adevărată planetă-tată(!) în jurul căreia trebuie să se învârte toate, de la asteroizii centurii Geoană până la lunile din jurul supernovei Patriciu, ca şi râul, ramul, tot ce mişcă-n ţara asta(!), dar şi dincolo de Prut, de Jiu şi Trotuşi (!), totuşi..., trebuie să graviteze după el, Băsesculosul?!...Să nu uităm, proletari din toate ţările (uimiţi-vă!), trecem printr-o severă criză economico-financiară, cea mai originală şi geni(t)ală inventată după izbucnirea unei îndelungate şi devastatoare crize morale în lume şi mai ales între Carpaţi, la poale de munte(!)... Un colaps financiar trece, se rezolvă cumva în câţiva ani. Un colaps moral abia dacă trece după trei generaţii, cu măsuri draconice, cu oameni noi şi cu legi noi. Dacă acolo, sus, în sferele cereşti de pe pământ(!) au decis „zeii” atotputernici să ia planeta la control şi să hotărască schimbarea şi o altfel de mişcare de rotaţie şi revoluţie în sistemul planetar, atunci va fi întocmai şi nu se vor putea împotrivi nici pământu`, nici Vântu, Voiculescu, Băsescu, Talpeş, Patriciu sau...alt serviciu, cum nici electoratul a cărui conştiinţă este sus-pusă dar supusă permanent prelucrării şi inducţiei în masă...Întreaga omenire se află de câteva luni (de zile!) în război, şi nimeni nu ştie, în cel mai modern război mondial, unul imperceptibil, psihotronic, imprevizibil. Nu ştim dacă va mai urma şi un război mondial religios, armaghedonic, apocaliptic...

[JJ]

Acum recunoaste ca erai beat cand ai scris editorialul asta.:D

[Bancaru]

E bine sa fii si beat cateodata. Eu am incredere in creatia in stare de ebrietate.

[trejo]

Acum recunoaste ca erai beat cand ai scris editorialul asta.:D
Recunosc, eream pilit.:yeah:

[trejo]

Romania este traversata, in toate cele patru puncte cardinale, de candidati, insotiti de cohorte de aplaudaci si viitori profitori care ofera acum doar cu conditia sa primeasca inzecit dupa alegeri. PSD acuza PD-L si PNL, liberalii critica vehement actuala guvernare, facandu-se a uita ca, pana in urma cu sase luni, ei au fost cei care au adus haosul in Romania, prin cheltuieli publice inconstiente. Si, nu in ultimul rand, democrat-liberalii incearca in stilul arhicunoscut sa arunce responsabilitatea esecului guvernarii in spatele celorlalti, fie ei parteneri de Coalitie sau partide de Opozitie.
Nimeni nu accepta sa isi asume vreun dramulet de vina in acest an electoral. Presedintele vrea un nou mandat. In ciuda declaratiilor sale care simuleaza ingrijorarea fata de viitorul Romaniei, lucrurile sunt clare: Basescu nu concepe sa nu stea la Cotroceni pana in 2014. Sustinut de vasalii din Modrogan, seful statului incearca sa puncteze cat mai mult la capitolul incredere publica. Rade cu alegatorii, le povesteste acestora cat de greu este sa fii la Putere, sa te lupti cu oligarhii astia fara scrupule, cu un Parlament corupt si plin de interese. Dar domnia-sa continua sa afiseze aceeasi masca jalnica a avocatului celor multi, neajutorati, trimisi in somaj tocmai in urma unei guvernari aflate sub influenta Palatului Cotroceni. La fel si Mircea Geoana, numarul doi in stat ca presedinte al Senatului, se comporta ca si cum ar fi in Opozitie de 20 de ani. Este jalnic sa joci rolul unui lider care doreste stabilitatea economiei si recastigarea increderii po****tiei in institutiile statului, in sistemul juridic, in clasa politica, cat timp tu esti presedintele unui partid aflat la Putere. Cine este vinovat de coruptia din Justitie, de politizarea excesiva cu rezultate dramatice in administratia publica, de reformele esuate din Educatie, de starea deplorabila din sistemul de Sanatate, de incapacitatea absorbtiei fondurilor europene, de fiscalitatea excesiva si politicile economice rupte de realitatea unei Romanii afectate de criza?
Puterea si Opozitia au versiuni diferite asupra celui care se face vinovat de situatia actuala. Milioane de romani privesc ingroziti spre ziua de maine, mii de cetateni ingroasa randurile somajului in fiecare saptamana, firmele isi inchid portile cu o ritmicitate ingrijoratoare, institutiile statului se decredibilizeaza accentuat, indicatorii economici o iau pe tobogan, in timp ce decidentii zilei ne prostesc in fata, vorbind cu nonsalanta de faptul ca perspectivele economice sunt optimiste. Cu toate acestea, alesii se afla in campanie. Din nou. Cu toate fortele. Cu un discurs care isi mareste cota de obraznicie pe zi ce trece. Alegatorii sunt priviti in fata si mintiti cu nerusinare.
Viitorul suna bine in promisiunile candidatilor. Importanti sunt romanii, sustine PSD. La bine si la greu, adauga democrat-liberalii. Liberalii sunt singurii care apara interesele Romaniei in Europa, intra in peisajul electoral si PNL. Scrutinul din 7 iunie nu va schimba prea multe. In contextul unui absenteism masiv si din pacate justificat, la vot se va prezenta doar nucleul dur al partidelor. In cel mai fericit caz, prezenta va fi de 20-22 la suta. PD-L si PSD vor fi in continuare, cap la cap, urmati de liberali. Lupta pentru cele trei-patru milioane de votanti, din cei aproape 17 milioane, va fi una disperata. Atunci cand situatia o impune, politicul poate mima in gradul cel mai inalt strangerea randurilor. Adoptarea Codurilor prin asumarea raspunderii reprezinta o dovada in acest sens. Tentatia de a impresiona Comisia Europeana cu trecerea acestora in regim din urgenta prin Parlament nu va pacali pe nimeni la Bruxelles. Asumarea raspunderii pe Coduri nu inseamna si asumarea responsabilitatii unui act de Justitie credibil, european, ancorat in mileniul III. Este nevoie de mult mai mult, iar politicul ar trebui sa stie ca vremea jumatatilor de masura a trecut. Cel putin acum, in 2009, este nevoie de altceva.