60 de ani de la infiintarea " securitatii "

[Lordliv]

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/818717/A-fi-colaborat-cu-Securitatea--inseamna-a-fi-lucrat-cu-Diavolul/

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/818718


doua articole interesante...

[Romeo]

EVZ vă propune la 60 de ani de la înfiinţarea Securităţii, principalul serviciu represiv al PCR, un interviu-fluviu cu politologul Vladimir Tismăneanu

Şase decenii s-au împlinit ieri de când Securitatea a fost băgată în sânul românilor, ca un şarpe otrăvit. Opera acestui instrument al răului: 640.762 de oameni au ajuns la puşcărie, în lagăre sau au fost deportaţi din cauza muncii “informative” întreprinse de “băieţii cu ochii albaştri”. Şi numărul nu e complet. Cercetătorii descoperă mereu nume noi de adăugat pe lista terorii.

EVZ pune întrebări despre ce a fost atunci şi ce este acum ********ul, personaj enigmatic, fără morală sau scrupule, care a lepădat haina ideologiei comuniste pentru paltonul haute-couture capitalist. Care conduce din umbră sau de la vedere “marile afaceri”, în fapt o jupuire constantă a statului român de resurse. Care nu mai torturează oameni în beciuri infecte, ci ia credite nerambursabile, face avere, plajă în Miami şi ski în Austria. Sunt peste tot: din Parlament până în consiliile de administraţie ale multinaţionalelor.

EVZ întreabă. Răspunde politologul Vladimir Tismăneanu, coordonatorul Comisiei Prezeidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.

Nicio iluzie despre rolul funest al Securităţii

EVZ: Pentru românul mediu statistic, Securitatea a produs (şi încă produce) o eterogenitate de atitudini şi sentimente. Pentru unii, “braţul înarmat” al ordinii socialiste a fost “le mal du siecle”, alţii, din contră, au argumentat că existenţa unui serviciu secret era absolut necesară pentru protejarea intereselor României comuniste. Cum “citiţi” prezenţa instituţiei în istoria recentă a ţării? Aveţi “sentimente” vizavi de acest subiect? Sau e doar un topic de studiu?
Vladimir Tismăneanu: Securitatea a fost construită, asemeni Cekăi lui Felix Edmundovici Dzerjinski, drept „sabie şi scut” servind interesele partidului comunist, respectiv al nomenklaturii şi liderilor acesteia. Au existat momente de relativă „scăpare de sub control”, însă acestea au fost efemere şi Securitatea a revenit urgent la matcă, adică a reintrat sub totala supraveghere a aparatului de partid, atât la nivel central, cât şi local. Nu am avut niciodată vreo iluzie privind rolul funest al acestei instituţii. Regimul comunist, în România ori în altă parte, nu ar fi putut funcţiona fără prezenţa ubicuă şi terorizantă a poliţiei secrete.

O poliţie politică pentru care nu era suficientă descurajarea şi neutralizarea oricărei activităţi de opoziţie, ci care urmărea controlul minţilor umane. Teroarea poliţienească şi ideologică au fost inseparabile, în cazul sistemelor totalitare, de dreapta ori de stângă. Mărturisesc că pentru mine Securitatea a fost o instituţie indubitabil criminală, lucru scris de altfel şi în Raportul Final al Comisiei Prezidenţiale. Criminală prin scopuri, comportamente, metode. Nu există circumstanţe atenuante pentru crimele împotriva umanităţii comise de Securitate. Din perspectiva mea, ele sunt imprescriptibile, tot aşa cum nu se prescriu crimele juntei din Argentina ori cele ale dictaturii naziste. Scria odată marele istoric Richard Pipes, „despre lucrurile pe care oamenii le-au făcut cu pasiune, nu se poate scrie fără pasiune”.

”E o probă de daltonism să-l consideri pe Brucan dezident”

În acest sens, urmând lecţia sa, dar şi pe a unor François Furet, Marin Malia ori Alain Besançon, îmi asum o atitudine valorizantă în analiza pe care o întreprind. Mi se pare astfel o probă de daltonism istoric şi moral să-i privim pe autorii „Scrisorii celor şase”, şi mai ales pe Silviu Brucan, drept un fel de disidenţi. Au fost fracţionişti în interiorul PCR, au dovedit un anumit curaj în datele concrete ale României lui Ceauşescu, erau însă militanţi care au rămas convinşi că Securitatea fusese creată „pentru apărarea cuceririlor revoluţionare”.

Îi deranja doar faptul că ea devenise o unealtă în mâinile clanului Ceauşescu, nu că era o instituţie ilegală, conspiraţionistă şi criminală prin chiar natura ei. Odată readusă sub biciul partidului, ori al FSN-ului, nu mai aveau probleme cu Securitatea şi securiştii. Cum altfel putem explica benevolenţa lui Ion Iliescu faţă de atâţia securişti notorii, fie ei din zona serviciilor interne, din aceea a DIE/CIE ori a direcţiei de informaţii a armatei? Spărgând miturile despre o Securitate „patriotică”, Raportul Comisiei Prezidenţiale a provocat reacţii furibunde venind din aceste zone reptilian-întunecate.

„Monstrul”, privit în ochi

Survolând statistica macabră a victimelor Securităţii, compilată în decenii de studii academice, cineva poate conchide rapid că principala instituţie represivă a statului comunist a întemniţat şi ucis cu o metodă de inspiraţie marxistă sute de mii de cetăţeni. Se află şi altceva în spatele acestei “măşti criminale”?
Ideologia a fost cheia întregii operaţii de asasinat în masă, alibiul criminalilor care se socoteau absolviţi de orice vină. Revoluţionarii bolşevici credeau că au Istoria de partea lor, se simţeau aprioric exoneraţi prin această alianţă cu logica unui mitizat determinism social. Totul era permis atunci când Dumnezeu fusese înlocuit prin mistica Raţiunii şi cultul Proletariatului decretat drept clasa mesianică a istoriei. Violenţa statală era consfinţită ca metodă legitimă. Crimele Securităţii au fost astfel ideologic motivate, nu au fost acţiunile unor psihopaţi individuali ori ale unor gangsteri banali.

Fireşte, au existat nenumăraţi sadici între torţionari, tot aşa cum în rândul SS-iştilor erau destui criminali de drept comun. Dar nu sadismul individual explică apetitul terorist al securiştilor, ci convingerea că servesc interese superioare. Devotamentul pentru „Cauza” partidului al unor Ioan Soltuţiu (anchetatorul lui Pătrăşcanu, între alţii) ori al lui Gheorghe Enoiu, şeful anchetelor speciale, principalul torţionar al anilor ’50 şi ’60, nu poate fi negat ori subestimat. Sunt convins că şi astăzi Enoiu găseşte argumente ideologice pentru fărădelegile pe care le-a înfăptuit. Cred că nu m-am înşelat când am crezut că l-am recunoscut pe Enoiu stând, împreună cu soţia pe o bancă din Parcul Herăstrău.

Era în iulie anul acesta, eu mă plimbam împreună cu puştiul meu Adam, era în ziua când plecam spre Sighet pentru a participa la Şcoala de Vară organizată de Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei. A fost una din acele borgesiene coincidenţe, stranie şi inexplicabilă, care ţi se întâmplă doar de câteva ori în viaţă. M-am uitat în ochii lui, el m-a privit ţintă, sfidător, fără ruşine. Sunt sigur că ştia cine sunt. Numele lui Enoiu e menţionat în Raport, ştiu că Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului a iniţiat o acţiune pentru aducerea acestui monstru în faţa justiţiei. Şi totuşi, nimic nu s-a întâmplat.

Ce aşteptăm, cum explicăm această scandaloasă situaţie? Aş mai menţiona faptul că pe lângă Securitate, au existat Comisia Controlului de Partid şi Ministerul Controlului de Stat, instituţii represive care au înspăimĂntat şi chinuit mii şi mii de oameni. De ce nu vorbim despre Dumitru Coliu, despre Constantin Pârvulescu, despre Ianoş Vincze?

Leonte Răutu, dictatorul ideologic absolut

În România postdecembristă Securitatea pare să însumeze nu doar ororile fostului regim, ci şi pe cele ale actualei ordini politice. “Erorile” democraţiei ţin de o oarecare zonă gri, greu identificabilă, mereu asimilabilă fostelor structuri ********e. Cum a reuşit Partidul să iasă “curat” după 45 de ani de experiment totalitar?
Nu voi obosi să o spun: Securitatea a fost o instituţie subordonată total partidului. Dacă vă amintiţi filmul lui Alexandru Solomon despre afacerea „bandei Ioanid” („Marele jaf comunist”) — la un moment dat colonelul Enoiu o spune categoric: întregul scenariu a fost scris la Comitetul Central. Tot astfel, numai un naiv ori un analfabet istoric îşi poate închipui că afacerea Noica-Pillat a fost urzită de Securitate.

Firele duc inexorabil către Direcţia de Propagandă şi Cultură a CC al PMR, către Jdanovul României, dictatorul ideologic absolut care a fost Leonte Răutu. Drăghici era un primitiv, un individ rudimentar. Linia Securităţii o dictau membrii Biroului Politic, Dej, Teohari Georgescu, Ceauşescu, Chişinevschi, Pauker, Răutu, Moghioroş, Pîrvulescu, Borilă, Bodnăraş, Maurer, Miron Constantinescu. Securitatea a aplicat cu morbidă ardoare programul urii sociale, al eliminării „duşmanului”, conţinut în ideologia luptei de clasă a partidului comunist. A disocia rolul Securităţii de cel al partidului, inclusiv în viaţa de apoi a regimului, ar fi o eroare. Cele două instituţii au fost mereu întrepătrunse, îngemănate, s-au susţinut şi au colaborat cu perversă dragoste mutuală. Ca şi NSDAP şi Gestapoul.

Ruşinea de a fi copilul unei bestii scelerate

Dacă acceptăm faptul că foştii securişti au “privatizat comunismul”, preluând o formulă utilizată de Marius Oprea, putem conchide că piaţa liberă este de fapt doar o marionetă în mâinile “lor”?
Nu pot împărtăşi asemenea generalizări, deşi împărtăşesc dezgustul în raport cu privatizarea nomenklaturii. Nu e nicio bucurie să-i vezi pe fiii şi ginerii foştilor magnaţi comunişti prosperând sub ochii noştri, fără vreo urmă de căinţă ori regret. Pe de altă parte, piaţa liberă şi competiţia democratică generează comportamente spontane ce nu pot fi anticipate de nici un fel de „laborator” ********. Nu mă îndoiesc că multe din ideile perestroikăi se vor fi născut în mediile KGB-iste.

La urma urmei, erau cei mai bine informaţi referitor la colapsul moral şi economic al sistemulu. Dar există iniţiativa umană, există aspiraţii spre libertate care nu pot fi îndiguite prin manoperele poliţiei secrete. Securitatea a încercat mereu să dezinformeze, să intoxice şi să compromită mediile şi acţiunile disidente. Ştim că s-au plasat minciuni confecţionate cu minuţie împotriva unor Doina Cornea, Paul Goma, Dan Petrescu, Vasile Paraschiv ori, în zona rusă, împotriva unor Soljenitîn şi Saharov.

În plus, sunt convins că la a doua generaţie, deci a copiilor de ofiţeri şi de informatori, începe să funcţioneze şi sindromul ruşinii. Nu cred că este o mare plăcere să ştii că părintele tău a fost un anchetator feroce, o bestie scelerată care a servit un sistem criminal. Treptat, ca şi în Germania post-nazistă, vor apare şi forme de delimitare generaţională. Ceea ce nu înseamnă că nu există nesimţire morală. Vasile Paraschiv, erou al disidenţei anticomuniste, s-a trezit ameninţat, în anii recenţi, de fiul unuia din foştii săi torţionari.

Socialismul de stat este adesea asociat cu teroarea. Îmbracă ********ul, de unul singur, această teroare sau este doar o piesă dintr-un puzzle mult mai larg?
Instituţia Securităţii a fost una criminală, opusă însăşi ideii de stat de drept. În termenii lui Kolakowski, a fi lucrat în această instituţie, a fi servit-o, înseamnă a fi colaborat cu Diavolul, deci a te fi îndrăcit. În plan moral, exorcizarea are şi va avea loc prin cunoaştere. De aici şi semnificaţia durabilă a Raportului Comisiei Prezidenţiale. Este însă nevoie de o lege a lustraţiei pentru a preciza aceste chestiuni de o manieră cĂt mai riguroasă şi impersonală. În plan penal, deci dincolo de cel etic, este nevoie de probe individuale, nu putem proceda ca ei, prin atribuirea culpabilităţii colective.

Istoria disperării sub comunism

Cazuri recente de colaboratori deconspiraţi au indicat cu precizie importanţa pe care subiectul “Securitatea” o deţine încă pe agenda societăţii civile. Este Securitatea un subiect nemuritor? Pe de altă parte, putem vorbi de un anumit “rasism biografic”? În definitiv, tindem să blamăm colaboratorii, dar nu ştim cine au fost ofiţerii instituţiei.
Nu e vorba de niciun fel de „fatalitate biografică”, ci de dreptul unei societăţi de a-şi cunoaşte trecutul traumatic. Securiştii (ofiţeri şi informatori) au participat la perpetuarea Răului, la crearea unui sistem infernal în care fiecare bănuia pe fiecare, deci a unui univers din care dispărea orice noţiune de încredere şi solidaritate, lăsĂnd loc în schimb disperării şi demoralizării cotidiene. Cineva ar trebui să scrie o istorie a disperării sub comunism. Evident, nu s-a ajuns la împlinirea acestui model orwellian. Ispita libertăţii este mai puternică decĂt menghina totalitară. În cazul informatorilor, părerea mea este că ei trebuie să facă două lucruri: mai întâi, un pas înainte, prin care să-şi recunoască trecutul maculat moral. Apoi, un pas înapoi, deci să se abţină să facă pe mentorii Cetăţii, pe directorii de conştiinţe, pe călăuzele morale.

„Nu le datorăm nimic!”

Nimic nu-i califică în acest sens, ba chiar dimpotrivă. Doar astfel se va ajunge la transcenderea vinei. Expiaţiunea implică mărturisire, rostire publică, asumare. Nu contează ce ne spun ei despre faptul că au „turnat” din datorie patriotică, că au scris numai lucruri minunate despre amicii lor, că de fapt ei ne făceau un mare bine scriind despre noi, că alţii ar fi putut scrie lucruri mult mai grave. Nu le datorăm nimic acestor domni şi doamne. Evident, unii dintre ei erau în felul lor tot un fel de victime, precum Kapo-ul din lagărele de concentrare naziste. Dar erau „victime” din altă categorie decât martirii necolaboraţionişti ai închisorilor ori cei anchetaţi pentru simplul delict de opinie. Fără claritate morală ne rătăcim în abulia mlăştinoasă care pune semnul egalităţii între victimă şi călău.

Precaritatea postcomunismului în România este întotdeauna marca prezenţei unor interese ascunse (********e), dar aproape niciodată a absenţei drepturilor. De ce asumă intelectualii romĂni vizibili “ideologia Securităţii”, marginalizând, până la excludere, discursul drepturilor?
Va mai trece ceva timp până ce discursul drepturilor va fi articulat persuasiv în România. Nu sunt pesimist, constat doar că nu avem acea tradiţie disidentă care s-a ocupat exact de aceste chestiuni. Ne aflăm acum în plin efort, mai ales din zona PD-L, în prelungirea acţiunii Comisiei Prezidenţiale, de constituire a acelor regimuri de discurs şi acţiune politică prin care să poată fi formulate aceste „revendicări”. Ceea ce-şi propune, de pildă, Institutul de Studii Po****re este exact reconstrucţia unui spaţiu în care interesele şi drepturile să fie reconciliate prin menţinerea unei dezbateri naţionale lipsite de inhibiţii şi tabuuri mortificante.

CONCLUZII

Ce este un ********

Cât e istorie şi cât e memorie atunci când vorbim despre Securitate?
Memoria este şansa unei societăţi de a nu sucomba vidului moral. Istoria se clădeşte pe memorie, este coagularea diverselor straturi ale memoriei în discurs analitic, curajul de a ieşi din patul procustian al clişeelor auto-glorificante şi al milei de sine. Securitatea a devenit la un moment dat o instituţie ce recruta masiv în rândurile po****ţiei. A analiza motivele angajării în Securitate, mentalităţile informatorilor, raţionalizările lor sunt substanţa unui act istoric, deoptrivă lămuritor şi reparator. Nu putem trata Securitatea ca un fel de comando terorist picat de pe Marte. Vedem chiar astăzi cum naţional-securismul nu se dă bătut, atacă mereu, cu înverşunată agresivitate. Deci, securismul a prins rădăcini, iar acest subiect îşi aşteaptă analiştii.

Ce este un ********?
********ul este agentul Răului, un individ pentru care Binele este un concept perimat, ridicol, fără vreo semnificaţie reală. ********ul ştie să-şi găsească scuze. Ştim că există cazuri de foşti ofiţeri ai Securităţii care au devenit istorici ai filmului, şefi pe la ICAB, directori de biblioteci universitare ori inspectori silvici, fără a explica vreodată cum a fost posibilă complicitatea lor activă cu forţele demonice. Au fost un timp draci, după care s-au întors în lumea noastră, mai mult sau mai puţin normală.

Fireşte, este o enormă minciună. Nu se poate să slujeşti Răul cu îndârjire şi să pretinzi apoi că nu ai ştiut ce faci. În plus, să ne înţelegem, partidul nu a urât Securitatea. Securiştii erau, mai preus de orice, activişti de partid. Tot aşa cum SS-iştii erau cei mai de încredere nazişti. Singurii cărora, în discursuri de taină, precum cel ţinut de Heinrich Himmler la Poznan, li se putea încredinţa sarcina supremă: eliminarea fizică a milioane de semeni numai din raţiuni strict ideologice.

[Romeo]

nimic neasteptat in articolul pe care l-am copiat mai sus. Se urmareste denigrarea securitatii omitand scopul institutiei, timpul in care ea actionat, schimbarile din societate in momentul cand a inceput sa lucreze.
Siguranta statului a existat inainte de 1944, deci un sistem de informatii nu era ceva nou, iar SRI a aparut la scurt timp dupa evenimentele de la Tg Mures, 1990. Cum secu a supravegheat orice influenta a "dusmanului" de clasa asupra tarii, normal ca acestia au (inca) tot interesul sa discrediteze institutia de care s-au lovit. Ar trebui ca cineva sa explice simplu, pe intelesul nostru, tolul unui sistem de informatii.
Repet ce am mai scris: desi am participat la razoiul anti-hitlerist dupa 23 august 1944, noi am fost, practic, tara invinsa, ca si toate cele din jurul nostru, doar Jugoslavia reusind sa-si aleaga singura sistemul, care a fost valid pana in 1991. Invingatorul din zona avea tot interesul ca sa-si recupereze pagubele si mai ales sa nu rasara un nou pericol aproape de ei, cu atat mai mult cu cat Churchill a avut pretentia sa se continua razboiul impotriva Moscovei dupa incheierea celui antihitlerist.
Deci securitatea trebuia sa asigure linistea in tara, sa evite ca interese straine (in special capitaliste) sa castige prea mult de pe urma Romaniei, sa puna capat oricarei nostalgii capitaliste (de aici actiunile dure la care a participat si in anii 50-60, dar si impotriva dizidentilor cu sustinere straina de dupa 1975: Goma, Brucan, Dinescu). Atutudinea de a calca in picioare "dusmanul clasei muncitoare" se datoreaza oamenilor care au facut parte din sistem, care erau foarte multumiti sa manance bine, sa stea in vilele nationalizate si sa nu aiba nimic de facut. Asadar, daca cineva le tulbura linistea, putem intelege ca respectivul era "ca;cat in picioare". Pe de cealalta parte, Europa Libera in primul rand avea ca obiectiv discreditarea securitatii ca institutie, sperand in zdruncinarea sau spargerea comunismului, de aici si atitudinea de partea miscarilor din Ungaria, Cehoslovacia, Polonia. In cele din urma s-a reusit intelegerea cu Gorbaciov si in 2 ani tarile comuniste, toate cu sistem ********ic au trecut de buna voie la capitalism, asta ca dovada a mentalitatii create in 45 de ani de la razboi, total diferita fata de cea care ar fi dorit securitatea sa fie instaurata.
Dupa ce ne-am linistit cu condamnarile politice (1964), care au reusit sa instituie frica in toata societatea, nu a mai fost nevoie de masuri dure, decat izolat, impotriva catorva compatrioti mai zgomotosi. Exista, in anii 80, radiouri care emiteau Europa Libera de auzeau toti locuitorii de pe 1-2 strazi si impotriva acelora nimeni nu a luat masuri. Sa nu credeti ca daca intr-o zi unul dadea radioul la maxim a doua zi nu ar fi aflat secu. Pana la urma securitatea a jucat dublu, i-a asigurat ceea ce trebuia lui Ceausescu si s-a dat la o parte atunci cand au inteles ca nea Nicu va pica (dupa 20 decembrie). Ei cu siguranta stiau, au asteptat sa momentul optim si chiar s-a castigat multa simpatie in lume pentru revolutia noastra sangeroasa din care au rezultat 0 teroristi.
Apoi pe baza libertatii de opinii, ziarele au tocat tot timpul securitatea, fara sa explice vreodata de ce SRI ul este necesar sau ce a facut securitatea (care nu s-a rezumat doar la vreo 100-200 de batausi-anchetatori).
Securitatea avea specialisti in informatii, contrainformatii, spionaj si acesti oameni nu puteau fi dati afara, dar si sistemele straine cunosc cine le sunt prieteni, cine adversari si chiar se respecta reciproc. Cu o secu somnolenta au fost posibile evenimentele de la Tg Mures 1990, apoi s-a asigurat linistea. Cine poate azi paria ca fara un SRI nu am fi avut soarta fostei Iugoslavii ? Posibilele pericole nu se dezvaluie poporului, ca sa fie judecate brambura, asa cum este cu politica.
De ce s-au imbogatit unii din fostii secu ? In secu nu avea loc orice hahalera, ofiterii isi faceau cu seriozitate meseria, cunosteau foarte bine domeniul respectiv. In acest sens, se stia foarte bine ce poate Romania exporta, cine fabrica respectivul produs si cui trebuie vandut. Cun inflatia pe care am avut-o si cu salariile foarte mici, cei care au stiut cat se castiga sau se pierde si-au insusit usor ceea ce era rentabil si s-au tinut mult timp in functiune fabrici falimentare doar pentru ca acestea sa pompeze pe piata contracte avantajoase pentru cei care stiau de ele. Restul, fiecare dupa cum a putut, unii au facut bani din inteligenta si capacitati manageriale, cei mai multi au srigat impotriva ********ilor. Daca erau intrebati de fostii secu ce au cu ei, dadeau din colt in colt, adika injurau fara sa li se fi facut vreun rau. Cate nume de securisati au fost aruncate pe piata pana acum ? 10, 20 ? Restul au continuat sa lucreze in SRI pana au iesit la pensie, sau au trecut in firme de asigurari, in banci, sau au inceput afaceri.
Pana la urma ne-a facut noua, personal, ceva aceasta securitate ? Nu, pentru ca secu oricum ar fi existat. Si atunci de ce injuram niste "umbre", numai pentru ca altii ne instiga cu aceste injuraturi ? Ne-a batut pe noi sau pe familiile noastre ? Pe mine nu. Credeti ca cineva putea ajunge in ambasadele noastre fara sa fie de incredere regimului ? Hai sa fim seriosi. Dar iata ca si personaje de care nu ne indoim ca au dat raportul la secu inca se apara de apartenenta la sistem, practic ne mint in fata (Felix, Mona Musca, chiar Base). Chiar si ascultarea telefoanelor: ce ati discutat atat de periculos despre tara noastra pentru a fi ascultati ? Chiar credeti ca ati fi putut periclita ordinea comunista ? Nu cred, dar odata ce te stiai in postura de a putea fi ascultat, ti-era teama. Ce institutie credeti ca putea asculta 3 milioane de telefoane, 24 h din 24 ? Ce ar fi putut interesa statul ? Cei care erau un pericol real au fost ascultati, fitri siguri, dar nu fiecare din noi. Apoi acea frica din anii 1950 ii scutea de orice emotii, daca te exprimai critic la adresa sistemului vorbeai singur.
Credeti ca Tokes a fost atat de iubit incat sa porneasca revolutia la mutarea fortata a lui ? O fi avut 20 de credinciosi de partea lui, dar cu siguranta nu-i veneau sute nici la slujbe, nici sa-l apere. Toata tarantela de la Timisoara a fost organizata, probabil din afara si a reusit sa atraga si romanii. Apoi cand Ceausescu a vrut sa spuna adevarul poporului, realitatea este ca acesta era satul de discursurile "mult iubitului" si avea toate motivele sa scape de el. Mitingul s-a organizat in pripa si a fost suficiente cateva vorbe si evenimente acustice sa escaladeze totul. Ambele parti si-au pierdut temperamentul, Ceausescu a dat ordin de imprastiere, po****tia s-a inversunat si NC si-a dat seama ca lovitura de stat era inevitabila. A fugit si atunci a inceput inscenarea, trageri brambura, crearea unei panici in care au murit sute de oameni, ceea ce a furnizat motivul executarii lui, ceea ce de altfel se dorea si poate ca si-a meritat sfarsitul.

[Lordliv]

Pana la urma ne-a facut noua, personal, ceva aceasta securitate ? Nu, pentru ca secu oricum ar fi existat. Si atunci de ce injuram niste "umbre", numai pentru ca altii ne instiga cu aceste injuraturi ? Ne-a batut pe noi sau pe familiile noastre ? Pe mine nu..


cea mai imbecila constatare la care putei sa ajungi...

ps. in perioada dura din anii 50'-60', datorita securitatii ,milioane de oameni au murit,iar alte milioane au luat calea pribegiei.
odraslele celor care au mainile patate de sange,conduc acum romania!

[Hard]

coincidenta sau nu ? :)
http://www.onlinesport.ro/forum/showthread.php?p=2222797#post2222797

[Lordliv]

coincidenta sau nu ? :)
http://www.onlinesport.ro/forum/showthread.php?p=2222797#post2222797


lasa provocarile de prost gust,gibon oropsit!:D

[Romeo]

cea mai imbecila constatare la care putei sa ajungi...

ps. in perioada dura din anii 50'-60', datorita securitatii ,milioane de oameni au murit,iar alte milioane au luat calea pribegiei.
odraslele celor care au mainile patate de sange,conduc acum romania!

se stie cate milioane de locuitori avea Romania in 1944, s-au facut recensaminte si dupa. Daca observi vreo lipsa de cateva milioane, asa cum zici, copiaza probele. Nu este vorba de milioane, poate cateva mii, incluzandu-i pe cei care au plecat cu familiile. Nu toti au avut mainile patate de sange, dar asa va place voua, sa exagerati, ca asta ati invatat dupa 1990. Este mult mai bine sa facem datorii la infinit, sa vezi ce bine va fi cand nu ne va mai da nimeni. Milioane au luat calea pribegiei dupa 2001, nu crezi ?

[Lordliv]

se stie cate milioane de locuitori avea Romania in 1944, s-au facut recensaminte si dupa. Daca observi vreo lipsa de cateva milioane, asa cum zici, copiaza probele. Nu este vorba de milioane, poate cateva mii, incluzandu-i pe cei care au plecat cu familiile. Nu toti au avut mainile patate de sange, dar asa va place voua, sa exagerati, ca asta ati invatat dupa 1990. Este mult mai bine sa facem datorii la infinit, sa vezi ce bine va fi cand nu ne va mai da nimeni. Milioane au luat calea pribegiei dupa 2001, nu crezi ?

baietas ,peste 2 ( doua ) milioane de romani au lucrat la canal...
in 1951 au fost doar 9000 de arestari ,in 52' deja aproape 30 000 de arestari ,culminand cu peste 200.000 de arestari si deportari in 1955...
si nu ma mai trata cu superioritate si nu mai fa apologia acestui organ infect al opresiunii comuniste, ca_cu mine nu-ti merge:mda:
stiu prea multe!:yes:

[Romeo]

baietas ,peste 2 ( doua ) milioane de romani au lucrat la canal...
in 1951 au fost doar 9000 de arestari ,in 52' deja aproape 30 000 de arestari ,culminand cu peste 200.000 de arestari si deportari in 1955...
si nu ma mai trata cu superioritate si nu mai fa apologia acestui organ infect al opresiunii comuniste, ca_cu mine nu-ti merge:mda:
stiu prea multe!:yes:

nu sunt baietas cu tine si sa stii ca nu mi-e frica de tine, ameninta pe altcineva. Cine te crezi ?

[Lordliv]

nu sunt baietas cu tine si sa stii ca nu mi-e frica de tine, ameninta pe altcineva. Cine te crezi ?

unul care nu suporta ********ii si pe cei care cauta sa-i scoata basma curata,baietas!

[Gica Chioru]

baietas ,peste 2 ( doua ) milioane de romani au lucrat la canal...in 1951 au fost doar 9000 de arestari ,in 52' deja aproape 30 000 de arestari ,culminand cu peste 200.000 de arestari si deportari in 1955...
si nu ma mai trata cu superioritate si nu mai fa apologia acestui organ infect al opresiunii comuniste, ca_cu mine nu-ti merge:mda:
stiu prea multe!:yes:

Ai idee ce inseamna 2 milioane? 2 000 000!!! Doua milioane n-au fost nici la piramide. Au fost mult, mult, mai putini.

Daca comparam comportamentul interbelicilor cu al bolsevicilor observam ca bolsevicii au fost mult mai corecti, regimurile pseudo-democrate interbelice au comis crime de cea mai joasa speta, bolsevicii aveau macar o acoperire legala.

[Lordliv]

Ai idee ce inseamna 2 milioane? 2 000 000!!! Doua milioane n-au fost nici la piramide. Au fost mult, mult, mai putini.

Daca comparam comportamentul interbelicilor cu al bolsevicilor observam ca bolsevicii au fost mult mai corecti, regimurile pseudo-democrate interbelice au comis crime de cea mai joasa speta, bolsevicii aveau macar o acoperire legala.

da am idee si aceasta este cifra care va apare si in " istoria comunismului in romania " care va aparea luna aceasta...
putinica rabdare:D

ps. doua milioane de oameni au trecut pe la canal in 12 ani...

[Gica Chioru]

da am idee si aceasta este cifra care va apare si in " istoria comunismului in romania " care va aparea luna aceasta...
putinica rabdare:D

Exclus. Cifra e fantasmagorica.

[Lordliv]

Exclus. Cifra e fantasmagorica.

poate pentru cei care nu au trait sau studiat fenomenul...:mda:

ps.gica ,un exemplu:

protocolul nr 25,al sedintei biroului politic al cc al pmr din 8 iunie 1954
sunt prezenti tovarasii: ghe gh dej,ghe apostol,iosif chisinevschi,alexandru moghioros,emil bodnaras,constantin pirvulescu,petre borila,dumitru coliu,nicolae ceausescu,alex draghici.
ordinea de zi:
1 propuneri in legatura cu importurile speciale din urss
2. cu privire la categoria sociala in care vor fi incadrati in evidenta de partid, ofiterii fortelor armate.
.
5.masuri pentru asigurarea hranei celor 345.000 de cetateni cu vederi anti po****re incatriruiti in santiere de munca patriotica.
.
7proiectul de regulament al directiei si organelor de contrainformatii militare.

tovarasa liuba chisinevschi va sustine o informare despre situatia nasterilor ,10 346, in zonele po****tiei cu domiciliul stabilit...

ps. deci romania era o uriasa inchisoare...

[Gica Chioru]

Uite ce spune Raportul Comisiei Tismaneanu:

Ca urmare a politicii criminale a regimului comunist, au fost deţinute în închisori şi lagăre, deportate/strămutate sute de mii de persoane. Cifrele propuse de cercetători, luate în considerare de această Comisie, se situează între 500 000-2 000 000 de victime. Dificultatea estimării provine din ocultarea sistematică de către Securitate, Procuratură, Miliţie, Trupe de Grăniceri, Armată şi alte organe represive a informaţiilor privind soarta multora dintre aceste victime.

Este vorba despre toate victimele regimului bolsevic, inclusiv deportatii si stramutatii. Ca numar acestia din urma sunt cei mai multi. Deci nu este vorba despre Canal.

[Tyler Durden]

Chiorule, sa fim seriosi nu poti sa faci astfel de comparatii. Regimul politic interbelic fost o pseudo-democratie, insa fata de regimul de teroare al anilor 50 e nimic, e chiar Paradis. Sa nu uitam ca in interbelic nu erai luat din casa, torturat si batut doar pentru ca un vecin a spus ca l-ai barfit pe Carol al doilea, asa cum se intampla in anii 50 cu cei care discutau despre Stalin. Cat despre acoperirea legala...e discutabil, legalitatea e impusa de regim, daca regimul e criminal si legalitatea impusa de el tot criminala este.
Securitatea lui Cristescu sau Moruzov, nu a ucis intreaga elita, asa cum au facut criminalii din anii 50, bati campii rau de tot.

[Gica Chioru]

Bati tu campii, pentru ca habar n-ai ce vorbesti. Regimul interbelic a fost unul criminal, regimul bolsevic a fost unul totalitar. Regimurile totalitare au acea ipocrita bruma de legalitate, toate. Si cel nazist german a omorat cu legea in mana asa cum si cele bolsevice au facut-o, tot cu legea in mana. Statul pseudo-democrat interbelic si-a incalcat propriile-i legi, a comis crime abominabile impotriva legionarilor, oameni omorati si lasati sa putrezeasca in strada, arestari la gramada si la intamplare, toate acestea culminand cu asasinarea celor 13 capi legionari. Proba demnitatii si curateniei unui regim politic se vede numai si numai in felul in care se comporta cu opozitia politica.

Daca nu spunem adevarul despre viata noastra politica si sociala din trecut si daca continuam se ne mintim, si sa ne amagim, dand vina pe regimul bolsevic pentru toate tarele noastre o sa fim aceiasi cretini incapabili mereu.

ps.dementa romanilor se vede si din acceptarea unor crime fata de altele.

[Lordliv]

Uite ce spune Raportul Comisiei Tismaneanu:

Ca urmare a politicii criminale a regimului comunist, au fost deţinute în închisori şi lagăre, deportate/strămutate sute de mii de persoane. Cifrele propuse de cercetători, luate în considerare de această Comisie, se situează între 500 000-2 000 000 de victime. Dificultatea estimării provine din ocultarea sistematică de către Securitate, Procuratură, Miliţie, Trupe de Grăniceri, Armată şi alte organe represive a informaţiilor privind soarta multora dintre aceste victime.

Este vorba despre toate victimele regimului bolsevic, inclusiv deportatii si stramutatii. Ca numar acestia din urma sunt cei mai multi. Deci nu este vorba despre Canal.

citeste ce am scris si eu mai sus...
cifrele erau ascunse de securitate si nu sunt veridice.

rectific: nu este vorba doar de canal,este vorba de toate victimile represiunii ********e in romania ( inclusiv familiile deportatiilor care au murit de foame la ei acasa)-victime colaterale ,nu?
esti multumit? tot se ajunge la 2 milioane de victime ale organului favorit a lui romeo:mda:

ps. arata-mi unde am spus eu ca 2 mil de oameni au MURIT la canal...

[Tyler Durden]

Dihotomia ta e de 2 lei, aceea cu regim criminal vs. regim totalitar, nu exista asa ceva, nu exista decat regim democratic, regim autoritar si regim totalitar, dar s-a gasit Chioru sa creeze el o noua clasificare in stiintele politice...
Acum inteleg de unde patima ta impotriva interbelic, faptul ca i-a asasinat pe cei 13 magnifici, majoritatea dintre ei fiind criminali la randul lor.
Pai ba Chiorule, prefer un regim d'asta cabotin-democratic, care se da democratic desi nu e decat partial, decat unul care mai comite abuzuri din cand in cand, decat unul care face hecatombe cu legea in mana. Regimul interbelic asa cum a fost el totusi nu si-a ucis elitele asa cum au facut comunistii, nu a instaurat minciuna generalizata si teroarea in respiratia zilnica.
Regimul bolsevic nu a intrerupt o ''varsta de aur'' interbelica, insa e incomparabil mai malign pentru istoria noastra, decat a fost democratia minimala interbelica.

[Gica Chioru]

Iar bati campii... In Romania anilor 1930 s-au comis crime politice, abjecte. Crime comandate de Rege si puse in executie de catre Guvern, acestea sunt crime de Stat, deci Statul este unul criminal. Bolsevicii au facut crime in numele unei ideologii. Crima este crima. Dar in timp ce Statul pseudo-democratic din anii 30 comite crime abjecte Staul bolsevic totalitar comite crime ideologice. Eu, unul, ii condamn la un blam vesnic in numele Poporului Roman si pe unii si pe altii dar pe primii ii dispretuiesc si mi-e sila de ei si de amintirea lor. Astfel de putregaiuri politice vestejesc caracterul Popoarelor si a pregatit Poporul Roman pentru ce avea sa vina, l-a invatat ca Statul face ce vrea si ca in Tara noastra nu exista lege, nu exista decat bunul plac al conducatorilor.

Ideologia comunista nu spune nicio clipa ca este democrata ci ca va instaura dictatura proletariatului. Ideologia comunista este una revolutionara, obsedant umanista, crimele comuniste sunt comise in numele acestei ideologii. cei considerati vinovati sunt adusi in fata unor tribunale ale poporolui, in prima instanta, mai apoi in fata unor tribunale locale. Nu discut aceste lucruri ca si cum as fi de acord cu ele, doar le prezint, cat de cat. este simplu sa numeri, Stalin a omorat X oameni iar Hitler Z. In Romania au murit atatia, in Polonia atatia. Daca facem asa nu vom invata niciodata din greselile trecutului si le vom repeta, de fapt le repetam chiar acum, in Romania nu exista nici astazi domnia legii, in Romania legea se aplica cand si numai daca doresc conducatorii acest lucru. Pentru ca nu avem acest simt istoric, pentru ca nu avem simt civic, pentru ca nu putem face diferenta intre o crima de stat si una a individului.


ps. doua milioane de oameni au trecut pe la canal in 12 ani...

[Lordliv]

@ chioru

esti prea chior ca sa vezi adevarul si prea fudul ca sa fii destept:D

ps. ma flatezi atribuindu-mi un citat,mon cher!

[Tyler Durden]

Chiorule, chiorutule, aberezi dragutule...
S-au comis crime, nu zic nu, insa ele nu au avut nici pe departe amploarea celor din anii 50. Crime de Stat...si crime ideologice, o distinctie care nu-si are nici cel mai vag rost, exact ca aia cu regim criminal vs. regim totalitar pe care n-am mai auzit-o in viata mea. Esti fondator de paradigma Chiorule. Parca pe cei din urma nu-i omora tot statul, ci ideologia...Chiorule, cine e Statul pentru tine mai exact?

Chiorule, ai uitat oare de sintagma leninista de democratie po****ra? Era aceea forma politica ce dorea sa inlocuiasca democratia burgheza, pentru comunisti democratia po****ra si dictatura proletariatului eram cam acelasi lucru.
E drept ca ideologia comunista se hraneste si din umanismul de extractie iluminista, insa ea nu este deloc umanista cel putin daca luam in considerare rezultatele ei la nivel de praxis politic.

Intr-un singur loc sunt de acord cu tine, atunci cand afirmi ca societatea romaneasca nu a fost corupta numai de bolsevism, ci ca inca dinainte avea mari probleme.

[Gica Chioru]

Diferenta este enorma. Pe un alt forum am scris cate ceva despre crimele ideologice la care s-au dedat unii, de aiurea, in numele comunismului, nu le amintesc aici pentru ca nu intereseaza. Problema este ca romanii sunt idioti si ca ceea ce face asta facem cu totii. Avem boala pe o persoana si ne adaptam discursul, uneori si propriile principii, daca le avem, in functie de adversitatea ce o resimtim.
Tu esti prea tampit, Tyler Durden, si prea obsedat de persoana mea ca sa poti gandi coerent. Deci incetez orice discutie cu tine.

[Gica Chioru]

@ chioru

esti prea chior ca sa vezi adevarul si prea fudul ca sa fii destept:D

ps. ma flatezi atribuindu-mi un citat,mon cher!

???


baietas ,peste 2 ( doua ) milioane de romani au lucrat la canal...in 1951 au fost doar 9000 de arestari ,in 52' deja aproape 30 000 de arestari ,culminand cu peste 200.000 de arestari si deportari in 1955...
si nu ma mai trata cu superioritate si nu mai fa apologia acestui organ infect al opresiunii comuniste, ca_cu mine nu-ti merge:mda:
stiu prea multe!:yes:


da am idee si aceasta este cifra care va apare si in " istoria comunismului in romania " care va aparea luna aceasta...
putinica rabdare:D

ps. doua milioane de oameni au trecut pe la canal in 12 ani...

edit.Inca ceva si termin. Voi sunteti anticomunisti de complezenta, de fapt va banuiesc ca nu sunteti deloc anticomunisti, faceti figuratie. Romania a suferit in anii comunismului dar stiti care este marea drama? Faptul ca po****tia a incuviintat aceasta suferinta, mai mult chiar, s-a bucurat! Cand fruntasii satelor erau luati din case majoritatea consatenilor isi frecau palmele de bucurie, la procese "elitele" se dadeau in primire unele pe altele (sic!), samd

[Tyler Durden]

Chiorule, esti amuzant bre, te iei in serios, te crezi un soi de Sfinx ratacit printre tampiti. Tu nu poti dialoga cu nimeni, nu numai cu mine, pentru ca altii balmajesc pe cand tu STII!:happy

P.S.Chiorule, daca vrei sa stii nici nu-mi mai esti asa de antipatic, m-am cam plictisit sa te tot calomniez. :D

[Balaci]

edit.Inca ceva si termin. Voi sunteti anticomunisti de complezenta, de fapt va banuiesc ca nu sunteti deloc anticomunisti, faceti figuratie. Romania a suferit in anii comunismului dar stiti care este marea drama? Faptul ca po****tia a incuviintat aceasta suferinta, mai mult chiar, s-a bucurat! Cand fruntasii satelor erau luati din case majoritatea consatenilor isi frecau palmele de bucurie, la procese "elitele" se dadeau in primire unele pe altele (sic!), samd

Aici ii dau dreptate lui Chioru. Medici, profesori, preoti care erau batjocoriti de cei pe care ii tratasera/invatasera. Cei care odinioara veneau cu caciula in mana si care dintr-o data aruncau cu pietre...asta spune mult despre natura umana

[Tyler Durden]

Dar la faza ca regimul politic interbelic a fost mai rau ca regimul comunist ii dai drepatate?
Oricum nu poate sa stie Chioru cat de anticomunist autentic sau de complezenta sunt pentru ca nu ma cunoaste, desigur vrea sa sugereze ca el e singurul anticomunist de prin zona.

[Balaci]

Nu, afirmatia respectiva e absurda. Pe cat de nedemocratica ar fi fost, perioada interbelica nu poate fi comparata cu perioada post-belica, prin simplul fapt ca regimul totalitarist comunist, la fel ca si nazist, a industrializat ideea de moarte. Crimele sporadice interbelice sunt una, crimele sistematizate comuniste sunt cu totul altceva

[Romeo]

Nu, afirmatia respectiva e absurda. Pe cat de nedemocratica ar fi fost, perioada interbelica nu poate fi comparata cu perioada post-belica, prin simplul fapt ca regimul totalitarist comunist, la fel ca si nazist, a industrializat ideea de moarte. Crimele sporadice interbelice sunt una, crimele sistematizate comuniste sunt cu totul altceva

nu vreti sa intelegeti un lucru. Intoarcerea armelor de la 23 august 1944 nu a contat, numai scolile comuniste ne-au aburit ca am contribuit la razboiul antihitlerist. In realitate, toata Europa de Est a fost ocupata de invingatorul de aici, care s-a razbunat cum a putut.
O parte din cei care au murit din cauza regimului comunist au fost judecati si condamnati la moarte pentru ca au luptat impotriva regimului. Altele au fost crime pur si simplu, ale unor descreierati care nu aveau legatura cu regimul, doar il lingeau in ... Pentru ce a fost in anii 50 nu este de vina doar securitatea ci in primul rand ocupatorul, apoi la egalitate securitatea, militia, directia penitenciarelor, guvernul.
Numai ca crime nu puteau fi doua milioane, oameni care au suferit pot fi foarte multi, iar raportul lui Tismaneanu se refera vag la aceasta, motivand ca nu exista date exacte, dar in realitate este nevoie de o munca adevarata sa vezi cati au fost implicati. La canal s-au dus si oameni in cautarea unui loc de munca, care nu aveau treaba cu regimul, de exemplu. Poti considera victime pe multi care au ajuns acolo, dar in realitate a fost o schimbare fortata de domiciliu. Altii s-au pitit de buna voie, cititi cartea lui Cornel Dinu. Dar multora le place sa exagereze si duc in eroare un intreg popor care ii baga in seama. Crima inseamna cand omori un om, pentru alte fapte se gasesc cuvinte in DEX, victima este mai potrivit.

Securitatea nu a fost organul meu favorit cum nu a fost nici militia, nici MAN, nici Ceausescu, cum nu apreciez nici ce face SRI, Politia sau parlamentul. Nu suport insa articolele facute la comanda si exagerarile.

[Gica Chioru]

Nu, afirmatia respectiva e absurda.

Dar eu nu am afirmat asa ceva, eu ma refer numai la abuzuri si crime. Am intervenit dupa ce lordliv spune ca 2 milioane de romani au fost trimisi la canal.

Putem face comparatii intre starea romanilor intre cele doua razboaie vizavi de perioada comunista. Unu spune ca au inflorit artele altul spune ca s-a alfabetizat poporul, unul spune ca aveam scriitori altul spune ca aveam medici, etc.

[Lordliv]

???





edit.Inca ceva si termin. Voi sunteti anticomunisti de complezenta, de fapt va banuiesc ca nu sunteti deloc anticomunisti, faceti figuratie. Romania a suferit in anii comunismului dar stiti care este marea drama? Faptul ca po****tia a incuviintat aceasta suferinta, mai mult chiar, s-a bucurat! Cand fruntasii satelor erau luati din case majoritatea consatenilor isi frecau palmele de bucurie, la procese "elitele" se dadeau in primire unele pe altele (sic!), samd

gica, cu 12 persoane din familia mea,victime ale regimului trecut,ucise sau deportate ,spoliate de ceea ce au agonisit in timp,da-mi voie ca macar pe linia sangelui sa ma consider un anticomunist convins...chiar te rog!

ps. gena pe care o au romanii in sange ,probabil ne face sa fim un popor docil,care se impaca repede cu soarta,iar istoria are multe exemple de rotatia cadrelor: asupritii devin asupritori si invers!:D ( cu exceptia unor baieti care ,tot datorita genelor:drak:,cad mereu in picioare!)

[Lordliv]

nu vreti sa intelegeti un lucru. Intoarcerea armelor de la 23 august 1944 nu a contat, numai scolile comuniste ne-au aburit ca am contribuit la razboiul antihitlerist. In realitate, toata Europa de Est a fost ocupata de invingatorul de aici, care s-a razbunat cum a putut.
O parte din cei care au murit din cauza regimului comunist au fost judecati si condamnati la moarte pentru ca au luptat impotriva regimului. Altele au fost crime pur si simplu, ale unor descreierati care nu aveau legatura cu regimul, doar il lingeau in ... Pentru ce a fost in anii 50 nu este de vina doar securitatea ci in primul rand ocupatorul, apoi la egalitate securitatea, militia, directia penitenciarelor, guvernul.
Numai ca crime nu puteau fi doua milioane, oameni care au suferit pot fi foarte multi, iar raportul lui Tismaneanu se refera vag la aceasta, motivand ca nu exista date exacte, dar in realitate este nevoie de o munca adevarata sa vezi cati au fost implicati. La canal s-au dus si oameni in cautarea unui loc de munca, care nu aveau treaba cu regimul, de exemplu. Poti considera victime pe multi care au ajuns acolo, dar in realitate a fost o schimbare fortata de domiciliu. Altii s-au pitit de buna voie, cititi cartea lui Cornel Dinu. Dar multora le place sa exagereze si duc in eroare un intreg popor care ii baga in seama. Crima inseamna cand omori un om, pentru alte fapte se gasesc cuvinte in DEX, victima este mai potrivit.

Securitatea nu a fost organul meu favorit cum nu a fost nici militia, nici MAN, nici Ceausescu, cum nu apreciez nici ce face SRI, Politia sau parlamentul. Nu suport insa articolele facute la comanda si exagerarile.

securitatea a fost instrumentul de ocupare fortata a romaniei de catre " ocupator"

buna poanta cu " la canal s-au dus si oameni in cautarea unui loc de munca"
intr-adevar,multi indivizi erau pusi sa semneze ca doresc sa munceasca in folosul noii republici po****re pentru a se revansa fata de greselile trecutului:D,si mai ales ca doneaza averea lor statului!
in perioada 49'-55' s-au intamplat fapte inimaginabile in zona de munca fortata...toata elita intelectuala a romaniei a fost distrusa :angry:

[Lordliv]

un articol interesant...


Independenta lui Ceausescu fata de Moscova, contrazisa de documentele Securitatii



Independenţa lui Ceauşescu faţă de Moscova, o minciună cât Casa Poporului


Articolul de saptamâna trecuta din ARHIVELE GARDIANUL, “Adevaruri despre august ’68: Ceausescu n-a fost «invitat» la Praga, Moscova nu dorea invadarea României”, a stârnit si comentarii cu o mare incarcatura emotionala, ca sa ma exprim elegant. Din pacate, prea multe scenarii, transmise po****tiei de puterea de la Bucuresti, de regula prin intermediul Securitatii, care avea rolul cutiei de rezonanta, sunt insusite si acum de multi români. Adevarul insa nu are nici o legatura cu ce dorea partidul comunist sa ajunga la urechile noastre. Asa ca, de pilda, atunci când pui in discutie cea mai gogonata minciuna - independenta lui Ceausescu fata de Moscova -, esti injurat de-a dreptul. Relatia liderului de la Bucuresti cu Moscova reiese foarte clar atât din documentele spionajului românesc de dinainte de 1989, la care o sa ne referim mai jos, cât si din atitudinea lui Ceausescu. El a anihilat adversarii politici, dar nu si agentii Moscovei.

Nicolae Ceausescu a fost inca de la inceput un politician viclean. A stiut când sa bata cu pumnul in masa - vezi discursul lui impotriva invaziei Cehoslovaciei, despre care am vorbit pe larg in numarul nostru trecut. Insa a si tacut mâlc atunci când simtea ca nu trebuie intinsa coarda. Uniunea Sovietica era aliatul lui principal, dar si singura putere capabila sa-l inlature de la putere. Ceausescu a stiut asta când a preluat frâiele României, dar a simtit-o cu adevarat doar atunci când se afla cu spatele la zid, intr-o cazarma din Târgoviste. Lucrarile celui de-al IX-lea Congres al PCR (19-24 iunie 1965) l-au propulsat pe Ceausescu in fruntea ierarhiei comuniste. Nu detinea inca puterea absoluta. Sub el se mai aflau Maxim Berghianu, Emil Bobu, Ion Stanescu, Ghizela Vass, Ilie Verdet, ca sa dam doar câteva nume ale unor personaje care mai aveau inca un cuvânt de spus. Nu mult timp insa. De Securitate si spionaj se ocupa Vasile Pantelinet, mai putin cunoscut pâna atunci. Unul dintre adversarii de temut ai noului lider era, fara indoiala, Alexandru Draghici, secretar al CC al PCR si ministru de interne, fost conducator al Securitatii Statului, dintre putinii care au incercat sa opreasca in 1965 ascensiunea lui Ceausescu. A durat doar trei ani pâna ce Draghici a fost degradat si scos din toate functiile de partid, punându-i-se in cârca crimele savârsite de comunisti in perioada când la conducere se afla Gheorghiu-Dej. Ceausescu nu cauta dreptatea, ci inlaturarea unui adversar. Altfel, nu doar Draghici ar fi fost indepartat, ci si cei directi implicati in acele crime odioase.

Ascensiunea lui Doicaru

Un exemplu elocvent in acest sens este Nicolae Doicaru, omul care a impus un regim draconic detinutilor de la canal. Tot el i-a asasinat prin ‘49 pe partizanii din Dobrogea. Apoi, la ordinul lui Draghici, a trimis in fata plutonului de executie oameni nevinovati, sub acuzatia de sabotaj.
Cu toate astea, Doicaru n-a fost pus pe linie moarta. Dimpotriva, a ajuns chiar seful spionajului românesc. Asta pentru ca, inca de la inceputul carierei sale, avea relatii excelente cu sovieticii. Noul lider de la Bucuresti l-a acuzat pe Draghici de crima, dar nu s-a atins niciodata de unul dintre cei care au executat prompt ordinele sale. Si asta pentru ca era constient ca supara Moscova. Doicaru a fost avansat in functia de prim-adjunct al internelor (1972) si sef al spionajului, cu grad de general-colonel. Ulterior, a devenit consilier al lui Nicolae Ceausescu (1974) si membru supleant al CC al PCR. Si uite cum Ceausescu, pe care nostalgicii, insa nu doar ei, il definesc ca pe un antisovietic convins, a tinut in preajma un om pe care chiar Securitatea il considera mult prea apropiat Moscovei.
Multi dintre cei fascinati de povestile cu spioni vor spune ca Ceausescu l-a acceptat aproape pe Doicaru pentru a-l controla mai bine. Se pare insa ca „Geniul din Carpati” nu avea incotro. Acesta e si motivul pentru care s-a descotorosit de seful spionajului doar in 1978, atunci când a dezertat adjunctul acestuia, generalul Pacepa. Era un moment in care nici macar Moscova nu putea sa mai intervina.

Iosif a distrus dosarele suspectilor

Ascensiunea lui Doicaru, despre care am scris pe larg la „Arhivele Gardianul“ (http://www.gardianul.ro/2007/10/22/arhivele_gardianul-c57/doicaru_spionul_analfabet_de_care_se_temea_p_na_si _ceausescu-s103199.html) , poate parea unora intâmplatoare. Insa mai sunt si alte povesti asemanatoare care, la rândul lor, pun alte mari semne de intrebare. La sfârsitul anului 1965, acelasi Nicolae Doicaru a numit sef peste structura care mai târziu avea sa devina unitatea anti-KGB 0110 pe colonelul Constantin Iosif. Cel din urma era prieten cu Doicaru, daduse gres intr-o misiune de spionaj la Paris si era caracterizat de colegi drept un om care se baza doar pe relatii inalte. In 1969, in urma unei reorganizari a serviciului de spionaj, biroul tarii socialiste, condus de Iosif, a devenit unitate independenta cu activitati contrainformative. Important e ca, in conformitate cu rapoartele Securitatii, Iosif era banuit ca avea legaturi mai mult decât apropiate cu sovieticii, pe care le cultiva in desele sale vizite la Moscova. Relatez doar doua dintre ispravile sale, consemnate in documentele Securitatii. A introdus tehnica de ascultare in casele unor lideri comunisti, a distrus documente referitoare la persoane suspecte ca ar fi lucrat pentru serviciile de informatii sovietice (KGB, GRU). In 1968, Nicolae Ceausescu ii indemnase pe români sa-si apere tara impotriva invaziei sovietice, convingând chiar si Occidentul ca e un independent. Insa, la câtiva ani dupa acest moment, spionajul românesc si unitatea care supraveghea chiar agentii sovietici din România - doua compartimente importante ale sigurantei nationale - erau conduse de oameni asupra carora planau banuieli serioase ca lucreaza pentru Moscova.

Perchezitie la Moscova

La fel de straniu e si cazul lui Ilie Georgescu (Gogoase). Conform documentelor intocmite de contraspionaj, „in 1968, in timpul evenimentelor din Cehoslovacia (Georgescu, n.a.), a incercat sa intoxice conducerea de partid si de stat de la Bucuresti.” Pe atunci, omul nostru era secretar I la Ambasada româna de la Moscova. Sursa lui Georgescu era, in opinia serviciilor noastre secrete, Iura Vorontov, colonel in serviciul de informatii sovietic, iar scopul era „intimidarea si crearea in România a unei situatii operative convenabile partii sovietice”. Acelasi Iura Vorontov il pusese pe Georgescu in legatura si cu un diplomat american aflat in misiune la Moscova, pe care românul ii intoxica, furnizându-i informatii provenite de la KGB. Acest fapt ar fi fost dovedit in urma unei perchezitii discrete a unui ******** din ambasada la domiciliul diplomatului român din Moscova. Ulterior, Ilie Georgescu (Gogoase) a fost chemat la Bucuresti nu pentru a fi luat la intrebari, ci pentru a fi numit consul la Zagreb, unde a continuat sa se intâlneasca frecvent cu diplomatii sovietici, arata rapoartele ofiterilor din Securitate intocmite la acea vreme. Si ca lucrurile sa fie limpezi, mai adaug ca functia de consul nu putea fi obtinuta fara acordul conducerii Directiei de Informatii Externe. Adica, spionajul românesc.

Momeala sovieticilor

Sunt pline arhivele Securitatii de asemenea exemple stranii, mai putin cunoscute decât cel al generalului Serb. Cazul sau este insa demn de scenariu de film. Pe scurt, generalul Iona Serb din MApN a fost dovedit drept agent sovietic. Apoi, a recunoscut acest fapt si, ca pedeapsa pentru inalta tradare, a fost trimis sa lucreze in productie. Mai precis, director al unei autobaze din Gorj. Sovieticii au fost desigur multumiti ca omul lor n-a ajuns dupa gratii, iar Ceausescu a rasuflat usurat ca a gestionat criza. Spuneam ca povestea lui Serb este demna de un scenariu de film, nu nepaarat pentru ca a spionat pentru sovietici. Dezvaluirea unui fost ofiter de Securitate, de dupa 1990, arata un alt aspect, cu adevarat spectaculos. In opinia sa, sovieticii l-au oferit pe Serb românilor drept momeala, tocmai pentru a acoperi un agent mult mai important al Moscovei.
Dupa momentul august 1968, Ceausescu i-a convins pe cei mai importanti lideri occidentali de faptul ca este un disident in relatia cu Moscova, dar pâna la urma a ost tradat de arhivele propriei Securitati. Aceeasi Securitate care a cladit cu multa truda si migala mitul liderului independent fata de Moscova.
Emil Berdeli



ps. apropo,numele de doicaru va spune ceva,in zilele noastre?!:D

[Romeo]

securitatea a fost instrumentul de ocupare fortata a romaniei de catre " ocupator"

buna poanta cu " la canal s-au dus si oameni in cautarea unui loc de munca"
intr-adevar,multi indivizi erau pusi sa semneze ca doresc sa munceasca in folosul noii republici po****re pentru a se revansa fata de greselile trecutului:D,si mai ales ca doneaza averea lor statului!
in perioada 49'-55' s-au intamplat fapte inimaginabile in zona de munca fortata...toata elita intelectuala a romaniei a fost distrusa :angry:

care elita intelectuala ? Numeste 10 nume cunoscute care au fost la canal (nu trece intre acestia si politicieni, aia au dus Romania in razboiul pierdut si au suportat consecintele.
Nu ma refeream la cei care erau pusi sa semneze, nu voi considera niciodata ca un profesor avea treaba cu canalul, nu neg ca au fost trimisi multi acolo, dar nu milioane. Cine insa vroia un loc de munca si un salariu, se ducea acolo. In 1947 si 1952 romanilor li s-au luat toti banii pastrati pe la CEC, toti erau la fel de saraci, deci cine avea chef de munca se putea duce, cum multi s-au dus la Bumbesti-Livezeni. Smecherii bineinteles ca bateau cu pumnul in masa.
Apoi in anii 79 lucrarile la canal s-au reluat. Au fost trimisi elevi, studenti, fara vrerea lor, dar acestia nu pot fi acuzati de vreo atitudine politica. Culmea este ca au muncit aiurea, ce au facut neavand legatura cu navigatia pe canal. Se pare ca Ceausescu a obtinut bani pentru ca acest canal sa fie terminat si i-a tocat in stil romanesc, mult si fara rost.

Referitor la Ceausescu si invazia CEH: greu de apreciat daca a fost un act de independenta sau un rol agreat de Brejnev, mai degraba primul. A iesit foarte po****r atunci, dar poporul era speriat ca URSS ne va invada si pe noi. Probabil ca nea Nicu a fost chemat la ordine de Brejnev si s-au inteles ca Nicu sa-si foloseasac simpatia castigata in folosul spionajului pro Moscova.

In ceea ce priveste aversiunea ta catre securitate, in anii 50 o reclamatie trimisa unde trebuie te putea duce la secu, militia era si ea cu ochii pe oameni, cei care aveau cat de cat avere erau inamici pentru nenorocitii care au fugit de munca de la tara, nu se obosea nimeni cu judecati de valoare. Acea teroare a folosit statului comunist ulterior, poporul stand linistit in anii grei ai lui Ceausescu, revolutia fiind declansata cu sprijin din afara, altfel nu ar fi iesit atatia oameni in strada.

[Bumbescu]

Mda Tyler....bleah e cuvantul ce-ti vine sa-l rostesti citind toata voma de mai sus.
Nu trebuie insa sa ne miram, traim in Romania, o tara in care Iliescu a obtinut 3(sau 4 mandate), in care Paunescu umbla liber pe strada, in care Vadim e candidat la presedentie sau in care vechi satrapi comunisti isi duc linistiti zilele in locuintele din Primaverii.
Intr-un fel e de inteles si un personaj ca Romeo, pe care il "estimez" in jur de 50 de ani, ce ai vrea sa faca, sa recunoasca ca si-a petrecut viata intr-o puscarie, la construirea careia a pus probabil si mana, mai mult sau mai putin. Sunt foarte putini cei ce pot sa o faca, restul preferand sa se amageasca ca "asta a fost" sau ca "am trait linistiti".

P.S. Gica@comparatia aia dintre scurta dictatura carlista(autoare intr-adevar a unor crime odioase) si intreaga perioada comunista e de domeniul rudotelului, imi pare rau ca-ti spun.

[Gica Chioru]

P.S. Gica@comparatia aia dintre scurta dictatura carlista(autoare intr-adevar a unor crime odioase) si intreaga perioada comunista e de domeniul rudotelului, imi pare rau ca-ti spun.

O fi, Bumbescule, o fi...
N-ar fi rau sa cauti unele marturii, iti vor edifica comportamentul jandarmului interbelic si vei constata, uluit, ca sateanul ala gasea mai mult sprijin in autoritatile comuniste de dupa 47 decat la democratii de pana atunci. Si daca vei merge mai departe vei vedea ca situatia a fost mereu aceeasi, cetateanu nu a avut niciun sprijin in democratie, pe cand sub comunisti se mai intrezarea cate ceva, mai un secretar de partid, mai un procuror cu cap, mai un judecator cinstit. Omul de rand nu gasea niciun sprijin, aproape nicaieri, pe timpul democratilor romani. Din cauza asta marea masa a imbratisat imediat bolsevismul, din cauza asta milioane de romani tanjesc chiar si astazi dupa "preafericitii" ani 70... Comunismul a scos din saracie lucie, din malnutritie si din analfabetism, jumatate din po****tia Romaniei, 9 milioane de oameni!!!, la acea data. Asta este adevarul. Ca ne place, imi placea si mie odata..., sa ne mintim cum ca "ce-am avut si ce-am pierdut"... este cu totul si cu totul altceva. Am avut un *****, poleit cu aur pe ici pe colo dar dezgustator in 80% din cazuri.

Bumbescule, scrie asta unul care a votat cu taranistii pana in 2000, care a primit ciomege in scafarlie pentru Domnul Coposu in 90.

[Romeo]

Intr-un fel e de inteles si un personaj ca Romeo, pe care il "estimez" in jur de 50 de ani, ce ai vrea sa faca, sa recunoasca ca si-a petrecut viata intr-o puscarie, la construirea careia a pus probabil si mana, mai mult sau mai putin. Sunt foarte putini cei ce pot sa o faca, restul preferand sa se amageasca ca "asta a fost" sau ca "am trait linistiti".


daca te referi la libertatea de a calatori, a fost o inchisoare. Daca te referi la libertatea cuvantului, o am si la ce foloseste, sa injur conducatorii ? Nu am construit societ. comunista, am fost totdeauna convins ca nu sunt egal cu altii. Toti avem o doza de comunism in noi, chiar si copiii nostri, celebrul "sa ne dea" este tot un fel de comunism, cu care ne vom mai chinui multi ani. Cam asta a fost, dar am avut abonament la France Football in anii 87-89, primeam regulat World Soccer, chiar si cea cu "gheata" lui Camataru, ceea ce mi-am dorit am avut atunci.