cineva_cineva
10th June 2008, 16:26
CAMPIOANA BAN
13 Septembrie 2004
Dacă nu devenea gimnastă, Oana Ban (foto), prima clujeancă medaliată cu aur la Jocurile Olimpice putea fi pictoriță sau graficiană. Ori poate se apuca de croitorie, la fel ca și tatăl ei
Cine este Oana?
O dată ce au intrat în "Lagărul de la Deva", cum i se mai spune Centrului Olimpic de gimnastică, sportivele se leapădă de toate cele "lumești". Câte 4, 6, dacă nu chiar 8 ore pe zi, fetele își testează limitele într-un univers în care există doar bârna, "paralelul", solul și calul de sărituri.
După ani și ani de muncă extenuantă, câteva ajung pe podiumul marilor competiții internaționale. Celelalte se pierd în anonimat.
Clujeanca Oana Ban nu mai este de mult o necunoscută. Anul trecut s-a clasat pe locul 1 în clasamentul individual al Federației Internaționale, iar la Olimpiada de la Atena a câștigat un aur cu echipa. Sunt lucruri pe care le știe până și un amator într-ale gimnasticii.
Și totuși... Oricât de bine documentați ar fi, oricât de multe statistici ar avea în cap, puțini pot da un răspuns la întrebarea: cine este Oana Ban?
N-a scăpat-o din mână
A început gimnastica pe când avea doar 4 ani și jumătate, la insistențele antrenoarei Rodica Câmpeanu. Mai târziu, când a făcut primii pași spre marea performanță, părinții săi - Floarea și Vasile Ban - s-au gândit că, deși fata lor avea talent "cu carul", n-ar strica să-și vadă la fel de serios și de carte. Pe vremea aceea le era greu, dacă nu chiar imposibil, să-și imagineze că Oana lor ar putea face bani frumoși din sport.
"Nu a sacrificat totul de dragul sportului. E adevărat, se antrena foarte serios, dar și în plan școlar a fost deosebit de ambițioasă. Era o elevă foarte bună. La sfârșit de an școlar, mediile erau întotdeauna peste 9", își amintește tatăl, mărturisind că nu a "scăpat-o din mână" pe Oana nici după ce ea s-a mutat la Deva.
Campioană la 6 ani
"Era extrem de talentată, dar și foarte ambițioasă. Uneori îi spuneam programul de antrenament și o lăsam singură în sală, iar Oana făcea tot ce îi ceream. Lua pregătirea sportivă foarte în serios. Uneori, era chiar prea serioasă. La 6 ani, a câștigat primul titlu de campioană a României, în proba de sărituri", își amintește Rodica Câmpeanu, prima antrenoare a Oanei.
De altfel, ea a fost cea care, în 1997, a decis că gimnasta trebuie să își "ia zborul" spre Deva: "Împreună cu Anton Ciupei, celălat antrenor care a pregătit-o, i-am spus Oanei să plece la Deva, pentru că eram conștienți de oportunitățile ce le oferă pregătirea la Centru".
Un alt motiv care stat la baza acestei decizii a fost și acela că programul școlii la care învăța Oana nu îi permitea acesteia să facă două antrenamente pe zi.
"S-a integrat perfect în programul de pregătire, nu au fost nici un fel de dificultăți de comunicare. Aparatele ei preferate erau bârnă și sol. A fost un copil cuminte și nu ne-a creat niciodată probleme", a declarat pentru CLUJEANUL antrenorul Octavian Belu.
Mici hobby-uri
Prinsă între sport și învățătură, Oana și-a găsit timp și pentru mici hobby-uri. Unul dintre acestea este... croitoria. Lucru care îl încântă la culme pe tatăl său, croitor de meserie. "Eu i-am arătat cum să coasă la mașină și a prins foarte repede. Când vine acasă, nu există să nu se apuce de modificat vreo haină, vreo pereche de pantaloni. Le adaugă steluțe, își scurtează blugii, îi place să fie foarte cochetă", povestește capul familiei.
Sora Oanei, Andreea, mărturisește că gimnasta are și înclinații artistice: "Îi place foarte mult să deseneze. Și acum, la Deva, le-a făcut portrete tuturor colegelor de la lot. Poate că, dacă nu ar fi fost gimnastă, ar fi ajuns pictoriță sau graficiană".
O altă pasiune a Oanei este gătitul. "De fiecare dată când e acasă, se trezește prima și îi place să pregătească micul dejun pentru toată familia. Ultima dată când a venit la Cluj, după Jocurile Olimpice, a dorit să mănânce o ciorbă de fasole cu ciolan. Dintre dulciuri, Oana nu poate refuza niciodată un tort de fructe sau o înghețată", mai spune Vasile Ban.
Nu are iubit
Cei din familie o descriu pe Oana drept o persoană generoasă și foarte iubitoare. De fiecare dată când pleacă la competiții peste hotare, nu uită să le cumpere câte un mic cadou. "Întotdeauna ne aduce câte ceva. Mie îmi cumpără multe haine și bijuterii, dar nu îi uită nici pe părinți. Ei își ia haine și jucării, mai ales animale de pluș. Are o cameră plină", mărturisește Andreea.
Când vine acasă, Oana iese întotdeauna la plimbare. Vizitează magazinele și, având în vedere că ajunge rar la Cluj, vrea să vadă tot ce e nou. De fiecare dată, cea care o însoțește este sora sa. "Programul nu îi permite să aibă un iubit, dar are foarte mulți simpatizanți", explică tatăl.
Acasă, Oana își umple timpul liber făcând puzzle-uri. Din Grecia, și-a cumpărat unul reprezentând Parthenonul.
Vrea să-și ia casă
Participarea la Jocurile Olimpice de la Atena i-a adus Oanei, pe lângă medalia de aur, aproximativ 2,5 miliarde de lei. Din câte a aflat CLUJEANUL, marea dorință a gimnastei este să-și cumpere o casă. "Mi-a spus că vrea să-și cumpere un apartament, dar asta probabil după ce se va retrage din activitatea competițională. De mașină nu poate fi vorba, pentru că nu are carnet. Deocamdată și-a deschis un cont, apoi va face ce va considera că e mai bine. Nu am discutat prea mult acest aspect. Sunt banii ei și a muncit mult pentru a-i obține", mărturisește mama Oanei, Floarea Ban.
Familie, gătit, croitorie, desen, puzzle, jucării de pluș. Iată numai câteva dintre punctele sensibile ale gimnastei Oana Ban. Suficient pentru a creiona un altfel de portret al micuței de 1,39 metri și 36 de kilograme, care a adus Clujului prima medalie olimpică de aur din istorie.
Oana - nr. 1 mondial în 2003
Asemenea tenisului, gimnastica artistică are un clasament individual anual, realizat de Federația internațională de specialitate pe baza rezultatelor din concursuri. La finele anului trecut, Oana Ban a ocupat prima poziție în top. În 2003, ea a obținut medalia de argint cu echipa la "mondialele" de la Anaheim, competiție la care a mai "prins" un loc 6 în proba de individual concurs. Cele 8 medalii de aur câștigate la alte câteva concursuri internaționale au ajutat-o să obțină 295 de puncte.
arte de vizită
Oana Mihaela Ban
Data nașterii: 11 ianuarie 1986
Locul nașterii: Cluj-Napoca
Înălțime: 1,39 metri
Greutate: 36 kilograme
Palmares: aur pe echipe la Jocurile Olimpice de la Atena (2004), argint la Campionatul Mondial pe echipe de la Anaheim (2003), argint la bârnă la Campionatul Mondial de la Debrecen (2002)
Poreclă: Bănuț
Hobby-uri: puzzle, desen, croitorie, gătit și jocuri pe computer
Mâncăruri preferate: tort de fruncte, înghețată, supă de legume, pizza și clătite
Actori preferați: Tom Cruise și Jim Carrey http://old.clujeanul.ro/images/cj/upload/6314.jpg
Floarea și Vasile Ban au renunțat la vacanțe din solidaritate cu fiica lor. Nu de ieri, de azi, ci de 7 ani! "Nu mai mergem în concediu de când Oana se antrenează la Deva. Pur și simplu nu suportam să ne distrăm, iar ea să muncească din greu", mărturisește tatăl. Soții Ban plănuiseră ca, după Jocurile Olimpice, să o ducă pe Oana la mare. Din păcate, n-au reușit să-și pună planurile în practicăhttp://old.clujeanul.ro/images/cj/upload/6315.jpg
Clujeanca Oana Ban și-a croit drumul spre gloria sportivă în mii de ore de antrenament epuizante, la capătul cărora spunea "Nu mai pot". A doua zi, o voce interioară, cea a dorinței de a deveni "cineva", îi dădea putere să o ia de la capăt. După aurul de la Atena a vrut să se retragă. Devenise "cineva". Dar vocea românilor fericiți că au o echipă de aur a făcut-o să se întoarcă în sala de antrenament.http://old.clujeanul.ro/images/cj/upload/6316.jpg
20 de medalii olimpice
Sportivii clujeni au o lungă listă de performanțe la Jocurile Olimpice. În total, 20 de medalii, dintre care una singură de aur: cea a Oanei Ban.
* 1908, Londra: Ștefana Șomodi, argint la săritura în înălțime;
*1956, Melbourne: Georgeta Hurmuzache, Sonia Inovan, Elena Socalici, bronz cu echipa de gimnastică, iar Olga Orban Szabo - argint la scrimă;
* 1960, Roma: Sorina Inovan, bronz cu echipa de gimnastică;
* 1968, Mexico City: Ileana Silai, argint la 800 metri plat, și Olga Orban Szabo, bronz la scrimă;
* 1972, Munchen: Tudosie Constantin și Simion Schobel, bronz cu echipa de handbal, și Olga Orban Szabo, bronz la scrimă;
* 1980, Moscova: Valentin Silaghi, bronz la box, și Sorin Macavei, bronz cu echipa de volei;
*1984, Los Angeles: Dragomir Cioroslan, argint la haltere, Ștefan Tașnadi, bronz la haltere, și Ioan Pop, bronz la scrimă;
* 1992, Barcelona: Vanda Hădărean, argint cu echipa de gimnastică;
* 2000, Sydney: Simona Richter, bronz la judo;
* 2004, Atena: Oana Ban, aur cu echipa de gimnastică, și Maria Cioncan, bronz la atletism, 1500 metri plat.http://old.clujeanul.ro/images/cj/upload/6317.jpg
Material realizat de Patrice Podină și Ionel Lespuc
Si daca tot am inceput cu prezentarea campioanelor olimpice de la Atena, haideti sa mai incepem cu una dintre fetitele care ne-au adus lacrimi de bucurie acolo. Oana Ban, Banutul, cum o strigau toti, cum chiar si noi cand o vedeam la televizor, imprumutasem acest apelativ.
De data asta chiar nu vreau s avorbesc prea mult, cel putin nu acum la inceput, va voi lasa pe voi sa incepeti, si voi reveni si eu cu alte imagini frumoase, filmulete cu Oana Ban.
Si pentru ca si la celelalte fete, am zis cateva cuvinte despre ce m-a impresionat pe mine cel mai mult la fiecare din ele, la Oana... nici nu stiu ce sa zic.Fetita asta care era asa de micuta, si totusi executa acele diagonale la sol formidabil, o urmarisem cat am putut la TV si prin stirile care mai apareau de la vreun concurs, o admiram, si aveam atunci impresia ca va fi o maaaaaare bucurie pentru noi la acea olimpiada.Calificata si in finala de la sol si in cea de la individual compus, cu totii speram la o mare bucurie din partea ei.Numai ca, din pacate, si spun din pacate pentru ca eu am fost foaaaaaarte trista de ce i s-a intamplat la ultima diagonala din concursul pe echipe, cand... a suferit acea accidentare care parea "micuta" dar care i-a adus numai necazuri dupa aceea.Am fost foarte trista cand am auzit ca nu va putea face individualul, sperand macar pentru sol. Cand am auzit ca nici solul, eram complet... trista e putin spus. Bine ca am avut o alta gimnasta a noastra, calificata exact acolo unde trebuia, ca sa ii poata lua locul Oanei in finala de la sol, Dana Sofronie si bine ca ea a luat acea medalie care ne-a ajutat totusi sa avem aur si argint la sol.Insa, la individual, din pacate, nu am avut-o pe Oana, care era calificata printre primele 3, si am pierdut enorm. M-a impreionat atunci la ea dorinta de a continua, in ciuda durerii,Si ce m-a mai impresionat foarte mult la Oana era faptul ca... am observat si la colegele ei asta, dar Oana era cea pe care am vazut-o cel mai des incurajandu-si colegele... era formidabila, chiar si cu durerea aia la picior,cu lacrimi in ochi, ea tot striga: Hai, Catalina! Frumoase memnte, chiar daca tot odata si triste pentru Oana si pentru cei care o priveau atunci la TV
In fine, ca sa terminam intr-o nota pozitiva, Oana a avut multe rezultate frumoase, au fost multe momente in care ne-am bucurat pentru ea si, ca sa termin cu ce e mai frumos, imaginea care imi vine prima data in minte cand ma gandesc la Oana este: Oana la sol.. era de o expresivitate iesita din comun.Nu stiu, mie mi s-a parut mereu si inca cred ca e unul din cele mai frumoase exercitii la sol pe care le-am vazut, cel al Oanei, in varianta exercitiului de la Atena, dar in oricare exercitiu, mereu mi-a placut ca zambea la fiecare miscare, era toata un zambet, chiar daca nu era cred usor ce facea. Frumoooooooooos!Cred ca ne amintea un pic de micuta gimnasta de la Sydney, de Andreea Raducan, care si ea la exercitiile ei la sol, era foaarte expresiva, si mereu zambareata.Dar nu stiu, mereu am avut o simpatie deosebita fata de exercitiul Oanei la sol, asa cum am avut fata de saritura Simonei Aminar, pana sa apara Monica, de solul Laviniei pana sa apara Andreea, apoi pana sa apara Oana, asa cum mereu am zis ca paralelul Danielei Sofronie l-am admirat intotdeauna, barna Ginei Gogean pana sa apara Catalina Ponor, si chiar Alexandra Eremia. Bine inteles ca nu am uitat exercitiul la sol al Catalinei, dar aici nu avem de comentat nimic. E campioana olimpica la acest aparat, deci.. nu mai e loc de discutii.
Ok, am zis ca nu vreau sa spun prea multe,ca sa va las si pe voi s amai spuneti cate ceva, dar acum chiar inchei cu un: Bravo, Oana!Pentru tot ce ai realizat, pentru cariera ta frumoasa in gimnastica, mult succes in ceea ce faci acum si... Multumim si tie, ca si colegelor tale pentru toate momentele frumoase pe care le-am trait alaturi de tine!
PS: cu filmuletele voi reveni ori azi mai tarziu, ori intr-o alta zi, pentru ca trebuie sa incep sa mai si invat cate ceva!
13 Septembrie 2004
Dacă nu devenea gimnastă, Oana Ban (foto), prima clujeancă medaliată cu aur la Jocurile Olimpice putea fi pictoriță sau graficiană. Ori poate se apuca de croitorie, la fel ca și tatăl ei
Cine este Oana?
O dată ce au intrat în "Lagărul de la Deva", cum i se mai spune Centrului Olimpic de gimnastică, sportivele se leapădă de toate cele "lumești". Câte 4, 6, dacă nu chiar 8 ore pe zi, fetele își testează limitele într-un univers în care există doar bârna, "paralelul", solul și calul de sărituri.
După ani și ani de muncă extenuantă, câteva ajung pe podiumul marilor competiții internaționale. Celelalte se pierd în anonimat.
Clujeanca Oana Ban nu mai este de mult o necunoscută. Anul trecut s-a clasat pe locul 1 în clasamentul individual al Federației Internaționale, iar la Olimpiada de la Atena a câștigat un aur cu echipa. Sunt lucruri pe care le știe până și un amator într-ale gimnasticii.
Și totuși... Oricât de bine documentați ar fi, oricât de multe statistici ar avea în cap, puțini pot da un răspuns la întrebarea: cine este Oana Ban?
N-a scăpat-o din mână
A început gimnastica pe când avea doar 4 ani și jumătate, la insistențele antrenoarei Rodica Câmpeanu. Mai târziu, când a făcut primii pași spre marea performanță, părinții săi - Floarea și Vasile Ban - s-au gândit că, deși fata lor avea talent "cu carul", n-ar strica să-și vadă la fel de serios și de carte. Pe vremea aceea le era greu, dacă nu chiar imposibil, să-și imagineze că Oana lor ar putea face bani frumoși din sport.
"Nu a sacrificat totul de dragul sportului. E adevărat, se antrena foarte serios, dar și în plan școlar a fost deosebit de ambițioasă. Era o elevă foarte bună. La sfârșit de an școlar, mediile erau întotdeauna peste 9", își amintește tatăl, mărturisind că nu a "scăpat-o din mână" pe Oana nici după ce ea s-a mutat la Deva.
Campioană la 6 ani
"Era extrem de talentată, dar și foarte ambițioasă. Uneori îi spuneam programul de antrenament și o lăsam singură în sală, iar Oana făcea tot ce îi ceream. Lua pregătirea sportivă foarte în serios. Uneori, era chiar prea serioasă. La 6 ani, a câștigat primul titlu de campioană a României, în proba de sărituri", își amintește Rodica Câmpeanu, prima antrenoare a Oanei.
De altfel, ea a fost cea care, în 1997, a decis că gimnasta trebuie să își "ia zborul" spre Deva: "Împreună cu Anton Ciupei, celălat antrenor care a pregătit-o, i-am spus Oanei să plece la Deva, pentru că eram conștienți de oportunitățile ce le oferă pregătirea la Centru".
Un alt motiv care stat la baza acestei decizii a fost și acela că programul școlii la care învăța Oana nu îi permitea acesteia să facă două antrenamente pe zi.
"S-a integrat perfect în programul de pregătire, nu au fost nici un fel de dificultăți de comunicare. Aparatele ei preferate erau bârnă și sol. A fost un copil cuminte și nu ne-a creat niciodată probleme", a declarat pentru CLUJEANUL antrenorul Octavian Belu.
Mici hobby-uri
Prinsă între sport și învățătură, Oana și-a găsit timp și pentru mici hobby-uri. Unul dintre acestea este... croitoria. Lucru care îl încântă la culme pe tatăl său, croitor de meserie. "Eu i-am arătat cum să coasă la mașină și a prins foarte repede. Când vine acasă, nu există să nu se apuce de modificat vreo haină, vreo pereche de pantaloni. Le adaugă steluțe, își scurtează blugii, îi place să fie foarte cochetă", povestește capul familiei.
Sora Oanei, Andreea, mărturisește că gimnasta are și înclinații artistice: "Îi place foarte mult să deseneze. Și acum, la Deva, le-a făcut portrete tuturor colegelor de la lot. Poate că, dacă nu ar fi fost gimnastă, ar fi ajuns pictoriță sau graficiană".
O altă pasiune a Oanei este gătitul. "De fiecare dată când e acasă, se trezește prima și îi place să pregătească micul dejun pentru toată familia. Ultima dată când a venit la Cluj, după Jocurile Olimpice, a dorit să mănânce o ciorbă de fasole cu ciolan. Dintre dulciuri, Oana nu poate refuza niciodată un tort de fructe sau o înghețată", mai spune Vasile Ban.
Nu are iubit
Cei din familie o descriu pe Oana drept o persoană generoasă și foarte iubitoare. De fiecare dată când pleacă la competiții peste hotare, nu uită să le cumpere câte un mic cadou. "Întotdeauna ne aduce câte ceva. Mie îmi cumpără multe haine și bijuterii, dar nu îi uită nici pe părinți. Ei își ia haine și jucării, mai ales animale de pluș. Are o cameră plină", mărturisește Andreea.
Când vine acasă, Oana iese întotdeauna la plimbare. Vizitează magazinele și, având în vedere că ajunge rar la Cluj, vrea să vadă tot ce e nou. De fiecare dată, cea care o însoțește este sora sa. "Programul nu îi permite să aibă un iubit, dar are foarte mulți simpatizanți", explică tatăl.
Acasă, Oana își umple timpul liber făcând puzzle-uri. Din Grecia, și-a cumpărat unul reprezentând Parthenonul.
Vrea să-și ia casă
Participarea la Jocurile Olimpice de la Atena i-a adus Oanei, pe lângă medalia de aur, aproximativ 2,5 miliarde de lei. Din câte a aflat CLUJEANUL, marea dorință a gimnastei este să-și cumpere o casă. "Mi-a spus că vrea să-și cumpere un apartament, dar asta probabil după ce se va retrage din activitatea competițională. De mașină nu poate fi vorba, pentru că nu are carnet. Deocamdată și-a deschis un cont, apoi va face ce va considera că e mai bine. Nu am discutat prea mult acest aspect. Sunt banii ei și a muncit mult pentru a-i obține", mărturisește mama Oanei, Floarea Ban.
Familie, gătit, croitorie, desen, puzzle, jucării de pluș. Iată numai câteva dintre punctele sensibile ale gimnastei Oana Ban. Suficient pentru a creiona un altfel de portret al micuței de 1,39 metri și 36 de kilograme, care a adus Clujului prima medalie olimpică de aur din istorie.
Oana - nr. 1 mondial în 2003
Asemenea tenisului, gimnastica artistică are un clasament individual anual, realizat de Federația internațională de specialitate pe baza rezultatelor din concursuri. La finele anului trecut, Oana Ban a ocupat prima poziție în top. În 2003, ea a obținut medalia de argint cu echipa la "mondialele" de la Anaheim, competiție la care a mai "prins" un loc 6 în proba de individual concurs. Cele 8 medalii de aur câștigate la alte câteva concursuri internaționale au ajutat-o să obțină 295 de puncte.
arte de vizită
Oana Mihaela Ban
Data nașterii: 11 ianuarie 1986
Locul nașterii: Cluj-Napoca
Înălțime: 1,39 metri
Greutate: 36 kilograme
Palmares: aur pe echipe la Jocurile Olimpice de la Atena (2004), argint la Campionatul Mondial pe echipe de la Anaheim (2003), argint la bârnă la Campionatul Mondial de la Debrecen (2002)
Poreclă: Bănuț
Hobby-uri: puzzle, desen, croitorie, gătit și jocuri pe computer
Mâncăruri preferate: tort de fruncte, înghețată, supă de legume, pizza și clătite
Actori preferați: Tom Cruise și Jim Carrey http://old.clujeanul.ro/images/cj/upload/6314.jpg
Floarea și Vasile Ban au renunțat la vacanțe din solidaritate cu fiica lor. Nu de ieri, de azi, ci de 7 ani! "Nu mai mergem în concediu de când Oana se antrenează la Deva. Pur și simplu nu suportam să ne distrăm, iar ea să muncească din greu", mărturisește tatăl. Soții Ban plănuiseră ca, după Jocurile Olimpice, să o ducă pe Oana la mare. Din păcate, n-au reușit să-și pună planurile în practicăhttp://old.clujeanul.ro/images/cj/upload/6315.jpg
Clujeanca Oana Ban și-a croit drumul spre gloria sportivă în mii de ore de antrenament epuizante, la capătul cărora spunea "Nu mai pot". A doua zi, o voce interioară, cea a dorinței de a deveni "cineva", îi dădea putere să o ia de la capăt. După aurul de la Atena a vrut să se retragă. Devenise "cineva". Dar vocea românilor fericiți că au o echipă de aur a făcut-o să se întoarcă în sala de antrenament.http://old.clujeanul.ro/images/cj/upload/6316.jpg
20 de medalii olimpice
Sportivii clujeni au o lungă listă de performanțe la Jocurile Olimpice. În total, 20 de medalii, dintre care una singură de aur: cea a Oanei Ban.
* 1908, Londra: Ștefana Șomodi, argint la săritura în înălțime;
*1956, Melbourne: Georgeta Hurmuzache, Sonia Inovan, Elena Socalici, bronz cu echipa de gimnastică, iar Olga Orban Szabo - argint la scrimă;
* 1960, Roma: Sorina Inovan, bronz cu echipa de gimnastică;
* 1968, Mexico City: Ileana Silai, argint la 800 metri plat, și Olga Orban Szabo, bronz la scrimă;
* 1972, Munchen: Tudosie Constantin și Simion Schobel, bronz cu echipa de handbal, și Olga Orban Szabo, bronz la scrimă;
* 1980, Moscova: Valentin Silaghi, bronz la box, și Sorin Macavei, bronz cu echipa de volei;
*1984, Los Angeles: Dragomir Cioroslan, argint la haltere, Ștefan Tașnadi, bronz la haltere, și Ioan Pop, bronz la scrimă;
* 1992, Barcelona: Vanda Hădărean, argint cu echipa de gimnastică;
* 2000, Sydney: Simona Richter, bronz la judo;
* 2004, Atena: Oana Ban, aur cu echipa de gimnastică, și Maria Cioncan, bronz la atletism, 1500 metri plat.http://old.clujeanul.ro/images/cj/upload/6317.jpg
Material realizat de Patrice Podină și Ionel Lespuc
Si daca tot am inceput cu prezentarea campioanelor olimpice de la Atena, haideti sa mai incepem cu una dintre fetitele care ne-au adus lacrimi de bucurie acolo. Oana Ban, Banutul, cum o strigau toti, cum chiar si noi cand o vedeam la televizor, imprumutasem acest apelativ.
De data asta chiar nu vreau s avorbesc prea mult, cel putin nu acum la inceput, va voi lasa pe voi sa incepeti, si voi reveni si eu cu alte imagini frumoase, filmulete cu Oana Ban.
Si pentru ca si la celelalte fete, am zis cateva cuvinte despre ce m-a impresionat pe mine cel mai mult la fiecare din ele, la Oana... nici nu stiu ce sa zic.Fetita asta care era asa de micuta, si totusi executa acele diagonale la sol formidabil, o urmarisem cat am putut la TV si prin stirile care mai apareau de la vreun concurs, o admiram, si aveam atunci impresia ca va fi o maaaaaare bucurie pentru noi la acea olimpiada.Calificata si in finala de la sol si in cea de la individual compus, cu totii speram la o mare bucurie din partea ei.Numai ca, din pacate, si spun din pacate pentru ca eu am fost foaaaaaarte trista de ce i s-a intamplat la ultima diagonala din concursul pe echipe, cand... a suferit acea accidentare care parea "micuta" dar care i-a adus numai necazuri dupa aceea.Am fost foarte trista cand am auzit ca nu va putea face individualul, sperand macar pentru sol. Cand am auzit ca nici solul, eram complet... trista e putin spus. Bine ca am avut o alta gimnasta a noastra, calificata exact acolo unde trebuia, ca sa ii poata lua locul Oanei in finala de la sol, Dana Sofronie si bine ca ea a luat acea medalie care ne-a ajutat totusi sa avem aur si argint la sol.Insa, la individual, din pacate, nu am avut-o pe Oana, care era calificata printre primele 3, si am pierdut enorm. M-a impreionat atunci la ea dorinta de a continua, in ciuda durerii,Si ce m-a mai impresionat foarte mult la Oana era faptul ca... am observat si la colegele ei asta, dar Oana era cea pe care am vazut-o cel mai des incurajandu-si colegele... era formidabila, chiar si cu durerea aia la picior,cu lacrimi in ochi, ea tot striga: Hai, Catalina! Frumoase memnte, chiar daca tot odata si triste pentru Oana si pentru cei care o priveau atunci la TV
In fine, ca sa terminam intr-o nota pozitiva, Oana a avut multe rezultate frumoase, au fost multe momente in care ne-am bucurat pentru ea si, ca sa termin cu ce e mai frumos, imaginea care imi vine prima data in minte cand ma gandesc la Oana este: Oana la sol.. era de o expresivitate iesita din comun.Nu stiu, mie mi s-a parut mereu si inca cred ca e unul din cele mai frumoase exercitii la sol pe care le-am vazut, cel al Oanei, in varianta exercitiului de la Atena, dar in oricare exercitiu, mereu mi-a placut ca zambea la fiecare miscare, era toata un zambet, chiar daca nu era cred usor ce facea. Frumoooooooooos!Cred ca ne amintea un pic de micuta gimnasta de la Sydney, de Andreea Raducan, care si ea la exercitiile ei la sol, era foaarte expresiva, si mereu zambareata.Dar nu stiu, mereu am avut o simpatie deosebita fata de exercitiul Oanei la sol, asa cum am avut fata de saritura Simonei Aminar, pana sa apara Monica, de solul Laviniei pana sa apara Andreea, apoi pana sa apara Oana, asa cum mereu am zis ca paralelul Danielei Sofronie l-am admirat intotdeauna, barna Ginei Gogean pana sa apara Catalina Ponor, si chiar Alexandra Eremia. Bine inteles ca nu am uitat exercitiul la sol al Catalinei, dar aici nu avem de comentat nimic. E campioana olimpica la acest aparat, deci.. nu mai e loc de discutii.
Ok, am zis ca nu vreau sa spun prea multe,ca sa va las si pe voi s amai spuneti cate ceva, dar acum chiar inchei cu un: Bravo, Oana!Pentru tot ce ai realizat, pentru cariera ta frumoasa in gimnastica, mult succes in ceea ce faci acum si... Multumim si tie, ca si colegelor tale pentru toate momentele frumoase pe care le-am trait alaturi de tine!
PS: cu filmuletele voi reveni ori azi mai tarziu, ori intr-o alta zi, pentru ca trebuie sa incep sa mai si invat cate ceva!