TaciAcolo
4th April 2008, 13:49
I se spune Geană
Vreau să scriu despre Neagoe, i-am zis unui coleg, care s-a arătat însă rezervat. “Frumos, l-am auzit, dar pe cine va interesa un antrenor de provincie, ba și din zona retrogradării?!”. Paradoxal, replica lui m-a întărîtat, iar asta și pentru că n-am împărtășit niciodată părerea că fotbalul nostru trebuie restrîns la cluburile importante și, implicit, la tehnicienii acestora. El trăiește, deși mai greu, și în afara Capitalei și a podiumului de premiere.
Eugen Neagoe, căruia amicii îi spun Geană, s-a retras de la Pandurii pe 10 decembrie 2007, după 2-2 acasă cu “U” Cluj. A lăsat garnitura gorjeană pe locul 16, însă la egalitate de puncte cu UTA, ocupanta penultimei poziții. N-a făcut-o pentru că l-ar fi deranjat cineva. Mai degrabă s-a supărat pe el însuși, reproșîndu-și lipsa inspirației și, uneori, a norocului. I-a mărturisit președintelui Marin Condescu că “am greșit și e cazul să plec”. Și-a plecat fără scandal, să-și depene regretele în Craiova natală. Trecut prin viață, Condescu nu s-a grăbit însă să-i rezilieze contractul. L-a plătit în continuare și i-a permis, îl citez, “să-și adune gîndurile”. Cum echipa nu putea rămîne fără antrenor, l-a importat din Portugalia pe Joaquim Teixeira și, o dată cu acesta, a transferat un întreg pluton de jucători. Vreo 12, toți străini. Numai că experimentul a eșuat, 3 partide în primăvară, 3 eșecuri, din care pricină lusitanul a demisionat repede.
Neagoe s-a reîntors la Tîrgu Jiu pe 4 martie 2008, dar a pierdut întîlnirea de-acasă cu Steaua, consecința căreia șansele de redresare ale Pandurilor păreau îngropate. Se redusese dramatic, pînă spre zero, numărul celor care mai visau la salvare. A urmat însă, împotriva oricăror pronosticuri, o suită de 4 succese consecutive, 3-1 la Buzău, 1-0 cu Ceahlăul, 2-1 la Constanța și 1-0 cu Poli Iași, grație cărora formația din apropierea Coloanei Infinitului se află azi pe locul 13. Ei și, vor sări unii, ce atîta discuție, ce mi-e locul 16, ce mi-e 13, mare scofală?! Știți însă că e, pentru că ea reprezintă diferența uriașă, cu adevărat uriașă, dintre Liga I și a II-a. Dintre victorie și înfrîngere.
Dar Geană a mai surprins prin ceva. A refuzat să-i dea afară pe străinii aduși de Teixeira, evitînd să judece, precum destui dintre confrații lui, că “nu-s oamenii mei și, ca atare, n-am nevoie de ei! Valea, să se ducă!”. Din contră, răbdător, i-a cîntărit pe fiecare și a hotărît că unii, mai ales portarul portughez Mingote, fundașul brazilian Cardoso și atacantul spaniol Arrieta, trebuie nu doar ținuți, ci și încurajați. “O asemenea atitudine m-a convins, va declara Condescu, că Neagoe s-a maturizat. Într-o iarnă, parcă au trecut peste el cîțiva ani”.
Campion al României în 1991 cu Universitatea Craiova, a ajuns apoi în Ungaria, în Grecia, inclusiv la Veria sub comanda lui Cîrțu, și în Cipru, Geană formează împreună cu Ovidiu Sabău, Dan Petrescu și Ștefan Stoica promoția antrenorilor de 40-41 de ani. Toți lucrează în provincie și încearcă să-și facă un nume ca tehnicieni și să-l transforme în renume. Tocmai în ideea că ei reprezintă prezentul fotbalului, dar și viitorul lui, n-ar strica să le arătăm un plus de atenție și de încredere. De aceea m-am și apucat să scriu rîndurile de față, prin care sper să nu-l fi iritat pe colegul amintit. Și nici pe dumneavoastră, cititorii Gazetei.
un articol foarte bun...in sfrasit mai apare si altceva prin presa
Vreau să scriu despre Neagoe, i-am zis unui coleg, care s-a arătat însă rezervat. “Frumos, l-am auzit, dar pe cine va interesa un antrenor de provincie, ba și din zona retrogradării?!”. Paradoxal, replica lui m-a întărîtat, iar asta și pentru că n-am împărtășit niciodată părerea că fotbalul nostru trebuie restrîns la cluburile importante și, implicit, la tehnicienii acestora. El trăiește, deși mai greu, și în afara Capitalei și a podiumului de premiere.
Eugen Neagoe, căruia amicii îi spun Geană, s-a retras de la Pandurii pe 10 decembrie 2007, după 2-2 acasă cu “U” Cluj. A lăsat garnitura gorjeană pe locul 16, însă la egalitate de puncte cu UTA, ocupanta penultimei poziții. N-a făcut-o pentru că l-ar fi deranjat cineva. Mai degrabă s-a supărat pe el însuși, reproșîndu-și lipsa inspirației și, uneori, a norocului. I-a mărturisit președintelui Marin Condescu că “am greșit și e cazul să plec”. Și-a plecat fără scandal, să-și depene regretele în Craiova natală. Trecut prin viață, Condescu nu s-a grăbit însă să-i rezilieze contractul. L-a plătit în continuare și i-a permis, îl citez, “să-și adune gîndurile”. Cum echipa nu putea rămîne fără antrenor, l-a importat din Portugalia pe Joaquim Teixeira și, o dată cu acesta, a transferat un întreg pluton de jucători. Vreo 12, toți străini. Numai că experimentul a eșuat, 3 partide în primăvară, 3 eșecuri, din care pricină lusitanul a demisionat repede.
Neagoe s-a reîntors la Tîrgu Jiu pe 4 martie 2008, dar a pierdut întîlnirea de-acasă cu Steaua, consecința căreia șansele de redresare ale Pandurilor păreau îngropate. Se redusese dramatic, pînă spre zero, numărul celor care mai visau la salvare. A urmat însă, împotriva oricăror pronosticuri, o suită de 4 succese consecutive, 3-1 la Buzău, 1-0 cu Ceahlăul, 2-1 la Constanța și 1-0 cu Poli Iași, grație cărora formația din apropierea Coloanei Infinitului se află azi pe locul 13. Ei și, vor sări unii, ce atîta discuție, ce mi-e locul 16, ce mi-e 13, mare scofală?! Știți însă că e, pentru că ea reprezintă diferența uriașă, cu adevărat uriașă, dintre Liga I și a II-a. Dintre victorie și înfrîngere.
Dar Geană a mai surprins prin ceva. A refuzat să-i dea afară pe străinii aduși de Teixeira, evitînd să judece, precum destui dintre confrații lui, că “nu-s oamenii mei și, ca atare, n-am nevoie de ei! Valea, să se ducă!”. Din contră, răbdător, i-a cîntărit pe fiecare și a hotărît că unii, mai ales portarul portughez Mingote, fundașul brazilian Cardoso și atacantul spaniol Arrieta, trebuie nu doar ținuți, ci și încurajați. “O asemenea atitudine m-a convins, va declara Condescu, că Neagoe s-a maturizat. Într-o iarnă, parcă au trecut peste el cîțiva ani”.
Campion al României în 1991 cu Universitatea Craiova, a ajuns apoi în Ungaria, în Grecia, inclusiv la Veria sub comanda lui Cîrțu, și în Cipru, Geană formează împreună cu Ovidiu Sabău, Dan Petrescu și Ștefan Stoica promoția antrenorilor de 40-41 de ani. Toți lucrează în provincie și încearcă să-și facă un nume ca tehnicieni și să-l transforme în renume. Tocmai în ideea că ei reprezintă prezentul fotbalului, dar și viitorul lui, n-ar strica să le arătăm un plus de atenție și de încredere. De aceea m-am și apucat să scriu rîndurile de față, prin care sper să nu-l fi iritat pe colegul amintit. Și nici pe dumneavoastră, cititorii Gazetei.
un articol foarte bun...in sfrasit mai apare si altceva prin presa