PDA

View Full Version : "Scrisori catre o tanara gimnasta" - de Nadia Comaneci



ioanavol
31st October 2007, 23:27
Am deschis topicul acesta pentru ca am citit acum cateva luni cartea Nadiei...si daca atunci a fost doar o poveste, acum, dupa saptamanile petrecute discutand cu voi, are alta semnificatie.Aceasta carte, dupa parerea mea, nu este atat de importanta ca beletristica, cat prin faptul ca reda trairile unei gimnaste, chiar daca atenuate de trecerea timpului si de regulile nescrise ale politetii/diplomatiei.

Mai citesc din cand in cand paragrafe si unele mi se par mult mai interesante decat cand le-am citit prima oara. Asa ca m-am gandit sa dau cateva citate aici, care poate ne vor ajuta sa le intelegem mai bine pe gimnaste si ce fac ele. Imi cer scuze anticipat celor care poate au citit cartea si nu au chef sa revada paragrafele...

Spre exemplu acesta (pag 121):

Oamenii tind sa creada ca gimnastele din echipe diferite se au ca soarecele si pisica. Ce nu inteleg ei este ca fiecare dintre noi stie ce pot colegele noastre la fiecare aparat. Nu e nevoie sa le spionezi. Gimnastele realizeaza exercitiile pe care le prezinta oficial la antrenamente. Nu poti sa dai mai mult intr-un concurs decat faci la sala. Nu este posibil. Poate prinzi ici si colo cate o aterizare mai buna, dar nimic de exceptie. Gimnastele concureaza cu ele insele. Pe marea scena nimeni nu face diferenta, dar presei ii place sa dea la iveala rivalitati si sa creeze eroi.

asa am inteles-o mai bine pe Stela cand zicea ca (,) concureaza numai cu ea insasi.

ioanavol
31st October 2007, 23:32
La paralele inegale exista doua elemente care-mi poarta numele. Cel dintai se numeste Saltul Comaneci. Salt este termenul general pentru o rasucire aeriana cu desprindere. Pentru a realiza saltul Comaneci, gimnasta aflata dedesubtul barei de sus incepe cu o priza verticala. Mentinand priza, ea balanseaza inapoi, se ridica deasupra acesteia deschizand picioarele in echer si, odata ajunsa acolo, executa o desprindere, mentinand pozitia, o rotire de 360 de grade, reprinzandu-se de aceeasi bara.
In gimnastica, elementele sunt clasificate progresiv, de la cele usoare catre cele mai complicate. Elementul din grupa A este cel mai simplu; urmeaza gradele de dificultate B,C,D,E si super-E. Ultimul e cel mai greu si doar cateva gimnaste din lume il pot executa. Saltul Comaneci este incadrat in grupa E. Chiar si acum, la 27 de ani de la Olimpiada din 1976, foarte putine gimnaste indraznesc sa-l abordeze.
(pag. 9)

este oare adevarat si acum, in 2007?

vlad001
3rd November 2007, 22:42
Da, elementul Comaneci e elementul la care a cazut Ferrari de 3 ori la mondiale la paralele (in concursul pe echipe, la individual si in finala la paralele).
Il mai face Daria Joura, si cred ca mai sunt cateva.

ioanavol
3rd November 2007, 22:45
e extraordinar...si are si acum dificultate E?

crisloregym
3rd November 2007, 22:57
Din cate stiu eu, cred ca da...e uimitor, nu???

Ioana, multumim tare mult pentru citate, sunt bucuroasa ca le pot citi:). imi pare rau ca am ajuns abia acum sa raspund, dar sper ac pe viitor sa o fac mai des:)

vlad001
3rd November 2007, 23:20
Da, asa stiu si eu, ca este un E in continuare.
Stie cineva daca se mai gaseste cartea Nadiei pe undeva? N-am citit-o si nici n-am vazut-o pe nicaieri

ioanavol
3rd November 2007, 23:55
Da, asa stiu si eu, ca este un E in continuare.
Stie cineva daca se mai gaseste cartea Nadiei pe undeva? N-am citit-o si nici n-am vazut-o pe nicaieri
eu am luat-o in ianuarie anul asta din Bucuresti de la Sala Dalles...habar n-am daca o mai au.

ioanavol
4th November 2007, 00:00
pagina 25:

Cel de-al doilea element care imi poarta numele este Coborarea Comaneci. Pentru a realiza o coborare Comaneci, gimnasta incepe prin stand pe maini pe bara de sus, apoi isi intinde picioarele de o parte si de alta, executand o rotatie circulara cu talpile de bara. Dupa aceea se desprinde de bara mai intai cu picioarele, apoi cu mainile, astfel incat sa realizeze o jumatate de rotire trecand direct intr-o coborare cu salt pe spate. In zilele noastre este cotata in gradul B de dificultate. In 1976, era considerata cea mai grea coborare.

ioanavol
4th November 2007, 00:01
fiecare capitol al cartii incepe cu un fragment legat de elementele pe care le facea ea...care nu se leaga de povestea in sine.

ioanavol
4th November 2007, 00:10
pag. 33:

Dintotdeauna am vrut sa realizez imposibilul, astfel ca, atunci cand Bela a venit cu ideea Saltului Comaneci, ardeam de nerabdare sa-l duc la bun sfarsit. O miscare similara fusese deja prezentata, cu plecare de la paralela de jos, catre cea de sus. Bela s-a gandit ca as putea s-o execut in intregime pe aceeasi bara, prinzandu-ma tot de bara de care ma desprinsesem. Mi-am petrecut nenumarate ore, zile, saptamani si luni perfectionand acel element nemaivazut.
Motivul pentru care Saltul Comaneci este atat de dificil e o consecinta a faptului ca nu-i loc pentru greseli. Intr-un exercitiu cu multe elemente, o gimnasta poate sa comita mici erori si totusi sa termine cu bine. In Saltul Comaneci, cea mai neinsemnata ezitare duce la o ratare de proportii. Secretul consta in pastrarea unei distante perfecte fata de bara, astfel incat sa realizezi o rotatie completa, fara sa atingi bara cu calcaiele sau sa-ti desprinzi mainele de pe ea. Contactul repetat cu bara imi invinetise calcaiele, incat ajunsesem sa le protejez cu crema. Ca rezultat al hotararii de care dadusem dovada, Saltul Comaneci a fost intaiul mare element inedit prezentat la Olimpiada din 1976.

daca Ferrari il tot rateaza si nu-l prea face multa lume, intr-adevar nu prea e loc de greseala la elementul asta (dupa 30 ani!)...cica i se invineteau calcaiele...dar abdomenul, nu? "loviturile" alea pe bara mica din perioada respectiva mi se par criminale...

mikeyy
4th November 2007, 00:20
Da, asa stiu si eu, ca este un E in continuare.
Stie cineva daca se mai gaseste cartea Nadiei pe undeva? N-am citit-o si nici n-am vazut-o pe nicaieri

Poti sa o comanzi de pe internet, de pe librarie.net

miafangina
6th November 2007, 08:13
Vreau sa va scriu fragmente dintr-o carte care a aparut in 1977 la editura"SPORT-TURISM",se numeste NADIA si este semnata IOAN CHIRILA.
Mihai,daca nu scriu unde trebuie,poti sa muti tu postarile?
O parte din carte e scrisa ca o relatare a reporterului,si alta parte ca si cum ar povesti Bela Karoly.

miafangina
6th November 2007, 08:26
Capitolul din care va redau citeva fragmente se numeste TSUKAHARA si se relateaza participarea la o demonstratie la Paris in 1974.Organizatorii au invitat 1-2 gimnaste,de preferat campioana si vicecampioana Romaniei,dar s-a hotarit sa fie trimise Nadia si Teodora.
La sosire au aflat ca fusesera repartizate pentru demonstratie in sala de sport a unei scoli catolice,alaturi de gimnastele poloneze si bulgare.Pleaca acolo cu microbusul,onoreaza demonstratia,apoi dupa multe peripetii ajung cu un taxi la marea sala 'ILE DE VENTS",unde nu sunt lasati sa intre.
citez:"Atunci am recurs la un procedeu rugbystic;am adunat fetele cu bratele,ca pentru linia a treia,si am pornit cu capul inainte,fara ezitare,prin gramada spontana a cerberilor.Socul a fost atit de neasteptat,incit nu s-au mai luat dupa noi."

miafangina
6th November 2007, 08:44
"Odata ajunsi,ne-am ascuns imediat dupa o stiva de saltele.La megafon,vocea crainicului anunta implacabil:sare Ludmila Turisceva!
.......................
S-a facut liniste.Imi auzeam bataile inimii,Simteam ca trebuie sa fac ceva,mai aveam citeva secunde.Turisceva si-a luat startul,a inceput sa alerge ca un bolid.........Au izbucnit uralele si scandarile.Am profitat de vacarmul din sala si i-am facut semn Nadiei sa porneasca.Copilul,cu uimitoarea sa perspicacitate,a inteles intr-o clipa.Si-a aruncat paltonul pe stiva de saltele si a luat pozitia de drepti,la start.N-a observat-o aproape nimeni.Eram ingrozit de ceea ce s-ar putea intimpla.Nadia nu-si masurase niciun moment elanul,n-avea semne,nu cunostea covorul.Ca sa nu mai vorbim de trambulina.Vedea doar calul,in fata.Am ridicat miinile in sus,de parca as fi fost suspendat de o bara invizibila.Sala,ocupata in continuare cu ovatiile,nu-si dadea seama ce se intimpla cu mine si n-o vedea pe Nadia.......
In clipa in care aplauzele au inceput sa scada,am tras bratele in jos,dind startul.Nadia a pornit in alergare.Am cazut instantaneu pe podea,ca sa nu impiedic cu nimic aceasta alergare extraordinara,pe un covor necunoscut.Am fost tentat o clipa sa-mi duc palmele la ochi.Intr-o fractiune de secunda urma bataia si apoi,celebrul salt Tsukahara peste un cal necunoscut,dincolo de care se afla o saltea necunoscuta sau abisul."

miafangina
6th November 2007, 08:50
"In momentul desprinderii,in sala nu s-a mai auzit nici un zgomot.A urmat,cred eu,cea mai frumoasa "Tsukahara din cariera Nadiei,cu o aterizare incremenita,ca de bronz statuar.In acel moment sala a izbucnit in delir.Turisceva,care se indrepta spre locul de start,impartind zimbete spre partea opusa culoarului de saritura,a intors capul,uimita de aceasta noua izbucnire a salii.Ea si-a dat seama,cu un al saselea simt,de cele intimplate."......

miafangina
6th November 2007, 08:57
.......Apoi,pe neasteptate,intr-un moment de respiro,i-am dat un nou start pentru paralele.Copilul a intuit din nou tot ce se intimpla si a plonjat spre paralele.Miscarea a fost atit de neasteptata si de rapida,incit toate gimnastele din jur s-au oprit ca intr-un stop-cadru.
Exercitiul a atins,cred eu,perfectiunea.Sala a izbucnit in urale.
.........

ioanavol
6th November 2007, 09:12
extraordinar:)
multumesc, Mia!

miafangina
6th November 2007, 09:16
Dupa demonstratia de la birna,facuta in aceleasi conditii,organizatorii le-au dat voie sa evolueze oficial la sol,dar benzile cu muzica se pierdusera in hol,odata cu valizele.
"Le-am spus copiilor:Nadia si Teodora,vom face un exercitiu in doua,ca in oglinda,fara muzica,fara comenzi;trebuie sa va simtiti una pe alta,sa va intelegeti din priviri.O sa incepeti cu ronda flick-flack 720...o sa continuati cu un salt inapoi,urmat de...si asa mai departe,le-am schitat o suita de sapte elemente,cu repetitii......
Si-au luat locurile in colturi.Publicul a amutit din nou....Asa a inceput demonstratia in doua ca in oglinda,cu departari si apropieri care au iesit matematic,in mare viteza,de parca ar fi fost un trucaj cinematografic.Aplauzele au inceput cu mult inaintea finalului.
Mi-am sters,pe furis,o lacrima,dar nu pentru ca solul oferea acum publicului parizian un exercitiu fara precedent,ci pentru ca ma gindeam la cele trei secunde din viata Nadiei,cind a pornit la atac,ca intr-o batalie decisiva,pentru a invinge in premiera mondiala,cel mai inalt munte din lume,"Tsukahara".In aceste trei secunde Nadia a reusit o mare victorie,dind,de fapt,definitia talentului.Alte 999 de gimnaste n-ar fi pornit la atac,chiar daca urletul neauzit al antrenorului le-ar fi schimonosit si mai mult fata."

miafangina
6th November 2007, 09:18
Nu stiu cit e adevar si cit poveste,dar mi-a placut si am vrut sa v-o spun si voua.Imi cer scuze daca am inoportunat pe cineva care a citit cartea.

miafangina
6th November 2007, 09:19
extraordinar:)
multumesc, Mia!

Cu mult drag!:)

crisloregym
6th November 2007, 16:23
Sunt foarte interesante aceste pasaje, mi-a facut o deosebita placere sa le citesc. Multumim, Mia:)

miafangina
6th November 2007, 17:53
Nu stiam sigur daca am voie sa fac asta,dar dupa ce am vazut ca a postat Ioana din cartea Nadiei mi-am zis ca e OK(ceea ce mi-a confirmat si fiul meu,dar mi-a spus ca trebuie sa trec sursa).Ma bucur ca va plac.:)

mikeyy
6th November 2007, 17:59
Foarte intersant Mia, mi-a facut placere sa citesc aceste fragmente...multumim :)

degetica
30th July 2011, 11:45
Acum am ajuns si eu la topicul asta, cred ca am citit cartea despre Nadia de zeci de ori in copilarie, acum nu mai stiu pe unde e, daca mai e... :) Pe vremea aceea credeam absolut totul, cu religiozitate, acuma imi dau seama ca probail e mult romantata.