Mari Lautari Romani [Archive] - OnlineSport Forum

Universal

15th June 2007, 14:45

Alexandru Cercel

Alexandru Cercel, rapsodul muscelean

Un mare interpret de balade, doine şi melodii po****re, cântate în tradiţia lui Anton Pann. Povestea vieţii lui Alexandru Cercel (1883-1970) şi muzica lui, care se află în arhivele Institutului de Folclor. Restituirea unei voci de aur.

Cine l-a cunoscut şi l-a auzit cântând pe Alexandru Cercel spune despre el că este unul dintre cei mai mari rapsozi ai noştri. Balada "Mioriţa" era atât de frumos cântată de el, că îţi tăia respiraţia. Filonul său interpretativ merge departe în timp, până la Anton Pann.

LĂUTAR ROMĂN.

Născut la Boţeşti – Argeş, într-o familie de lăutari români, Cercel a cântat de la vârsta de 8 ani, când tatăl său, Ghiţă, îl lua cu el la nunţi. A avut zece fraţi, dar în 1957 nu mai trăiau decât trei. Dintre băieţii lui Ghiţă, doar Alexandru a dus mai departe cântecul. Şi l-a dus bine. La 6 ani, Alexandru a început să cânte "ţiituri" împreună cu un frate mai mare. Dar vioara îl atrăgea şi ea foarte mult. Când rămânea singur acasă, lua vioara tatălui său şi cânta cu ea pe bătătură. Pentru că era mic şi nu prea ştia cum se ţine, o scăpa din mâini şi îi rupea cuiele. Când Ghiţă venea acasă de la treburi, îi administra copilului o bătaie bună. Mai pe furate, mai pe învăţate, Alexandru şi-a însuşit repede meseria de cântăreţ de la tatăl său. Mărturisea că multe cântece le ştia însă de la mama sa, care "mai cânta prin casă". Era fiica unui lăutar din Stoieneşti.

VIRTUOZ.

Aflaţi pe teren la cercetări etnologice, specialiştii de la Institutul de Folclor au fost uimiţi de vocea lui Alexandru Cercel. În 1957 l-au înregistrat pe Alexandru cu aproape 150 de melodii, voce şi vioară. La acestea două excela, deşi ştia să cânte şi la cobză, şi la nai. Alexandru Cercel le mărturisea etnomuzicologilor că îi plac foarte mult doinele şi baladele. Dar chiar de atunci, de la jumătatea secolului trecut, publicul nu mai era foarte interesat de astfel de cântece. Cântăreţul care îi uimea pe toţi cu interpretarea originală a baladelor şi doinelor spunea cu obidă: "De vreo 10-15 ani au început să dispară cântecele bătrâneşti. Şi haiducii au dispărut. Oamenii de acum nu mai cred în haiduci. Dacă un bătrân comandă un «Radu Anghel», tineretul râde şi zice: «Ce-mi spui mie poveşti? Cine a fost Radu lu’ Anghel?». Se cer alte cântece, nu haiduceşti. Sunt prea de jăluire. Bunăoară, dacă unul e necăjit şi cere «Lie, lie, ciocârlie», ceilalţi îi spun: «Ce, mă, numai tu eşti aici? Te jeleşti la masă?»".

APRECIERE.

Interpretul de muzică po****ră Gavril Prunoiu vorbeşte cu multă admiraţie despre Alexandru Cercel şi taraful lui, format din Ion Niţoi la cobză şi Ion Cercel la ţambal. "Alexandru Cercel a fost un rapsod extraordinar de puternic în zona Muscelului. L-am văzut, când eram copil, cântând la voce şi vioară. Era prin 1957-1960. Cânta la Câmpulung, la Casa de Cultură. Eram copil şi totuşi mi-am dat seama că el, Ion Niţoi, şi Ion Cecel, fiul lui, sunt mari valori, mari lăutari. Era un grup format nemaipomenit. După ce i-am văzut eu până în perioada asta, Brăiloiu, cu Paula Carp, cu Gizela Suliţeanu, doamna Comişel au fost şi au cules folclor din Muscel", a spus Gavril Prunoiu, şeful catedrei de canto, instrumente po****re şi teatru la Liceul de Muzică "Dinu Lipatti". Solistul Prunoiu îşi aminteşte că emisiunea domnului Antohi începea cu balada "Mioriţa" interpretată de Cercel într-un stil absolut original: "O cânta lăutăreşte, aşa, şi era acompaniat de cobză şi de vioară, era extraordinară balada în interpretarea lui".

FAMILIA.

Din 1920, Cercel s-a mutat cu familia la Câmpulung, unde a trăit tot restul vieţii. S-a stins la 87 de ani. A avut şase copii, patru băieţi şi două fete. Dintre ei, doar unul singur, Ion Cercel, zis "Biju", a învăţat să cânte. "Biju" a fost şi el un lăutar apreciat, cânta la ţambal, fiind chemat la multe nunţi din zona Muscelului, alături de tatăl său. Mulţi lăutari de astăzi din Câmpulung îşi amintesc de el din vremea când era chemat să cânte la restaurantul Piatra Craiului din oraş. În Câmpulung se mai găsesc câteva rude ale familiei Cercel, care ne-au povestit despre Alexandru Cercel, omul. De asemenea, un fiu şi o fiică foarte în vârstă ai cântăreţului trăiesc în Bucureşti.

Alexandru Cercel le-a rămas în conştiinţă atât celor din satul natal, Boţeşti, cât şi celor din Câmpulung drept un mare rapsod. Toţi se mândresc cu el ori de câte ori îl aud la emisiunile de folclor de la radio.

Un mare lautar roman

Balaci

15th June 2007, 14:52

Totusi, cam e subiect de muzica, nu de diverse...nu?
OT: Zavaidoc e extraordinar, Faramita Lambru e bun, mai sunt si multi altii...

Andreiy

15th June 2007, 16:47

detest muzica lautareasca

Lordul

4th July 2007, 20:08

Faramita Lambru
Dora Dumitru Siminica
Zavaidoc

Platanu

4th July 2007, 21:06

Sa-l mute cineva la mine,pe Muzica.
Chiar mi se pare interesant subiectul,avand in vedere si Custom Title-ul meu :D
Am putea vorbi mai pe larg despre acesti lautari.

Platanu

4th July 2007, 21:26

Iata ca threadul a fost mutat!Multumesc pe aceasta cale lui delaparis.
A fost pomenit numele lui Zavaidoc,asa ca voi vorbi un pic despre el.

A fost un cantaret care s-a remarcat in perioada interbelica.Avea o voce intr-adevar puternica.Adevaratul lui nume era Marin Teodorescu,Zavaidoc fiind doar un pseudonim.Era foarte po****r in acea perioada,dar el,ca orice personalitate,avea si un rival.Un rival pe nume Cristian Vasile,cantaretul ce a lansat celebrul slagar "Zaraza".
Cristian Vasile si Zavaidoc se aflau la cutite de multa vreme,cei doi fiind chiar protejati de doua clanuri de mafioti:Zavaidoc era cu cei din Bariera Vergului,Cristian Vasile cu cei din Tei.Ei bine,a venit vremea cand Cristian Vasile a fost fermecat de o tiganca numita Zarada,iar acesta a inceput sa cante melodia cu acelasi nume.Avand un succes teribil,Zavaidoc era intr-un con de umbra al carierei,asadar s-a gandit la un plan de a scapa de rivalul sau.A vorbit cu capul grupului de la Bariera Vergului sa il omoare pe Cristian Vasile.Acesta insa a refuzat acest lucru,sugerandu-i o alta varianta:sa o omoare chiar pe Zarada.Zis si facut! Intr-o noapte,cand Zarada cobora la un chiosc de pe Calea Victoriei,langa Cheiul Dambovitei,sa cumpere tutun,ucigasii au omorat-o.Cristian Vasile a fost foarte tulburat de aceasta intamplare.Ba mai mult,a furat cenusa rezultata din incinerarea Zaradei si a inghitit-o cate o lingurita in fiecare zi.Apoi a vrut sa se sinucida,turnandu-si terebentina pe gat.Nu a murit,dar si-a ars corzile vocale.De atunci,cariera lui Cristian Vasile a luat sfarsit.Nu a mai cantat niciodata de atunci,si a intrat in anonimat.
Deci iata ca Zavaidoc a fost in stare sa puna la cale distrugerea vietii lui Cristian Vasile.Iata si alte informatii,de pe Wikipedia:

Marin Teodorescu (cunoscut mai bine sub numele de Zavaidoc) (n. 8 martie 1896, Piteşti — d. 13 ianuarie 1945) a fost un renumit cântăreţ român din perioada interbelică.

Date biografice
A fost fiul altui cunoscut lăutar, Tănase Teodorescu, apreciat viorist şi ţambalagiu. Este înmormântat în Cimitirul Mănăstirii Cernica, de lângă Bucureşti. Talentul şi virtuozitatea lui Marin Teodorescu au fost recunoscute chiar în timpul vieţii sale de însuşi George Enescu, cei doi prezentând pe front, în timpul Primului Război Mondial, spectacole muzicale menite să ridice moralul soldaţilor şi ofiţerilor români. Multe din cântecele lui Marin Teodorescu au devenit şlagăre ale muzicii lăutăreşti, ele fiind ascultate şi în prezent cu deosebită plăcere şi nostalgie.

http://www.pitesteanul.ro/files/2006/noiembrie/zavaidocbun.jpg

Iata si o mostra : http://www.trilulilu.ro/razvy2005/f253583d515d8e

Platanu

5th July 2007, 12:11

Dona Dumitru Siminica 1926-1979

http://www.passiondiscs.co.uk/romanian_scans/2romanian_scans/2edc544.jpg

UN GLAS CUM NU MAI AUZISEM
Binecuvantati cu talent, fara scoli absolvite de muzica, fara voci studiate, fara game repetate la nesfarsit, lautarii canta cu sufletul. Pentru suflete…

Nu e lautar sau muzician care sa nu fi auzit de Siminica. De Dona Dumitru si de trilurile lui care-au spart obisnuitul si au mangaiat sufletul. Interesant este faptul ca foarte putine informatii s-au scurs despre viata lui particulara, si asta din motive foarte simple. Dona Dumitru a fost un personagiu, cum ii zice Johnny Raducanu, destul de retras, modest ca si caracter, caruia nu-i placea sa epateze dincolo de scena. Iar pe scena toata lumea-l remarca datorita vocii speciale si a emotiilor pe care le transmitea ascultatorilor. Glasul androgin al lui Siminica taia respiratia celui care-l auzea si umple inima de sentimente nemaiincercate.

"Siminica a fost unul dintre solistii cu o voce, asa, mai culta. Dar culta nu ca avea el scoala sau ca studiase alti cantareti – ca tiganii lautari n-au prea facut ei multa scoala si nici azi nu fac – ci era inzestrat, daruit cu o voce de exceptie. A fost un cantaret care canta de «of» sau, cum spun romanii, «de inima albastra». Pentru ca era favorit. Intotdeauna avea contracte si canta la lautari. Lautarii au si ei dreptul la distractie si au dreptul la tot felul de lucruri care se intampla in viata. Dar mai au un drept in plus fata de albi, de romani, au dreptul la priveghi", spune maestrul Johnny Raducanu, care, de-a lungul discutiei pe care-a avut-o cu noi despre Siminica, nu o data, si nici de doua ori, l-a numit Ilie pe lautarul cu voce nemaintalnita si auzita.

PRIVEGHI CU SIMINICA. "La lautari, priveghiul este un spectacol. La un asa priveghi il chemau pe Siminica sa cante cele mai bune cantece ale sale. Si canta si jalea, si bucuria. Era neintrecut Ilie asta si avea si darul de a sti cateva date despre personajele de acolo: stia cum il cheama pe mort, ce nevasta avea, cati copii etc. Avand datele, improviza un text, pe loc, de-ti lua camasa de pe tine. Era extrem de talentat. Mai canta si la albi, la romani, dar acestia trebuiau sa fie foarte emancipati in muzica lautareasca. Stiti ca, inainte, la noi in tara era muzica lautareasca si muzica urbanistica. Siminica putea sa cante si una, si alta, dar cel mai bine canta cantece de jale."

SINGURUL CARE CANTA DE "OF". Siminica era, spune Raducanu, singurul care canta de "of". "Mai fusese unul de la care invatase el, nea Nomol ii zicea. Ala era cel mai faimos. Dar si Ilie sau Siminica – cum isi zicea – era destul de avut, ca era chemat in toate partile. Intotdeauna umbla imbracat elegant si era destul de respectuos, dupa cat tin eu minte. Inca mai functiona, pana si la lautari, un bun-simt fata de un om mai in varsta sau de un om cu scoala. Era un «personagiu» de cartier, dar simpatic, Siminica asta. Ne mai intalneam pe la radio, pe la sindicate, pe la cafinea. L-am vazut si pe la party-uri de lautari mai simandicosi. Siminica era vedeta, era cel mai bine vazut, mai ales dupa ce murise Nomol ala! Acuma nu mai e nimic, e o ruina, toti tiganii astia de azi canta manele…" Nu l-am contrazis pe maestrul Raducanu. Adevarul este ca lautarii raman copiii cei mai frumosi si mai puri ai muzicii noastre po****re: fara scoli absolvite de muzica, fara voci studiate, fara game repetate la nesfarsit…

INVENTATORUL FALSETULUI. Toni Iordache era unul dintre lautarii alaturi de care Siminica a cantat prin diverse locante. Baiatul lui Toni, Leonard Iordache, l-a cunoscut pe Dona inca din vremea copilariei lui. "Locuiam in cartierul Berceni, eram copil, si el canta la Restaurantul Sudului. Acum, acolo este un fel de cantina. Stiu ca vreo 10-15 ani a cantat la acel restaurant. Era foarte solicitat. Siminica a fost un lautar consacrat, perioada anilor ’50-’80, si s-a consacrat cu o piesa lautareasca foarte veche «Mosule te-as intreba». Ce am inteles de la tatal meu… ca era un om foarte citit, in afara de meseria de violonist, am inteles ca era si capitan la militie. Era un autodidact. Avea un scris extraordinar de frumos. A fost un lautar foarte bun. Canta foarte bine si cu vioara, si mai ales cu vocea. El a inventat falsetul. Canta mai mult din gat, nu cu voce deschisa. Nu canta in forta, ci un falset foarte usor din gat. Pe vremea cand a murit cred ca aveam vreo 12-13 ani. Eu am inceput aceasta meserie de la cinci ani si ascultandu-l pe el pot sa spun ca invatam si eu."

DE LA COSTEL VASILESCU, TROMPETISTUL. "De Siminica ce vreti sa va spun… Am cantat cu el la foarte multe nunti. I-am cantat chiar si nunta, la cantina Operetei. Cu Gheorghe Lambru… cu mai multi. Era destul de batran cand a facut nunta, cand s-a cununat religios. Siminica se trage dintr-o familie de tigani, le spune Teiseni. De acolo se trage si Romica Puceanu, familia Gore, cu fratii Gore… A stat pe la gara, in blocul Sora. Pe la etajul trei sau patru a stat. Si din cauza scarilor a murit. Era bolnav cu inima… Iar liftul din blocul ala mereu se defecta. A venit odata obosit de la o nunta, liftul nu mergea, a urcat pe scari si nu i-a mai rezistat inima. A fost un baiat cult. A facut Facultatea de Constructii. Era inginer. Stiu bine de tot ca tarziu si-a facut cariera de muzicant. Era un baiat foarte cuminte, linistit, placut de oameni. Sa stiti ca el canta adevarata muzica tiganeasca. Cand a facut primul disc, si-a facut firma mai mare si-anceput sa mearga pe colo, pe colo. Era foarte solicitat. La fel si Toni Iordache, cu tambalul, Titi Coada, un basist renumit pe timpul ala, mai era un trompetist – ii spunea Hopa Mitica…

Cand era solicitat, Siminica spunea: «Domne, eu vreau atatia bani si viu. Dar vreau sa stiu si eu ce formatie mi-ai luat». Si se ducea numai daca-i convenea si lui cu cine canta. Era cel mai bine platit. In ultimul timp a cantat la Magurele, la un restaurant. Vreo 4-5 ani. Canta cu noi si pe la nunti… Siminica era un baiat bun." Costica trompetistul flutura pe sub nasul nostru diverse fotografii atinse de timp. Din pacate, in nici una nu-l aflam pe Siminica. "Ce ma mira pe mine – zice Costica – e ca intrebati de lautari. N-am auzit de ziaristi, la noi, sa vina sa se intereseze de lautari. Mai repede vin astia din Germania. Cu unii tin legatura de vreo cinci ani."

CASTIGA CEL MAI BINE. "Acuma sa va spun care era realitatea… Siminica a fost un lautar care a fost mai retras din tagma asta. Nici nu era solicitat prea mult la nunti, ca noi, pentru ca, intr-adevar, el avea si pretentii mai mari. Nu lua cum luau ceilalti instrumentisti. El cerea dublu. Eu ceream 2.000 de lei – cum era salariul de 700-800 de lei – iar el cerea 3.000-4.000. Lumea fugea din cauza asta, ca cerea multi bani. El se axase la restaurantul ala, la Magurele. Ii placea sa fie mai liber, mai modest. Nu se antrena in multa munca. Noi, care eram mai tineri si aveam si greutati mai multe, de exemplu, eu aveam copii mai multi si aveam nevoie de bani, asa ca ma duceam peste tot sa cant. El mai refuza… La restaurantul ala era angajat cu carte de munca. Lua intr-o seara, in afara de leafa, intre 500 si 1.000 de lei numai bacsis. Castiga bine… Programul lui era asa, mai stabil. El se ducea la restaurantul lui, canta pana la miezul noptii, venea acasa, se odihnea si tot asa. Si domne, nu bea, domne, era un om retinut, cu capul pe umeri, nu facea abuzuri de nimic, dar suferea cu inima. Toti stiam ca are probleme cu inima si chiar i-a spus cineva sa aiba grija la scarile alea, iar el zicea: «Mai, Gheorghe, cand ma urc pe scarile alea simt ca-mi iese inima afara…»"

sursa:Jurnalul National

http://www.trilulilu.ro/mircioi2000/9fcbf86f8b97c5
http://www.youtube.com/watch?v=OOJu8k68cew

Celso

5th July 2007, 12:33

http://www.trilulilu.ro/suntcalm/fa8662648964a3 :lol:

ar trebui sa ne mandrim cu lautarii, in general muzicienii romani aduc multa lume la cantarile lor din strainatate unde sunt foarte apreciati:)....chiar sunt meseriasi;)

Platanu

7th July 2007, 18:40

Gabi Lunca - doamna muzicii lautaresti

http://img215.imageshack.us/img215/8219/107675957hl2.jpg

O legenda in muzica lautareasca, o voce care nu poate fi confundata, o voce care te face sa treci prin toate starile de la pahar si distractie la romante, Gabi Lunca s-a nascut intr-o familie de muzicieni in comuna Varbilau din Judetul Prahova. La varsta de 3 ani a ramas marcata de pierderea mamei pentru ca apoi acest lucru sa o transforme intr-o mare iubitoare de copii.

A inceput sa cante la varsta de 13 ani cu tatal ei Dumitru Lunca, un violonist remarcabil in cadrul Orchestei Armatei din Ploiesti, iar mai tarziu la 17 ani se angajeaza la Orchestra Flacara Prahovei din Ploiesti. Ionel Budisteanu o invita la varsta de 18 ani sa vina la Bucuresti si asa isi face debutul la radio, pentru ca apoi sa scoata primele albume impreuna cu Electrecord. Fiind foarte difuzate la radio piesele cantate de Gabi Lunca, apar si solicitarile pentru cantari la nunti.

A urmat apoi o perioada foarte buna pentru Gabi Lunca care a continuat sa compuna si sa cante in stilul sau original. A interpretat si alaturi de Orchestra de Muzica Po****ra condusa de maestrul violonist Constantin Mirea si a fost sustinuta de instrumentalisti ca Nicolae Florian, Marcel Budala sau Fratii Gore, Mieluta Bibescu, sau Toni Iordache care cantau in orchestra condusa de Ion Onoriu.

La 26 ani se casatoreste cu acordeonistul Ion Onoriu, din comuna Fantanele si traieste cele mai frumoase clipe ale vietii alaturi de acesta. Cantau impreuna, castigau saci de bani si mai avea un singur dor: sa ramana insarcinata. Extrem de credincioasa, se roaga la Dumnezeu pentru un baiat si apoi se pocaieste lasand muzica lautareasca deoparte, continuand numai cu muzica religioasa.

Cateva dintre cele mai bune melodii ale artistei sunt Da-mi drumul nevasta-n casa, Pe deasupra casei mele (care i-a fost furata de celebrul Dona Siminica), Un parinte poate creste (furata de Dolanescu) sau Cirip Cirip (preluata fara voie de catre Loredana Groza), Am crescut baieti si fete, Dzelem dzelem (jelem jelem), Am avut o maicusoara, Cobzar batran sau Balalau (interpretata si de Romica Puceanu), Batui pe Murgu cu palma, Pomule de ce te-apleci, Fata care vinde flori. Mai merita mentionate si melodii ca Jalea tiganului, Anii mei si tineretea, Cantec la imbracarea miresei, Grea mi-e Doamne inima, Ma gandesc neica la tine sau Omul bun n-are noroc.

Este si va ramane pentru multa vreme de acum incolo in amintirea noastra si ne va incanta auzul asa cum a facut-o si pana acum

http://www.youtube.com/watch?v=n6f1ps9aCdE

Universal

9th July 2007, 14:51

imi place ca va intereseaza subiectul :ok:

de Damian Draghici ce parere aveti?

Platanu

9th July 2007, 17:56

Am auzit de el,dar nu am ascultat nimic din ce a cantat acesta.

Platanu

9th July 2007, 18:10

Iata informatii despre Damian Draghici:

Damian Drăghici
2007 05 18| de Loreta Popa

Oricât de meşteşugite ar fi cuvintele, este greu să exprimi ceea ce simţi atunci când asculţi muzica lui Damian Drăghici. Deţinător al Premiului Grammy, după 18 ani de peregrinări,

Damian a decis să se întoarcă acasă, la izvoare. O întoarcere la origini, la libertatea de a fi tu însuţi, de a fi fericit fără drept de apel.

Băieţelul care avea o familie numeroasă, care locuia împreună cu străbunica, cu bunicii, părinţii, mătuşa şi alte neamuri avea vise în buzunarele de la pantaloni. Voia să ajungă cineva. A prins din zbor tainele muzicii, dar avea o problemă: se plictisea repede şi îşi pierdea interesul pentru instrument. De la 3 ani până la 10 ani a tot încercat instrumentele. Ţambal, acordeon, percuţie, tobe, contrabas. Era un foarte bun elev. Când a ajuns la nai a fost un declic. A câştigat de cinci ori Festivalul "Cântarea României", ceea ce reprezenta o dovadă a harului său, dar, mai ales, o mulţumire extraordinară pentru familia lui. La 15-16 ani a început să compună şi a realizat că poate mai mult din punct de vedere muzical. Or, n-ar fi putut niciodată să-şi întindă aripile în sistemul comunist, de aceea şi acum păstrează o uşoară ranchiună împotriva lui Ceauşescu. Într-o zi a decis să plece. A trecut graniţa în Iugoslavia, într-o noapte în care a plouat aşa cum nu crede că va mai ploua vreodată. Erau doar el şi naiul. A mers mai mult pe jos patru zile şi patru nopţi, după care a reuşit şi a trecut graniţa în Grecia. De aici a început drumul lui spre celebritate. Muncă, perseverenţă, curaj nebun, dragoste de viaţă şi de oameni.

ACASĂ. După 18 ani de peregrinări, Damian a decis să se întoarcă acasă visând fără încetare, muncind fără preget, Damian Drăghici te cucereşte de la început cu muzica lui, foarte personală, ce transmite un mesaj profund şi viu. S-a întors la origini, la libertatea de a fi el însuşi. A scos din lada de zestre a bătrânilor melodii vechi, le-a reorchestrat şi s-a apucat de treabă. Acum, alături de cei din trupă, cântă la o tobă imensă. 17 muzicieni aleşi după sprânceană, cu istorii inedite şi de un pitoresc extraordinar. Muzica lor te ridică de pe scaun şi smulge bucăţi din sufletul tău, făcându-te să tânjeşti după libertatea atât de dragă ţiganilor. O voce puternică, specifică, interesantă. Talentul este bruma de dumnezeire care te face să realizezi că nu ai venit pe lume degeaba.

Performanţă
Ultima aventură semnată Damian Drăghici este un CD marca Damian&Brothers. Este ataşat la Ediţia de Colecţie de luni, 21 mai, se numeşte "Magdalena", are ca moto "Kiping the fire alive" – "Păstrează flacăra vie" şi reprezintă lansarea lui în premieră de către Jurnalul Naţional. Conţine muzică lăutărească cu influenţe moderne. Cântecele vechi au fost reorchestrate de Damian, astfel încât să ajungă la sufletul publicului tânăr. A fost înregistrat în Italia, în cel mai performant studio de înregistrări, în timp record: cinci zile.

Muzică adevărată!
Deţinător al Premiului Grammy, naistul Damian Drăghici se gândeşte deja la marele concert pe care formaţia Damian & Brothers îl va susţine în România. "A fost suficient să vin acasă şi să-mi reamintesc de rădăcinile mele. Pur şi simplu, am avut o revelaţie, o trăiesc şi îmi place la nebunie. Ceea ce mă animă se datorează rădăcinilor mele, familiei, mamei, locurilor în care am copilărit. M-am născut la Bucureşti, primăvara, la 31 martie 1970, dar viaţa m-a dus spre succes pe drumuri ocolite, aşa că am devenit cunoscut ca muzician prima dată în afara ţării, iar acum încerc să-i cuceresc pe cei de-un suflet cu mine. De fapt, singurul mod de a mă exprima de la 12 ani până la 30 de ani a fost doar cu naiul. Expresia mea artistică, vocea mea, e cel mai apropiată de nai, dar de multe ori, muzical sau în sufletul meu, naiul ca sunet, nu ca vibraţie energetică nu poate emana acelaşi lucru. Acum am toba. Cu instrumentul acesta simt eu cel mai bine că dau sută la sută ce am."

sursa:Jurnalul National

Platanu

9th July 2007, 23:15

Toni Iordache - tambal

http://www.cyrildupuy.com/images/cymbalists/toniiordache.jpg

La varsta de patru ani, Toni Iordache a invatat sa cante la tambal. Prietenul sau, trompetistul Costel Vasilescu, isi aduce aminte de prima lor intalnire: `L-am cunoscut pe Toni in 1954 intr-un sat din apropierea Bucurestiului. Toni canta acolo si toti ceilalti stateau impietriti in jurul lui, pentru ca melodia lui era innenbunitor de buna`.

Iordache era un muzician asa de talentat, incat curand a fost trimis in turnee prin mai multe tari europene, prin USA si Asia ca reprezentant al Republicii Socialiste Romania. Adesea, la intoarcerea acasa, mergea de pe aeroport direct la cate o nunta unde trebuia sa cante impreuna cu trupa sa.

La inceputul anilor 1970 a fost arestat pentru detinere ilegala a unor monede straine. S-a spus ca dorea sa-i cumpere sotiei o haina de blana cu banii pe care-i pusese de-o parte.

`Avem trei genii in Romania, Nicolae Ceausescu, Ilie Nastase si tambalistul Toni Iordache! Chiar vreti sa-l condamnati pentru cativa dolari?` - a spus liderul orchestrei - Florian Economu - la proces, incercand sa sensibilizeze judecatorul, dar nu a reusit sa-l scape de inchisoare.

Toni Iordache a devenit faimos in special pentru solo-urile sale complexe. Pentru el tehnica interpretarii la tambal nu era doar una a vitezei; sensibilitatea melodiilor sale, indemanarea, imaginatia si carisma sa l-au facut pe Iordache un adevarat maestru intre lautari.

Bolnav de diabet, tambalistul a murit in februarie 1988.

Dan Armeanca, denumit de Asphalt-Tango tatal lautarilor din Romania - despre Toni Iordache: `Toni a fost un geniu al tambalului, unul ca el nu se naste de doua ori. El a respectat traditia, dar a stiut sa introduca in sound-ul sau si elemente de jazz. Ne-a dat curaj noua, tinerilor muzicieni, prin indrazneala muzicii lui`.

http://www.youtube.com/watch?v=T-dQvuuvC2o

Platanu

10th July 2007, 20:24

Cornelia Catanga

http://www.worlddiscoveries.net/images/Catanga.jpg

Cornelia Catanga este noua Romica Puceanu a muzicii lautaresti. Aceeasi voce dramatica si profunda, aceeasi stiinta a infloriturii vocale, care te seaca la inima. In plus, o prezenta scenica de exceptie, prin frumusetea ei de printesa indiana, cu parul inele, ochi negri si tenul de portelan. Mandra de originea ei tiganeasca, de limba ei, Catanga reabiliteaza imaginea artistilor rromi si valoarea inestimabila a cantecului lautaresc. Aparitie aristocratica, fie cand canta, fie cand iti vorbeste, clipind agale din genele lungi, Catanga pare coborata dintr-o pictura a lui Carol Popp de Szathmary, marele pictor care i-a imortalizat pe stramosii sai din stirpea lautarilor-boieri de vita veche, ce de la Barbu Lautaru se trag. Intrigi de amor, ca-n filmul “Satra” al lui Emil Loteanu, patima lunatica si devastatoare, dor de frati, de parinti si de copii, rani adanci din dragoste si din tradare - toate se intretes in povestile copilariei ei, si te intrebi daca frumoasa aceasta, cu chipul de portelan, chiar are 43 de ani si daca a fost vreodata nefericita. Si totusi, asa a fost: plange cand vorbeste despre mama sa, cand isi aminteste de copilaria plina de nevoi si de tristeti - amintiri impaclite din care stralucesc doar acordeonul ei argintiu si cantecele tesute din doruri si nostalgii distilate pana la esente. Dar sa urmarim povestea Corneliei Catanga, spusa de ea insasi, intr-o cocheta carciumioara de la marginea Bucurestilor, “Casa Romaneasca”, in miros ademenitor de mititei si in fata unui tap gulerat cu bere. Caldura mare!

Cu acordeonul, pe butuci

“Sunt nascuta de ziua celor 40 de Mucenici, in 9 martie, la sapte luni, de opt sute de grame, si nu stiu nici eu cum am supravietuit; cred ca am avut o stea norocoasa. Sunt dintr-un satuc buzoian, cu numele de Zeletin, un sat numai de lautari rromi, si mostenesc glasul si cantecul din bunici si strabunici. Imaginati-va, numai, in ce familie am venit eu pe lume: bunica mea a cantat la vioara pana la 80 de ani, mama mea - Dumnezeu s-o odihneasca! - canta la acordeon si batea si tobele ca nimeni altcineva, sora mamei mele, la fel, canta la acordeon, fratele mamei canta la acordeon si la vioara, bunicul si strabunicul meu cantau la tambal. Asa ca totul in jurul meu, inainte de cuvinte, era numai muzica. Am inceput sa cant de pe la sase ani, cu acordeonul, desi pe mine ma fascina tambalul si am ramas si acum cu aceasta nostalgie (copilul meu, Alexandru, de opt ani, se pare ca imi implineste acest vis: are stofa de virtuoz al tambalului). Dar atunci, mama neavand posibilitatea sa-mi cumpere un tambal, mi-a dat un acordeon, care era al fratelui ei cel mic plecat militar. Tin minte ca in fata casei erau niste butuci de lemn, pe care imi sprijineam acordeonul, iar eu ma asezam in genunchi ca sa pot sa cant, pentru ca eram prea mica, iar instrumentul era prea greu ca sa-l pot tine in brate. Prima mea melodie pe care am cantat-o la acordeon era un tango - <<Amintiri, amintiri...>>. Nu m-a invatat nimeni, mama doar mi-a pus acordeonul in brate si a trebuit sa invat singura, apasand pe rand toate clapele ca sa iasa melodia pe care o aveam eu in minte, auzita la cei mari. La noi in sat, cantecele mergeau de la unul la altul, din poarta in poarta, toata lumea canta si fara sa aiba o ocazie anume: nunta, botez, petrecere. In fiecare seara se incropea un concert, la poarta unuia dintre noi. Imi amintesc ca, atunci cand incepeam eu sa cant, desi eram doar o copila, se aduna tot satul: <<Iar a inceput fata Catincai sa cante>>, spuneau si veneau cu totii sa ma asculte. Catinca - Catanga mi-au pus mai apoi porecla si acesta a ramas numele meu de scena (mama se numea Catinca). Pentru ca nu era atunci lumina electrica in sat, aprindeam cate un foc in fata casei si cantam si dansam in jurul lui, dadeam cu totii un adevarat spectacol. Ne prindea doua-trei dimineata petrecand, desi nu aveam motive de petrecere - eram saraci cu totii iar trentele curgeau pe noi. Dar sufletul ne era liber si usor ca pasarile cerului, puteam sa visam macar si sa ne cantam dorurile. Si parca la lumina focului, sub stele, cantecele noastre erau mai frumoase ca niciodata. Traiam atat de intens, incat vremurile acelea mi se par ca un vis pierdut acum, cand avem de toate, avem bani, dar nu mai avem libertatea si nepasarea de la varsta aceea. Grijile ne-au napadit si pe noi.

http://www.tociusipalade.ro/images/evenimente/3/1_130_98.jpg

E nunta-n cartier

Prima mea aparitie in public, cu acordeonul, a fost la o nunta; aveam noua ani si mi-aduc aminte ca acum: aveam codite si eram imbracata in uniforma scolara, pentru ca acestea erau straiele cele mai de gala pe care le aveam. Am facut furori. Atunci, tineau nuntile trei zile, de sambata pana luni, se canta fara statie de amplificare, deci trebuia sa ai forta, nu gluma, ca sa rezisti unui asemenea program. Am inceput sa cant la alte nunti, la botezuri, la baluri. Sambata, de la scoala, asa imbracata in uniforma cum eram, imi luam acordeonul pe umar si plecam direct la nuntile unde eram angajata, impreuna cu alti membri ai tarafului, rude de-ale noastre ori consateni, ca v-am spus ca in satul nostru toti erau tigani-lautari. Mi-am castigat de copil proprii mei bani. Din primii bani, castigati la noua ani, am bagat lumina electrica in casa parinteasca, apoi mi-am luat un pick-up, ca asta era moartea mea, sa ascult placile cu Faramita si cu Siminica. Pe urma, am luat un televizor, si apoi un acordeon mai bun si cu restul imi ajutam familia. Mamica mea m-a crescut singura, tata ne-a parasit cand eu aveam noua luni; a plecat in armata si, dupa ce s-a eliberat, nu ne-a mai cautat, nici macar nu m-a recunoscut de fiica a lui, lucru care mi-a marcat toata copilaria si chiar si adolescenta. N-am mai spus nimanui pana acum de partea aceasta nefericita a copilariei mele, numai in dvs. am incredere sa va povestesc, ca am auzit ca sunteti oameni cu suflet, nu ca la alte reviste, unde rad de orice lucru pe care-l afla despre artisti. Cand aveam eu 17 ani, mi-am pus in cap sa-l cunosc pe taica-meu. I-am dat de urma si m-am dus chiar la Floresti, un sat aproape de Campina, unde lucra la fabrica de cauciucuri, si l-am asteptat cand iesea de la schimbul de noapte. Am jucat teatru, nu i-am spus de la inceput cine sunt si am incercat sa-l <<agat>>, pentru ca mi se spusese ca-i placeau mult femeile. <<Uite, nene, m-am ratacit, nu stiu unde e gara, n-ai putea sa ma duci dumneata?>>, il imbrobodeam eu si-i zambeam, desi lacrimile stateau gata sa-mi tasneasca din ochi si vedeam cum i se aprind ochii dupa trupul meu care abia atunci inflorise - aveam 17 ani si eram intre copila si femeie. M-a luat dupa gat si a incercat sa ma sarute, iar eu, atunci, i-am tras o palma cu sete si i-am spus: <<Eu sunt fii-ta!>>. A scapat bicicleta din mana si a ramas incremenit si eu am plecat, plangand. Ne-am mai revazut numai in urma cu cativa ani, cand ne-am intalnit, intamplator, la o nunta. Dar rana din pieptul meu nu a trecut de tot, desi tata a murit in urma cu cateva luni si am reusit sa ne impacam cu putin inainte de moartea lui.
Dar sa ne intoarcem la cantat. La varsta de 12 ani si jumatate, am participat la un concurs de preselectie la Casa de Cultura a Sindicatelor din Buzau, unde era in juriu Doina Badea (Dumnezeu s-o ierte!), care m-a placut si m-a indragit de la prima vedere si imediat m-a luat cu ea intr-un turneu prin tara. Catanga, fetita in uniforma, cu cosite si cu acordeonul fermecat, a pornit atunci in lume. Eram asa entuziasmata, de nici nu puteam sa dorm noptile de emotie si de bucurie ca eu am ajuns sa cant pe aceeasi scena cu vedete ca Doina Badea sau Maria Ciobanu si alti mari artisti. Si mi-a facut Doina Badea un costum po****r dintr-un sal al ei, negru cu rosu, il tin minte si acum. A tinut turneul trei luni de zile, dupa care m-am intors acasa. Si dupa aceea, am mers la o nunta in Ploiesti, unde canta Tony Iordache, marele tambalist, care se liberase atunci din puscarie.”

In “garnitura de aur”

“Eu eram foarte curioasa sa-l cunosc pe marele Tony Iordache, iarasi o figura foarte importanta a lumii lautaresti. El a vazut ce talent zace in mine si m-a luat intr-o orchestra a lui, in care am colaborat cu Nicolae Florian, cu George Urziceanu, cu Tudor Pana si cu multi alti instrumentisti de valoare. Si, timp de opt ani de zile, am cantat numai cu ei, zi de zi, seara de seara; veneam de la o nunta, plecam la alta. Eram tineri, aveam forta, ca atunci incepeau nuntile la zece dimineata si se terminau cand se terminau, adica atunci cand cadea rapus si ultimul nuntas, rapus de bautura si de lautari. Am prins <<garnitura de aur>> a muzicii lautaresti, pe vremuri tagma aceasta era foarte unita, caracterele erau de mare valoare, comportamentul - de mari boieri. Era o alta atmosfera, extraordinara intre noi: cand mergeam cu totii la o nunta, era o placere grozava sa cantam impreuna, nu mai vorbesc de publicul care ne asculta si ne adora. Nici nu ne mai gandeam ca noi cantam pe bani, ne prindea de multe ori ora zece dimineata de a doua zi, ne batea soarele in cap de ne ustura creierul si noi tot cantam. Oamenii stateau pana la ora aceea si ne ascultau cu sfintenie. Fata de pustii astia de 16-17 ani, care canta trei cantece si se trezesc artisti peste noapte, noi am trudit, nu gluma. Tot asa cum Maria Tanase, Ioana Radu, Gica Petrescu si altii ca ei au cantat in fum de mititei si fara microfon zeci de ani, in carciumioare, pe bani putini, numai de dragul cantatului.

sursa:Formula AS

Platanu

12th July 2007, 16:33

Gica Petrescu

http://www.ziarultricolorul.ro/imagini/articole/nr52_pagina_1%20(11).jpg

Gică Petrescu (n. 2 aprilie 1915, Bucureşti; d. 18 iunie 2006, Bucureşti) a fost un cântăreţ de muzică uşoară şi lăutărească.

A debutat la 18 ani, ca proaspăt absolvent al Liceului "Gh. Şincai" din Bucureşti, într-o formaţie studenţească. La o serbare a venit compozitorul Ion Vasilescu. El a fost cel care l-a dus pe Gică Petrescu la radio, unde şi-a făcut lansarea oficială. După moda epocii, la început a cântat la baluri şi concerte de estradă; între 1937-1939 s-a afirmat profesional alături de orchestrele "Radu Ghindă" şi "Dinu Şerbănescu", la Cazinoul din Sinaia.

Perioadei începuturilor, marcată de turnee concertistice, îi urmează recunoaşterea ca profesionist: angajamente la teatrele "Alhambra", "Gioconda" şi "Boema" (din 1940), la "Grădina Savoy", sub conducerea lui Ion Vasilescu, şi la "Teatrul C. Tănase" (din 1944). În afara numeroaselor turnee internaţionale întreprinse de-a lungul carierei, deţine un record în privinţa numărului de piese compuse şi interpretate (peste 1.500), înregistrate într-o impresionantă discografie, multe dintre ele devenind în timp şlagăre -- piese preluate în repertoriul lor de mulţi alţi interpreţi ai genurilor respective.

Gică Petrescu a cântat live până la vârsta de 91 de ani.

http://img.rol.ro/onlinenews.ro/stiri/mare/55341poza_interior.jpg

Maestrul a fost timp de 34 de ani căsătorit cu scriitoarea Cezarina Moldoveanu. După moartea soţiei sale, în august 1989, Gică Petrescu a refuzat mult timp să susţină spectacole.

Radiodifuziunea Română i-a decernat în anul 2001 premiul "Interpretul care a dus muzica românească în mileniul III".

Luni, 5 mai 2003, în cadrul unei ceremonii desfăşurată la Palatul Cotroceni, Preşedintele României, Ion Iliescu, i-a acordat maestrului Gică Petrescu Ordinul naţional Steaua României în grad de Cavaler, cu ocazia împlinirii vârstei de 88 de ani, pentru îndelungata şi prodigioasa carieră artistică pusă în slujba cântecului românesc, prin care a încântat sufletele a numeroase generaţii.

Cântăreţul Gică Petrescu.Duminică 18 iunie 2006, ora 18.00, în cadrul galei "Premiile muzicale Radio România Actualităţi" a fost programat şi un premiu special: "Cântecul e viaţa mea" pentru Gică Petrescu. Nu a mai apucat să se bucure de el, pentru că s-a stins din viaţă în dimineaţa aceleiaşi zile, în vârstă de 91 de ani.

Corpul neînsufleţit al lui Gică Petrescu a fost depus pe catafalcul aflat, pentru trei ore, în foaierul Sălii de Concerte a Radiodifuziunii Române, unde sute de oameni au venit pentru a-i aduce un ultim omagiu, iar ulterior a fost dus la capela din Cimitirul Bellu, unde a şi fost înmormântat.

Nea Gica sau arta de a fi util
13 Februarie 2006 | de Dana Andronie

http://www.lifeinlegacy.com/2006/0616/PetrescuGica.jpg

BOIERUL SCENEI

Se spunea despre Corina Chiriac ca l-ar fi gratulat pe Gica Petrescu in felul urmator: "Nea Gica o sa ne ingroape pe toti!". Am cautat-o pe Corina Chiriac pentru a ne lamuri daca, intr-adevar, a facut o asemenea "observatie" colegiala. Doamna muzicii usoare nu era in tara, dar ne-a raspuns cu amabilitate, prin e-mail, ca nu-si aminteste sa fi spus vreodata asa ceva. Ne-am cerut scuze si am rugat-o totusi sa ne scrie cateva randuri despre maestrul Gica. Ne-a impresionat promptitudinea si emotia raspunsului domniei sale. Lectura placuta!

VOLUMUL MAI TARE! "Poate aveam in jur de 6 ani, atunci cand tata a cumparat un televizor. Desigur, unul alb-negru. La una dintre primele emisiuni de «Varietati», pe care ni le aducea sambata seara in casa acel televizor, a aparut un domn elegant, bine dispus si a inceput sa cante. Tata s-a bucurat vazandu-l si a dat volumul mai tare. Canta dulce, cu o incredibila usurinta, cu o rara bucurie de a trai. Iti dadea tie, telespectator, bucuria lui de a canta! Nimic nu parea ca l-a suparat vreodata cu ceva. Nimic si nimeni nu parea ca i-a produs vreodata vreun necaz cat de mic. Nu vedeai multi oameni fericiti prin anii 1956-1957… Iata ca il bine dispusese pana si pe tata, care trecea pe atunci prin momente dificile, legate de problema greu de solutionat a locuitului «la comun». «Cine e nenea asta?», am intrebat eu. «E Conu Gica Petrescu. Uita-te bine la el, ca e un mare Artist, un adevarat boier al scenei!»"

S-A BUCURAT DE VIATA. "De atunci si pana azi, pe mine m-a impresionat la el in special starea de bucurie cu care Conu Gica a facut din propriul Talent o Vocatie. Cu aceasta stare de bine si cu repertoriul cantecelor de «voie buna», atat de util noua tuturor, a ajutat multe generatii de spectatori sa treaca mai usor peste felurite greutati ale vietii. Inseamna ca in sufletul lui s-a bucurat de darurile pe care i le-a facut Bunul Dumnezeu: Voce, Talent, Sarm. S-a bucurat de Viata si ne-a bucurat si pe noi. Iar Dumnezeu i-a daruit zile lungi ca sa ne arate ca pe oamenii care-i pretuiesc darurile El ii tine sanatosi multa vreme pe Pamant… Ca Artist, nu pot decat sa fiu flatata ca am avut nepretuita ocazie sa lucrez alaturi de Dansul in cadrul emisiunilor «Unda Vesela», concepute si regizate la Radio Bucuresti de inegalabilul Maestru Ion Vova. Tot aici doresc sa-l laud si pe Maestrul Aurel Felea, fara ale carui materiale literar-muzicale, multi dintre noi, cei care am colaborat in general cu Scena, nu am fi avut cuplete atat de minunate de jucat. A lui era emisiunea «La Gicoteca» pe care am inregistrat-o cu niste ani in urma, pentru un Revelion Radio, alaturi de trei Maestri: Aurel Felea, Ion Vova si Gica Petrescu."

http://www.youtube.com/watch?v=pdTxeXelUe8
http://www.youtube.com/watch?v=8ieKBm7pf1c&mode=related&search=

Geografu

12th July 2007, 16:44

Romica Puceanu

http://img54.imageshack.us/img54/9228/rpgw4.th.jpg (http://img54.imageshack.us/my.php?image=rpgw4.jpg)

Romica Puceanu s-a nascut in anul 1928, in Bucuresti. Deoarece facea parte dintr-o familie de cantareti, Romica Puceanu si-a facut debutul la varsta de 14 ani. In anii 1960-1970 Romica Puceanu a devenit o artista neintrecuta in planul muzicii lautaresti. Tot in aceasta perioada a inregistrat cateva albume alaturi de mari artisti ai vremii: Floarea Cioaca, Taraful Fratilor Gore sau Ion Albesteanu. In cantecele interpretei sa observa influentele orientale imbinate cu cu muzica traditionala tiganeasca. Spre exemplu melodia “Ileana, Ileana” are un ritm extraordinar cu influente turecesti.

Alte melodii de succes ale interpretei sunt: “La carciuma de la drum”, “Inima de tiganca”, “De cand te iubesc pe tine”, “Saraiman”. Speram ca acest tezaur nu se va pierde in negura vremurilor. Spun asta, fiindca exista foarte putine informatii despre acesti artisti de muzica lautareasca. Probabil ca in acea perioada neagra a comunismului, erau foarte greu de acceptat ca niste artisti veritabili, si de aceea nimeni nu le-a acordat nicio atentie.

http://img54.imageshack.us/img54/9964/rp2km1.th.jpg (http://img54.imageshack.us/my.php?image=rp2km1.jpg)

Romica Puceanu s-a stins din viata in anul 1996 in urma unui tragic accident de masina. Cantecele de succes au ramas in inimile romanilor si nu numai. Romica Puceanu a fost si este apreciata si peste hotare, si reprezinta un punct de referinta in muzica traditionala lautareasca.

http://img120.imageshack.us/img120/894/rp3wt9.th.jpg (http://img120.imageshack.us/my.php?image=rp3wt9.jpg)

Intr-adevar o mare artista....! :ok:

Platanu

12th July 2007, 21:42

Iata un articol al lui Tudor Octavian,care imi intareste parerea pe care de mult o aveam despre el.

Gogomaniile cu o larga trimitere nationala ii fac pe oamenii intregi la cuget sa se simta deodata vulnerabili, infimi si izolati

Intr-un cotidian, un titlu intins pe toata latimea paginii a decis ca secolul XX a fost pentru romani "secolul lui Gica Petrescu". Lipsa de masura in lauda e mai rea decat critica excesiva. Delirul la superlativ strica tot ceea ce bunul gust, bunul-simt si buna crestere cladesc din greu si in timp. Daca mai era ceva de maculat la memoria interpretului cu repertoriu de pahar au facut-o acum niste condeieri inculti, dar entuziasti, care cred ca la moartea unui longeviv e permis sa scrii orice trasnaie. Gica Petrescu n-a fost un creator, un muzician, ci doar o voce agreabila, pe simtirea unui public larg, dar nu foarte exigent.

De altfel, cand e vorba de pahar, nu incape prea multa exigenta. A fost omul unei stari po****re de bine si atat. N-a facut epoca, n-are imitatori, nu a impus un stil si n-a trecut niciodata cu glasul si genul dincolo de granitele patriei. E exagerat sa-l numim maestru, deoarece n-a avut discipoli. E o mare eroare sa-l sacralizam ca etalon definitiv de spiritualitate.

Dumnezeu sa-l odihneasca pe Gica Petrescu, insa e necuviincios si jignitor, pentru conditia noastra de cetateni cu simtul valorii, sa folosim acelasi dictionar al excelentelor pentru un Brancusi, un Enescu, un Eugen Ionescu si un Coanda, la trecerea dintre vii a unui simpatic solist de taraf.

Sursa: Jurnalul National, 29 Iunie 2006

Autor: Tudor Octavian

Simplu solist de taraf? Pai in primul rand Gica Petrescu a cantat la inceput muzica usoara si muzica frantuzeasca,apoi a trecut la romante si la muzica de pahar.Si a dat concerte si in strainatate.A cantat in fata unor personalitati ca Louis Amstrong sau Yehudi Menuhin.Si nu a avut doar o voce "agreabila",care in betie suna bine.A avut o voce superba,cu care a cantat multe genuri de muzica,nu numai lautareasca.Si inca un lucru:a stiut sa ramana modest.Si nimeni nu cred ca l-a asezat pe acelasi nivel cu Enescu sau Coanda,asa cum zice el.Oricum,fiecare a fost nr. 1 in domeniul sau.Enescu a fost ca si compozitor,Coanda ca si inginer si inventator,iar Petrescu ca si cantaret.Desigur,nr. 1 in Romania.Canta si la 90 de ani cu aceeasi pasiune pe care o avea si cand era tanar.
Concluzia? Gica Petrescu nu a trait degeaba pe pamant.Dar la Tudor Octavian....am indoieli.

Universal

12th July 2007, 21:59

Tudor Octavian ----------
Gica Petrescu.....uneori as vrea sa moooorrr ....cu paharul langa mine, cu cobzarul langa mine.....

imi place foarte mult, iubesc , ador muzica lui

Platanu

12th July 2007, 22:15

Muzica lui te binedispune.Cu ce m-ar putea binedispune Tudor Octavian?

26789

26790

Luati aici niste melodii,in care va puteti da seama de vocea lui.

http://www.trilulilu.ro/Spasinovici/56bc2bfca84063
http://www.trilulilu.ro/Spasinovici/7806c63e37fe47
http://www.trilulilu.ro/Spasinovici/5b1ae95fe623c9
http://www.trilulilu.ro/Spasinovici/422b5a86195bfb

si acum o melodie cantata cand avea peste 80 de ani

http://www.trilulilu.ro/Spasinovici/1cc5c73110e5f1

Platanu

14th July 2007, 11:11

Ion Onoriu - acordeon

http://www.passiondiscs.co.uk/romanian_scans/2romanian_scans/2edc463.jpg

Ion Onoriu a fost un acordeonist desavarsit.A fost sotul lui Gabi Lunca,si impreuna cu aceasta a sustinut foarte multe recitaluri si concerte.Avea si un ansamblu de taraf,din care facea parte si Toni Iordache,tambalistul pe care l-am prezentat pe pagina 1.
Iata un articol dintr-un interviu luat lui Gabi Lunca de catre Jurnalul National,in care aceasta pomeneste si de Ion Onoriu.

O FAMILIE SPECIALĂ
La 26 de ani, Gabi Luncă se căsătoreşte cu Ion Onoriu, originar din Fântânele, de unde se trag cei mai buni lăutari.

Anii au trecut, viaţa le-a oferit şi succese, dar şi eşecuri. "Eu şi soţul meu ne cunoşteam demult, spune Gabi Luncă, am cântat din tinereţe alături de el, dar la 26 de ani m-am căsătorit cu el. El avea 27, mai fusese căsătorit şi era deja tatăl a doi copii."

CREDINŢĂ. Cunoscuta interpretă recunoaşte că viaţa lângă omul Ion Onoriu a fost una foarte frumoasă. Au câştigat bani cât alţii în zece vieţi. La o nuntă au primit o dată chiar şi 70.000 de lei. Cât o Dacia. Dar la ce bun! Avea 32 de ani şi nici un copil. Nu reuşea să rămână însărcinată. "Şi viaţa fără copii, cum să fie bună?!", afirmă artista. Chiar în acea perioadă a început să frecventeze cultul penticostal. Într-o zi s-a încuiat în camera ei, a îngenuncheat şi s-a rugat cu toată credinţa de care s-a crezut în stare: "Dacă exişti, Doamne, dăruieşte-mi un copil. Şi, ca să cred în semnul tău, pruncul să fie de parte bărbătească".

La două luni după această rugăciune, Gabi Luncă îşi aminteşte că a venit la ea un proroc din Suceava, Petrică Dăbacă, şi i-a spus: "Pentru că te-ai rugat în cămăruţa ta, iată că Domnul a ascultat ruga ta şi-ţi va dărui un prunc de parte bărbătească. Dar trebuie să faci ce ai promis". Cu alte cuvinte să se pocăiască definitiv.

26818

COPIII. Dumnezeu a fost generos cu binecunoscuta interpretă. I-a dăruit patru copii: Emanuel, 36 de ani, care termină acum Facultatea Teologică a cultului penticostal şi va ieşi păstor, care are 5 copii, Estera, 31 de ani, căsătorită, 3 copii, Sara, de 30 de ani, căsătorită, 2 copii, şi Rebecca, de 25 de ani, necăsătorită. Atât de mult o iubeşte artista pe cea mai mică dintre fete, încât i-a cumpărat un Peugeot 206. După revoluţie, familia Ion Onoriu şi Gabi Luncă avea în curte nu mai puţin de nouă maşini. Sfătuită de soţul ei, cam din 1992, nu mai cântă muzică lăutărească, ci doar religioasă. Familia a avut rolul cel mai important, iar nepoţii atât de numeroşi nu pot decât să aducă bucurie în sufletul bunicii Gabi Luncă, ai cărei ochi amintesc de fetiţa care a crescut fără mamă.

După ce Ion Onoriu a încetat din viaţă, interpreta nu s-a recăsătorit. Cum şi mai ales cine ar fi putut să înlocuiască personalitatea cu totul remarcabilă a virtuozului acordeonist? Gabi Luncă a fost invitată special de fostul dictator Ceauşescu să-i binedispună pe uriaşii momentului şi, îşi aminteşte artista, cântecul "Un părinte poate creşte/ 7-8 copii sau 10/ Dar 10 cu minte nu pot ţine un părinte" a făcut-o pe Elena Ceauşescu să nu-şi poată stăpâni lacrimile.

Universal

14th July 2007, 17:31

imi place la nebunie muzica lautareasca...de Maria Tanase ce zici?

Butelcuta me......

Platanu

14th July 2007, 21:31

O voi pomeni si pe ea aici.

Platanu

17th July 2007, 18:23

Cred ca o putem pomeni aici si pe Ioana Radu,pentru ca aceasta chiar daca e considerata cantareata de romante,chiar ea a recunoscut intr-un interviu ca ea a fost invatata de mica cu cantecul folcloric.

Ioana Radu

http://www.passiondiscs.co.uk/romanian_scans/2romanian_scans/2elcd156.jpg

Ioana Radu (n. 17 februarie 1917 - d. 18 septembrie 1990) a fost cea mai mare cântăreaţă de romanţe a României, cu o voce unică, poate fi situată alături de Maria Tănase sau Maria Lătăreţu în cartea de aur a cântecului tradiţional românesc. Într-un interviu al ei avea să spună: "Pentru mine romanţa este raţiunea de a fi! Am iubit-o, am cântat-o, am adunat-o şi am risipit-o" iar într-altul "Romanţa se cântă în aşa fel încât să plângi râzând şi să râzi plângând. Am iubit-o, o iubesc dar nu cred că am făcut totul pentru ea", cuvintele unui adevărat artist care ştie ce înseamnă sa te dedici artei şi creaţiei, să trăieşti pentru artă şi să-i dai totul.

http://foto.gm.ro/thumbs/7525.jpg

În interpretarea ei au rămas pentru totdeauna în amintirea melomanilor cântece ca: "Ciobănaş cu trei sute de oi", "La umbra nucului bătrân", "Car frumos cu patru boi", "Mai vino seara pe la noi", "Dealu-i deal", "Am început să îmbătrânesc", "Tudoriţo nene" şi multe alte cântece care merită să fie descoperite şi ascultate.

Si un articol din Jurnalul National

ROMANTA. "Cand am rasfoit documentele adunate de-o viata despre Ioana Radu, am dat peste patru pagini de hartie liniata cu albastru scrise de mana cu creionul in urma cu vreo patru decenii de neintrecuta can-tareata de romante. Autobiografia Ioanei mi-a rascolit anii tineretii, cand am cunoscut-o pentru prima oara in Strada Timpului nr. 13. Parca vad si aud si acum discutia amuzanta a scenei noastre de debut. Cand am scos din servieta formularul tiparit de lexicon si i l-am inmanat cu acea viteza de surprindere a specialistului in materie de captare imediata a interpretilor de muzica po****ra, am crezut ca o fac praf. Ma aflam in perioada anilor ’50 cand strangeam materialul documentar pentru cartea "Figuri de lautari", fiind respins din capul locului de acesti muzicanti certati cu scrisul. Ioana a luat formularul, s-a uitat la rubrici si a zambit cu subinteles: «Ce sa completez eu, maica, la studii? Ce academie imi ceri mie peste hotare, unde eu am urmat. Astea sa le scrie soru-mea, Mia (era vorba de Mia Braia), ca aia e intelectuala familiei. Mie da-mi, draga, niste foi albe sa-mi brodez viata. O vrei si pe aia sentimentala? Aaa. Pai, aici sa stii ca am ce scrie! Doar am fost casatorita de cinci ori cu acte in regula. De doua ori m-am casatorit cu acelasi barbat. Nu mi-a placut niciodata dragostea fara acte.»"

http://www.smartbuy.ro/cs-photos/products/98836.jpg

FARMEC. "Reusisem sa o fac sa se destainuie fara rezerve. Avea un farmec si un haz lautaresc unic. Vai, ce limbaj pitoresc, inedit, cuceritor, greu de exprimat in cuvinte! Atunci am aflat ca era o pasionata sportiva. «Am fost a doua femeie motociclista din Romania. M-am plimbat cu motocicleta toata tara. Pe care o cunosc poteca cu poteca.» Cand a implinit 70 de ani si m-am dus sa-i iau un interviu pentru un articol la o revista bucuresteana, Ioana umbla in baston. Suferise un grav accident langa Caransebes, autobuzul ce transporta artistii aflati in turneu facandu-se praf. A scapat ca prin minune. Acum fuma tigara de la tigara, bea cafele si reflecta la tinerete. «Daca nu era cantatul, as fi fost sigur sofer, ca tare mi-au placut masinile astea cu roti ucigatoare.»"

http://www.youtube.com/watch?v=8ieKBm7pf1c&mode=related&search=
http://www.youtube.com/watch?v=OImYZUPNnYE&mode=related&search=

Platanu

22nd July 2007, 11:35

Maria Tanase

http://www.srr.ro/despre/istoric/foto/maria_tanase.jpg

Maria Tănase (n. 25 septembrie 1913, Bucureşti - d. 22 iunie 1963) a fost o cântăreaţă româncă de muzică po****ră.

Date biografice
S-a născut în Bucureşti, ca al treilea copil al Anei Munteanu, originară din comuna Cârţa (Făgăraş) şi al florarului Ion Coandă Tănase, din satul oltenesc Mierea Birnicii, de pe valea Amaradiei. De mică a venit în contact cu cântecul, atât mama cât şi tatăl fiind mari iubitori ai cântecului po****r şi ai muzicii în general. Apare pe scenă, pentru prima dată, în anul 1921 pe scena Căminului Cultural "Cărămidarii de Jos" din Calea Piscului, la serbarea de sfârşit de an a Şcolii primare nr. 11, Tăbăcari, apoi pe scena Liceului "Ion Heliade Rădulescu", unde a frecventat doar cursul inferior, fiind nevoită să se retragă pentru a lucra, alături de părinţii săi, la grădină. Mai târziu, cu ajutorul gazetarului Sandu Eliad pătrunde în atmosfera unui cenaclu al tinerilor intelectuali, ai cărui membri o vor sfătui să-şi valorifice însuşirile artistice şi să urce pe scenă. Debutul va avea loc la teatrul de revistă condus de Constantin Tănase. Apare pentru prima dată pe 2 iunie 1934 în revista "Cărăbuş-Express" cu pseudonimul, dăruit de Constantin Tănase, Mary Atanasiu.

A devenit celebră abia în anul 1938, cînd a înregistrat primele cântece pentru Societatea Română de Radio, care însă au fost distruse în 1940 de Garda de Fier, sub pretextul că distorsionau folclorul românesc autentic. Adevăratul motiv al acestei mişcări antisemite a fost faptul că în cercul de prieteni ai Mariei Tănase se găseau şi o serie de intelectuali evrei, ca etnologul Harry Brauner (fratele pictorului Victor Brauner) şi jurnalistul Ştefan Roll.

http://www.metropotam.ro/D-ale-Bucurestilor/2006/10/art7948965031-Sa-n-am-bani-de-paine-si-nu-cant-la-nunta-Maria-Tanase/maria%20tanase.jpg

În anul 1940, după cooptarea la guvernare a Mişcării Legionare, muzica de petreceri, po****ră, a fost interzisă la difuzare pe terase, grădini etc. Era decretat doliu naţional, "Regimul Pompelor Funebre". În acea perioadă, unii difuzori nu au respectat interdicţia impusă de noul guvern, astfel încât au fost distruse cu toporul multe înregistrări ale Mariei Tănase, de către legionari zeloşi. Din discurile Mariei Tănase sparte şi-au făcut ţigăncile piepteni, ce se vindeau pe margine de drum. Atunci au fost sparte şi matriţe ale casei de discuri Columbia, de pe calea Victoriei. Pretextul interdicţiei muzicii ei o perioadă de timp poate fi şi povestirea potrivit căreia Maria Tănase, fiind o mare amatoare de şah, îşi teroriza partenerii de joc jucând goală, fapt pe care îl povesteşte la un moment dat Constantin Brâncuşi. Se cunoaşte că Garda de Fier lupta şi împotriva pornografiei.

Maria Tănase a reprezentat România, ca şi alţi artişti (Constantin Brâncuşi), la Expoziţia Mondială de la Paris din anul 1938.

http://www.mariromani.ro/flash/imgs/img_2006-06-07_27.jpg

După o călătorie în Turcia, a organizat o serie de spectacole pentru soldaţii răniţi pe front, alături de nume importante din cultura românească, precum George Enescu, George Vraca şi Constantin Tănase.

În anul 1955, a primit "Premiul de Stat" iar în anul 1957 a primit titlul de "Artist emerit".

http://www.youtube.com/watch?v=hocO4aU53GY

Platanu

25th July 2007, 16:14

Fanica Luca - nai

Subsemnatul IORDACHE – LUCA ŞTEFAN (FĂNICĂ LUCA), artist emerit al RPR şi Laureat al Premiului de Stat, Clasa I, distins cu medalia şi Ordinul Muncii, profesor la Şcoala Medie de Muzică, din Bucureşti, nr. 1, clasa – de nai.

Asa se prezinta Fanica Luca in scrierea intitulata “Autobiografie”. S-a nascut in anul 1894 in Bucuresti intr-o familie numeroasa. Tatal sau era lautar, canta la nai si flaut. Fanica Luca s-a apucat de lautarie de la o varsta frageda date fiind conditiile grele de viata. Primul nai l-a primit de la tatal sau. A inceput sa castige bani cantand prin gradinile de vara: Bordei, Herastraul Vechi, Vila Regala.

La 13 ani canta intr-un taraf cu un lautar numit Lache din Gaesti. In 1910 a plecat din tara in Zmirna, apoi in Istanbul. S-a intors in tara unde a cantat la restaurantul Suzana. Apoi a plecat in armata. A petrecut clipe grele in razboi ca prizonier. Intre anii 1920-1929 a cantat la diverse restaurante bucurestene. A inceput colaborarea la radio in anul 1929, dar a plecat la Varsovia alaturi de orchestra “Ciolac”.

In 1937 printr-o colaborare cu Grigoras Dinicu si orchestra sa a plecat la Paris. In urma succeselor obtinute a fost decorat de Ministerul Educatiei Nationale Franceze cu Ordinul “Palmes” al Academiei Franceze, in gradul de ofiter. A primit Diploma de Onoare Clasa I cu Medalia de Aur.

A ramas in Paris ca angajat al teatrului Chatelet unde s-a bucurat de un mare succes. Fanica Luca era foarte apreciat la Paris, fiind respectat de presa vremii. In anul 1938 a plecat la Londra si a fost angajat la teatrul Palladium. La scurt timp a mers la Expozitia internationala de la New York la cererea expresa a doamei Roosvelt.

A inceput razboiul iar Fanica Luca a revenit in tara. A sustinut concerte pentru militarii de pe front si pentru cei din spitale. In era comunista a cantat in tarile sovietice europene, in China si Coreea. A fost numit profesor la scoala de muzica nr. 1 din Bucuresti. Fanica Luca s-a stins din viata la varsta de 74 de ani in anul 1968. Cea mai mare parte a vietii si-a dedicat-o muzicii, respectiv naiului.

Platanu

3rd August 2007, 23:31

Sa-i fi epuizat noi pe toti marii lautari romani?

Platanu

4th August 2007, 00:31

In zilele noastre mai rar,intr-adevar.

Platanu

4th August 2007, 17:13

Grigoras Dinicu

Grigoraş Dinicu (April 3, 1889 – March 28, 1949) was a Romanian composer and violinist of Roma ethnicity. He is most famous for his often-played virtuoso violin showpiece "Hora staccato" (1906) and for making po****r the tune Ciocârlia. Jascha Heifetz once said that Grigoraş Dinicu was the greatest violinist he had ever heard. In the 1930s he was involved in the political movement of the Romanian Roma and was made honorary president of the "General Union of the Romanian Roma".[1]

He was born in Bucharest. He attended the Bucharest Conservatory, where he studied with Kiriac-Georgescu; the most famous of his teachers was Carl Flesch, the violin pedagogue, with whom he studied in 1902. After graduation he played violin with the Orchestra of the Ministry of Public Instruction, and also performed as a soloist. Hora staccato dates from the beginning of this period; he wrote it as a graduation exercise. For forty years, from 1906 until 1946, he directed po****r music concerts. He also toured abroad as a soloist and conductor, and he also played a great deal of light music in nightclubs, hotels, restaurants, and cafés in Bucharest and throughout Western Europe.

His music is mostly for violin and piano, though some pieces (such as Hora staccato) have later been arranged for other combinations of instruments (for example, trumpet and piano, as well as violin and orchestra). Other works of Dinicu's, all in a light, Romanian or in Gypsy style, include Hora spiccato (spiccato is a bowing technique where the bow is bounced on the string, producing short crisp notes), Hora de concert, Hora mărţişorului (Mărţişor, literally "little March", is a major Romanian seasonal holiday on March 1), Hora de la Chiţorani ("Hora from Chiţorani", a town in Prahova county), Hora Expoziţiei de la Paris ("Hora of the Paris Exposition"), Improvisation à la Dinicu ("Improvisation in the style of Dinicu"), Orientale à la tzigane ("Orientale in Gypsy style", and Sârba lui Tanţi ("Tanţi's sârba"; a sârba is another type of Romanian dance).

He died in Bucharest.

Platanu

7th August 2007, 22:42

Gabi Lunca - Un parinte poate creste

http://www.trilulilu.ro/cuoreblu50/86c2bc49ddfa9d

Platanu

23rd August 2007, 16:32

Ion Voicu - vioara

Ion Voicu (n. 8 octombrie 1923, Bucureşti - d. 24 februarie 1997) a fost un celebru violonist român, de etnie romă.

Date biografice
La şase ani, Ion Voicu a început studiul viorii. Fiind admis la Academia Regală de Muzică din Bucureşti, a reuşit să absolve cursurile, care durau şapte ani, în doar trei ani, în 1940. Profesor şi îndrumător i-a fost Constantin Niculescu.

Primul său loc de munca a fost cel de violonist în Orchestra Radio, dirijată de Willem Mengelberg. Mengelberg nu a fost mulţumit la început de el. După ce Voicu a interpretat căteva partituri de Bach, Beethoven şi Mendelssohn Bartholdy, Mengelberg a spus:

„Acum înţeleg, el nu e făcut să fie component al unei orchestre. Este făcut pentru o carieră solistică.”

A devenit solistul acestui ansamblu, uimind criticii acelei vremi. La unul din concertele sale a atras atenţia lui George Enescu, care i-a oferit lecţii gratuite.

În anul 1946, Yehudi Menuhin a organizat la Bucureşti un concurs muzical, iar Ion Voicu a obţinut primul loc.

http://www.ziua.ro/pics/2007/03/09/1173448144.jpg

Din 1954, Ion Voicu a studiat la Conservatorul Ceaikovski cu violonişti celebri ca George Enescu şi David Oistrakh.

În cei 50 de ani de carieră, Ion Voicu a susţinut sute de concerte în întrega lume: la Paris, New York, Londra, Roma, Viena, Tokyo sau Berlin.

Cele peste 100 de LP-uri şi CD-uri cu înregistrări ale concertelor sale i-au adus faima peste tot. De la opere uitate şi readuse în actualitate, până la lucrări noi, scrise special pentru el de compozitori români şi străini, din repertoriul lui Voicu nu a lipsit nimic. A cântat alături de Yehudi Menuhin, David Oistrakh, Leonid Kogan sau Igor Oistrah.

Statul român i-a dat maestrului în folosinţă o vioară "Stradivarius", fabricată în 1702, care a aparţinut lui Joseph Joachim.

Vioara Stradivarius a fost achiziţionată de statul român, în 29 august 1956, de la firma Henry Werro, la preţul de 80.000 de franci elveţieni. La 7 septembrie 1956, Ministerul Culturii şi maestrul Ion Voicu au încheiat un contract de comodat care avea ca obiect darea în folosinţă a viorii. Contractul de comodat a încetat în 1986, când Ion Voicu a restituit instrumentul Filarmonicii "George Enescu". Ulterior, vioara a ajuns în posesia Muzeului Naţional de Artă al României. În 5 ianuarie 1990, Ion Voicu a ridicat vioara Stradivarius, care a rămas posesia familiei, după moartea sa, în 1997.

Pe 9 martie 2007, după îndelungate discuţii cu Ministerul Culturii şi Cultelor, Mădălin Voicu a predat vioara ministrului culturii, Adrian Iorgulescu.

Ion Voicu a fost directorul Filarmonicii "George Enescu" din Bucureşti timp de zece ani. A contribuit la crearea "Orchestrei de Cameră" în 1969 cunoscută în întreaga Europă şi prezentă la cele mai importante festivaluri muzicale internaţionale. Aceasta este în prezent condusă de fiul său, Mădălin Voicu.

În Programa şcolară de Istoria şi tradiţiile minorităţii rromilor, care a fost aprobată prin Ordin al Ministrului nr. 4237 din 23.08.1999, este inclusă o listă de 17 personalităţi româneşti de etnie rromă, între care şi Ion Voicu maestru al viorii de talie mondială.

Platanu

29th August 2007, 19:09

Gica Petrescu - Viata-i bine s-o traiesti

http://www.trilulilu.ro/Spasinovici/3c0ffe9d6e94c2

Platanu

31st August 2007, 12:25

Gabi Lunca - Omul bun n-are noroc

http://www.trilulilu.ro/cuoreblu50/f7520a1612c90b

Platanu

4th September 2007, 15:40

Gabi Lunca - La carciuma de la drum

http://www.trilulilu.ro/cuoreblu50/19c24a89ef42b0

Platanu

21st September 2007, 21:58

Nelu Ploiesteanu - Balada haiduceasca

http://www.trilulilu.ro/Spasinovici/bdf2039c3d153e

Platanu

30th October 2007, 12:25

Toni Iordache - Variatiuni

http://www.youtube.com/watch?v=Ho6XqwZGTAg

Platanu

10th November 2007, 21:02

Cornelia Catanga - C-o damigeana si-un pahar

http://www.trilulilu.ro/calamity/39f8c74025bef9

Platanu

14th November 2007, 21:21

Taraf de Haidouks - Cantec de dragoste

http://www.youtube.com/watch?v=QAbz0jeL9x4

Platanu

29th November 2007, 21:11

Ion Ghitulescu - Cine are fata mare

http://www.trilulilu.ro/giovanni78/dc625f158aecbc

Platanu

25th December 2007, 18:34

Romica Puceanu - Of of of mai spritule

http://www.trilulilu.ro/gordob/e554cde3209f1b

Platanu

27th December 2007, 19:55

Petrecere cu lautari
prezentatori: Marius Mihalache si Crina Matei

Pentru a primi o diploma de lautar amator, cei înscrisi la scoala de lautari vor trece prin toate etapele prin care trebuie sa treaca un învatacel: interpretare, istoria muzicii lautaresti în România sau recunoasterea de interpreti celebri care ne-au facut cunoscuti în lume ducând faima muzicii lautaresti peste hotare.

Juriul va fi format din lautari celebri care vor juca rolul de profesori. Nelu Ploiesteanu, Cornelia Catanga, Aurel Padureanu si Cristina Turcu Preda se vor ocupa personal de concurenti si îi vor ajuta sa deprinda secrete ale bransei care au fost pastrate cu strasnicie pâna acum.

Una dintre marile surprize de care vor avea parte cei care vor urmari emisiunea va fi prezenta în fata camerelor de luat vederi în calitate de prezentator a celebrului Marius Mihalache secondat de actrita Crina Matei. Cei doi s-au hotarât sa accepte aceasta provocare în speranta ca muzica lautareasca, un gen pe care amândoi îl iubesc foarte tare, se va integra cu succes în peisajul muzical actual si va duce mai departe valori transmise din generatie în generatie.

Primii învatacei ai scolii de lautari au fost Delia, Mateo si Conect-R. Ei s-au prezentat pe 23 decembrie, data de debut a emisiunii "Petrecere cu lautari" în fata juriului si a telespectatorilor pentru a demonstra lumii întregi ca lautaria este o arta care necesita talent adevarat si munca sustinuta, dar mai ales dorinta de a cânta din suflet.

Simte si traieste divertismentul de calitate - numai la Kanal D!

Urmatoarea emisiune se va difuza Duminica,30.12.2007,de la ora 20:00.

Platanu

3rd January 2008, 23:12

Fanica Luca - La cules de cucuruz

http://www.trilulilu.ro/Spasinovici/aa8fdc959f103b

Andrei_23

4th January 2008, 11:16

Nelu Ploiesteanu e prefratu' meu :yeah:
Nu-mi place Cornelia Catanga :rosu:

Platanu

4th January 2008, 19:15

Da,multi o considera regina muzicii lautaresti,dar totusi doamna Gabi Lunca a avut o cariera mult mai bogata decat Catanga,si deocamdata dansa ramane regina muzicii lautaresti.

Ai ascultat si Nicu Gigantu sau Ion Ghitulescu?

Dogville

4th January 2008, 20:16

Ghitulescu e bun...are voce nu gluma...nu ascult astfel de muzica decit la un sprit mai prelungit..mie personal imi plac alea care te fac sa dai cu caciula (ruseasca,de tractorist) de pamint...cu Dona Dumitru Siminica si Farimita Lambru....''inel,inel de auuur...cu piatra la mijloooc....io te-am iubiiit fetitoooooo....''...poate ne faci o surpriza...????

Platanu

4th January 2008, 22:27

Iata,"Inel inel de aur" si "Scoate calu' pune saua" in interpretarea unicului Faramita Lambru:

http://www.youtube.com/watch?v=m0xFD0HxlcA

Dona Dumitru Siminica - S-a dus puiul de la mine

http://www.youtube.com/watch?v=OOJu8k68cew&feature=related

Platanu

6th January 2008, 13:17

Nicu Gigantu - Cocosele,cocoselule

http://www.trilulilu.ro/Spasinovici/a368d4c6e9a6f0

Platanu

19th January 2008, 21:01

Ion Ghitulescu - Un parinte poate creste

http://www.trilulilu.ro/Spasinovici/b32d3a930c555c

Platanu

28th January 2008, 22:15

Ileana Sararoiu - Unde e Targovistea

http://www.trilulilu.ro/lauvoi/b0cad56d12d745

Platanu

2nd February 2008, 22:22

Tyler Durden

2nd February 2008, 23:20

Si eu m-am intrebat daca nuvela lui Cartarescu este una realista sau o fictiune. Sper sa fi fost fictiune ca prea e trista.

Platanu

2nd February 2008, 23:33

Si eu m-am intrebat daca nuvela lui Cartarescu este una realista sau o fictiune. Sper sa fi fost fictiune ca prea e trista.Cert este ca Zarada a fost asasinata,dar nu se stie daca intr-adevar de catre oamenii lui Zavaidoc sau de altii.Si ca Vasile nu a mai cantat de atunci,in continuare lucrand la teatrul din Piatra Neamt ca recuziter.

Tyler Durden

4th February 2008, 23:40

Ce vremuri...Platane, daca te intereseaza muzica din perioada aceea, iti recomand cartea Ioanei Parvulescu - Intoarcere in Bucurestiul interbelic.Acolo gasesti si un capitol foarte frumos despre muzica. ;)

Platanu

5th February 2008, 13:30

Multumesc pentru recomandare.Este o muzica boema,la fel ca si acea perioada a istoriei noastre.

Platanu

6th February 2008, 15:40

Nelu Ploiesteanu
http://www.upload.moldova.org/muzica/artists/n/nelu_ploiesteanu/nelu_ploiesteanu.jpg

Nelu Ploiesteanu(n. 16 decembrie 1950, Ciorani) este unul dintre cei mai cunoscuţi interpreţi de muzica lăutărească din România.

S-a născut în 1950 pe 16 decembrie în Ciorani, judeţul Prahova. Părinţii lui au fost lăutari din tată în fiu.Numele sau adevarat este Ion Dumitrache,Nelu Ploiesteanu fiind doar un pseudonim luat cu 25 de ani in urma.

Munceşte chiar de la 18 ani, când a început să cânte în satul natal şi când i-a murit tatăl. Cu timpul a învăţat să cânte şi la pian şi la acordeon.

A făcut armata un an si patru luni la Braşov, si la Timişoara. Dupa armata, in 1970 s-a mutat in Bucureşti la o ruda. A cântat 6 luni la acordeon la Teatrul de revista Ion Vasilescu avându-l ca dirijor pe Ion Albesteanu.

A cântat apoi la restaurantele Caraiman, Bulevard, Doina, Crama Domneasca, Caru’ cu bere.

În 1979 pleacă pentru prima dată într-un turneu în afară, cu Ansamblul Mugurelul (Franţa, Italia, Belgia şi Olanda).

Au urmat după aceea alte turnee în Italia, Spania şi Germania. Pleca câte 6 luni, după care alte şase luni rămânea în ţară. Ultima plecare a fost în 1996 in Germania.

http://librarieonline.net/images/roton/nelu_ploiesteanu_cantece_de_odinioara.jpg

După ”90 a reuşit să lanseze 18 albume. Nici nu-şi mai aminteşte câte spectacole şi turnee a avut.

A cântat între 1990 şi 1998 la Şarpele roşu şi la restaurantul Perla unde cântă şi în prezent.

A avut de multe ori ocazia sa rămână in străinătate dar a refuzat pentru ca a dorit „sa readucă in actualitate muzica veche românească”. Ii lipsea mult de tot familia dar trebuia sa plece pentru ca, tot de dragul familiei pleca de fiecare data - sa o poată întreţine. Mama lui inca trăieşte si încearcă sa o ajute cat de mult poate.

http://www.dol.ro/Produse/Muzica/Cantece_de_pahar/Lautareasca/Nelu_Ploiesteanu_Trece_timpul_ca_nebunu_CD__QE1080 74/imagesProduct/Music/Poze/qe108074.jpg

Are 5 copii: patru fete si un băiat (cel mai mic) si doi nepoţei. Unul chir ii calcă pe urme pentru ca este foarte talentat la pian – este la Liceul Dinu Lipatti.

Cele mai importante colaborări pe care le-a avut au fost acelea cu actorii Gheorghe Dinică şi Ştefan Iordache. Pentru el a însemnat atât o satisfacţie profesională cât şi una sentimentală. Îi cunoaşte de 15 ani şi poate spune că sunt prieteni. În curând va urma al treilea album împreună. Este convins ca o colaborare cu Năstase sau Iliescu nu ar fi însemnat nimic pe lângă această colaborare de valoare cu monştrii sacri ai cinematografiei.

http://www.youtube.com/watch?v=F9RxEgFaY1g&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=1Nu1uKkE3rU&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=vRl6jB-fuNk&feature=related

Aici aveti un interviu cu Nelu Ploiesteanu:

http://www.mariana.ro/persoane.php?id=35

Platanu

2nd March 2008, 19:48

Ionel Tudorache - La Chilia-n port

http://www.trilulilu.ro/costica1959/943eca8baaff93

Platanu

25th March 2008, 20:43

Sile Dorel - Hora pentru Marcel Pavel

http://www.youtube.com/watch?v=3SP-4pgwndQ

Platanu

24th April 2008, 21:03

Interviu cu Romica Puceanu din 1994,si melodia "Omule cu suparare":

http://www.youtube.com/watch?v=D3jzHaspcIw

Platanu

25th May 2008, 22:21

Mieluta Bibescu - Mozaic pentru Madeleine

http://www.youtube.com/watch?v=iPB0W9R3hHM&feature=related

Platanu

22nd August 2008, 23:00

Ionică Minune - acordeon

http://www.fisacromatica.net/Public/data/Stilgold/2007916212954_FIL2869_forWeb.jpg

Dupa nume ati zice ca e vreun manelist odios.Asa am crezut si eu prima data.Defapt este cel mai mare acordeonist roman al tuturor timpurilor.Nu o spun eu,o spune cam toata lumea.El este cel care a introdus in lautarie cantecele cantate in mare viteza la acordeon,cu multe improvizatii,acesta avand o tehnica impresionanta.Marii acordeonisti ai anilor '80,Ion Onoriu,Ilie Udila si Vasile Pandelescu au ramas uimiti de imaginatia in cantat a lui Ionica.Pentru ei era un stil nou.Este un Toni Iordache al acordeonului.Cei doi (Ionica si Toni) au cantat multi ani impreuna pana ce Toni a murit,Toni fiind cel care l-a promovat pe Ionica.Iata un interviu cu el luat de Jurnalul National:

Ionică Minune: “Aici e caimacul meu!”
4 Ianuarie 2008

OBRAZUL FIN... Ionică Minune nu refuză invitaţiile la nunţi şi la botezuri, mai ales dacă vin din partea cunoscuţilor. Nu este pretenţios, nu face “fiţe” la program şi-i place să lase loc de “Bună ziua!”

Acordeonul i-a oferit o viaţă frumoasă. Dacă-l asculţi cum vorbeşte despre el, ai zice că merită un monument instrumentul ăsta. Din ’77 încoace, omul ţine steagul sus între acordeonişti. Nu are nevoie să lupte să-şi facă o imagine. De Ionică Minune a auzit prea multă lume, ca să mai aibă nevoie de reclamă.

Zice că a avut noroc de acordeoane bune. În toată viaţa de muzicant, nu a schimbat decât patru instrumente. Le-a nimerit bune şi le-a rodat cum trebuie. Nu şi-ar da acordeonul lui “cald” pe nici un altul. Vrea totuşi să-l ducă în Italia şi să-i facă la comandă o copie, pe care să-i fie inscripţionat numele de scenă: Ionică Minune.

Jurnalul Naţional: Numele Ionică Minune e deja o legendă. Mă aşteptam să fiţi mai bătrân...

Ionică Minune: N-am decât 49 de ani, dar am fost bătrân dintotdeauna. Chiar foarte tânăr, eram mult mai maturizat decât vârsta mea. M-a forţat viaţa. La 17-18 ani deja nu mai aveam treabă cu nimeni dintre muzicanţi. Am fost şi sunt un acordeonist foarte bun.

Jurnalul Naţional: Când aţi luat acordeonul în braţe?

Ionică Minune: În 1959 m-am născut şi în ’63, la 4 ani, am pus mâna pe acordeon şi am cântat direct, fără să mă fi învăţat cineva. Un tango! Era cumva de aşteptat să urmez tradiţia familiei, în care aproape toţi îşi câştigau pâinea din muzică. La mine a fost şi o chestie “de Sus”, dacă pot să spun aşa. Mi-a curs muzica din degete.

http://www.fisacromatica.net/Public/data/Stilgold/200792703720_Ionica%20Minune.jpg

Jurnalul Naţional: Prima cântare pe bani?

Ionică Minune: A fost o obligaţie mare, pentru că tata era bolnav. Economiile familiei se consumaseră şi am fost nevoit să mă duc în locul tatălui, care era internat în spital. Eu îmi doream altceva, să lucrez la Poliţie. Îmi plăceau serialele cu detectivi de la tv şi aş fi vrut să trăiesc şi eu ca în filme. Luasem treapta I la liceu cu 10, dar în timpul ăla a murit tata. Nu m-a mai interesat şcoala şi m-am apucat să cânt serios. A intervenit şi însurătoarea, la 17 ani şi jumătate, şi m-am stabilit la Bucureşti.

Jurnalul Naţional: Aţi prins deci şi faimoasa bursă a lăutarilor de la Izvor...

Ionică Minune: Sigur! Au fost mai multe burse, dar cea mai tare era la Izvor. A fost printre cele mai frumoase timpuri ale mele. Abia aşteptam să treacă ziua de luni, să se facă marţi, ca să merg la Izvor. Ne întâlneam toţi muzicanţii şi povesteam, beam o bere, ne arvuneau oamenii pentru alte petreceri. Acum bursa e pe telefonul mobil.

Jurnalul Naţional: Dar cu contract în Bucureşti aţi cântat?

Ionică Minune: Cel mai mare local unde am cântat a fost la Intercontinental, cu Gică Urziceanu şi cu toţi ai lui. Nu că nu-mi plăcea, dar el era vedeta, iar eu eram un fel de acordeonist de atracţie. În largul meu m-am simţit la Restaurantul Hora, lângă Circul de Stat. Acolo am cântat patru ani cu băiatul lui Toni Iordache, cu Cornel Gutui, cu Catanga. Programul era până la maximum 22:30. Lumea venea de pe la 3:00 după-amiază să ocupe loc. Eu, cu acordeonul, câştigam mai bine decât cei cu vocea. Poate câştigam într-o seară de cântat cât un director de fabrică într-o lună. După program mergeam la restaurant, mâncam şi beam după pofta inimii şi luam şi acasă, să continue petrecerea până dimineaţă. Tot ce era mai bun luam pentru familie, pentru copiii mei. Aunci nu aveam carnet de şofer, mergeam cu taxiul. Se băteau taximetriştii să vină la comandă la mine, le dădeam bacşiş gras.

Jurnalul Naţional: Prima ieşire în străinătate?

Ionică Minune: Din ’79 am plecat afară. Când am venit în Bucureşti, Toni Iordache a pus mâna pe mine, să cânt cu el. Când l-am auzit ce face cu ţambalul, am înnebunit! N-o să se mai nască unul ca el. El mi-a zis să-mi fac paşaport, să plec cu el în Japonia. Am stat patru luni acolo.

Jurnalul Naţional: V-a împiedicat regimul să plecaţi din ţară?

Ionică Minune: N-am avut probleme cu vizele, cu Securitatea. Toată lumea am vizitat-o cu munca mea. De câte ori nu mi s-a propus să rămân în străinătate, m-au îmbiat cu bani, cu casă! N-am vrut. Eu mor de ţara mea, aici e caimacul meu!

Jurnalul Naţional: Şi totuşi aţi stat o vreme bună la Paris...

Ionică Minune: Vreo 12-13 ani... ca pe ghimpi! Bine a fost că din Franţa am avut conexiuni în ţări în care poate n-aş fi ajuns altfel, cum e Malayesia, de exemplu. Mi-am luat şi cetăţenia franceză între timp, acum am dublă cetăţenie. M-au respectat mult francezii, mi-au dat şi casă. Am avut public select: Lionel Jospin, Jacques Chirac, Zidane. Youri Djorkaeff mi-e prieten.

http://ring.cdandlp.com/passiondiscs.co.uk/photo_grande/30201477.jpg

Jurnalul Naţional: Cu atâtea călătorii, trebuie să fi schimbat câteva paşapoarte...

Ionică Minune: (râde) De vreo 11 mi-aduc eu aminte. Se poate să fi terminat mai multe.

Jurnalul Naţional: Ce v-a mai rămas de făcut?

Ionică Minune: Am visuri mari. Vreau să înfiinţez o şcoală de acordeon, pentru că e un instrument care merită mai multă atenţie. Încerc să-mi adun tot trecutul muzical, pentru marea formaţie pe care o construiesc: Orchestra Naţională a Ţiganilor. Nu-mi propun să-l concurez pe Gheorghe Zamfir, ci doar să dau o dimensiune nouă lăutăriei şi folclorului. Cred în Dumnezeu şi cred că El mă va ajuta!

Privilegiat
Adrian Copilu’ Minune a recunoscut că şi-a luat numele după Ionică Minune, cel supranumit “regele acordeoniştilor” din România. “A luat bine de tot nişte apucături de-ale mele, nişte obiceiuri sobre. M-a luat de model”, spune Ionică. Adevăratul Minune s-a născut la Costeşti, în judeţul Buzău. În comuna natală a avut “privilegiul” de a fi ţinut în braţe de Ceauşescu, aflat la Costeşti într-una din faimoasele sale vizite în teritoriu. La 4 ani, Ionică era cel mai tânăr instrumentist din orchestra locală.

Identitate
În buletin, pe Ionică Minune îl cheamă Ene Gheorghe. “Cel care trebuia să-mi fie naş nu a venit în ziua stabilită să mă boteze. Tata l-a întrebat pe preot ce-i de făcut. Atunci părintele s-a oferit să mă boteze el, dar nu Gheorghe, ci Ionică, după băiatul lui. În cazan m-a botezat Ionică, dar certificatul de naştere fusese scos cu prenumele Gheorghe. «Minune» mi se zice datorită lui Toni Iordache. A rămas uimit de cum cântam şi mă prezenta mereu «La acordeon, Ionică Minune!»“, povesteşte instrumentistul.

Si acum niste filmulete: http://www.youtube.com/watch?v=2-VD-2vHVaI
http://www.youtube.com/watch?v=ymMP-9pQsEo
http://www.youtube.com/watch?v=nWETMg-PgLY
http://www.youtube.com/watch?v=W1N1bpegoJI&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=FxeTx7GnuG0
Si acum un filmulet cu el langa un mare acordeonist sarb,care ramane uimit de ce poate sa faca Ionica: http://www.youtube.com/watch?v=xqOm3xR9LjE&feature=related

Platanu

28th August 2008, 17:00

George Udila - clarinet

http://img.youtube.com/vi/l7WvbOFjre0/2.jpg

George Udila este fiul marelui acordeonist al anilor '70,Ilie Udila.Este cel care a introdus un stil nou in muzica lautareasca,la clarinet.Face parte aproximativ din generatia lui Ionica Minune si de cand a inceput sa devina mai cunoscut a fost considerat cel mai bun clarinetist roman de muzica po****ra si lautareasca.Daca Ionica Minune a introdus stilul de viteza si improvizatii pe acordeon,se poate spune ca si George Udila a facut acelasi lucru pe clarinet.

Niste filmulete:

http://www.youtube.com/watch?v=kqKl4K6jBOk&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=26HpUQKD-lw
http://www.youtube.com/watch?v=6AWehGt2ol4&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=CHbG3ea0K2I&feature=related

Platanu

23rd September 2008, 22:37

Ion Miu - tambal

http://www.ionmiu.ro/Poze/5.jpg

Ion Miu este unul din cei mai mari tambalisti pe care Romania i-a dat vreodata.Este considerat ca fiind al doilea dupa marele Toni Iordache ca valoare,deci numarul 1 la ora actuala.Doi dintre baietii sai ii calca pe urme.Iata o autobiografie a sa de pe site-ul sau personal:

Ma numesc Ion Miu si sunt nascut la data de 21.01.1955 in orasul Titu, judetul Dambovita.
La varsta de 4 ani am inceput impreuna cu tatal meu sa cant la tambal.
Activitatea mea artistica a inceput la varsta de 8 ani, la Casa de Cultura Lenin("Balada") sub bagheta dirijorului Traian Tarcolea. Tot atunci am inceput sa plec in turnee in Franta, Italia, Austria, Germania, unde am cunoscut mari succese si am fost numit "copil-minune".
Am colaborat si cu UTC-ul ca prim-solist instrumentist, sub bagheta marelui dirijor Ionel Budisteanu. In acelasi sediu se afla si Ansamblul "Perinita", unde am fost solicitat pentru angajare din anul 1969.
Intre anii 1971-1980 am fost angajat la Formatia artistica "Ciocarlia".
Din anul 1972 pana in anul 1990 am avut numeroase colaborari, prin "Aria" cu formatiile:"Benone Damian", "Madrigal", "Gheorghe Zamfir", "Rapsodia Romana", "Ciocarlia", "Stanciu Simion", "Miu Ion".
In perioada 1991-2000 am locuit in Franta, mai exact in orasul Toulousse, unde ca urmare a unor contracte, am sustinut concerte de muzica clasica si baroque alaturi de Christophe Coin si Orchestra Simfonica "Capitol", avandu-l ca dirijor pe Michel Passon.
In toti acesti ani am obtinut si numeroase premii, dintre care mentionez:

http://www.ionmiu.ro/Poze/18.jpg

- 1973- Premiul I la Festivalul International Berlin.
- 1979- Premiul I, diploma si titlul de "Laureat" la Bucuresti.
- 1980- Premiul I la Festivalul Balcanic de la Novisad, sub bagheta maestrului Bebe Oprea

Pe langa colaborarile mentionate de el adaug ca a colaborat cu toti marii lautari ai anilor '80 dar si cu cei contemporani,de la Ion Onoriu si Gabi Lunca pana la Ionica Minune.

Niste filmulete: http://www.youtube.com/watch?v=NNZbyX3YlrQ
http://www.youtube.com/watch?v=4vRU49r9umI&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=0kNRvb2S-Xs&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=p_PG5jEXr4E&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=14a3GAHr9tI

Si baietii lui:
George Miu - http://www.youtube.com/watch?v=_NvGj96lsiU&feature=related
- http://www.youtube.com/watch?v=s7RoMxPCoDQ&feature=related

Robert Miu - http://www.youtube.com/watch?v=yDQvE5pc8Jw
- http://www.youtube.com/watch?v=JvV3NJGPRg8&feature=related

irinaidu

23rd September 2008, 23:18

am rasfoit putin threadul asta si cred ca imi place.

Platanu

24th September 2008, 18:18

Ma bucur ca iti place.:) Este cu totul altceva decat maneaua,cu toate ca maneaua tot din muzica lautareasca a evoluat.Putem spune ca mai degraba maneaua a degenerat din lautareasca.Muzica lautareasca este defapt muzica folclorica a zonei Baraganului.

irinaidu

24th September 2008, 23:41

Marius

25th September 2008, 00:28

Manele au degenerat din muzica lautareasca din simplul fapt ca primii guristi de manele au fost initial lautari, care si-au soptit in barba ca un ritm mai... bulgaresc :D ar prinde bine in satele imbuibate de vodca bauta la pahar de 50g

P.S. asta nu inseamna ca nu imi plac manele sau ca nu-i iubesc pe manelisti si aurul afisat ostentativ de acestia peste tricourile negre, cu burta, pe care scrie Dulce&Gamana.

Dar hai ca deviem de la subiect. Imi place mult cum canta Nicu Gigantu :cool:

Platanu

25th September 2008, 18:33

de ce zici ca maneaua a venit din muzica lautareasca? doar pt ca ambele sunt cantate de tigani? mie manelele mi se par un fel de rip off dupa muzica turceasca in combinatie cu cea greceasca ( de altfel au fost chiar mari scandaluri cu melodii grecesti traduse pur si simplu de manelisti ). iar ideea in general a manelelor mi se pare un pic luata din muzica hip-hop , genul sunt bogat si ma place femeile :PNu e vorba ca sunt cantate de tigani.
"Muzica lautareasca" e un termen generic.Ea cuprinde urmatoarele "stiluri" sa le zicem: hora,sarba,braul,geamparaua,rustemul,hora de ascultare si mai cuprinde inca doua stiluri foarte asemanatoare cu maneaua din ziua de azi: breaza si turceasca.Breaza se canta mai repede,turceasca mai lent,dar ritmul este de manea.
Problema este ca imediat dupa Revolutie,tinerii lautari s-au axat numai pe aceste turcesti,lasand la o parte horele,sarbele,etc.
Iata o breaza cantata de Toni Iordache: http://www.youtube.com/watch?v=c5A1MWW6qXQ

Si o manea cantata de Romica Puceanu: http://www.youtube.com/watch?v=Xf2e5gDxe-s

irinaidu

25th September 2008, 18:43

scuze, eu credeam ca muzica turceasca e ... turceasca.
nu stiam de stiluri si nici nu am auzit de breaza. dar acum ca am ascultat asta de la tine, tot nu-mi suna a manea.
adica sunt de acord ca si maneaua e o chestie ( i-as zice melodie dar nu merita ) care are un singur ritm ( probabil ca e deja jenant de evident ca nu ma pricep la muzica, asa ca te rog accepta-mi exprimarea mea foarte ... laica ) si o tine laie de un cap la altul. dar de asemenea pt mine ideea de manea asociaza imediat si un tip/tipa slinos/a si incredibil de prost/a care se bucura ca a gasit fraierii de la care sa ia bani.

si eu nu stiam ca hora si sarba si gheamparaua sunt lautaresti. credeam ca e muzica po****ra ( firesc ca si muzica lautareasca e tot po****ra ca doar tot din popor a aparut - gata acum sunt in ceata rau de tot). e clar ca habar nu am ce si cum.

Platanu

25th September 2008, 19:00

Nu-i nicio problema.Muzica po****ra poate fi cantata si de lautarii de muzica lautareasca(tigani).Cum am mai spus,muzica lautareasca se refera la muzica din zona de sud a tarii.
Intr-adevar,diferentierile astea sunt date de ritm.Acelasi ritm il are si breaza si maneaua.Maneaua te face sa te gandesti la tigani slinosi pentru ca asta e imaginea pe care manelistii si-au facut-o.
Inca o breaza,cantata de Ionica Minune si de tanarul lautar roman Paul Stanga: http://www.youtube.com/watch?v=A1t5oFf4Vx8&feature=related

irinaidu

25th September 2008, 19:10

cum adica, nu exista muzica lautareasca din ardeal??? really? cand incepi sa te plictisesti de mine, poti sa-mi spui :D

Platanu

25th September 2008, 19:25

Pentru ca tot ai deschis discutia,hai sa lamurim lumea cum e cu hora,sarba si celelalte dansuri,dand exemple.Cum spuneam,diferentele sunt in mare date de ritm.

Hora
Dans cu ritm asemanator "swing"-ului,poate cel mai po****r dans al muzicii lautaresti.
Exemplu: http://www.youtube.com/watch?v=6AWehGt2ol4

Brâul
Este o hora cantata foarte rapid.In exemplul urmator veti observa cum Ionica Minune porneste cu o hora,si treptat mareste viteza pana cand ajunge la ceea ce numim "brau"(pe la minutul 5:10).Ascultati-l Da Capo a'l Fine.;) http://www.youtube.com/watch?v=YDmvb6ZYGqY

Alt brau: http://www.youtube.com/watch?v=1cHisaZqdRY

Mai exista un anumit tip de brau care se canta mai rar,se numeste "brau pe 6".Este un brau care contine 6 timpi (asta tine de teorie muzicala),diferenta care este si foarte sesizabila la ureche,nu numai teoretic.

Exemplu: http://www.youtube.com/watch?v=EQwap5YyEL0&feature=related

Hora de ascultare
Are un ritm lent,pe care practic nu poti sa dansezi.Poti sa o asculti la un paharel de vin ca sa te "unga la inimioara",ca sa folosesc o expresie din context.

Exemplu: http://www.youtube.com/watch?v=F9RxEgFaY1g

Sârba
Este un dans provenit probabil din spatiul sarbesc,are un ritm rapid format din trioleti.

Exemplu: http://www.youtube.com/watch?v=26HpUQKD-lw

Geamparaua
Dans specific zonei Dobrogei,dar care se mai canta si in Baragan.

Exemplu: http://www.youtube.com/watch?v=_LKPjpaZ-xc

Rustemul
Dans specific zonei Olteniei.

Exemplu: http://www.youtube.com/watch?v=loZd4dPow4A

Balada (sau doina)
Dans in care instrumentele acompaniatoare tin un ritm de brau sau sarba rapida,iar solistul canta cu note foarte lungi.

Exemplu: (balada si hora,nu va luati dupa titlul filmuletului) http://www.youtube.com/watch?v=gTuxzoLnBnU&feature=related

Breaza
Dans cu ritm cu influente orientale.Se canta rapid.

Exemplu: http://www.youtube.com/watch?v=ZCbKCLP9ED4

Toate dansurile mentionate mai sus sunt cantate aproape in toata tara in afara de zona Ardealului si Banatului.Deasemenea,ca sa va dati bine seama de diferentele dintre aceste dansuri,fiti foarte atenti la ce ritm bate tambalul.