Au luptat pentru culorile progresiste, bleu-albastre

[miril]

Angelica Rozeanu

11756

Iata cum un eveniment trist a adus la deschiderea unui nou topic. Angelica Rozeanu a fost o progresista de-a noastra. Dumnezeu sa o odihneasca!

A murit Angelica Rozeanu, multipla campioana mondiala la tenis de masa
Fosta mare jucatoare, a decedat, marti, in Israel, la virsta de 84 de ani.
Angelica Rozeanu, nascuta pe 15 octombrie 1921 in Bucuresti, locuia de mai multi ani in Israel. Rozeanu a cucerit 30 de medalii (17 de aur, 5 de argint si 8 de bronz) pentru Romania la cele 13 editii ale CM la care a participat in perioada 1937-1957.

Fosta jucatoare detine un record neegalat pina in prezent, cistigind 6 medalii de aur consecutive la simplu la Campionatele Mondiale. Din 1995, Angelica Rozeanu figureaza in Hall of Fame al Federatiei Internationale de Tenis de Masa. Fosta coechipiera a Angelicai Rozeanu, multipla campioana mondiala Sari Szasz Koloszvary, a decedat duminica, la Bucuresti, la virsta de 84 de ani.

Rozeanu si Koloszvary au cucerit, in 1950, primul titlu mondial pe echipe pentru Romania. In acelasi an, Rozeanu a devenit prima romanca detinatoare a titlului mondial la simplu. Angelica Rozeanu va fi inmormintata, miercuri, la Haifa.

Sport Total

[miril]

Iata ca am dat peste aurul pe care nu mai credeam ca-l mai pot gasi vreodata. Dar...cine cauuta, gaseste! Iata ce am gasit eu in acest document la paginile 69-70 (233-234, in original). Va spun eu de pe acum, o comoara de aur! Nu mai stiu ce sa fac de emotie ca sa nu...pierd comoara definitiv, de aceea:

http://www.gov-sport.ro/Pages/Enciclopedie/Volume%203/165-304%20Sports%20Clubs,%20Associations%20and%20Socie ties.pdf

[miril]

11757

Alaturi de Angelica Rozeanu, Maria Alexandru-Golopenta a fost mandria clubului bancar prin titlurile mondiale si europene cucerite la simplu si dublu, tenis de masa, de-a lungul anilor. Iata si un articol despre sportiva, destul de trist, din Gardianul:

http://www.gardianul.ro/index.php?a=sport2002090510.xml

[miril]

11758

September 21, 2000, intra in istoria de aur a scrimei romanesti, prin cucerirea titlului olimpic la sabie de catre Mihai Claudiu Covaliu, la Olimpiada de la Sydney. Este si singura medalie olimpica de aur din vitrina clubului nostru iubit, Progresul Bucuresti.

[miril]

Un alt medaliat olimpic, de data asta cu bronz, la lupte greco-romane, categoria 100 kg, a fost Vasile Andrei, la JO de la Los Angeles, 1984. Si cum intrecerea socialista era inca in toi, atunci, sportivul a fost transferat cu trei luni inainte de olimpiada de la clubul Progresul Bucuresti, unde a cunoscut gloria si performanta, la clubul Steaua Bucuresti. Asa s-a scris istoria atunci, asa se scrie istoria sportiva si astazi.

[miril]

Actuala vicepresedinta a Comitetului Olimpic Roman, Ana Pascu-Ene, medaliata de doua ori cu bronz la JO de la Ciudad de Mexico si Munchen, cu echipa de floreta, feminin, si participanta de cinci ori la olimoiada, 1960-1976, a aparat si ea culorile bleu-albastre ale clubului Progresul.

[Bancaru]

Cred ca si clubul, chiar daca nu prea mai avem sectii, ar trebui sa dea macar un comunicat. Asa ar fi civilizat. E posibil ca Iacov sa nu stie, dar cineva ar face bine sa-i aminteasca.

[miril]

Am contribuit si eu la topicul deschis de tine pe site-ul clubului. Sper si eu sa vada cine trebuie din club.

[Bancaru]

Sunt in Cipru. Unii chiar sunt altii cu mintea...

[be@]

Iata ce surpriza frumoasa. Un articol din ProSport:

Angelica , marchiza ingerilor

de Alexandru ENCIU

Angelica Rozeanu-Adelstein a fugit din ţară în 1960, urmărită de o tinereţe bogată în rezultate strălucitoare, dar şi în amintiri dureroase. A fost singura non-asiatică medaliată cu aur în istoria Campionatelor Mondiale de tenis de masă, dar asta nu a ajutat-o în lupta pe care a avut-o de dus din cauza originilor sale evreieşti. Persecutată atât pe vremea legionarilor, cât şi pe timpul regimului comunist, Angelica Adelstein şi-a refulat întreaga durere asupra mingei de celuloid.
La 8 ani, în 1929, a primit cadou de la fratele ei mai mare două palete de joc, o minge şi un fileu. Era bolnavă de scarlatină, iar darul trebuia să o înveselească. Ea nu s-a limitat doar la atât. A intrat în sala de antrenament a clubului IMCA şi chiar dacă a fost luată în tărbacă de cei din jur, din cauza aspectului ei firav, a început urcuşul performanţei. La 12 ani cucerea deja Cupa României.

"Una dintre cele mai mari sportive din România ne-a părăsit discret"

În 1938 au început şicanele. Guvernul i-a interzis participarea la Mondiale, aşa cum s-a întâmplat şi după începerea războiului, când nu a mai avut voie să pună mâna pe paletă. La finele marelui conflict armat s-a măritat cu Lulu Rozeanu, iar în 1945 a născut un fiu, Michael. A fost anul în care, împreună cu familia, a încercat să treacă fraudulos graniţa, pe la Arad. Autorităţile i-au descoperit. Lulu a fost întemniţat, iar Angelica a fost trimisă la Bucureşti, împreună cu fiul ei, într-un fel de arest la domiciliu. Pentru a-şi câştiga existenţa, a fost nevoită să predea lecţii de tenis de masă.

Menghina comunistă şi-a slăbit strânsoarea în 1950, când i s-a permis să participe la Mondialele de la Budapesta. A câştigat titlul la simplu, marcând astfel începutul "Erei Rozeanu". În şapte ani, a cucerit 17 titluri mondiale, cinci medalii de argint şi opt de bronz, stabilind şi un record neatins până acum: şase medalii mondiale de aur consecutive la simplu.
În 1960, profitând de o vizită la Viena, a decis să nu mai revină în ţară. S-a stabilit la Haifa, în Israel, acolo unde şi-a găsit sfârşitul în urmă cu două zile. Avea 84 de ani, iar noi, cei care am cunoscut-o după 1989, în rarele ei vizite în ţară, am rămas cu amintirea unei persoane cu adevărat speciale.
Rândurile de mai sus se doresc a fi un omagiu adus unei Legende a sportului românesc.

[Bancaru]

Nu se pomeneste nicunde ca a jucat (si) pentru clubul nostru.

[miril]

Nu in acest articol, dar uita-te aici (pag 69-70):

http://www.gov-sport.ro/Pages/Encicl...ocie ties.pdf

Deh, nu toata lumea a fost legitimata la SD!

[Bancaru]

Miril, da un copy paste ca mie nu imi afiseaza. Cica: this page cannot be found

[miril]

Apasa pe cel de la postarea mea cu #2. Este in PDF si are in jur de 250 de pagini!!!

[Bancaru]

Progresul avea traditie in tenisul de masa. Si daca te duceai la tenis de camp, tot la ... masa incepeai.

[miril]

De la masa la camp si inapoi. Circuitul vietii dupa/conform...Progres(ul)!

[krapulax]

un articol al lui radu cosasu

Suntem cîţiva dinozauri - aşa ni se spune, dar nu-i cu supărare, să fim doar sănătoşi împreună cu fiarele tinere - cărora ni s-a înfiorat sufletul pe care-l mai avem, auzind de dispariţia, aproape simultană, la cîteva ore/zile diferenţă a Angelicăi Rozeanu şi a lui Şari Szasz Koloszvary. Împreună cu Ella Zeller Constantinescu, Angelica şi Şari au adus în 1950 primul titlu mondial la ping-pong pentru România. Echipa feminină a României a fost, prin anii '50-'55, cea mai bună din lume, Angelica a cîştigat şase titluri de campioană mondială şi nu mai ştiu cîte medalii de aur la dublu cu Şari, cu Ella, la dublu-mixt, de nu mă înşel, cu un ungur, dr. Sarosi, şi el un super. Jucau formidabil la ora aceea cînd tenisul de masă, (încă prefer să-i spun ping-pong) nu devenise incredibil ca astăzi. Dacă ar fi existat televiziune pe atunci, o naţiune întreagă ar fi tremurat pentru ele. Angelica era fantastică în apărare, contraataca imparabil, avea nervi din oţel inoxidabil, altfel făptura ei fiind aparent firavă, subţirică. Şari avea volum, era viguroasă - tipul de coechipieră pe care orice geniu poate conta, uneori mai mult decît pe el însuşi.
Dacă ar fi existat televiziune la noi, pe atunci, sute şi sute de copii ar fi vrut să fie "ca Angelica", "ca Şari", aşa cum s-a întîmplat în anii Năstase, anii Nadia, anii Hagi, cînd printre blocuri puştimea ieşea pe stradă să bată mingea cu piciorul sau racheta ori se urca pe stativele pentru covoare, ca pe bîrnă. Nu ascund că, pînă în anii din urmă, de cîte ori, le-am văzut jucînd pe Otilia şi Ştef, un gînd foarte sentimental, numiţi-l şi anacronic, m-a dus către Angelica, Şari şi Ella, spre zilele acelea cînd ne înghesuiam în Sala Floreasca să le susţinem după fiecare drive victorios, după fiecare rever triumfal (topsin nu exista) şi să clamăm îndelung: "Hai, România!" în finale cu Ungaria, cu Cehia... Erau vremuri grele, complicate în care mani****rea politică a sportului abia începuse, dar noi, încă tinerei, ţineam cu ai noştri, fie şi în cel mai copilăros sport din cîte s-au inventat. Fireşte, ştiu că Angelica Rozeanu a părăsit decepţionată România, dar niciodată nu şi-a vorbit ţara de rău. Trei decenii ea a avut statutul lui Marcel Răducanu, cel neconsemnat ani de zile, în echipa României care învinsese Anglia la Bucureşti cu 2-1...
Ca să fiu la zi, dornic să nu evit problemele dificile ale lui 2006, voi afirma cu toată liniştea că nimeni dintre noi nu s-a autosesizat, jignit, că pentru echipa României şi culorile ei se luptau pînă la ultimul strop de energie o evreică din Bucureşti, o unguroaică din Cluj şi o nemţoaică din Arad. În 2006 n-ar fi imposibil ca nişte vigilenţi OTV-işti să clipească des şi mînios în faţa acestei evidenţe socotind-o penibilă, de nu chiar "antinaţională". Vă asigur, cu memoria mea de dinozaur, că atunci nimeni nu s-a simţit mai puţin român: doar mai inteligent; întru totul european, cum s-ar zice azi.
Neuitat să rămînă în istoria sportului românesc acest dublu Angelica Rozeanu-Sari Szasz.

[miril]

Maestrul citeaza...intamplator? "Trei decenii ea a avut statutul lui Marcel Răducanu, cel neconsemnat ani de zile, în echipa României care învinsese Anglia la Bucureşti cu 2-1...". Pentru cine nu stie, Marcel Raducanu a jucat la copii Progresului pana la varsta de 13 ani cand Fabian l-a luat la Steaua.

[be@]

Sergiu Radu a ajuns la opt reuşite în 23 de partide pentru Energie, care este a patra în clasament, la nouă puncte de liderul VfL Bochum . /hello

[be@]

Jucătorii care au marcat un hat-trick lui Dinamo în ultimii 10 ani

Jucător - An - Meciul

Dună - 1995 - Dinamo - FC Naţional 0-3
(gsp)

Va rog povestiti-mi si mie cum a fost acest meci in care Duna a marcat 3 goluri cainilor . Marturisesc ca in '95 aveam 13 ani , si nu-mi amintesc prea multe .

[krapulax]

eu aveam 72 si tot nu-mi amintesc multe. era unul dintre primele meciuri ale lui halagian. cred ca mai mult pe contraatac i-am executat. o sa postez cronica meciului peste cateva zile, promit. trebuie sa fac un drum lung pana sa o gasesc.

[Bancaru]

Am gasit eu. I-am batut in Groapa. Au murit atunci dinamovistii. Dinamo avea 4 antrenori - Tete Moraru, Augustin, Remus Vlad si Cheran. La noi era Hala. Atunci a zis Armeanul ca ii pare rau, pentru ca el este dinamovist, dar asta este.
AAm terminat pe doi, desi am inceput dezastruos, dupa cum vedeti. Antrenor era Bondrea.
Hala a venit inaintea meciului cu Poli Timisoara.
FC National 1-3 (1-2) Gloria Bistrita
FC Arges Pitesti 4-0 (3-0) FC National
FC National 2-1 (2-0) Farul Constanta
Steaua Bucuresti 5-1 (2-1) FC National
FC National 0-0 (0-0) Sportul Studentesc
FC Inter Sibiu 1-0 (0-0) FC National
FC National 2-3 (0-1) Politehnica Iasi
Poli. Timisoara 0-1 (0-0)FC National
FC National 4-1 (2-0) FC Bacau
Universitatea Cluj 1-3 (0-2) FC National
FC Ploiesti 0-0 (0-0) FC National
FC National 4-3 (2-0) Universitatea Craiova
Dinamo Bucuresti 0-3 (0-0) FC National

[miril]

O stire cat o oaza de...Progres-ul:

Medalii de bronz la Rennes Adevarul

Echipa de tenis feminin a Clubului Sportiv "Progresul" Bucureşti s-a întors cu un rezultat foarte bun de la competiţia europeană ce a avut loc la Rennes, în Franţa, acolo unde fetele noastre au cucerit medaliile de bronz. La finala Cupei Campionilor Europeni, desfăşurată în perioada 26 iunie-1 iulie au intrat în concurs echipele reprezentative a 10 ţări.

[georgemp]

O stire cat o oaza de...Progres-ul:

Medalii de bronz la Rennes

Echipa de tenis feminin a Clubului Sportiv "Progresul" Bucureşti s-a întors cu un rezultat foarte bun de la competiţia europeană ce a avut loc la Rennes, în Franţa, acolo unde fetele noastre au cucerit medaliile de bronz. La finala Cupei Campionilor Europeni, desfăşurată în perioada 26 iunie-1 iulie au intrat în concurs echipele reprezentative a 10 ţări.
Bravo lor.
Macar ele sa ne faca clubul cunoscut in Europa si in lume.Stiam ca avem echipa de tenis, dar nu stiam ca e asa de buna:)

[Herc_Reloaded]

Sincer, nicinu stiam ca exista echipa de tenis. Pe vremuri parca aveam si echipa de ping-pong, inot, lupte. Se antrenau in sala care era pe dreapta cum mergeai spre terenul de fotbal.

Oricum, felicitari si la Progrese mai mari....

P.S. Chiar mai exista Clubul Sportiv Progresul???

[georgemp]

Exista, si din cate stiu nu avem numai echipa de tenis.

[miril]

Aici este stirea. Acum vreo patru-cinci ani aparuse stirea ca, virgula, clubul Progresul Bucuresti s-a desfiintat. Scrima, baschet si handbal fete, sarituri in apa, polo, chiar si atletism.

[Herc_Reloaded]

Am cautat acum cu google: tot ce gasesc sunt cursuri de karate traditionale. Avem si echipa de karate? Poate asta ar fi salvarea....

[miril]

Ah, te-am prins cu karata la...Iacov. Rectific, cu Kara-te.

[Herc_Reloaded]

Da, ai dreptate, si echipa de scrima era destul de buna prin anii 85-86

[miril]

Chiculita, printre altii, cel care l-a antrenat pentru aur, la Sydney, pe Mihai Covaliu, ultimul nostru medaliat olimpic.

[miril]

Si pentru ca tot suntem cu atentia indreptata spre Turul Frantei si ciclism iata ceva interesant si dspre Turul Romaniei, ciclism si....Progresul, Progresul Bucuresti, din ziarul Prahova:

In 39 de editii care au avut si clasament pe echipe, 29 au revenit ciclistilor din tara noasta si numai 10 oaspetilor. Au castigat: retrospectiva Romania – 17 editii, Dinamo Bucuresti – 6, CCA/Steaua Bucuresti – 2, Flamura Rosie, Progresul Bucuresti si Metalul Plopeni – cate o editie.

[Herc_Reloaded]

Oare o mai exista echipa de ciclism? Sau a ramas numai cea de sticlism? Pun pariu ca inca au Tohan-uri. Ma refer la biciclete, nu la.....

[miril]

...ghi(a)ur-ghiul-iu? Am avut si echipa frumoasa, un fel de a ma exprima, de rugby. O tempora! Pe vremurili aceli guvernatorul nu era (neaparat) cu pistol si era facut (si) pe competenta. Dar veni baiatul ala de la Scarbanesti, Scornicesti, am vrut sa spun, si...Steaua, Dinamo, Dinamo, Steaua, Steaua...lor...sa le fie lor Acolo!

[miril]

Asa arata situatia clubului in anul 2003:

Clubul sportiv din Parcul cu platani - redivivus! Tiberiu Stama Cronica Romana

Am avut - acum la final de an - un agreabil dialog cu profesorul Dan Liviu Popescu, unul dintre cei mai distinsi presedinti de cluburi sportive din Romania. L-am reintalnit cu o mina radical schimbata, dupa ani in care destinul unitatii sportive de performanta pe care o conduce s-a aflat la rascruce de vanturi. De la acest moment de grea cumpana a si debutat urmatorul dialog.
- De fapt, ce s-a intamplat? De ce, dupa anul 2000, Progresul Bucuresti a inceput sa intre in deriva?
- S-a intamplat ceva cu totul neprevazut, care a schimbat aproape radical viata clubului nostru. Si anume, Banca Nationala a Romaniei, institutia care reprezenta sprijinul nostru material nemijlocit, a facut un pas inapoi. A aparut o noua legislatie care nu mai ingaduie BNR sa finanteze activitatile sportive de performanta.
- Bine, dar era vorba de un club sportiv cu o recunoscuta si rodnica traditie in sportul romanesc!?
- Nu s-a tinut seama de o asemenea realitate incontestabila. Au intrat in joc criterii noi care aproape ca au anulat tot ceea ce a insemnat activitate sportiva in clubul din Parcul cu platani. Numai eu si colegii mei din club stim cate nopti de insomnie si de cosmar a trebuit sa traim spre a mentine cat de cat pe linia de plutire aceasta unitate sportiva, intre cele mai apreciate din Capitala si din tara. Oricum, activitatea competitionala a fost riguros restransa, s-a redus si numarul sectiilor pe ramura de sport. Foarte greu am reusit sa acoperim si obligatiile oficiale de calendar.
- Mai grav este ca ati pierdut o serie de sportivi de varf!?
- Era previzibil ca, in conditiile in care financiarmente am fost la pamant, nu am mai putut satisface cerintele marii performante. Iar transferul unor sportivi de valoare a aparut iminent. Cel mai dureros a fost cel al campionului olimpic la sabie, Mihai Covaliu. Nemultumirile pricinuite de neonorarea la timp a drepturilor ce i se cuveneau, dupa marele sau succes la Sydney, au determinat transferul acestuia la Dinamo. Si dupa el au mai solicitat transferul fie la Dinamo, fie in alte cluburi multi alti sportivi de referinta, predilect din sectia de scrima.
- Inainte de anul 2000 plecase Roxana Scarlat...
- Asa este! Laureata Galei sportivilor romani a anului 2003 s-a lansat la noi, la clasa regretatului maestru de arme, Romeo Pellegrini. Roxana a plecat la Steaua, unde si-a desavarsit pregatirea, ajungand in echipa nationala de floreta, multipla medaliata europeana, mondiala si olimpica. Iar anul acesta, medaliata la mondialele de la Havana.
- Dupa anul 2000 a plecat si Dorina Mihai!
- Campioana lumii la sabie, anul acesta, laureata si ea a federatiei si a clubului Dinamo, a debutat in scrima in clubul nostru. Initial a fost floretista, la clasa antrenorilor Liviu Stanga si Florin Nicolae. Ulterior s-a profilat pe sabie, la indemnul antrenorului emerit Emil Oancea. A fost o schimbare de directie inspirata; altfel, poate, ca floretista, n-ar fi avut sansa unei mari impliniri, cum a trait-o anul acesta. Odata cu Dorina au mai plecat si alte sabrere, printre care si Irina Draghici-Covaliu. Si ea, la inceput floretista sub bagheta lui Romeo Pellegrini.
- Din surse semioficiale am aflat ca, totusi, 2003 a fost anul stoparii derivei. E adevarat?
- Anul acesta s-a ivit, mai pregnant, ca un adevarat miracol sprijinul fostului MTS, acum al Agentiei Nationale pentru Sport, in care s-au gasit factori de conducere luminati, in masura sa inteleaga ca un club ca Progresul Bucuresti, cu traditia sa indelungata, cu valori de necontestat la nivelul “noului val”, nu trebuie sa dispara. Si astfel activitatea s-a reluat la o noua turatie, cu accent pe grupa de copii si juniori. In viziunea actuala, Progresul Bucuresti poate si trebuie sa reprezinte una din pepinierele sportului romanesc de performanta.
- Este o orientare pozitiva, in conditiile in care loturile reprezentative, in cazul multor discipline, dau semne de oboseala!
- Cred ca aceasta este si viziunea factorilor de conducere ai ANS. E de la sine inteles ca dupa Atena va urma Beijing 2008, apoi Olimpiada din 2012, probabil in Franta, si nevoie reimprospatarii loturilor se face simtita, in regim de urgenta.
- Cu alte cuvinte, semne de optimism...
- As mai adauga si alt fapt. In ultima vreme am fost tot mai mult sprijiniti de conducerile unor banci cu care am avut o anumita colaborare. In ce sens? Multe din concursurile si competitiile angajatilor acestor institutii s-au desfasurat pe terenurile si in salile de sport din parcul cu platani. Sigur, ceea ce presupune si un anumit sprijin material. Nu a fost spectaculos, totusi a aparut ca binevenit.
- Sa intelegem ca in viitor ar putea fi vorba de un parteneriat al clubului Progresul Bucuresti cu diferite banci bucurestene?
- Noi am dori sa mentinem relatii cat mai stranse cu intregul sistem bancar, cu BCR, BRD Société Générale, Transilvania, Alpha Bank etc. Insa imi pun mari sperante pe apropierea tot mai semnificativa de clubul nostru a celui care a fost ani de zile adevaratul Mecena al activitatii sportive din parcul cu platani: prof. dr. Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei.
- Este o adevarata revelatie ceea ce spuneti!
- Este, de fapt, o realitate, prezenta acestuia tot mai des in viata clubului. Aproape la dimensiunile de altadata. In pofida multiplelor sale obligatii profesionale isi face aparitia la pregatirea sportivilor, asista la unele concursuri si competitii. Ceea ce reprezinta si un urias stimulent pentru cei ce apara culorile Progresului. Mai mult, intr-un viitor apropiat s-a aratat dispus sa analizeze indeaproape toate problemele cu care ne confruntam, in perspectiva fericita de a se gasi si solutii. Personal, dar si toti sportivii si colaboratorii mei ne punem mari nadejdi in aceasta initiativa a guvernului BNR. Materializata ar putea sa insemne un nou inceput. Un start si mai concludent catre marea performanta, pregatind aici, in parcul cu platani, o parte dintre olimpicii romani. De fapt, si obiectivul esential al activitatii noastre.
- Am si vazut la lucru o parte dintre sportivii care aspira la lotul olimpic, dupa Atena 2004. Poate incercati sa-i nominalizati.
- As incepe tot cu scrima, disciplina olimpica ce ne-a oferit mereu satisfactii, consemnand numele sabrerului Paul Lungu, aflat in careul de asi ai europenelor de juniori de la Porec - Croatia si al colegelor lui, Bianca Pascu, Gabriela Oprea si Alexandra Chiper. Dupa aceea, numele unei pleiade de exponenti ai sahului, in frunte cu Cristina Calotescu, Val Raceanu, Adrian Musat, Vlad Jianu si Razvan Sebe. Cu totii avand un model, pe Corina Peptan, MMI, una din marile sperante ale sahului romanesc la mondialele de anul viitor de la Tbilisi. Apoi, la baschet feminin, cu o sportiva in lotul national, Viorela Rus, alaturi de care se afirma de la o competitie la alta Dana Burcica, Nicoleta Rusan si Dana Gheorghiu. De subliniat faptul ca si la baschet actualele junioare au un model, o fosta colega, Cristina Ciocan, acum studenta in SUA, aflata la nivelul celor mai reputate sportive din baschetul american. Iar la tenis, Oana Gaspar, Alexandra Petcu, Lavinia Toader, Alina si Razvan Banica si Titi Obretin. Ne punem mari nadejdi si in grupele de la tenis de masa, sectie reinfiintata abia la 1 octombrie, dar cu valori tinere avand ambitia de a cuceri gloria sportiva, ca si fosta jucatoare a clubului nostru Maria Alexandru, multipla campioana europeana si mondiala.
- Au, intr-adevar - cei ce au preluat la clubul dvs. stafeta marii performante -, modele stralucite de urmat! Poate ca ne reamintiti si numele unor artizani care au ramas in club, suportand furtunile ce nu v-au ocolit.
- La scrima, cu consecventa, George Mocanu si Florin Nicolae, de asemenea, Emil Oancea si Alexandru Chiculita. La sah, Iulian Draghici si Cristian Ionescu. La baschet, Constantin Paraschivescu, Elena Ciocan si Geta Rusu. La tenis, Marinel Bondoc si Teodor Frunza. Iar la tenis de camp, Magda Moldovan. Si, desigur, colectivul de metodisti din care face parte si profesoara Cici Neagoe. Cu totii, sportivi si antrenori, suntem ca o familie, intr-o acceptiune pozitiva; adica unita, punand suflet in tot ceea ce ne propunem sa realizam.
... O familie unita, o mana de sufletisti care par sa fi iesit din stramtoarea iluziilor, avand cultul lucrului bine facut, acceptand regulile clubului: sa le inveti, sa le intelegi, sa le respecti. Asa se prezinta, in pragul anului 2003, clubul sportiv din Parcul cu platani, dupa ce aproape trei ani de zile s-a aflat la confluenta dintre a fi si a nu fi...

[miril]

Si situatia din 2006:

Scrima pentru copii-Atics

Agentia “ATICS” impreuna cu Clubul Sportiv “Progresul” Bucuresti, organizeaza prima scoala de scrima din Romania.

In general serviciile oferite de agentiile de baby-sitting se rezuma numai la gasirea unei bone.Noi mergem mai departe si-ti oferim un serviciu unic in Romania. In cadrul programului conceput de noi,copilul tau va face sport,mult sport,isi va pregati temele pentru a doua zi si va mai avea timp si pentru alte activitati optionale.Activitatea principala va fi antrenamentul de scrima,dar vei putea beneficia si de optionale precum baschet,tenis de masa,sah,dansuri moderne,gimnastica aerobica.Totul desfasurat sub moto-ul:”educatie prin sport”.

Unde se vor intampla toate astea?
La baza de antrenament a C.S.”Progresul”,club care poate fi considerat cea mai longeviva grupare sportiva din Romania. C.S.Progresul si-a desfasurat activitatea fara intrerupere,pe parcursul a peste un secol,in acelasi perimetru. Situat in plin centrul Capitalei, a fost aranjat in diferite etape, intr-un superb parc cu platani seculari,de o varsta cu Gradina Botanica si Cismigiul.

In cadrul acestui club functioneaza o puternica sectie de scrima.Aici s-au format si afirmat sportivi precum:Mihai Covaliu, Roxana Scarlat, Dorina Mihai, Catalina Gheorghitoaia ,multipli medaliati la Campionatele mondiale,europene si J.O. Incepand cu data de 05.10.2006 sectia de scrima va face inscrieri dupa cum urmeaza:
1)Doua grupe de copii in varsta de 8-10 ani(baieti si fete);
2)O grupa de adulti;

Fiecare grupa va fi formata din 10 persoane.
Pentru copii pretul va fi de 50 lei pe luna.
Pentru adulti pretul va fi de 20 euro pe luna.

Inscrierile au loc in perioada 5-28.10.2006.
Incepand cu 1 noiembrie vom incerca sa dezvoltam un program de semiinternat, atat pentru sportivii sectiei de scrima,cat si pentru alti doritori. Deoarece numarul de locuri este limitat, este bine sa va inscrieti din timp.

[Bancaru]

Topicul asta asa se numea? Suna cam... inflacarat.

[miril]

Ne-am dat foc, cu alte cuvinte.

[miril]

Pentru ca suna..pompieristic, am revenit la vechiul titlu al topicului, avand in vedere si ultimele evenimente de...foc.

[miril]

Multumim, Cova!

http://www.click.ro/ClickNews/covaliu-a-duelat-bronzul-video

[miril]

Aceste articole trebuiau...bagate undeva si au ajuns...aici, pe...terenurile noastre din Parcul cu Platani:

Ion Ţiriac a vrut turneu de 500.000 € la Bucureşti Stefan Glavan Click

Cel mai important manager din tenisul mondial a recunoscut ieri că a făcut lobby la şefia ATP ca turneul BCR Open să fie mai bine cotat în circuitul masculin.

Cu doar câteva zile înaintea debutului celei de a 13-a ediţii a celui mai important turneu anual găzduit în România, miliardarul Ion Ţiriac a afirmat că şi-ar fi dorit să facă din BCR Open Romania un concurs de elită în sportul-alb, dar a explicat că a fost refuzat ferm de către oficialii forului mondial din cauza condiţiilor de la Arenele BNR, insuficiente pentru a organiza un turneu de prim rang.

“Eu am vrut să fac anul acesta un turneu de 500.000 euro la Bucureşti, dar nu am primit ok-ul de la ATP. Nu e vorba de bani aici, poate se mai găseau cumva, ci de infrastructură. Ne-ar fi trebuit un complex nou şi, din păcate, nu cred că autorităţile locale ar fi putut garanta construirea unei asemenea baze”, a afirmat Ion Ţiriac.

"Suntem o naţie de schilozi!"

Omul de afaceri a mai acuzat totodată Banca Naţională că nu îşi dă interesul pentru dezvoltarea arenei, explicând că a încercat să cumpere, fără succes deocamdată, complexul sportiv de la arenele BNR cu scopul de a face din acest lăcaş un leagăn al tenisului românesc în viitor. Fost preşedinte al COSR, Ţiriac a comentat foarte tranşant şi rezultatele României la recent încheiata Olimpiadă.

“Locul 17 e o performanţă senzaţională având în vedere situaţia noastră şi circumstanţele. Începem să fim o ţară de schilozi. Nu am semănat nimic şi nu avem de unde culege nimic. Dacă nu se va face o coaliţie sport - sănătate - învăţământ, o să ajungem să ne batem cu Insulele Feroe la JO”, a tunat Ţiriac.

Ţiriac vrea Arenele, BNR nu le dă Cotidianul

Adrian Vasilescu zice că tranzacţia e improbabilă deoarece BNR nu-şi înstrăinează patrimoniul. Ion Tiriac vrea sa puna mana pe terenurile din CotroceniDupă Ilie Năstase, care se războieşte cu justiţia din România pentru a-şi construi o academie de tenis, iată că şi colegul său din echipa de Cupa Davis a României, Ion Ţiriac, este interesat să investească într-un proiect asemă-nător. Fondator şi proprietar al turneului BCR Open România, Ţiriac şi-a manifestat intenţia de a achiziţiona Arenele din Parcul cu Platani, locul în care, anual, se desfăşoară turneul de tenis cu premii în valoare de 370.000 de euro.

Ideea i-a venit în momentul în care ATP a refuzat acordarea unui turneu de 500.000 de euro Bucureştiului. „Am cerut pentru Bucureşti un 500, aşa cum spunem noi (n.r. Publicitate

- un turneu ale cărui premii să se ridice la o valoare totală de 500.000 de euro). Am fost refuzat pentru că aici nu există infrastructură. Clubul acesta de la BNR este OK. Am vrut să-l cumpăr. Ar rămâne sportului forever. Nu ştiu însă dacă vrea BNR“, a declarat Ion Ţiriac.

Dacă Nasty a primit terenul prin hotărâre de guvern, dar se judecă în instanţă cu conducerea clubului Voinţa care administrează baza, intenţia lui Ţiriac nici măcar nu este luată în calcul de Banca Naţională a României, proprietara Arenelor. „Nu ştiu nimic despre această intenţie. Este greu de crezut. Ar fi o premieră, pentru că BNR nu înstrăinează proprietăţi. Şi cred că domnul Ţiriac ştie deja asta“, a declarat consilierul guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu.

[Bancaru]

Eu incep sa cred ca BNR, astia, stiu ei ceva...

[miril]

Si nimic despre Progresul. Urat!

http://www.gsp.ro/stire/un-monument-viu-110858.html

Constantin Popescu Pilica a antrenat echipa de handbal Progresul in perioada 1956-1960.

[miril]

Condoleante Mariana, din partea progresistilor! Daca nu ma insel, Mariana juca extrema, cu sapte pe spate. Dumnezeu sa-l odihnesca!

http://www.libertatea.ro/stire/marian-cozma-a-murit-pentru-iubita-lui-229373.html

"Familie de sportivi

Petre şi Mariana Cozma au practicat handbalul. Mariana, care a jucat şapte ani la Progresul, a fost chiar şi la naţională, având-o colegă pe Mariana Târcă. Petre a evoluat la Universitatea Bucureşti şi la Dinamo. “Păsărilă” mai avea două surori, Ionela şi Alexandra, prima cochetând cu handbalul. Cea de-a doua este studentă şi a plecat, ieri, cu tatăl ei, ca să aducă în ţară trupul neînsufleţit al fratelui".

[Bancaru]

La multi ani, Ilie Nastase!

[miril]

La Multi Ani! Pentru ziua de ieri.

[miril]

Sa nu uitam Progresul! Sa nu uitam valorile care au aparat frumoasele culori bleu-albaste si care impartasesc iubirea pentru clubul din Parcul cu Platani. Sa fii fost o musca sau poate o pasarica...progresista care mi-a ciripit despre...:

Victoriţa Dumitru, tripla campioană mondială, îşi spune povestea de pe un pat de azil! Ionuţ Crivăţ Independent

http://www.independent-al.ro/reportaj/victorita-dumitru-tripla-campioana-mondiala-isi-spune-povestea-de-pe-un-pat-de-azil.html

« Imaginea 1 din 1 » Cineva constata odată cât de puţin i-ar trebui omului să fie fericit..! Foarte puţin, un prieten cu care să mai schimbe o vorbă, cineva care să-şi mai amintească de el şi de faptul că n-a trecut degeaba prin viaţă. Oare câţi dintre noi mai ştiu că o mare glorie a sportului românesc, tripla campioană mondială la handbal, Victoriţa Dumitru a ajuns acum într-un azil de bătrâni, singură cu amintirile, înconjurată de diagnostice medicale, pastille şi câteva fotografii îngălbenite de vreme, martore tăcute ale gloriei de altădată. Primarului sectorului 2, Neculai Onţanu, în a cărui grijă se află şi Căminul de bătrâni nr. 2, ne-a facilitat o întâlnire cu doamna Victoriţa Dumitru. Ne-a primit cu lacrimi în ochi şi ne-a mulţumit. Măcar atât am putut face pentru domnia sa. Nu era singură, l-am găsit acolo şi pe un alt mare “mondial” de glorie, Nicolae Nedef. Venise să-şi viziteze scumpa prietenă şi să-i aducă un buchet de flori. Mai are o soră la fel de bolnava ca şi dânsa şi un nepot. În rest nu mai are pe nimeni.

“Mi-am sacrificat viaţa personală pentru handbal”
“Am muncit de la 8 ani, am trăit pentru handbal, mi-am sacrificat viaţa pentru acest sport. Şi acum iată-mă , sunt singură şi nu am cu cine să schimb o vorbă. Ăsta e preţul plătit”, ne mărturiseşte domna Victoriţa. La cămin este tratată foarte bine, dispune de asistenţă medicală, psihologică 24 din 24 de ore şi pentru asta îi mulţumeşte din suflet primarului Onţanu. Dar de singurătate nu poate s-o trateze nimeni. Şi, din nou alunecă în amintiri. Ne poveşteşte că îşi împărţea timpul între Fabrica de Pâine unde lucra ca laborant chimist şi handbal. „Mi-au plăcut toate sporturile, dar am rămas îndrăgostită din 1953 de handbal. Eram foarte bună şi dădeam multe goluri. Îmi lipsesc anii tinereţii, prietenele şi colegele mele de atunci. Acum sunt departe de lume, stau între patru pereţi, nu am nici ochelari ca să citesc. Aici toată lumea e drăguţă cu mine, dar sunt prea singură”. Dacă ar fi doar asta. În ultimii ani, problemele de sănătate ale marii noastre campioane au devenit tot mai grave. Este diagnosticată cu boli specifice vârstei – domnia sa având 74 de ani- diabet zaharat Tip II, polineuropatie, osteoporoză, coxartroză, HTA stadiul III şi arterită. A suferit, de asemenea, un atac cerebral repetitiv şi se deplasează cu greu. Mai este încadrată în categoria persoanelor cu handicap grav având în permanenţă nevoie de un însoţitor.
Echipa Progresul, dragostea mea
Mai are un mare regret legat de carieră, că nu a fost numită antrenoare la echipa Progresul. “Era mare lucru, nu cădea în divizia B şi nu se desfiinţa. De asemenea îi poartă un deosebit respect profesorului Cojocaru, cel care a învăţat-o handbal.
Recent a avut loc un eveniment extraordinar. Timp de câteva zile, la Bucureşti s-au reunit, venind din ţară şi din toate colţurile lumii, aproape 50 de campioane şi campioni mondiali, care au adus României nu mai puţin de şapte titluri supreme la handbal. A fost reuniunea Generaţiei de Aur, eveniment la care a participat şi Victoriţa Dumitru. Mărturiseşte a fost foarte emoţionatăla revederea foştilor colegi; pe mulţi nici nu i-a mai recunoscut. “Acum însă , sunt aici singură, fără echipa mea. Primarul sectorului 2 m-a ajutat foarte mult, din toate punctele de vedere. A venit şi la mine acasă”. Simona Druncea, psihologul care se ocupă de cazul campioanei, ne-a spus că sunt foarte multe activităţii în cadrul căminului care îi ajută pe bătrâni să-şi mai descreţească frunţile. Da,din păcate, afecţiunile de care suferă doamna Dumitru fac aproape imposibilă deplasarea ei.

Remember
Eroi au fost, eroi sunt încă. Campioana a debutat la Clubul “Steagul Roşu”, devenit ulterior “Progresul”. La vârsta de 15 ani, doamna Dumitru a fost selecţionată în echipa lotului naţional, pentru ca apoi, în 1956, la Campionatul Mondial de Handbal din Germania, echipa de handbal a României a câştigat primul titlu de campioană mondială, iar doamna Victoriţa a marcat cele mai multe goluri. Aşa a început o poveste frumoasă plină de medalii şi de glorie, aşa se termină trist.

P.S. Ar fi frumos daca dintre suporteri, ma gandesc si la domnul Caltut, i-ar face o vizita acestei doamne a handbalului romanesc si demna puratoare a culorilor progresiste sa simta si dansa ca nu este singura si ca noi progresitii, desi nu multi, ne stimam sportivii care au aparat cu glorie frumoasele insemne ale clubului care a fost Progresul Bucuresti. Personal, cand voi fi in tara, peste cateva saptamani, am de gand sa-i fac o vizita, poate nu voi fi singur, doamnei Victorita Dumitrescu, caci asa cred ca se numeste marea handbalista, campioana mondiala, aflata atunci sub culorile clubului Progresul Bucuresti.

[miril]

Din nefericire... Dumnezeu sa-o odihnesca in pace!

A murit Victoriţa Dumitrescu Florin Pater EvZ

TRAGEDIE. Fosta handbalistă Victoriţa Dumitrescu, triplă campioană mondială cu naţionala României (1956, 1960 şi 1962), a decedat astăzi, la vârsta de 74 de ani, după o lungă suferinţă.

Înmormântarea va avea loc joi, de la ora 12.00, la Cimitirul Reînvierea (Lizeanu).

În urmă cu şase luni, Victoriţa a fost decorată, alături de alţi foşti componenţi ai reprezentativelor feminine şi masculine ale ţării noastre, cu Ordinul „Meritul Sportiv” Clasa I, în cadrul unei ceremonii la care a participat şi preşedintele României, Traian Băsescu.

[marianZ]

ce pacat ca marii progresisti se sting si in urma lor ramane un gol imens ,nu mai avem cu cine sai inlocuim.clubul progresul a fost distrus [culmea ironiei ,in democratie si nu de regimul comunist ] iar sperante sunt ilizori

[necon]

se sting si nu mai vine nimeni din urma pt ca ofera prea putine lucruri dezirabile

[Pedro1984]

au luptat cu vitejie ..

[krapulax]

trollerii astia. nu se poate lua o masura?

[miril]

Multumim din inima partidului! Interesant interviu din mai multe puncte de vedere.

Maria Alexandru Anonimatul, drama unei sportive de top Daniela Ionescu RL


Multipla campioană la tenis de masă Maria Alexandru trăieşte o mare dramă. În România, aproape nimeni nu-şi mai aminteşte de performanţele sale.

Născută în decembrie 1939, Maria Alexandru a jucat de la vârsta de 12 ani la Clubul Progresul din Bucureşti şi tot acolo şi-a încheiat cariera competiţională, la aproape 40 de ani. Deşi toate rezultatele de marcă pentru România le-a obţinut fiind legitimată la clubul din Parcul cu Platani, acum preluat în administrare de BNR, Maria Alexandru trăieşte drama de a nu mai reprezenta nimic tocmai pentru gruparea sportivă pentru care a jucat peste 30 de ani.

Cum se face că una dintre cele mai titrate jucătoare de tenis de masă din România nu mai calcă pragul clubului pentru care a jucat zeci de ani?

Într-adevăr, pot spune că am petrecut o viaţă de om în „Parcul cu Platani", unde am activat mai întâi ca sportivă, iar după ce m-am lăsat de competiţii am fost antrenoare încă zece ani. Performanţele deosebite le-am realizat însă ca jucătoare. Între 1953 şi 1979 am reprezentat de 12 ori România la Campionatele Mondiale, unde am cucerit patru titluri la dublu, unul la individual şi unul la dublu mixt. Am luat parte la zece ediţii ale Campionatelor Europene, iar în 1966, la Londra am cucerit titlul la individual şi tot la simplu am obţinut argintul în 1976. În 1960, am cucerit titlurile europene alături de Angelica Rozeanu, la dublu feminin, şi alături de Gheorghe Cobîrzan, la dublu mixt, iar în 1974, 1978 şi 1980, tot la dublu feminin, cu diverse partenere, m-am clasat pe locurile secunde. Cu toate acestea, spre marea mea durere, în prezent nimeni din conducerea BNR, care a preluat clubul Progresul Bucureşti, nu-şi mai aduce aminte de mine.

De patru sau cinci ani n-am mai intrat în sălile de tenis de masă de acolo. Nu numai că nu m-a chemat nimeni măcar să-mi strângă mâna, în semn de respect şi apreciere pentru un om care şi-a dedicat întreaga viaţă sportului, dar nici măcar nu pot intra în curtea clubului.

Pare totuşi incredibil ca o fostă jucătoare cu palmaresul dumneavoastră să nu aibă nici măcar o legitimaţie de acces în complexul din Parcul cu Platani. Aţi încercat să intraţi şi aţi fost oprită de bodyguarzi?

În primul rând, că am fost sfătuită de toată lumea să nu încerc. Apoi am auzit că nici măcar Ilie Năstase nu a fost primit, aşa că nu am riscat umilinţa să ajung la poartă şi să mă trimită portarul la plimbare. Ce să mai spun, pur şi simplu nu am încercat de ruşine să nu fiu refuzată.

Regretaţi că aţi făcut acest sport de performanţă?

Nici o clipă. Este practic viaţa mea. Chiar şi acum mai merg cu prietenii să dau în minge, la cluburi private din Bucureşti. Bineînţeles că plătesc peste tot. Recunosc însă că am aşa o strângere de inimă, nu pentru cei 10 lei pe care îi dau la intrare, ci pentru faptul că văd că nu mă mai ştie aproape nimeni.

Măcar cât aţi fost în activitate aţi avut satisfacţii mai mari, aţi avut şi avantaje considerabile de pe urma performanţelor pe care le-aţi obţinut?

Satisfacţiile au fost legate de faptul că eram cea mai bună şi am cucerit numeroase medalii. Din păcate, tocmai faptul că am fost atât de valoroasă m-a împiedicat să-mi salvez soţul de la moarte. Avea nevoie de un transplant de rinichi, iar în 1976 am reuşit să aranjez să-l operez gratis, în Germania, la cel mai mare nefrolog din lume la acea vreme. Condiţia era să joc un an de zile pentru un club german. Statul român nu mi-a dat însă voie să stau atât de mult plecată în străinătate. Mă gândesc şi acum să dau statul în judecată pentru restricţia pe care mi-a impus-o atunci, care l-a costat viaţa pe soţul meu.

Marea performanţă v-a afectat sănătatea?

Am rămas cu ceva sechele la coloana vertebrală. La frig mă doare mai tare, dar merg la tratamente.

Ce v-aţi dori cel mai mult în momentul de faţă?

Mi-aş dori să am o sală, nu neapărat a mea personală, dar unde să pot antrena şi coordona activitatea aşa cum vreau eu, fără intervenţia altor persoane. Să poată veni copii să facă şi performanţă, dar să joace şi numai de plăcere.

În străinătate sunteţi mai apreciată decât în România?

Indiscutabil. De altfel, mereu am fost apreciată mai mult afară decât în ţară, dar se pare că acesta este sport naţional la noi.

Ce să vă spun, că la orice Campionat European sau Mondial la care merg aproape toată lumea mă cunoaşte şi mă respectă în primul rând pentru rezultatele pe care le-am avut?

Puteţi trăi decent după o viaţă de om petrecută în tenis de masă?

Renta viageră mă ajută foarte mult, dar am obţinut-o extrem de greu. Tenisul de masă a fost trecut pe lista sporturilor care au dreptul la rentă abia la cinci ani după ce a intrat în vigoare Legea Sportului şi nu ni s-a dat nimic retroactiv. Evident că pentru mine, ca pensionară, orice leuţ în plus contează enorm.

Care a fost cel mai fericit moment al vieţii?

Când am ieşit prima dată campioană mondială şi când m-am căsătorit.

De ce vă temeţi cel mai mult în viaţă?

De moarte. De fapt, mai întâi aş putea spune că mă tem de boală şi apoi de moarte.

Care este ultima carte pe care aţi citit-o?

Nu prea am mai citit de multă vreme, deşi am cărţi foarte bune în bibliotecă. „Ultimul preşedinte" este printre ultimele romane care mi-au plăcut mult. În rest, când am timp şi dispoziţie, citesc romane poliţiste.

Cine a fost modelul în carieră?

N-am avut modele, aceasta poate şi pentru că n-am avut acces la ele. Eu am învăţat singură să joc, singură mi-am confecţionat paletele şi tot singură m-am perfecţionat, urmând, evident, intrucţiunile antrenorilor mei.

[Bancaru]

http://www.prosport.ro/fotbal-extern/campionate-externe/nu-a-reusit-nimic-notabil-in-liga-i-dar-are-un-tupeu-fantastic-am-fost-declarat-cel-mai-bun-antrenor-cum-vrea-sa-revolutioneze-fotbalul-10453401

Evident ca mancatorii de piula de la ProSport trebuie sa uite cum a defila National cu Landi. In curul articolului, sau sa zic in josul lui?, gasiti nume ilustre - Andone (care a furat Nationalul in cupa cum nu a mai fost meci in Romania de dupa 89 dupa care a mancat bataie cu 5-1), Olaroiu care a batut in Cotroceni victoria fiind la pachet cu 7 jucatori vanduti, Zenga care a demisionat dupa jocul din Cotroceni, precum si inca 2-3 nume gen Dan Petrescu, acum la Chelsea, si Rednic aflat in capu la lista lui Florentino Perez doar ca nu ii merge cartela prepay.
Din punctul meu de vedere a fost cel mai bun antrenor pe care l-am avut in 20 de ani. Un adevarat profesionist. Iar la momentul ala doar Olaroiu era mai bun ca el, insa Oli era manjit cu apa de Dambovita, degeaba a incercat el baitza in Bega.
Sa nu uitam ce a zis Landi dupa terminarea campionatului - daca mai erau cateva etape luam campionatul.
Iar faptul ca a fost mai bun ca toti (cu exceptia pomenita) e dovedit si prin excluderea lui din orice proiect al unei echipe romanesti. Nu poti sa iei unul pe care sa nu te poti pisa cand ti se scoala.
In returul respectiv cat a fost cu Rapid, 3-3?

[Zamo]

Top antrenori Progresul dupa 89:
1. Olaroiu
2. Landi
3. Halagian

[miril]

Sambata seara l-am vazut si pe Bergodi antrenand Pescara in meciul din serie A pierdut cu 2-1 impotriva lui Inter. Interul unui anume Walter Zenga.

[krapulax]

Top antrenori Progresul dupa 89:
1. Olaroiu
2. Landi
3. Halagian
mi-e greu sa fac un astfel de clasament, dar daca s-a amintit de cei 3 grei, sa nu uitam de simionas, de leetza dumitru si chiar de golanul ala de sumi-gol, care a reusit (in conditii mai mult decat dezastruoase) ceea ce poate nimeni nu a facut in acesti ani de dupa 89- sa creeze o echipa unita, sau cel putin asa mi s-a parut mie

[miril]

Un presedinte olimpic pentru Progresul...

http://www.gsp.ro/sporturi/altele/mihai-covaliu-este-noul-presedinte-al-federatiei-romane-de-scrima-397015.html

[krapulax]

maria vicol 1935-2015

[miril]

Tocmai ma pregateam sa pun si eu. RIP!

[krapulax]

Medicul echipei nationale de fotbal a Romaniei, Pompiliu Popescu, a parasit functia pe care a ocupat-o in ultimii 25 de ani.

[miril]

Un mare antrenor progresist ne-a parasit! A murit Constantin „Pilică” Popescu. Dumnezeu sa-l odihneasca alaturi de Victorita Dumitrescu si de alte valori sportive care au luptat sub culorile bleu-albastre! Nu de mult implinise 90 de ani.

http://www.viatavalcii.ro/stiri/sport/item/58207-%E2%80%9Epilica-%E2%80%9D-popescu-a-implinit-90-de-ani

[miril]

Cornel Dragusin, RIP!