mistress of ice
1st February 2006, 00:16
Regulament skeleton
Comparativ cu probele de sanie, la skeleton sportivii adopta o pozitie cu fata in jos pe sanie, miscarile corpului ajutand la ghidarea acesteia pe partie.
Skeletonul este caracterizat de un curaj sporit al participantilor, dar si de o aerodinamica avansata a materialelor de concurs, care permite o viteza maxima de 130 km/h.
Pista utilizata pentru coborare este aceeasi ca in probele de bob si sanie,avand o lungime de cel putin 1200 metri.
Pentru pregatirea startului sportivii au maximum 30 sec., iar dupa portiunea de impingere a saniei ( 25-40 m ), competitorii se intind pe sanie si continua coborarea.
Pe parcursul acesteia, extrem de importante sunt forta si miscarile corpului exercitate de catre concurent.
Istorie skeleton:
Coborari si sampanie
Originea skeletonului ca sport nu este foarte bine atestata. Primele competitii organizate s-au desfasurat la sfarsitul secolului XIX, pe partiile de la St.Moritz.
Interesant era faptul ca invingatorul acestor competitii era rasplatit cu o sticla de sampanie.
Mc Cormick, in 1887, a fost prima persoana care a executat o coborare in pozitia intins pe sanie cu fata in jos, viteza atinsa in urma acestei experiente determinandu-i si pe ceilalti practicanti ai skeletonului sa adopte aceasta pozitie.
Numele de « skeleton » a fost inventat de catre englezul Child, in 1882, odata cu importante modificari tehnice aduse saniei cu care se cobora.
In 1912, primul club de hochei si skeleton a fost fondat in Germania, iar in 1928 la St.Moritz, skeletonul devine sport olimpic de iarna, cu participarea a 15 atleti din 6 tari.
Ulterior, skeletonul a fost surclasat ca po****ritate de probele de sanie, pana in anii '70, cand a fost inclus in cadrul Federatiei Internationale de Bob.
In 2002, la Salt Lake City, skeletonul si-a recapatat gloria olimpica, odata cu triumful atletilor nord-americani.
Comparativ cu probele de sanie, la skeleton sportivii adopta o pozitie cu fata in jos pe sanie, miscarile corpului ajutand la ghidarea acesteia pe partie.
Skeletonul este caracterizat de un curaj sporit al participantilor, dar si de o aerodinamica avansata a materialelor de concurs, care permite o viteza maxima de 130 km/h.
Pista utilizata pentru coborare este aceeasi ca in probele de bob si sanie,avand o lungime de cel putin 1200 metri.
Pentru pregatirea startului sportivii au maximum 30 sec., iar dupa portiunea de impingere a saniei ( 25-40 m ), competitorii se intind pe sanie si continua coborarea.
Pe parcursul acesteia, extrem de importante sunt forta si miscarile corpului exercitate de catre concurent.
Istorie skeleton:
Coborari si sampanie
Originea skeletonului ca sport nu este foarte bine atestata. Primele competitii organizate s-au desfasurat la sfarsitul secolului XIX, pe partiile de la St.Moritz.
Interesant era faptul ca invingatorul acestor competitii era rasplatit cu o sticla de sampanie.
Mc Cormick, in 1887, a fost prima persoana care a executat o coborare in pozitia intins pe sanie cu fata in jos, viteza atinsa in urma acestei experiente determinandu-i si pe ceilalti practicanti ai skeletonului sa adopte aceasta pozitie.
Numele de « skeleton » a fost inventat de catre englezul Child, in 1882, odata cu importante modificari tehnice aduse saniei cu care se cobora.
In 1912, primul club de hochei si skeleton a fost fondat in Germania, iar in 1928 la St.Moritz, skeletonul devine sport olimpic de iarna, cu participarea a 15 atleti din 6 tari.
Ulterior, skeletonul a fost surclasat ca po****ritate de probele de sanie, pana in anii '70, cand a fost inclus in cadrul Federatiei Internationale de Bob.
In 2002, la Salt Lake City, skeletonul si-a recapatat gloria olimpica, odata cu triumful atletilor nord-americani.