mistress of ice
1st February 2006, 00:12
Regulament schi acrobatic (freestyle)
Protagonistii freestyle demonstreaza faptul ca forta nu inseamna nimic fara tehnica si fara controlul corpului.
Schiurile sunt mai scurte, imaginea medaliei de aur asteptand in spatele sariturilor si aerienelor efectuate.
Stilul freestyle presupune traversarea unor partii abrupte prin efectuarea unor manevre aeriene si sarituri acrobatice.
Spectacolul este elementul comun al celor doua discipline freestyle :
-moguls, masculin si feminin
-aerials, masculin si feminin
Moguls
Proba de moguls contine o mansa de calificare si finala, in care intra 16 concurenti.
Competitia consta intr-o coborare pe o panta abrupta, prevazuta cu damburi, in cel mai scurt timp posibil, utilizand o tehnica corecta si efectuarea pe parcurs a doua sarituri acrobatice.
Partia are o lungime intre 220-250 metri si o inclinare de 26-30 grade, fiind prevazuta cu doua locuri special amenajate pentru efectuarea sariturilor acrobatice.
Scorul se calculeaza tinand cont de 3 elemente : 50% tehnica, 25% elementele aeriene si 25% viteza.
Criteriile de apreciere la partea tehnica sunt urmatoarele :
- mentinerea pe linia partiei ;
- folosirea damburilor ;
- contactul cu zapada, atat cat este posibil ;
- pozitia corpului ;
- controlul schiurilor ;
- agresivitatea.
Sariturile aeriene sunt evaluate in functie de inaltimea si spontaneitatea executiei.
Concurentii sunt apreciati de catre 7 arbitri, 5 pentru evolutia tehnica si 2 pentru sariturile aeriene.
Aerials
Proba de aerials consta in efectuarea a doua sarituri acrobatice, suma scorurilor fiecarei sarituri constituind nota finala a concurentului. In finala probei se califica primii 12 competitori in urma mansei de calificare.
Traseul este alcatuit din zona de start, 5-7 portiuni destinate sariturilor, de inaltimi si unghiuri diferite, o zona de aterizare si una de sosire.
Scorul final va fi calculat tinand cont de aeriene (20%), tinuta de traseu (50%) si aterizarea (30%)
Istorie schi acrobatic
Este in mod cert una dintre cele mai spectaculoase discipline olimpice.
A pornit ca schi acrobatic acum 35 de ani, in Statele Unite, unde purta denumirea excentrica de « Hotdogging ». Ulterior a patruns si pe batranul continent, facandu-si usor loc in randul sporturilor de iarna.
Americanul norvegian
Creatorul acestui stil a fost norvegianul Stein Eriksen, campion mondial la slalom urias la Oslo in 1952 si triplu campion mondial la Aare in 1954.
Mutat in Statele Unite la sfarsitul carierei, Eriksen a devenit instructor de schi si antrenor.
In acea perioada, el a venit cu ideea unui stil de schiat mai spectaculos, adresat in special tinerilor americani.
Astfel, s-au dezvoltat noi stiluri de sarituri, rasuciri si tumbe, provocand un val de entuziasm deosebit care au dus si la crearea primelor scoli de freestyle.
Un sport in evolutie
Freestyle-ul are diferite specialitati, care mai de care mai spectaculoase ( sarituri, moguls, balet etc.), insa la Olimpiada au fost acceptate pana acum doar probele de « moguls » si de « aerials ».
Protagonistii freestyle demonstreaza faptul ca forta nu inseamna nimic fara tehnica si fara controlul corpului.
Schiurile sunt mai scurte, imaginea medaliei de aur asteptand in spatele sariturilor si aerienelor efectuate.
Stilul freestyle presupune traversarea unor partii abrupte prin efectuarea unor manevre aeriene si sarituri acrobatice.
Spectacolul este elementul comun al celor doua discipline freestyle :
-moguls, masculin si feminin
-aerials, masculin si feminin
Moguls
Proba de moguls contine o mansa de calificare si finala, in care intra 16 concurenti.
Competitia consta intr-o coborare pe o panta abrupta, prevazuta cu damburi, in cel mai scurt timp posibil, utilizand o tehnica corecta si efectuarea pe parcurs a doua sarituri acrobatice.
Partia are o lungime intre 220-250 metri si o inclinare de 26-30 grade, fiind prevazuta cu doua locuri special amenajate pentru efectuarea sariturilor acrobatice.
Scorul se calculeaza tinand cont de 3 elemente : 50% tehnica, 25% elementele aeriene si 25% viteza.
Criteriile de apreciere la partea tehnica sunt urmatoarele :
- mentinerea pe linia partiei ;
- folosirea damburilor ;
- contactul cu zapada, atat cat este posibil ;
- pozitia corpului ;
- controlul schiurilor ;
- agresivitatea.
Sariturile aeriene sunt evaluate in functie de inaltimea si spontaneitatea executiei.
Concurentii sunt apreciati de catre 7 arbitri, 5 pentru evolutia tehnica si 2 pentru sariturile aeriene.
Aerials
Proba de aerials consta in efectuarea a doua sarituri acrobatice, suma scorurilor fiecarei sarituri constituind nota finala a concurentului. In finala probei se califica primii 12 competitori in urma mansei de calificare.
Traseul este alcatuit din zona de start, 5-7 portiuni destinate sariturilor, de inaltimi si unghiuri diferite, o zona de aterizare si una de sosire.
Scorul final va fi calculat tinand cont de aeriene (20%), tinuta de traseu (50%) si aterizarea (30%)
Istorie schi acrobatic
Este in mod cert una dintre cele mai spectaculoase discipline olimpice.
A pornit ca schi acrobatic acum 35 de ani, in Statele Unite, unde purta denumirea excentrica de « Hotdogging ». Ulterior a patruns si pe batranul continent, facandu-si usor loc in randul sporturilor de iarna.
Americanul norvegian
Creatorul acestui stil a fost norvegianul Stein Eriksen, campion mondial la slalom urias la Oslo in 1952 si triplu campion mondial la Aare in 1954.
Mutat in Statele Unite la sfarsitul carierei, Eriksen a devenit instructor de schi si antrenor.
In acea perioada, el a venit cu ideea unui stil de schiat mai spectaculos, adresat in special tinerilor americani.
Astfel, s-au dezvoltat noi stiluri de sarituri, rasuciri si tumbe, provocand un val de entuziasm deosebit care au dus si la crearea primelor scoli de freestyle.
Un sport in evolutie
Freestyle-ul are diferite specialitati, care mai de care mai spectaculoase ( sarituri, moguls, balet etc.), insa la Olimpiada au fost acceptate pana acum doar probele de « moguls » si de « aerials ».