Performanta in Romania

[Apolini]

Am vazut ca altcineva a inceput un tread despre antrenamentele de tenis in Romania si ma gandeam ca si asta va deveni un subiect interesant.
Din putinele meciuri oficiale de tenis pe care le-am jucat nu s-au putut numi meciuri de tenis oficiale! Sa va povestesc cateva incipente:
-Dupa ce am castigat primul set intra mama sau tata pe teren si incepe sa isi bata copilul (jucatorul) pe teren, cu pretextul "Joci ca o ciuma"
-Sa strige parintii sau antrenorul in locul jucatorului cand mingea are afara.
-Sa se ia la bataie parintii pentru o minge care a fost afara sau teren (am vazut si asta de cateva ori :D). Si pe langa asta arbitrul sa nu zica nimica.
-Parintii sau antrenorii sa isi invete elevii (copiii) sa fure pe teren orice minge pe care o poate fura. Un parinte mi-a spus o data: "Un meci nu il vei castiga niciodata jucand cinsit"
etc...
Oricum, eu si inca alti jucatori jucam cinstit si ne simtim foarte prost cand vad ca se iau la bataie parintii pe teren. Eu m-am obijnuit cu toate trucurile lor tampite, dar uneori ma depasesc si pe mine

[Timm]

Experienta mea, ca parinte, este si mai mica.
Anul asta voi impartasi din experienta ta impreuna cu fata mea.
Oricum am vazut, intr-adevar, cum parintii vorbesc foparte urat cu copii lor si m-a impresionat neplacut. Eu mereu o incurajez pe fata mea, nu vorbesc niciodata urat cu ea si sunt adeptul recompenselor si incurajarilor. stiu ca face tot ce poate si e suficient ca face si pentru mine asta ca vede cat ma implic alaturi de ea. E penibil intr-adevar si parintii sunt pricnipalii vinovatti ca cer minuni de la copiii lor uitand ca sunt oameni ca si ei si nu masini.
Dar sa stii ca ai avut noroc! Eu am vazut meciuri fara arbitri si aici iar arunc vina pe cluburi. NU ar trebui sa se lase meciuri in competitii fara arbitraj or la un concurs la care am fost anul trecut (singurul dealtfel) era un arbitru la 5-6 meciuri. si meciurile erau arbitrate de copii! Mi se pare revoltator de-a dreptul. dupa cum am zis, cluburile nu vor decat sa castige bani nu ii intereseaza nimic altceva (SRL-urile amintite in alt thread).

[a_ndrada]

eu am observat ca atunci cand eram mica si jucam concursuri aici in tara ca toti parintii erau f implicati,traiau meciul,se certau pe margine si tot asa...dar [pe masura ce copiii cresc situatia nu mai sta asa.incepand de pe la 16 ani nu se mai intampla asa cu parintii.chiar in vara asta am vazut un turneu de copii de 10 ani si mi-am adus aminte cum era si cand eram eu mica ,toti parintii erau lipiti de gard.depinde de personalitatea copilului,unii asa se simt bine simtiandu-i pe parinti acolo,pe altii ii intimdeaza prezenta parintilor la teren

[Timm]

eu am observat ca atunci cand eram mica si jucam concursuri aici in tara ca toti parintii erau f implicati,traiau meciul,se certau pe margine si tot asa...dar [pe masura ce copiii cresc situatia nu mai sta asa.incepand de pe la 16 ani nu se mai intampla asa cu parintii.chiar in vara asta am vazut un turneu de copii de 10 ani si mi-am adus aminte cum era si cand eram eu mica ,toti parintii erau lipiti de gard.depinde de personalitatea copilului,unii asa se simt bine simtiandu-i pe parinti acolo,pe altii ii intimdeaza prezenta parintilor la teren

Cred ca una e sa traiesti meciul ceea ce e absolut normal, ca parinte, si alta e sa te certi sau sa fii pus pe scandal. Nu le vad deloc legate, iarta-ma ca te contrazic aici. Dar, totusi, cum e posibil sa ii puna pe copii sa se arbitreze singuri? De asta ce parere ai?

[a_ndrada]

da,asa e...mie nu mi se pare ceva anormal pt ca asa am fost invatata de mica....cele mai multe concursuri asa au fost si la turneele afara tot cam asa e,doar in fazele finale pun arbitrii,iar in primele tururi sta un arbitru la cateva terenuri...oricum nu e normal...dar nu avem ce sa facem

[Apolini]

Intr-adevar, mai tarziu majoritatea dintre cei care "joaca" cu parintii pe teren un meci de tenis isi resping parintii mai tarziu. Dar mai este in o grupa de jucatori/jucatoare care se obijnuiesc asa si fara sa stea parintii la meci si sa le dea sfaturi, fara sa le auda glasul nu sunt in stare sa joace un meci de tenis.

In legatura cu furatul punctelor: Daca te obijnuiesc parintii asa de mic, nu se mai poate schimba asta doar foarte greu mai tarziu, pentru ca acest aspect deja si-a lasat amprenta asupra personalitatii, iar aceasta deja nu mai poate fi modelata asa de usor.

[DeathRipple]

Cred ca una e sa traiesti meciul ceea ce e absolut normal, ca parinte, si alta e sa te certi sau sa fii pus pe scandal. Nu le vad deloc legate, iarta-ma ca te contrazic aici. Dar, totusi, cum e posibil sa ii puna pe copii sa se arbitreze singuri? De asta ce parere ai?

este o practica veche... si inainte de 89 se intampla la fel. si mai era ceva...inainte de 89 nu prea erau multi parinti care veneau la meciuri. pe unde mergeam, numa' cu antrenorul am fost. cel mai bine este sa fi lasat in pace. sa joci singur. te-ai antrenat, stii ce ai de facut, eventual inaintea meciului antrenorul iti spune o tactica pe care s-o folosesti...nu mi se pare normal ca un parinte sa-i spuna copilului ce sa faca pe teren, cu atat mai mult sa-l certe.

este bine ca cei mici sa fie lasati sa se arbitreze singuri. daca fura, treaba lor. nu vor ajunge niciodata departe. oricum, nu castigi un meci din furat. probabil treaba cu furatul le este indusa mai mult de pe margine. daca sunt lasati in pace, ei isi vad de joc.

[Timm]

este o practica veche... si inainte de 89 se intampla la fel. si mai era ceva...inainte de 89 nu prea erau multi parinti care veneau la meciuri. pe unde mergeam, numa' cu antrenorul am fost. cel mai bine este sa fi lasat in pace. sa joci singur. te-ai antrenat, stii ce ai de facut, eventual inaintea meciului antrenorul iti spune o tactica pe care s-o folosesti...nu mi se pare normal ca un parinte sa-i spuna copilului ce sa faca pe teren, cu atat mai mult sa-l certe.

este bine ca cei mici sa fie lasati sa se arbitreze singuri. daca fura, treaba lor. nu vor ajunge niciodata departe. oricum, nu castigi un meci din furat. probabil treaba cu furatul le este indusa mai mult de pe margine. daca sunt lasati in pace, ei isi vad de joc.

Observ o adevarata campanie importiva parintilor. In plus de asta, observ vechea boala a noua, tuturor romanilor, generalizarea pripita.
Dati-mi voie sa va amintesc tuturor ca sunt oameni si oameni, parinti si parinti, copii si copii si ca generalizarea admite totdeauna exceptii.
Continuand, parerea mea este ca, in tenis, mai mult ca in alte sporturi, parintele poate avea un rol mai mare pentru copilul sau. Mai ales in Romania unde dezinteresul este total nu sunt sanse prea mari daca parintele nu se implica. Aceasta este parerea mea, admitand totodata ca mereu, mereu pot gresi si nedorind sa fiu categoric. Eu sunt pentru fata mea, in primul rand, cel mai bun prieten. Daca nu sunt toti asa e treaba lor. Nu admit sa fiu bagat la categoria "parinti" conform unei categorisiri pe care voi, intr-un spirit poate prestins divin, o realizati. Nimeni nu va da dreptul sa judecati oamenii dupa criteriile spiritului vostru!
Am fost putin mahnit cand am vazut, mai sus, de exemplu, o fata cum observa cu regret ca exista copii care sunt implicati sufleteste alatuir de parintii lor. Lipsa de personalitate se poate dezvolta in acest context daca parintele nu este prietenul copilului ci un mic dictator (alta pasiune a multora dintre noi dar nu a tuturora, ci a unora).
Referitor la puncte am spus ca nu mi se pare normal ca cluburile sa se spele si aici pe maini, cum se spala peste tot, si sa nu puna arbitri. Si aceasta fuga de responsabilitate si economie la sange cand e vorba de investitii duce la aceste mahalagisme pe care unii parinti si copii le aduc in arenele de tenis.
Dupa ce ca cluburile nu se implica absolut deloc, dupa ce ca antrenorii fac ore de tenis in regim de meditatii ca mercenarii, daca nu s-ar implica si parintii ce ar mai ramane? Mai bine v-ati uita la atatia jucatori de tenis care au ajuns prin sprijinul neconditionat al parintilor lor. Ca exista si parinti pentru care orgoliul lor e mai presus decat copilul lor si dezvoltarea lui fireasca nu neg. Dar de aici la a ii condamna pe toti mi se pare urat, nerecunoscator si murdar. Am o singura intrebare la toti pustii de pe acest forum care joaca tenis: parintii vostri in ce categorie ii bagati?
Iar cu antrenorul sunt deja bun prieten (asa am eu darul sa ma imprietenesc cu oamenii fiind un umanist). II respect meseria, nu ma bag peste treburile lui. doar ca joc cu fata mea cat pot de des, fiind o fire sportiva de felul meu, o sfatuiesc si discut mereu cu ea. ar trebui sa nu imi pese dupa voi, nu?

[DeathRipple]

:) esti prea pasional si categoric. eu unul nu-mi amintesc sa fi facut vreo referire personala. exista si parinti responsabili, cu un comportament exemplar fata de copil, asa cum trebuie orice parinte. toti isi iubesc copiii, dar putini stiu ce trebuie facut pentru ei. e o chestie general valabila, nu tine neaparat de tenis.

mercenari sunt peste tot. la serviciu, pe strada, la tv, pe terenul de sport. la 8-9 ani copilul nu are nevoie de arbitru, pentru ca in mod normal el nu ar trebui sa stie sa fure. e drept, se dezvolta foarte mult egoismul, dar la fel de drept este faptul ca tenisul a fost numit odata sportul alb. ne mai tinem dupa astfel de principii, sau acceptam mercenariatul ca meserie?

ma bucur ca-ti dai interesul pentru a ta fiica. daca vrei performanta, ii va trebui un antrenor intr-adevar bun. nu este de ajuns sa fie un bun prieten. uita-te la rusoaicele care au plecat la academii de tenis din afara si acum fac furori in wta. ca o parere personala, la ora actuala in romania sunt prea putini antrenori, de orice natura, care sunt pregatiti sa faca fata unor concursuri mondiale.

ii doresc fiicei tale mult succes. si nu lua nimic in nume de rau. de la oricine poti invata cate ceva, daca stii sa-l asculti.

[Timm]

:) esti prea pasional si categoric. eu unul nu-mi amintesc sa fi facut vreo referire personala. exista si parinti responsabili, cu un comportament exemplar fata de copil, asa cum trebuie orice parinte. toti isi iubesc copiii, dar putini stiu ce trebuie facut pentru ei. e o chestie general valabila, nu tine neaparat de tenis.

mercenari sunt peste tot. la serviciu, pe strada, la tv, pe terenul de sport. la 8-9 ani copilul nu are nevoie de arbitru, pentru ca in mod normal el nu ar trebui sa stie sa fure. e drept, se dezvolta foarte mult egoismul, dar la fel de drept este faptul ca tenisul a fost numit odata sportul alb. ne mai tinem dupa astfel de principii, sau acceptam mercenariatul ca meserie?

ma bucur ca-ti dai interesul pentru a ta fiica. daca vrei performanta, ii va trebui un antrenor intr-adevar bun. nu este de ajuns sa fie un bun prieten. uita-te la rusoaicele care au plecat la academii de tenis din afara si acum fac furori in wta. ca o parere personala, la ora actuala in romania sunt prea putini antrenori, de orice natura, care sunt pregatiti sa faca fata unor concursuri mondiale.

ii doresc fiicei tale mult succes. si nu lua nimic in nume de rau. de la oricine poti invata cate ceva, daca stii sa-l asculti.


Recunosc ca am fost putin cam pasional. Departe de mine gandul sa jignesc sau sa supar pe cineva dar am vazut peste tot aici numai aprecieri negative la adresa parintilor si, recunosc, mi s-au parut exagerat de aspre si de generale. Mereu exprresii d egenul "parintii faceau, parintii strigau etc."
Fata mea a avut un singur meci anu trecut la un concurs deoarece a inceput tarziu. Antrenorul adversarei (mult mai buna) chiar m-a felicitat ca a vazut ca eu mereu o incurajam si ii strigam bravo desi nu a facut mare lucru saracutza. A zis ca majoritatea parintilor sunt prea pasionali si aspri cu copii lor. Eu nu as putea fi asa da ma rog.
Iar despre scor ai dreptate intr-o oarecare masura dar tot nu sunt intru totul de acord. In toate sporturile exista arbitraje de la varste mici cand e vorba de competitii. Numai aici, nu. Pe mine ma oripileaza acest capitalism salbatic pe care il fac cluburile de tenis cu copii si ma mir ca tie nu ti se pare nimic nefiresc in asta.

[Dudubetwin]

am jucat si eu tenis aproximativ 2 ani ... la categoria de varsta 12-14 ani am fost pe locul 45-50 in tara ... mergeam la turnee .. faceam toate chestiile dar am dedus ca NU SE POATE FACE PERFORMANTZA IN ROMANIA!! nimeni nu te baga in seama ... foarte putini au sponsori ... toate deplasarile .. cazarile si toate chestiile astea costa foarte multi bani .,, a trebuit sa ma las pt ca antrenorul era un nemernic .. antrenorul din orash si din cauza $$$ care nu`i prea aveam .. :( asta e...

[Timm]

am jucat si eu tenis aproximativ 2 ani ... la categoria de varsta 12-14 ani am fost pe locul 45-50 in tara ... mergeam la turnee .. faceam toate chestiile dar am dedus ca NU SE POATE FACE PERFORMANTZA IN ROMANIA!! nimeni nu te baga in seama ... foarte putini au sponsori ... toate deplasarile .. cazarile si toate chestiile astea costa foarte multi bani .,, a trebuit sa ma las pt ca antrenorul era un nemernic .. antrenorul din orash si din cauza $$$ care nu`i prea aveam .. :( asta e...

Asa este din pacate. Asta vad si eu cu fata mea. Nu se poate baza decat pe mine cat pot si eu sa o sustin. Am un salariu bunicel si eu si sotia da nu suntem "smecheri", ci angajati. Singura ei speranta sunt eu ca parinte, asta ziceam si eu mai sus, pentru ca cluburile nu fac nimic iar antrenorul face cat poate, si prea mult nu poate. Asa ca, inca o data trebuie sa spun ca parintii sunt singurii care fac ceva in tenisul romanesc, ei sunt si investitori, si impresari, si tacticieni uneori.

[DeathRipple]

parerea mea este ca ar trebui sa mearga la o academie de tenis. afara. altfel...cu greu se razbate. antrenorii, infrastructura, cheltuielile (trebuie sa fie o lege a sponsorizarii clara) limiteaza drastic sansele...

in romania poti progresa pana la un anumit nivel, care iti permite sa joci si sa castigi bani frumosi la cluburi de ligi inferioare din europa...cam atat....cunosc o groaza de jucatori talentati despre care nu s-a auzit nimica...

[a_ndrada]

asa e.daca nu ai parintii sa te sustina,nu ai ce sa faci...asta e!!!eu am avut norocul asta si il am in continuare:)

[Apolini]

Observ o adevarata campanie importiva parintilor. In plus de asta, observ vechea boala a noua, tuturor romanilor, generalizarea pripita.
Dati-mi voie sa va amintesc tuturor ca sunt oameni si oameni, parinti si parinti, copii si copii si ca generalizarea admite totdeauna exceptii.
Continuand, parerea mea este ca, in tenis, mai mult ca in alte sporturi, parintele poate avea un rol mai mare pentru copilul sau. Mai ales in Romania unde dezinteresul este total nu sunt sanse prea mari daca parintele nu se implica. Aceasta este parerea mea, admitand totodata ca mereu, mereu pot gresi si nedorind sa fiu categoric. Eu sunt pentru fata mea, in primul rand, cel mai bun prieten. Daca nu sunt toti asa e treaba lor. Nu admit sa fiu bagat la categoria "parinti" conform unei categorisiri pe care voi, intr-un spirit poate prestins divin, o realizati. Nimeni nu va da dreptul sa judecati oamenii dupa criteriile spiritului vostru!
Am fost putin mahnit cand am vazut, mai sus, de exemplu, o fata cum observa cu regret ca exista copii care sunt implicati sufleteste alatuir de parintii lor. Lipsa de personalitate se poate dezvolta in acest context daca parintele nu este prietenul copilului ci un mic dictator (alta pasiune a multora dintre noi dar nu a tuturora, ci a unora).
Referitor la puncte am spus ca nu mi se pare normal ca cluburile sa se spele si aici pe maini, cum se spala peste tot, si sa nu puna arbitri. Si aceasta fuga de responsabilitate si economie la sange cand e vorba de investitii duce la aceste mahalagisme pe care unii parinti si copii le aduc in arenele de tenis.
Dupa ce ca cluburile nu se implica absolut deloc, dupa ce ca antrenorii fac ore de tenis in regim de meditatii ca mercenarii, daca nu s-ar implica si parintii ce ar mai ramane? Mai bine v-ati uita la atatia jucatori de tenis care au ajuns prin sprijinul neconditionat al parintilor lor. Ca exista si parinti pentru care orgoliul lor e mai presus decat copilul lor si dezvoltarea lui fireasca nu neg. Dar de aici la a ii condamna pe toti mi se pare urat, nerecunoscator si murdar. Am o singura intrebare la toti pustii de pe acest forum care joaca tenis: parintii vostri in ce categorie ii bagati?
Iar cu antrenorul sunt deja bun prieten (asa am eu darul sa ma imprietenesc cu oamenii fiind un umanist). II respect meseria, nu ma bag peste treburile lui. doar ca joc cu fata mea cat pot de des, fiind o fire sportiva de felul meu, o sfatuiesc si discut mereu cu ea. ar trebui sa nu imi pese dupa voi, nu?

Nu am inceput o campanie impotriva parintiilor. Si normal ca exista si exceptii de la aceasta regula formulata. Este normal ca parintii sa isi sustina copiii, sa ii incurajeze, dar nu mi se pare normal sa le dicteze jocul si sa strige "Hai da-o in fileu cand ei sunt in spatele meu. Si pe langa asta, copilul se invata asa, sa castige cu ajutorul parintilor, incepe sa se bazeze pe trucurile astea josnice si devine "dependent" de ele: pe scurt- nu mai poate sa joace fara parinti.

Cluburile ar trebui sa aduca mai multi aribitrii, cel putin unul la 2 terenuri sau cel mai bine cate un arbitru pe fiecare teren, dar ... ce sa mai vorbim.... cluburile sunt cluburile din Romania , cum ati spus dvs. mai sus.

Dupa cate ati spus dvs nu va incadrati in categoria acelor parinti. Suteti un parinte asa cum si l-ar dori, si sunt convinsa ca fata dvs. este foarte foarte multumita de dvs.
Parintii mei nu se incadreaza nici in categoria celor "rai" si nici a celor "buni".
Tatal meu isi face prea multe griji pentru mine, de genul "Puneti apa in Termobag", "Uita-te daca nu s-a rupt racordajul", "Te simti bine pisoi?" etc, si pe langa asta mai sunt si eu la varsta asta in care ma enervez destul de usor, uneori chiar fara sens si ar trebui sa ma inteleaga si pe mine.
Mama mea.... nu prea ii pasa de ceea ce fac, si asta incerc sa zic in sensul bun: ea nu a mai vazut de 3 ani cum joc tenis, nu se implica de loc, dar cel putin ma lasa sa joc asa cum vreau si nu ma deranjeaza.
La meciuri de obicei ma duce tatal meu si el nici nu sta pe margine sa se uite la meciuri, de obicei pleaca, si asta e un lucru bun, pentru ca m-ar deranja sa-l vad ca se agita la puncte decisive sau altceva...
Tot ce mi-as dori de la parintii mei este ceva mai multa incurajare. Sa ma faca sa cred ca nu sunt singurul om de pe pamant caruia ii place ceea ce fac, ci si ca lor le place ceea ce fac eu si ca sunt mandrii de mine.

[Apolini]

Recunosc ca am fost putin cam pasional. Departe de mine gandul sa jignesc sau sa supar pe cineva dar am vazut peste tot aici numai aprecieri negative la adresa parintilor si, recunosc, mi s-au parut exagerat de aspre si de generale. Mereu exprresii d egenul "parintii faceau, parintii strigau etc."
Fata mea a avut un singur meci anu trecut la un concurs deoarece a inceput tarziu. Antrenorul adversarei (mult mai buna) chiar m-a felicitat ca a vazut ca eu mereu o incurajam si ii strigam bravo desi nu a facut mare lucru saracutza. A zis ca majoritatea parintilor sunt prea pasionali si aspri cu copii lor. Eu nu as putea fi asa da ma rog.
Iar despre scor ai dreptate intr-o oarecare masura dar tot nu sunt intru totul de acord. In toate sporturile exista arbitraje de la varste mici cand e vorba de competitii. Numai aici, nu. Pe mine ma oripileaza acest capitalism salbatic pe care il fac cluburile de tenis cu copii si ma mir ca tie nu ti se pare nimic nefiresc in asta.

In legatura cu arbitrajul: eu am jucat in Germania la turnee interne si nici acolo nu aveam arbitru la fiecare teren, erau 2 arbitrii la tot turneul. Nici macar la senioare nu este. Eu zic ca ar trebui sa ne obijnuim cu asta, pana cand ajungem la turneele de 10000$ unde se joaca cu arbitru de scaun. :D

[Timm]

Nu am inceput o campanie impotriva parintiilor. Si normal ca exista si exceptii de la aceasta regula formulata. Este normal ca parintii sa isi sustina copiii, sa ii incurajeze, dar nu mi se pare normal sa le dicteze jocul si sa strige "Hai da-o in fileu cand ei sunt in spatele meu. Si pe langa asta, copilul se invata asa, sa castige cu ajutorul parintilor, incepe sa se bazeze pe trucurile astea josnice si devine "dependent" de ele: pe scurt- nu mai poate sa joace fara parinti.

Cluburile ar trebui sa aduca mai multi aribitrii, cel putin unul la 2 terenuri sau cel mai bine cate un arbitru pe fiecare teren, dar ... ce sa mai vorbim.... cluburile sunt cluburile din Romania , cum ati spus dvs. mai sus.

Dupa cate ati spus dvs nu va incadrati in categoria acelor parinti. Suteti un parinte asa cum si l-ar dori, si sunt convinsa ca fata dvs. este foarte foarte multumita de dvs.
Parintii mei nu se incadreaza nici in categoria celor "rai" si nici a celor "buni".
Tatal meu isi face prea multe griji pentru mine, de genul "Puneti apa in Termobag", "Uita-te daca nu s-a rupt racordajul", "Te simti bine pisoi?" etc, si pe langa asta mai sunt si eu la varsta asta in care ma enervez destul de usor, uneori chiar fara sens si ar trebui sa ma inteleaga si pe mine.
Mama mea.... nu prea ii pasa de ceea ce fac, si asta incerc sa zic in sensul bun: ea nu a mai vazut de 3 ani cum joc tenis, nu se implica de loc, dar cel putin ma lasa sa joc asa cum vreau si nu ma deranjeaza.
La meciuri de obicei ma duce tatal meu si el nici nu sta pe margine sa se uite la meciuri, de obicei pleaca, si asta e un lucru bun, pentru ca m-ar deranja sa-l vad ca se agita la puncte decisive sau altceva...
Tot ce mi-as dori de la parintii mei este ceva mai multa incurajare. Sa ma faca sa cred ca nu sunt singurul om de pe pamant caruia ii place ceea ce fac, ci si ca lor le place ceea ce fac eu si ca sunt mandrii de mine.

Aceste josnicii sunt prea murdare ca sa ma pot pronunta asupra lor.
Eu am ales tenisul pt fata mea si din cauza faptului ca este un sport mai curat decat restul. Fireste ca dezaprob cu tarie astfel de practici, atat de romanesti in fond.

[DeathRipple]

Eu am ales tenisul pt fata mea si din cauza faptului ca este un sport mai curat decat restul. Fireste ca dezaprob cu tarie astfel de practici, atat de romanesti in fond.

defineste "curat". no offence. sporturile individuale dezvolta egoismul.

[Apolini]

Da, si asta e adevarat, dar dezvolta foarte mult si ambitia. Tenisul este un sport foarte frumos, placut, relaxant si "curat" in sensul ca nu vine unul sa te faulteze si nu incepi sa iti scuipi adversarul pe teren (asta cel putin de la 16 ani in sus :D).

[relansat]

Personal , mi se pare tenisul unul dintre cele mai frumoase sporturi ... :ok:

Pana si subforumul de tenis imi place ... pentru ca e lume civilizata si ti-e drag

sa te intorci si sa te uiti ce a mai zis unu , altul ... e foarte ok !!

[Timm]

defineste "curat". no offence. sporturile individuale dezvolta egoismul.

Peste tot sunt oameni si oameni. Vroiam sa spun curat in sens de fair play, de onestitate, de "aristocratie" in sensul frumso al cuvantului, aceste trasaturi apartin tenisului mai mult decat altor sporturi. Aceasta este semnificatia.
Mie imi plac mult vreo 10 sporturi, le urmaresc constant (am si lucrat o perioada in presa sportiva). Peste tot sunt sportivi mai onesti, dar si caractere mai de joasa calitate. Dar tenisul are ceva aparte si acesta este un motiv pentru care am ales pentru fata mea tenisul desi, din pacate, nu e unul din sporturile prea practicate de mine in trecutul meu. Mi-ar fi placut si nadmingtonul (am practicat multi ani acest sport) dar in Romania nu prea se face badmington in mod organizat desi este, va asigur, un sport foarte frumos, asemanator cu tenisul in multe.
E ceva adevar in dezvoltarea egoismului in sporturile individuale. Teodora oricum a facut si baschet un an dar ii era frica de contacte si am renuntat deocamdata. Eu am jucat mult fotbal si baschet si exista ceva aparte si in aceste sporturi fata de sporturile individuale. Adevarul ca notiunea insasi de sport este o nare realizare a omenirii din ultimul secol.

[Apolini]

Timm, ati pus intrebarea mai devreme, daca parintii celor care joaca tenis de pe forum se numara printre cei "rai". Nu o sa gasiti nici unul pe aici, pentru ca parintii de acel gen vor ca copiii lor sa faca doar antrenamente si sa progreseze incontinuu, nu i-ar lasa pe acestia pe internet de loc, va spun eu.
La Mircea Eliade am cunoscut o jucatoare bunicica, cu un parinte ca acesta. Este in primele 10 la 16 ani dar nu mentionez nici un nume. Acum 2 ani am invitat-o pe ea si alte fete sa mergem la cinema sa vedem un film (parca era Harry Potter sau ceva). Sa vedeti socul pe care l-am avut cu ea acolo: Mi-a povestit ca ea nu are voie sa isi faca prietene la scoala pentru ca acestea pot sa ii dauneze si sa o convinga sa se lase de tenis. Si al doilea soc: Ea nu a fost niciodata la cinema! Mi-a fost mila de ea, dar nu m-am bagat. Deja e uzata fizic si nu cred ca o sa ajunga departe, si asta din cauza unui parinte tampit, care i-a stricat tot viitorul. Aici ar fi putut sa faca si fata ceva: sa vorbeasca cu tatal ei, ca sa fie lasata sa joace singura in pace. Dar ea s-a obijnuit cu trucurile mici si acuma nu mai este in stare sa joace un meci, daca nu e tatal ei la gard. :(

[Timm]

Timm, ati pus intrebarea mai devreme, daca parintii celor care joaca tenis de pe forum se numara printre cei "rai". Nu o sa gasiti nici unul pe aici, pentru ca parintii de acel gen vor ca copiii lor sa faca doar antrenamente si sa progreseze incontinuu, nu i-ar lasa pe acestia pe internet de loc, va spun eu.
La Mircea Eliade am cunoscut o jucatoare bunicica, cu un parinte ca acesta. Este in primele 10 la 16 ani dar nu mentionez nici un nume. Acum 2 ani am invitat-o pe ea si alte fete sa mergem la cinema sa vedem un film (parca era Harry Potter sau ceva). Sa vedeti socul pe care l-am avut cu ea acolo: Mi-a povestit ca ea nu are voie sa isi faca prietene la scoala pentru ca acestea pot sa ii dauneze si sa o convinga sa se lase de tenis. Si al doilea soc: Ea nu a fost niciodata la cinema! Mi-a fost mila de ea, dar nu m-am bagat. Deja e uzata fizic si nu cred ca o sa ajunga departe, si asta din cauza unui parinte tampit, care i-a stricat tot viitorul. Aici ar fi putut sa faca si fata ceva: sa vorbeasca cu tatal ei, ca sa fie lasata sa joace singura in pace. Dar ea s-a obijnuit cu trucurile mici si acuma nu mai este in stare sa joace un meci, daca nu e tatal ei la gard. :(


Inteleg ce spui. Asta am observat si eu, recunosc, la multi dintre parinti si m-a socat. Dar sa stii ca, totusi, nu cred ca faptul ca parintele este alaturi de ea la meciuri si se implica langa ea este cauza acestor frustrari si acestei lipse de personalitate a copilului. Cauza o constituie cultura de un anumit gen a parintelui, stilul trunchiat si incomplet de educatie pe care este capabil s ail ofere. Eu continui sa sper si sa cred ca un parinte poate fi implicat alaturi de copil pana la adolescenta fiind prietenul ei, incurajandu-i personalitatea. Pentru asta iti trebuie, ca parinte, deschidere si respect pentru copilul tau ca pentru oricare adult. Caci aici este problema, in Romania noi ii tratam pe copii ca pe niste parteneri inferiori, ceea ce orice tratat de educatie va arata ca este total gresit si ca aceste atitudini duc la o dezvoltare incompleta a personalitatii copilului.
Eu am fost profesor 10 ani (de 5 ani nu mai sunt) si elevii mei erau prietenii mei. Nu iti imaginezi ce relatie exista intre noi. Pentru multi eram mai ceva ca parintii lor. Cea mai grea sarcina acu 5 ani cand am plecat din invatamant (din ratiuni financiare fireste) cel mai greu mi-a fost sa ma acomodez cu adultii. Nici acum nu pot spune ca am reusit perfect. Acum lucrez in IT inconjurat de "pusti" si sunt, de departe, cel mai copilaros dintre ei. se si uita unii ciudat la mine dar nu imi pasa. Daca nu tratezi copilul ca pe un egal atunci el nu se va dezvolta armonios. Eu de fiecare data cand ii cer fetei mele ceva ii explic de ce. Nu vreau sa ia niciodata ceva pe baza principiului autoritatii. Tocmai de asta in IT am preferat sa fiu specialist decat sef (manager). Detest orice forma de autoritate si nu sunt dispus sa imi asum puterea asupra altora. orice sef are in mana lui suflete umane si nu stiu daca exista cineva care poate spune cu constiinta curata ca nu a viciat unul sau altul din aceste suflete.

[Apolini]

Sunt total de aceeasi parere cu dvs, adica, ... si tatal meu de foarte multe ori nu ma ia in serios cand spun ceva si spune de fata cu alte persoane: "Aaahhh, e la varsta adolescentei, se comporta mai ciudat, ar trebui sa o intelegem" Chestia asta ma enerveaza foarte mult, adica... mi-a placea mult sa ma trateze asa cum spuneti dvs, sa nu spuna tuturor ca eu vorbesc prostii inainte sa termin ceea ce aveam de spus. Cred ca fiica dvs. este foarte multumita de dvs. :).

[a_ndrada]

Timm, ati pus intrebarea mai devreme, daca parintii celor care joaca tenis de pe forum se numara printre cei "rai". Nu o sa gasiti nici unul pe aici, pentru ca parintii de acel gen vor ca copiii lor sa faca doar antrenamente si sa progreseze incontinuu, nu i-ar lasa pe acestia pe internet de loc, va spun eu.
La Mircea Eliade am cunoscut o jucatoare bunicica, cu un parinte ca acesta. Este in primele 10 la 16 ani dar nu mentionez nici un nume. Acum 2 ani am invitat-o pe ea si alte fete sa mergem la cinema sa vedem un film (parca era Harry Potter sau ceva). Sa vedeti socul pe care l-am avut cu ea acolo: Mi-a povestit ca ea nu are voie sa isi faca prietene la scoala pentru ca acestea pot sa ii dauneze si sa o convinga sa se lase de tenis. Si al doilea soc: Ea nu a fost niciodata la cinema! Mi-a fost mila de ea, dar nu m-am bagat. Deja e uzata fizic si nu cred ca o sa ajunga departe, si asta din cauza unui parinte tampit, care i-a stricat tot viitorul. Aici ar fi putut sa faca si fata ceva: sa vorbeasca cu tatal ei, ca sa fie lasata sa joace singura in pace. Dar ea s-a obijnuit cu trucurile mici si acuma nu mai este in stare sa joace un meci, daca nu e tatal ei la gard. :(
o cunosc pe fata despre care vorbesti tu,sunt sigura ca ea e si asa e,tatal ei este fanatic si nu-si da seama cat rau ii face.

[relansat]

Dar ce incearca sa faca din ea ? Robot ? Nu imi vine sa cred :(

[Apolini]

Ce incearca sa faca.... nu stiu.
Dar vrea sa scoata performante mari cat mai repede din ea, probabil pentru a-si satisface sentimentul de orgoliu, pentru a avea cu ce sa se laude, pentru a avea un lucru de care sa fie mandru. Eu am citit multe in legatura cu psihologia, dar probabil ca un psiholog poate sa raspunda mai clar la intrebarea asta.

[relansat]

Este o nebunie ceea ce face el ... si eu cunosc asemenea "personaje" care isi

terorizeaza copilul sa invetze ... am avut o colega de l-Vlll care pana in clasa nu

a vazut pana atunci cum arata nota 8 ... ea luand numai 10 si de foarte putine

ori 9 ... acum este la facultate , din 6 examene 5 le-a luat cu 10 , unu cu 9

dar mi-a spus ca se duce la marire ... :o:

[K1M]

Este vorba aici de un "transfer".Parintele este cel care se identifica,intr-o proportie nepermisa,cu acel copil...Este foarte posibil ca acesta-parintele-sa-si fi dorit foarte mult sa fi fost el insusi un jucator de performanta.Daca nu a reusit acest lucru,foarte previzibil de altfel,incearca prin propriul copil sa realizeze ce el nu a reusit.O greseala imensa deoarece suprima orice farama de personalitate a copilului si-l transforma in visul lui neimplinit avand cerinte de adult de la un caracter in formare:no:

[Apolini]

Da... si la scoala apare aceeasi chestie ca si la tenis. Sunt unii parinti care vor sa scoata numai olimpici din copiii lor si ii obliga sa invete incontinuu si nu accepta note mici. In toate scolile sunt cazuri ca acestea prezente. Acesti copii invata, fiind obligati de parinti si de aici cei din jurul lor ii numesc "tocilari". In asemenea cazuri copilul nu este sustinut asa cum ar trebui nici de familie si nici de colegi. Pe parinti ca acestia nu ii intereseaza de colectivul in care se afla acest copil, sau mai bine zis, de colectivul in care ar fi vrut sa se afle. Si in cazul performantelor scolare si sportive parinti de acest gen pot genera un dezechilibru imens in viata psihica a unui copil, si mai ales la varsta adolescentei, chir daca acestia au intentii bune (sa le asigure un viitor).

[relansat]

Pacat ca multi dintre parinti isi privesc copilul ca pe un lucru cu care se afiseaza

si se mandreste zi de zi :( ... e TRAGIC !!!

[Apolini]

Da, probabil ca sunt multi, dar mai sunt si cativa care ne dau sperante, cum ar fi Timm. El isi sustine fata, o incurajeaza, o trateaza asa cum ar trebui sa fie tratata orice fata (copil). Si mai este o speranta in noi, generatia noua. Mai avem ceva timp pana cand facem copii :D si pana cand incepem sa ii educam, sa le influentam personalitatea.
Pana atunci, toti cei "normali" ar trebui sa ii ignore pe parintii mai .... "nebuni" pentru ca acestia nu vor scoate mari performante cu forta din copii.

[DeathRipple]

Peste tot sunt oameni si oameni. Vroiam sa spun curat in sens de fair play, de onestitate, de "aristocratie" in sensul frumso al cuvantului, aceste trasaturi apartin tenisului mai mult decat altor sporturi. Aceasta este semnificatia.
Mie imi plac mult vreo 10 sporturi, le urmaresc constant (am si lucrat o perioada in presa sportiva). Peste tot sunt sportivi mai onesti, dar si caractere mai de joasa calitate. Dar tenisul are ceva aparte si acesta este un motiv pentru care am ales pentru fata mea tenisul desi, din pacate, nu e unul din sporturile prea practicate de mine in trecutul meu. Mi-ar fi placut si nadmingtonul (am practicat multi ani acest sport) dar in Romania nu prea se face badmington in mod organizat desi este, va asigur, un sport foarte frumos, asemanator cu tenisul in multe.
E ceva adevar in dezvoltarea egoismului in sporturile individuale. Teodora oricum a facut si baschet un an dar ii era frica de contacte si am renuntat deocamdata. Eu am jucat mult fotbal si baschet si exista ceva aparte si in aceste sporturi fata de sporturile individuale. Adevarul ca notiunea insasi de sport este o nare realizare a omenirii din ultimul secol.


tind sa fie de acord cu tine, mai ales cu ultima fraza. prima parte insa nu-mi place. acolo faci referire la onestitate, la "aristocratie", dar eu am sa te trimit imediat la posturile anterioare cu arbitri ;) aici ceva nu se leaga.

si mai am o nedumerire: ce vrei pentru copilul tau? vrei inalta performanta? vrei ceva care sa-l tina departe de baruri? vrei o dezvoltate armonioasa? vrei sa simta placerea unui joc? raspunsurile trebuie sa ti le dai tie

[Timm]

tind sa fie de acord cu tine, mai ales cu ultima fraza. prima parte insa nu-mi place. acolo faci referire la onestitate, la "aristocratie", dar eu am sa te trimit imediat la posturile anterioare cu arbitri ;) aici ceva nu se leaga.

si mai am o nedumerire: ce vrei pentru copilul tau? vrei inalta performanta? vrei ceva care sa-l tina departe de baruri? vrei o dezvoltate armonioasa? vrei sa simta placerea unui joc? raspunsurile trebuie sa ti le dai tie

Draga DeathRipple, viata nu este matematica, apropo de intrebarea ta.

[DeathRipple]

"intrebarea mea" erau mai multe ;)
viata n-o fi matematica, dar regulile dupa care se ghideaza, da
numa' bine

[Timm]

"intrebarea mea" erau mai multe ;)
viata n-o fi matematica, dar regulile dupa care se ghideaza, da
numa' bine

Asa este. Ai dreptate. Este intr-adevar foarte complicat si aceste intrebari adunate cu alte zeci si sute de intrebari ne framanta si ne framanta mereu. Eu personal incerc sa fiu obiectiv cat pot in ceea ce fac, iar cu fata mea incerc sa fiu prietenul ei firstly. Cat reusesc, cum reusesc? Dumnezeu stie.
Nu am vrut sa te supar cu comparatia cu matematica, tu esti foarte dragut si ai perfecta dreptate. Vroiam doar sa spun ca a iti linisti constiinta este un lucru infiorator de greu, daca nu imposibil pentru ca daca suntem obiectivi mereu ne putem gasi minusuri, abateri de la regulile impuse de noi, greseli etc.

[DeathRipple]

mergem prea departe cu discutia. tenisul de performanta, ca orice alt sport pe care doresti sa-l practici la nivel inalt, cere multe sacrificii si eforturi. cand esti mic, eforturile sunt de obicei de ordin fizic. oasele sunt informare, muschii in dezvoltate...o miscare invatata gresit te poate costa mult. lipsa de mobilitate este iar un factor destul de important. d-aia ziceam ca trebuie un antrenor bun, nu neaparat un antrenor prieten. trebuie de asemenea sa fie pregatita sa renunte la scoala la un moment dat. cunosc cateva cazuri, asa ca nu vorbesc din auzite. oricum ar fi, 80% dintr-un meci il formeaza mentalul. este ceea ce alor nostri le lipseste.

un sfarsit de saptamana cu soare si spor la balon :)

[Timm]

mergem prea departe cu discutia. tenisul de performanta, ca orice alt sport pe care doresti sa-l practici la nivel inalt, cere multe sacrificii si eforturi. cand esti mic, eforturile sunt de obicei de ordin fizic. oasele sunt informare, muschii in dezvoltate...o miscare invatata gresit te poate costa mult. lipsa de mobilitate este iar un factor destul de important. d-aia ziceam ca trebuie un antrenor bun, nu neaparat un antrenor prieten. trebuie de asemenea sa fie pregatita sa renunte la scoala la un moment dat. cunosc cateva cazuri, asa ca nu vorbesc din auzite. oricum ar fi, 80% dintr-un meci il formeaza mentalul. este ceea ce alor nostri le lipseste.

un sfarsit de saptamana cu soare si spor la balon :)

Merci mult. Am observat ca vorbesti in cunostinta de cauza.
Prietenul sunt eu si asta spuneam ca incerc sa fiu, ca parinte al ei.
Antrenorul cred ca ar trebui sa fie si el apropiat sufleteste de sportiv, mai ales cand e copil si are nevoie de afectiune. Cat de departe se poate merge cu prietenia intre sportiv si antrenor, iarasi un lucru greu de spus.

PS: Facand o paranteza si schimband subiectul, sunt curios ce va face Oli la Steaua care se tot spune ca este extraordinar de apropiat de fotbalisti. Dintr-o perspectiva vorbind fireste. Mergem la meci amandoi oricum cu Heerenven.

[Apolini]

[QUOTE=DeathRipple] 80% dintr-un meci il formeaza mentalul. este ceea ce alor nostri le lipseste.

QUOTE]


Am fost de multe ori in situatii in care in loc sa joc meciul cu adversarul pe teren, ma luptam singura cu mine, de cele mai multe ori cu frica de a nu gresi punctele. Psihicul este mult mai important de cat fizicul, dar si acesta isi are totusi importanta: fara pregatire fizica si fara niste lovituri bune nu poti trece de un anumit nivel.

[Timm]

[QUOTE=DeathRipple] 80% dintr-un meci il formeaza mentalul. este ceea ce alor nostri le lipseste.

QUOTE]


Am fost de multe ori in situatii in care in loc sa joc meciul cu adversarul pe teren, ma luptam singura cu mine, de cele mai multe ori cu frica de a nu gresi punctele. Psihicul este mult mai important de cat fizicul, dar si acesta isi are totusi importanta: fara pregatire fizica si fara niste lovituri bune nu poti trece de un anumit nivel.

De ce draga tenisprogirl ti-ai schimbat denumirea in doro?
Era personalitatea ta forumista, nu? Dubla personalitate? Glumeam.
O s aretin ce mi-ai zis. Merci.

[Apolini]

Foarte simplu. Nu vreau sa zica cineva ca ma laud pe aici cu numele asta, de ... profesionista, pentru ca inca nu sunt pro :) . Si mai e o chestie: prima data cand intri in forum si vezi numele: "tennisprogirl" te gandesti ca e una care se crede mare jucatoare. Eu nu sunt mare jucatoare de tenis, ci doar imi place sa practic acest sport, asa ca se poate spune ca eu joc si de placere, chiar daca ma antrenez la nivel de performanta :D

[Timm]

Foarte simplu. Nu vreau sa zica cineva ca ma laud pe aici cu numele asta, de ... profesionista, pentru ca inca nu sunt pro :) . Si mai e o chestie: prima data cand intri in forum si vezi numele: "tennisprogirl" te gandesti ca e una care se crede mare jucatoare. Eu nu sunt mare jucatoare de tenis, ci doar imi place sa practic acest sport, asa ca se poate spune ca eu joc si de placere, chiar daca ma antrenez la nivel de performanta :D

Corect ce spui pe de o parte. Si mie mi-ai dat senzatia unei impatimite de tenis si unei profesioniste ceea ce, probabil, si esti. Nu conteaza ce zice lumea
oricum.

[Apolini]

Pe langa asta parca nu ma personaliza numele ala. Doro imi spun toti din jurul meu. Si dupa cum am spus si mai devreme, tennisprogirl este un nume ... prea laudaros pentru mine. Las' ca va obijnuiti repede cu noul meu "look" :D

[K1M]

Performanta in Romania...e un titlu de thread generalizant.Ce am observat e ca se vorbeste mai mult despre performanta din Capitala...de provinicie mai nimic:( Nu prea am informatii de acest gen din orasul in care locuiesc (Iasi).Ma poate informa cineva despre tenisul de performanta din Iasi?Multumesc anticipat daca da!;)

[Apolini]

Pai... nu prea stiu din zona aceea nimica. Imi pare rau. Am fost o data de Craciun la Iasi pentru 3 zile si nu am gasit nici un teren de zgura acoperit, numai sali de sport erau. In legatura cu cluburile si turneele nu stiu chiar nimica, poate poti afla mai multe de pe siteul oficial www.frt.ro ;)

[ioana_boronea17]

este adevarat, si eu am vazut la multe concursuri cum parintii faceau presiune pe copii lor sau pe adversar. Trebuie sa te gandesti ca mai ales la categoriile 10,12,14 ani ar trebui sa realizezi ca parinte ca este doar un copil si joaca de placere si nu trebuie sal fortezi. Cunosc eu pe cineva de la clubul meu care la categoria 10 ani sia fortat copilul sa joace ff bine sil certa la fiecare minge in fileu si a ajuns locul 1 pe tara etc dar akum la 14 ani nu mai poate. Trebuie sa fie incetu cu incetu cu deodata.

[Apolini]

Da, asa se intampla de obicei: Copiii cand sunt presati intra in top repede dar psihicul lor se uzeaza mult mai repede si in cativa ani deja cedeaza, majoritatea dintre ei se lasa de tenis repede fara sa le pese de ceea ce vor zice parintii lor.