Simpatii progresiste

[miril]

Si el a...jucat sub culorile bleu-albastre:

10515

Birlic implineste 100 de ani


Birlic a intruchipat ca nimeni altul personajele lui Caragiale

Avea un nas caricatural si ochii mari, cu colturile lasate in jos, ceea ce-i dadea un aer insolit. Si un farmec special. Cateva femei frumoase s-au indragostit de el - si nu era de mirare. E un imens pacat ca avem limitele unei limbi fara circulatie. Stiti ce ar fi insemnat el intr-o cinematografie care si-ar fi putut raspandi in lume creatiile? Ce e Luis de Funes pe langa Birlic? Birlic avea o „vis comica” si un umor personal net superioare!”, povesteste maestrul Radu Beligan, in cartea „Birlic”, scrisa de Valentin Silvestru.
Grigore Vasiliu, cel care va deveni Birlic, s-a nascut pe 24 ianuarie 1906, la Falticeni, in familia unui mic negustor. Copilul nazdravan, cu nasul in vant, pus pe sotii nevoie mare nu a manifestat vreo atractie deosebita spre scena si a absolvit Facultatea de Drept la Cernauti. La inceput, pentru a mai castiga un ban, a facut figuratie la Teatrul National din Cernauti. Prima data a jucat in comedia „Musca spaniola”, de Arnold si Bach. Grigore Vasiliu era insa peltic si scuipa cand vorbea. „La premiera, m-am incurcat teribil si am fost... mai gaga decat ar fi cerut textul. Publicul s-a amuzat imparateste, si m-am pomenit eroul unui rasunator succes”, a povestit actorul intr-un interviu. Cariera sa va incepe la Teatrul National din Cernauti.
Cum a devenit Birlic

Sica Alexandrescu a deschis impreuna cu Tudor Musatescu, intr-o sala mica dintr-un pasaj al Bulervadului Elisabeta, din Bucuresti, o companie care, pana in 1940, se va numi „Teatrul Vesel”. Ei l-au invitat pe Grigore Vasiliu sa joace in Capitala. Acest tanar va deveni steaua acestui teatru din luna octombrie a anului 1934. Succesului urias din farsa „Birlic”, scrisa de vienezii Arnold si Bach, i se va adauga cognomenul „Breloc”, adica aducator de noroc, si apoi chiar acela de „Birlic”.
Actorul va pastra acest ultim nume toata viata. Sica Alexandrescu si Tudor Musatescu au creat pentru Birlic aproape exclusiv spectacole comice, cel mai adesea cu piese usoare, din repertoriul bulevardier. Actorul a inceput insa sa joace si in piese mai de substanta la Teatrul National si a debutat in filmul „Bing-Bang”, in 1934.
Birlic a intruchipat cu mult succes pana in 1970, cand s-a stins din viata, pe scena si in film, tipologiile personajelor lui Caragiale.

„Traga-se cortinele, aprinda-se luceferii reflectoarelor; sa sune cuvantul, sa tremure inima. Rasuceasca-se in vraja scenei floarea talentelor, creasca in soarele entuziasmului fructul nemuritor al adevarului! Cei trei pereti intre care ne miscam sunt din carton vopsit, dar simbolizeaza adevarul, binele, frumosul.”
Grigore Vasiliu Birlic

[Bancaru]

Interesant. Ce ar fi sa creem un topic separat cu personalitatile care au "jucat" sub culorile noastre si la fiecare sa punem cate o poveste sau ceva asemanator? Miril? Poate ne ajuti tu mai mult, ca eu nu ii stiu pe toti asa bine. In plus eu am o varsta inaintata, am mai uitat. Tu esti tanar.

[miril]

Atunci, Bancaru,...transfera-l pe Birlic unde...trebuie!

[Bancaru]

La topicul asta chiar astept ajutor. Eu nu ii stiu pe toti. Din ce am auzit de la tata sau am mai vazut si eu. Miril, Alamar, Kra****x, Saphicus, Carlo, Herculis trebuie sa veniti cu "noutati".

[miril]

10537

Si el iubeste...progresist. Un mare admirator al unei alte Minuni Blonde, Viorel Mateianu, Florin Piersic a impartit iubirea pentru Progresul cu iubirea pentru U Cluj si Sepcile Rosii.

[Bancaru]

Miril, eu de Piersic nu stiam. Sincer. L-ai vazut la meciuri?

[miril]

10538

"Indraznesc sa scriu ca tin cu Progresul, fiindca nici o alta echipa romaneasca nu mi-a dat, prin suferinta, atata forta morala, atata putere nervoasa ca aceasta din Doctor Staicovici".

O declaratie mai frumoasa de atasament pentru culorile bleu-albastre nu cred ca a existat, exista sau va exista vreodata. Multa sanatate sa va dea Dumnezeu, Domnule...Belphegor! HAI PROGRESUL!

[miril]

Piersic l-a avut mult la inima pe Mateianu si nu putea sa nu aibe la inima si pe Progresul. Nu l-am vazut pe stadion dar stiu ca ne-a sustinut.

[miril]

10539

Uitati-o pe Margareta Paslaru dar sa nu-l uitati pe Constantin Diplan, un progresist cu care am stat in tribuna aceea care a fost mutata...stiti voi unde.

[miril]

10540

Uitati-o din nou pe Margareta Paslaru, dar sa nu-l uitam pe Octavian Ursulescu, un alt mare progresist cu care am stat alaturi in tribuna deja celebra.

[miril]

10541

"Drumurile noastre" au fost progresiste, el fiind printre...piticii...mari din strada Dr. Staicovici! Dumnezeu sa-l odihneasca Acolo Sus!

[miril]

10542

Fara sa o uitam pe regretata Anca Calugareanu sa nu-l uitam nici pe Aurelian Andreescu si el printre "Oameni"...progresisti.

[carlo]

10539

Uitati-o pe Margareta Paslaru dar sa nu-l uitati pe Constantin Diplan, un progresist cu care am stat in tribuna aceea care a fost mutata...stiti voi unde.
Da,langa Constantin Diplan am stat si eu!Si langa Mircea Vintila!Si langa Jorj Voicu,un fost vecin de-al meu,din Militari.
In tribuna aceea din metal,albastra,care mai tarziu a ajuns la javrele alea mai mici dar tot din Stefan cel Mare!
Progresul a fost echipa oamenilor cultivati ,nu a coloneilor si generalilor analfabeti.:ok:

[Bancaru]

Oricat mi-as stoarce creierii nu imi amintesc pe altcineva inafara de Marius Pepino si de Ursulescu. Stiu ca asta venea la meci si cu maica-sa, Ursulescu, adica.
Imi amintesc ca era o brosura la un moment dat, o aveam acasa, cu interviuri luate diverselor personalitati din lumea actorilor. De exemplu Mitica Popescu impartea simpatia pentru Rapid cu cea pentru Progresul. Dem Radulescu era si el un progresist declarat, chiar daca nu numai pe linie de fotbal. El cred ca a fost numai dragut, Bravul soldat Svejk.

[miril]

10574

Stiam si nu stiam de Dem ca era progresist, dar faptul ca o spui si tu Bancaru inseamna ca nu ne putem insela amandoi. Si mai stiu ceva, alaturi de Caragiu, a fost actorul meu preferat de comedie. Si acum rad cu lacrimi de Svejkul nostru drag. Dumnezeu sa-ti zambeasca mereu, Acolo Sus, prietene Dem!

[Bancaru]

Eu imi aduc aminte de brosura asta in care erau amandoi cei pomeniti, Mitica Popescu si Dem Radulescu. Repet, Mitica este si cu Rapidul, dar atat el cat si Dem, spuneau ca simpatizeaza cu bancarii. Parca Dem Radulescu a spus in interviu ceva de genul: "Aaaaaaaaaaaaaaa, bancarii....!"
Am cautat brosura aia. Nu o mai gasesc neam.

[miril]

Si eu stiu ceva in sensul asta. Oricum, Dem a fost un scump, ma refer la artist, pe om nu l-am cunoscut, si merita sa fie mentinut drept...progresist.

[herculis]

Draga Bancarule mai pot adauga si eu un foarte cunoscut actor (din aceiasi generatie cu Birlic), si anume Jules Cazaban, care era un infocat progresist.
Din ce imi spunea tatal meu Jul venea mereu la adunarile Ligii Suporterilor. O tempora o mori!!!

[Bancaru]

Imi pare rau, dar nu fac legatura intre nume si figura. Imi suna cunoscut numele dar nu stiu daca il stiu. Cred ca daca mi se reimprospateaza memoria... Un film, o piesa de teatru (teatru TV ca eram cam mic atunci)?

[herculis]

Ceva date despre Cazaban sunt aici, dar nu par foarte corecte... fara poze

http://www.imdb.com/name/nm0147338/

[Bancaru]

Mda... Se pare ca eram mai mult decat mic. Eram inexistent cand a murit. Setea si Darclee am vazut. Dar tot nu fac legatura. O sa ma uit intr-un almanah de cinema. 1234 Cineasti Romani.

[miril]

10757

Si el a fost, se pare, printre progresisti. Iata aici un articol cu "momente si schite"...bancare din viata unor... platani ai culturii noastre:

http://www.cotidianul.ro/index.php?id=3814&art=8639&cHash=5b9d1765c7

[Bancaru]

Prietenul nostru vechi, Belphegor.. Inainte de a fi un ziarist sportiv este scriitor, autor de nuvele.
După 23 august 1944, porneşte prin a fi un admirator sincer al socialismului real, pentru ca, după evenimentele din Ungaria din anul 1956, şi mai cu seamă după "Primăvara de la Praga" (1968), să-şi reconsidere ferm opţiunile. Autor al faimosului imperativ al "adevărului integral", cărţile lui sunt puse la index de către autorităţi, şi nu mai poate publica vreme de câţiva ani. Colaborează apoi la diverse reviste şi publică numeroase volume de nuvele sau romane (v. ciclul "Supravieţuiri"). I se acordă Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul Un august pe un bloc de gheaţă (1971).

După anul 1989, este co-fondator, alături de Andrei Pleşu, Tita Chiper şi Zigu Ornea, al revistei de cultură Dilema (astăzi, Dilema veche) şi colaborează la diverse alte publicaţii.

Cariera de publicist

A fost redactor la revista Sportul po****r, revista Cinema (1967-1987) şi Dilema (1993-2004) a avut rubrici la România literară, Dilema (1993-2004), în prezent este redactor la revista Dilema veche. Scrie povestiri cu un pronunţat caracter autobiografic iar literatura sa are un filon eseistic foarte pronunţat.
Adica si el un soi de Petre Tutea, a intors spatele miscarii de stanga.

Cinci ani cu Belphegor aparuta in 1975. Poate aici am putea citi mai multe despre pasiunea lui, desi vad ca o perioada a fost interzis de regimul cu alte simpatii, chiar fotbalistice. O sa o caut pe la anticari.

[miril]

Astazi Ilie Nastase schimba prefixul. La Multi Ani, Ilie! Desi este declarat stelist Ilie a facut parte din familai mare A Progresului, la fel ca si prietenul si rivalul...dinamovist, Ion Tiriac. Iata cateva randuri frumoase, in sfarsit, ale lui Ion Cupen, despre marele tenismen. Sper ca va vor face placere.

Ilie Năstase, unicul!

de Ion Cupen (Prosport)

Am locuit în tinereţe pe un umăr al stadionului Progresul, cam pe unde îşi are azi palatul profesional “Oracolul de la Bălceşti”, cunoscut şi sub numele de Mitică. Îmi făceam veacul, alături de camarazii mei, în Parcul cu Platani, împărţindu-ne între marginile terenului de fotbal şi cel de tenis. De la Ozon la Dudu Georgescu şi de la Gogu Viziru la Ilie Năstase nu mi-a scăpat nimic din freamătul generos al acelor locuri.
Pe Ilie Năstase l-am perceput ca pe un păstrăv de aur nimerit într-un acvariu cu calcani. Toţi ceilalţi puteau fi puternici, tenaci, rezistenţi, avântaţi. El îi învingea aruncând în luptă iscusinţa, subtilitatea, inteligenţa, imprevizibilul, optimismul. Într-un cuvânt, talentul ieşit din comun. După lansare avea să-l taloneze pe Ţiriac, susţinându-se reciproc. Ilie cu atuul performanţei, Ion cu maturitatea şi priceperea managerială. Cineva spunea că dintr-o combinaţie imposibilă între harul unuia şi dârzenia celuilalt s-ar fi născut un exemplar imbatabil, dacă nu cumva el s-a şi zămislit sub numele de Federer.
Ilie a fost un rebel, destrămând morga arenelor tradiţionale. Pentru că a plecat de jos, a revoluţionat tenisul modern cu farmecul său evadat din canoane. A fost un fel de Gavroche înveşmântat în frac.

14778 14779

[Bancaru]

Sa fie sanatos! La multi ani, Ilie!

[Zamo]

S-a declarat de multe ori un sustinator al echipei...dupa Timisoara .

[Bancaru]

S-a declarat inainte de Timisoara. Dupa ce a fost reinviat clubul de acolo a aparut si el. O vreme o freca pe la Rocar prin tribune, el si muuuuulti manelisti.

[the lion king]

s-a declarat pe naiba.omu e cu TIMISOARA pana in maduva oaselor....sa fim seriosi....

[Bancaru]

Leule, nu te indemn sa te mai uiti la teve, ca nu e asa o sursa interesanta, dar omul venea in tribune la noi meci de meci. A si declarat la o emisiune, la care il avea invitat pe Iacov, ca este suporter si al FCN.

[Bancaru]

Iata ca revenim dupa un an. Va dau pe spate cu asta:

Fotbalul e pentru oameni destepti



Nume sonore din lumea culturala romaneasca au batut mingea inainte sa ajunga intelectuali remarcabili.


Inainte sa fie „oameni mari”, au fost oameni mici. Copii. Au jucat fotbal pe maidane, printre blocuri, lovind aripi de Dacie si geamuri de garsoniere, au „tinut duble” in lift, au mers pe stadioane, au scuipat seminte, au injurat, au pus pasiune. Cativa s-au avantat chiar pe gazon, printre profesionisti. Alergau pe lungul si pe latul terenului, in sus si in jos. Erau si ei unde era mingea.

Daca nu le-a placut fotbalul si au stat ascunsi in spatele cartilor, i-au iubit substanta. Fotbalitatea. S-au indragostit de echipe care le-au ghidat viata si cand au devenit actori importanti, regizori geniali sau robi ai literelor frumoase. Ascultati aici povesti!

„GOAL”-UL LUI IURES

„Confruntarea a doua triburi”

In urma cu trei ani, Marcel Iures a facut parte din distributia filmului „Goal”, jucand rolul lui Erik Dornhelm, antrenorul echipei de fotbal Newcastle United. Romanul a fost asemanat cu Arsene Wenger, dupa prestatia din film. „Nu l-am studiat, a fost o intamplare”. La un party, dupa terminarea filmarilor, a luat contact cu lumea buna a fotbalului.

„Am nimerit la masa langa Sven Goran Eriksson si Raul Gonzalez. A fost o dicutie amicala, am vorbit despre Harry Potter”, isi aminteste Iures. In urma acestei experiente, actorul si-a dat seama ca fotbalul este un domeniu despre care toata lumea crede ca se pricepe, insa adevarul este in alta parte. „Fotbalul iti da niste emotii puternice. Este ca in confruntarea a doua triburi, iar cine castiga este pe culmile euforiei”, spune el.

Pune suflet, cum sa nu? „Am tinut cu Universitatea Craiova. Acum tin cu echipa nationala”. Iures are favoriti printre tricolori: Razvan Rat, Cristi Chivu, Dani Coman, Adrian Mutu. „Cred ca este o vorba de o simpatie reciproca. I-am invitat la teatru”. Marcel Iures este convins ca fotbalistii citesc mai mult decat ne imaginam noi: „Citesc istorie si literatura!”.

DUPA 20 DE ANI...

Cartarescu si nostalgia fotbalului

Cel mai citit scriitor roman contemporan si-a trait tineretea la o aruncatura de bat de stadionul Dinamo. „In copilarie mergeam cu tata o data la doua saptamani in „Groapa”. Mi-a ramas pe retina imaginea spectatorilor care aratau toti la fel: in camasi albe si pantaloni negri. Nici cei din iarba nu aveau stralucirea de azi. Era ca intr-o imagine de arhiva. Asta se intampla in anii ‘60 pe stadioanele dintr-un Bucuresti muncitoresc si mohorat”.

Pentru ca n-a fost „un jucator” in copilarie, Mircea Cartarescu era intotdeauna ales ultimul, atunci cand se faceau echipele pe maidan. „Ma puneau in poarta, unde nu ma descurcam prea bine si ma injurau, dar imi placea jocul. Asa cum spunea si amicul meu Cristian Teodorescu, la fotbal se cunoaste caracterul omului”.

De 20 de ani, Mircea Cartarescu a fost purtat de viata undeva, departe de fotbal. „Imi displace formula de „caine rosu”. Mi se pare o imagine urata si fara sens”. Nici dinamovistii nu l-au trecut in cartea de aur a suporterilor. Dupa 20 de ani, e normal sa nu-l mai recunoasca.

AMINTIRILE UNUI SCRIITOR

„Daca bateam la fotbal, luam bataie”

Florin Lazarescu este unul dintre cei mai premiati tineri prozatori. Cu romanul sau „Trimisul nostru special” a facut furori in strainatate. Se recomanda „microbist inrait, stelist inflacarat si polist iesean de zi cu zi”.

Din dragoste pentru Poli, a sfidat o ploaie mizerabila, la un meci cu Dinamo. Toti spectatorii de la peluza plecasera. Doar domnul Lazarescu si sotia sa au ramas pana la sfarsit. A doua zi s-a vazut la televizor, pe toate posturile: „Ne dadeau doar pe noi, doi oameni cantand in ploaie, la peluza”. II place atmosfera din Copou, pentru ca „e asa resemnata... Nimeni nu spera prea mult. Se lasa uneori si linistea. Se mai trezeste cate unul ca vede vreun cunoscut: „Bai, Mitica, si vinu’ asela cand il dai?”. Lumea isi vede de-ale ei”.

Scriitorul e copil crescut la tara. Si-a „cioplit” picioarele la Poiana Popesti, echipa care l-a dat fotbalului mare pe arbitrul Anton Helesteanu. Nu era usor sa joci la Poiana.

„N-aveai decat doua variante: ori bateai la fotbal si luai bataie la bataie, ori luai bataie la fotbal si scapai nebatut. Cam asta era”. Cea mai draga amintire din viata sa de suporter: noaptea de dupa finala Cupei Campionilor Europeni, din 1986. „Am stat toata noaptea de vorba cu tata. Eram fericiti...”. Florin inca viseaza ca va deveni o extrema dreapta celebra, desi are deja 33 de ani si o cariera literara glorioasa in fata.


PE MARILE ECRANE

Regizorul Cristi Puiu a luat „fete incrancenate” din galeria Stelei

„Am tinut cu Dinamo pana la 10 ani, cand mi-a cazut in mana o carte, „Glasul rotilor de tren”, de Ioan Chirila. M-a fascinat chiar daca in anul ala, 1977, Rapid retrogradase in „B”„. Regizorul Cristi Puiu a iubit fotbalul din carti, dar a ramas dezgustat de atmosfera din tribune. „Am fost de trei ori pe stadion. Mi s-a parut oribil, oamenii aia sunt niste primitivi”. Interesul de serviciu l-a obligat pe Cristi sa mearga la un banal Steaua - Astra, cu ceva ani in urma: „Am luat niste oameni din galeria Stelei pentru a juca in filmul lui Pintilie, „Dupa-amiaza unui tortionar”

. Aveam nevoie de niste fete incrancenate”. Regizorul peliculei „Moartea domnului Lazarescu” n-ar refuza sa faca un film despre fotbal, dar il incanta mai mult ideea unui lung-metraj care sa prezinte „povestea suporterului unei echipe de hochei pe iarba.... Ma intereseaza mecanismul care-l face pe un individ sa tina cu o echipa anonima dintr-un sport anonim.”

ZBUCIUM HAMLETIAN

Florin Iaru: „Eu tin cu Dinamo... si mi-e rusine”

Poetul Florin Iaru tine cu Dinamo pentru ca s-a indragostit de tricourile albe ale „cainilor”. „Ce vreti? Aveam trei ani. Tin cu Dinamo, dar mi-e rusine, asa sa scrieti acolo. Toata viata am fost intr-un razboi moral cu pasiunea asta a mea”, marturiseste Iaru. Poetul nu-si iarta nicio tristete.

Returul semifinalei Cupei Campionilor Europeni din 1984, Dinamo - Liverpool, l-a vazut la Galati, la un televizor alb-negru. „Ploua. La final am chiuit, am baut vodca si bere si am fost foarte tristi. Aveam 30 de ani.” Iaru a jucat fotbal si handbal in copilarie, fiind portar: „M-am lasat, fiindca eram miop si nu mai vedeam mingea. La handbal era mai usor, era terenul mic, dar la fotbal...”.

Daca ar fi pus in situatia de a oferi o carte unui fotbalist, i-ar da „„O mie si una de nopti”. E o carte despre bucurii si intristari, despre hoti iscusiti, asa cum sunt fotbalistii cand vor”. Florin Iaru spune ca in presa de sport nu-i plac „tatele care apar peste tot si ocupa locul unor sporturi neglijate, precum tenisul de masa. Tatele nu sunt sport!”.

CARIERA

Stelian Tanase a fost inter dreapta

Scriitor, eseist, istoric, politolog, publicist, analist politic, spuneti-i cum vreti. Aici, Stelian Tanase e fotbalist, pentru ca in copilarie a jucat fotbal la „Viitorul”. „Am fost inter dreapta, un post care acum nu mai exista, un fel de mijlocas. Marcam de multe ori. Inainte de ‘89, fotbalul era un sport de amarati. Speram ca putem sa iesim din mediocritate. Era singura cale de a deveni celebri prin mijloace curate, fara sa intram in mizerii”.

Tanarul Tanase a tinut cu Progresul din spirit de fronda. „Am fost mereu de partea celor slabi. Dupa ce spiritul Progresului a inceput sa moara, am devenit fan al Rapidului”. Scriitorul Stelian Tanase ar scrie romane despre Dobrin si Dumitrache: „Sunt o multime de destine tragice, care nu au fost aprofundate”.

www.evz.ro

[miril]

Fronda. Asta sa fie cuvantul (care ne leaga) de...Progres(ul)?

[Tyler Durden]

Bancare, imi aduc aminte de o faza oarecum haioasa cu Stelian Tanase. Acum cativa ani- nu multi- cand Stelica imi era profesor, ma aflam intr-un grup mai numeros de baieti si discutam aprins despre subiectul x, vazandu-ne si trecand pe langa noi, Stelica avu urmatoarea remarca :,,discutati si voi lucruri serioase sau..hai Rapidu?". De unde deduc ca pentru Stelica, fotbalul e un lucru putin serios. :D

[Bancaru]

Rapidul era un lucru putin serios... Glumesc! La valoarea si pregatirea lui, reale, din punctul meu de vedere, probabil ca discutiile care ar fi putut sa aiba ca subiect fotbalul nu erau tocmai serioase. Dar sunt convins ca un om ca el stie sa aprecieze si lucrurile marunte. E clar totusi ca Progresul si Rapidul sunt doua echipe cu un trecut asemanator. Viitorul, din pacate, e diametral opus.
Deci esti ... filosof?

[Tyler Durden]

Bancare, privind lucrurile dintr-o anumita perpectiva axiologica, un club de fotbal nu-nsemna mare lucru...tine de patologia omului modern sa sacrifice atata energie pentru o cauza care nu este neaparat cea mai buna.
Nu-s filosof, am terminat o facultate care are totusi raporturi constante cu filosofia.

[miril]

Fotbalul este un moft care trebuie tratat...serios. HAI PROGRESUL! Respect, Rapid!

[Bancaru]

Messi? Ronaldo?

Radu Cosaşu

Oricît ţin la Giggs, întreb: dar cu Drogba ce facem?

Ca totul să fie foarte clar, finala Cupei Campionilor, aceea care va încorona cea mai bună echipă europeană, se va disputa între cele două echipe care sînt la egalitate pe primele două locuri în campionatul englez. Asta nu s-a mai întîmplat niciodată, dar nu scade cu nimic din lumina unei demonstraţii căreia i se poate imputa de către cei îndrăgostiţi de complicaţii că e prea fără de cusur. Anglia nu are “naţionala” în turneul final al Europenelor din 2008, totuşi cluburile ei supranaţionale decid cine e campioana continentului. Am numit asta, din timp, aici, paradoxul englez şi acum văd că e un adevăr la mintea cocoşului, ba chiar al cocoşului galic, căci deunăzi am citit în “Le Monde”, un articol exact cu acest titlu: “Paradoxul englez”, exact despre fenomenul în chestiune.

Acum, ca manchesterist bătrîn, îi dau dreptate lui Andrei Niculescu: Nu vom defila cu acest 1-0 în faţa Barcelonei, nu a fost o capodoperă, am fost cam italieni, dar ceea ce mă enervează nu a fost jocul, ci consecinţele pentru teoreticienii români din lojele Ghencei, Giuleştilor sau Groapei. Iar vor emite bramburelile şi barbarismele lor despre măreţia unui “1-0, baţi şi închizi”. Ce să le explici? Că în Anglia nu se moare după jocul de table? Mai interesantă mi se pare biruinţa acestor “copii ai căpitanului Grant” (excelent titlu!). În jurul meu, cel puţin, nu am întîlnit adoratori ai lui Chelsea; am prieteni-azi-îndureraţi-”morţi”cînd pierde Liverpool, am wengerieni inflexibili precum adoratorii muzicii lu Wagner, totuşi fani Chelsea nu prea cunosc. Sau sînt, numai în şoaptă-aşa cum o fac amici stelişti care îmi spun, cu mîna la gură, că ei ţin cu Dică şi nu cu ăla care-i face de rîs.

Ipoteza mea este că Chelsea a fost chiar antipatizată din cauza lui Mourinho, om fără mare priză la gustul românesc şi ipocriziile sale: megalomani cum sîntem, nu ne plac înfumuraţii altora. Mie -am spus-o şi eu în şoaptă- mi-a plăcut spectacolul anti-spectacol al lui Mourinho; că el este şi acum tatăl victoriilor lui Chelsea mă lasă rece; fumuseţea acestei echipe foarte greu de bătut, nu ca a mai tare, vine din omogenitatea valorilor ei mari şi foarte mari, nu prea recunoscute ca atare la bursele fotbalului actual. Lumea se întreabă cine e mai bun între Ronaldo şi Messi, iar eu, oricît ţin la Giggs, întreb: dar cu Drogba ce facem? Are cineva formidabila viteză a voleurilor lui? Vedetele extraordinare a lui Chelsea -un Lampard,un Terry, un Cech- formează un întreg care nu cunoaşte drama lui Messi la Barca, unde cum se spune “Nu mai are cu cine…”, de cînd a dispărut “Dinţosul” şi “vrea el să le facă pe toate…”

În sfîrşit, fiindcă de mult am susţinut aici că CFR Cluj nu va fi campioană şi nu am ce adăuga, emit totuşi o nedumerire, ca simplu bucureştean: admit că e de înţeles de ce se doreşte ca provincia să aibă şi ea o campioană, indiferent cum ar juca, dar “ura” pe Capitală să fie oare atît de oarbă încît să nu se observe că Progresul şi Sportul sînt unde sînt…? Pe nimeni să nu doară soarta acestor echipe cu adevărat bucureştene? Răi mai sîntem…

www.gsp.ro

[Zamo]

La meciurile Progresului eu joc numai 1 - Grigore Vasiliu Birlic, frumos :)

[Bancaru]

Unde a zis asta? 1 si cand jucam in deplasare. Aste e si mai frumos.

[Zamo]

Unde a zis asta? 1 si cand jucam in deplasare. Aste e si mai frumos.
In revista de prin '86 dedicata echipei pe care spuneai ca nu o mai gasesti :)

[Bancaru]

Nu o gasescu cum? Stii ca e expresia aia din filme: te gasesc rapitoare in serea asta.

[miril]

Dem si umorul. Bleu-albastru dupa cum este situatia.

http://www.jurnalul.ro/stire-observator/dem-radulescu-pivotul-umorului-copios-507157.html

[andreifan]

Aveam o mare simpatie pentru Progresul .. insa vad ca a cazut foarte tare.. pacat

[necon]

Dragomir e cel mai iubit in cotroceni

[Pedro1984]

cred si eu ...

[miril]

Si el a fost in tribunele, pe atunci, de pe Dr. Staicovici:

http://www.adevarul.ro/societate/cafeneaua_adevarul/Octavian_Ursulescu-prezentator_tv-_-Lumea_nu_m-a_uitat_0_516549292.html#

[papin]

http://blogsport.gsp.ro/opinii/2012/12/28/viata-de-suporter/

[Zamo]

Simpatii in functie de cum bate vantul :D http://mereubancar.org/index.php/momente/contraste-politice

[Zamo]

Mi-a placut partea cu bunicul :P http://mereubancar.org/index.php/suporteri/adrian-georgescu-parcul-cu-p10 , pacat ca nepotul nu i-a calcat pe urme

[Zamo]

Radu Vasile a încetat din viaţă miercuri dimineaţă, în urma unei lupte de câţiva ani cu cancerul la colon.

Fostul premier Radu Vasile s-a născut la 10 octombrie 1942 la Sibiu.

Fostul premier a fost pasionat de şah şi de fotbal, fiind un admirator al echpei FC Naţional, fiind şi membru în consiliul de administraţie al acestui club.

http://rnews.ro/2013/07/03/radu-vasile-om-politic-istoric-poet/

[Zamo]

Radu Vasile a încetat din viaţă miercuri dimineaţă, în urma unei lupte de câţiva ani cu cancerul la colon.

Fostul premier Radu Vasile s-a născut la 10 octombrie 1942 la Sibiu.

Fostul premier a fost pasionat de şah şi de fotbal, fiind un admirator al echpei FC Naţional, fiind şi membru în consiliul de administraţie al acestui club.

http://rnews.ro/2013/07/03/radu-vasile-om-politic-istoric-poet/

Despre Radu Vasile fostul ambasador american la Bucureşti în vremea în care acesta era premier, James Rosapepe, îşi aminteşte – într-o carte de memorii – cum îşi petrecea într-o totală lipsă de stres week-end-urile la Palatul Snagov care îi servea drept reşedintă, jucând tenis şi uitându-se la meciurile de fotbal şi cum, într-o sâmbătă seară, nu l-a lăsat până nu l-a adus pe un stadion (probabil al echipei Naţional, Vasile fiind suporter al echipei FC Naţional, el fiind şi membru în consiliul de administraţie al clubului).

http://mereubancar.org/index.php/suporteri/radu-vasile-prim-ministru-bancar

[miril]

Dumnezeu sa-l odihneasca! L-am cunoscut personal si am vorbit vreo jumatate de ora cu el despre Progresul nostru, in mai 1997, inaintea finalei de Cupa, in compania altui progresist, Liviu Galan, la restaurantul McMonis.

[Zamo]

Dumnezeu sa-l odihneasca! L-am cunoscut personal si am vorbit vreo jumatate de ora cu el despre Progresul nostru, in mai 1997, inaintea finalei de Cupa, in compania altui progresist, Liviu Galan, la restaurantul McMonis.

Era bancar cu state vechi sau post-revolutie?

[miril]

Parea progresist cu state vechi.

[Zamo]

Nea Ilie si dragostea suporterului, oricarei echipe pana la urma :) http://mereubancar.org/index.php/suporteri/atasamentul-lui-nea-ilie

[Zamo]

Alexandru Giugaru, o figură fabuloasă a teatrului românesc - See more at: http://www.ziarulmetropolis.ro/alexandru-giugaru-o-figura-fabuloasa-a-teatrului-romanesc/#sthash.F1nSOLtR.dpuf

[Zamo]

Faima lui Birlic a fost colosală. Sică Alexandrescu poveşteşte în memoriile sale cum Trupa Teatrului Naţional se afla în turneu cu „O scrisoare pierdută”. Aveau spectacol la teatrul din Craiova. Din distribuţie făceau parte actorii: Costache Antoniu, Niki Atanasiu, Marcel Anghelescu, Alexandru Giugaru, Talianu şi Birlic. Plecaseră de la Hotelul Minerva, în grup, spre teatrul unde avea loc spectacolul.

„Mergeam pe mijlocul străzii şi la câţiva paşi în urma noastră, mulţime de craioveni la paşi mărunţi se ţineau după noi”, îşi aminteşte Sică Alexandrescu.

— Uitaţi-vă ce puhoi de lume e-n spatele nostru, spune unul dintre noi.

— Po****ritate! N-ai cum să te fereşti, adaugă altul.

— Suntem cea mai bună reclamă, se împănează un al treilea.

Îl iau la braţ pe Birlic, rămân în urmă, şi-i spun:

— Grigore, la prima intersecţie tu ia-o la stânga.

— De ce?

— O să vezi, ia-o la stânga singur.

Aşa a făcut şi toată Craiova a cotit-o la stânga după el, părăsindu-ne pe noi, cu Ťpo****ritateať şi Ťreclamať”.

- See more at: http://www.ziarulmetropolis.ro/1-aprilie-in-teatru-farse-celebre-cu-birlic/#sthash.bPszmdMV.dpuf

[Zamo]

Unul dintre cei mai talentaţi jurnalişti ai generaţiei sale, lucrînd la "Sportul"/ GSP de tînăr, Ion Cupen s-a stins din viaţă în această dimineaţă, la ora 9. El a marcat generaţii întregi de cititori prin stilul aparte, prin metaforele şi imaginile speciale. A făcut din presa sportivă un domeniu al ideilor generoase şi al exprimării artistice. (sursa gsp.ro)

Aveti mai jos ultimul articol despre F.C. Progresul Bucuresti si atmosfera din Parcul cu Platani: http://adevarul.ro/news/sport/doar--parere-scutura-platanii-1_50abef567c42d5a66382c827/index.html

[u.c.a.d.k.]

Ponta a transmis un mesaj fanilor bleu-albaştri: "Felicitări, PROGRESUL, pentru victoria cu CS Pantelimon! Sunt mândru că sunt PROGRESIST! Big LIKE!". Premierul a mers de multe ori la meciurile Progresului, alături de familie, mai ales la meciurile importante, dar şi la cele mediu, puţin sau deloc importante.

[u.c.a.d.k.]

"Va cer iertare, cotroceneni care ati votat 60 la suta Victor Ponta, ca nu mai am curajul sa readuc Progresul in divizia A! Poate va ajunge in A o echipa din Sibiu sau mai stiu eu de unde... Mi-e greu sa cred ca va fi din Cotroceni... Azi nu mai am curaj sa va spun ca promisiunea mea se va implini...", a scris V. Ponta pe pagina sa.
De asemenea, premierul le-a cerut romanilor din diaspora, care l-au votat in mare majoritate pe Klaus Iohannis, sa vina sa sustina ei Progresul din fonduri private.
"Asteptam diaspora acasa dupa ce si-a luat tara inapoi si locurile de munca promise, astfel incat somajul sa fie zero, ca la Sibiu"

[Zamo]

Păreri: http://www.libertatea.ro/detalii/articol/suporteri-vesnici-205005.html

[krapulax]

Păreri: http://www.libertatea.ro/detalii/articol/suporteri-vesnici-205005.html
pai ce parere? zice acolo ''Florin Craciun (50 de ani), starostele suporterilor bancari trecuti de varsta a doua''
daca la 50 de ani esti trecut de varsta a doua, ce sa mai zic de radu cosasu, care din păcate a murit az-noapte. un simpatizant al progresului, după cum e si titlul firului acestuia.

[miril]

Mare pierdere pentru noi progresistii. RIP, Radu Cosasu!

[Johnny D]

R.i.p.:(

[Duba]

Mare pierdere pentru noi progresistii. RIP, Radu Cosasu!

Pentru antibolsevci, insa, nu e. Unul care a slujit cu abnegatie, a cladit, de fapt, comunismul nu merita nici o urma de respect.

[Johnny D]

Dubel!:o:

Sa traiesti! Am crezut ca te-am pierdut de anul trecut!:)

Ce surpriza (ne)placuta!:D