Vadim
12th December 2005, 00:18
Un articol din EVZ care iti face parul maciuca:
Sute de personaje-cheie ale evenimentelor din ‘89 si-au gasit sfarsitul in conditii bizare, pentru simplul motiv ca au participat la scrierea istoriei
Blestem sau coincidenta? Un sir lung de „sinucideri”, morti dubioase sau disparitii misterioase a invaluit perioada care a urmat lunii decembrie ‘89.
Fie pentru ca stiau mult prea multe, fie pentru ca au ramas consecventi idealurilor de pe baricade sau din simplul motiv ca devenisera incomozi pentru „noul regim comunist de dupa ‘90”, dupa cum afirma Teodor Maries, presedintele Asociatiei 21 Decembrie, actori importanti ai evenimentelor din ‘89 au pierit in conditii suspecte.
Vina de a fi participat la scrierea istoriei, de a fi stiut prea multe despre un decembrie incetosat sau pur si simplu blestemul celor doi executati in Ajunul Craciunului au fost cauzele care au dus la sfarsitul unor personaje-cheie ale Revolutiei.
Astfel, departe de atentia opiniei publice, evenimentele sangeroase de la sfarsitul anului 1989 au continuat sa faca victime si in anii ce au urmat, conform unui scenariu obscur in care cancerul, sinuciderile trucate, intoxicarile sau accidentele s-au succedat cu o rapiditate infioratoare.
Generalul Puiu: „Salvati-ma, astia vor sa ma omoare”
Accidente, sinucideri, imbolnaviri rapide. Asa au sfarsit toti cei care detineau informatii secrete din timpul comunismului sau care stiau cine a vrut sa inabuse Revolutia din 1989.
Vasile Milea, ministrul apararii nationale pana in data de 22 decembrie 1989, a reprezentat prima moarte suspecta. In timpul revolutiei, po****tia a fost informata de autoritatile comuniste ca „tradatorul” Milea s-a sinucis in biroul sau, cu propriul pistol. Cazul mortii generalului Milea a fost redeschis deoarece au aparut noi probe. Pe 1 ianuarie 1990 ar fi implinit 63 de ani.
Doi generali periculosi
Tot in zilele revolutiei au fost ucisi generalul Constantin Nuta, adjunct al ministrului de interne si seful Inspectoratului General al Militei (IGM), si adjunctul IGM, general Velicu Mihalea. Nuta era un militar cu experienta si fost sef al contrainformatiilor militare, calitate in care cunostea numeroase dedesubturi ale racolarilor facute de serviciile straine de spionaj. Dati in urmarire, cei doi generali sunt arestati la Deva si urcati intr-un elicopter pentru a fi adusi la Bucuresti. Insa, in mod ciudat, elicopterul este doborat cu arme de foc si toti cei aflati la bord isi pierd viata.
Ceausestii sunt judecati si executati pe data de 25 decembrie la Targoviste. Pe 28 decembrie, generalul Marian Ceausescu, fratele dictatorului, este gasit mort la Viena. El indeplinea functia de sef al Reprezentantei Comerciale a Romaniei, considerata sediul spionajului romanesc in Europa occidentala. Marian Ceausescu a fost gasit spanzurat la subsolul cladirii care gazduia Agentia Economica din Austria. Decedatul ar fi avut acces direct la conturile familiei Ceausescu din strainatate.
Greseala de a rosti un adevar
Generalul Dumitru Puiu era comandantul Aeroportului Otopeni si a fost martor al carnagiului din zona aeroportului. Puiu a disparut dupa ce a anuntat in direct la televiziune, in seara zilei de 24 decembrie 1989, ca detine fileme cu ce s-a intamplat la Otopeni, cu o zi in urma. Este internat la spitalul de nebuni din Timisoara, unde isi gaseste sfarsitul in conditii ramase neelucidate, la inceputul aceluiasi an 1990. Colegii lui au declarat ulterior ca ultimele cuvinte ale generalului au fost: „Salvati-ma, astia vor sa ma omoare!”.
Urmatorul cazut este presedintele completului de judecata al sotilor Ceausescu, generalul Gica Popa. Pe 1 martie 1990, Popa intra in biroul 122 de la Ministerul de Justitie. Se aude un zgomot puternic, iar Popa este gasit intr-o balta de sange. Inca traia. A fost transportat de urgenta la Spitalul Militar Central, dar aici si-a gasit sfarsitul.
„Din cate il cunosteam eu pe Gica Popa, nu era o fire usor influentabila. Probabil ca a cedat nervos si din cauza presiunilor de dupa procesul dictatorilor”, ne-a declarat generalul Dan Voinea, care ancheteaza dosarele revolutiei. „Imi amintesc ca era recunoscut pe strada de multime si, uneori, batut. Mai mult decat atat, cred ca si familia i-a fost amenintata si atunci s-a pierdut cu firea. Oricum, am rezerve in a accepta varianta sinuciderii”, sustine Teodor Maries.
Nicolae Giosan, fostul ministru al agriculturii, moare la inceputul lunii august 1990 in penitenciarul Jilava dupa ce ii este administrata o injectie „ciudata”. Ministrul era o somitate in agronomia romaneasca si un apropiat al cuplului Ceausescu. Teodor Maries a fost inchis in aceeasi sectie cu Giosan in acele zile tulburi din 1990: „Eram in ultimele zile de greva a foamei, pe la inceputul lunii august, cand in celula ministrului Giosan, din guvernul Dascalescu, a venit un doctor pentru a-i face o injectie. Doctorul respectiv era oarecum ciudat pentru ca se ocupa numai de prizonierii veniti din fostul CPEx.” In aceeasi zi, Giosan moare.
Generalul Emil Macri, seful Directiei a II-a a Securitatii, era un specialist in inabusirea revoltelor. A participat la reprimarea rascoalei minerilor din Valea Jiului, in 1977, dar si la evenimentele din Brasov, 1987. Dupa revolutie a fost arestat si inchis, fiind anchetat in dosarul Timisoara.
Procesul sau nu a apucat sa se termine deoarece Macri a murit in inchisoare, in aprilie 1991. Raportul medical a stabilit ca moartea a survenit in urma unui infarct. In fapt, exista voci care sustin ca a fost intoxicat in masina care l-a plimbat dintr-un spital in altul.
Coincidenta face ca aceasta moarte sa fie una extrem de oportuna, avand in vedere faptul ca Emil Macri, un personaj din camarila dictatoriala, nu a mai apucat sa depuna marturie in dosarul evenimentelor din ‘89.
Greutatea unui ordin murdar
Colonelul Petre Moraru, loctiitorul sefului Inspectoratului General al Militiei, a fost cel care a asigurat transportul celor 41 de cadavre de la Timisoara la crematoriul „Cenusa” din Bucuresti. Procurorul Dan Voinea ne-a declarat ca „au fost alese doar cadavrele care prezentau plagi prin impuscare pentru a ascunde probele faptului ca s-a tras”.
In dosarul arderii cadavrelor de la Timisoara au fost gasiti vinovati Gheorghe Ganciu, colonel in Securitate, generalul Emil Macri, Emil Iosif, seful Crematoriului Uman, Ion Baciu, fostul sef al Directiei Economice din IGM, si colonelul Petre Moraru. Condamnat la 15 ani de inchisoare, acesta se spanzura in inchisoare in anul 1991, nesuportand regimul de detentie.
Nicolae Doicaru, fost sef al Securitatii Constanta, reuseste datorita apropierii de ofiterul KGB Pantiusa Bodnarenko sa ajunga sef al Directiei de Informatii Externe (DIE). „Principala ocupatie a celor din DIE era suprimarea romanilor din diaspora. Ei colaborau cu STASI si cu alte servicii secrete care aveau un singur scop, eliminarea persoanelor incomode regimului”, ne-a declarat procurorul Dan Voinea.
Fostul sef al lui Pacepa si al generalului Plesita ajunge dupa revolutie consilierul lui Voican Voiculescu si al altor personalitati. Nicolae Doicaru a murit in mod misterios in timpul unei vanatori in 1992. In ciuda faptului ca toti participantii foloseau alice, el este lovit de un glont care il reduce la tacere. Nicolae Doicaru facea parte din anturajul lui Nicolae Ceausescu.
Indezirabilul Gheorghe Ardeleanu
In noaptea de 22 decembrie, la sediul CC isi face aparitia comandantul USLA, Gheorghe Ardeleanu, pe numele real Moise Bula. El pune la dispozitia Armatei trupele speciale de interventie. Incidentul in care este ucis colonelul Tosca si colegii sai, in fata Ministerului Apararii, demonstreaza faptul ca profesionistii antitero erau vizati sa pozeze in postura de teroristi. Inginerul Constantin Isac, apropiat al familiei Ardeleanu, ne relateaza: „La sase luni dupa evenimentele din ‘89, colonelul Ardeleanu a fost indepartat de la conducerea USLA.
Era normal pentru ca activase ca sef de contraspionaj pe Europa si avea baza de date cu spionii europeni. Nu putea ramane in conditiile in care Gelu Voican Voiculescu pregatise infiintarea UM 01215, iar Magureanu avea sa preia SRI. S-a retras in satul Petrani, langa Oradea, unde avea sa-si gaseasca sfarsitul in iunie 1993, oficial intoxicat cu insecticid in timp ce stropea cartofii din gradina”.
Generalul Stefan Guse, un personaj-cheie in evenimentele din decembrie, este cel care „il legitimeaza pe Ion Iliescu, un necunoscut la data respectiva, profitand de functia de comandant suprem al Armatei pe care o detinea”, ne-a declarat Teodor Maries. Dupa ‘90, generalul a fost inlaturat de la conducerea Armatei de Victor Stanculescu, alaturi de care se facuse vinovat de reprimarea manifestatiilor din Timisoara si Bucuresti.
Daca Traian Orban, presedintele Memorialului Revolutiei, crede ca aceasta a fost pedeapsa pe care o merita pentru crimele din Timisoara, Teodor Maries este de alta parere. „Este posibil sa fi fost iradiat, pentru ca ajunsese sa stie mult prea multe. S-a incercat in ‘90 inclusiv arestarea lui, dar nu a fost posibil pentru ca atunci era destul de puternic”, conchide acesta. Guse moare de cancer pe 28 martie 1994.
Povara unei evadari dejucate, Vasile Malutan
Colonelul in rezerva Vasile Malutan, pilotul elicopterului cu care cei doi dictatori paraseau sediul Comitetului Central, s-a stins din viata in luna mai a anului 1995, in timp ce efectua lucrari de erbicidare a viei Institutului de Cercetari pentru Cereale si Plante Fundulea. Elicopterul Robinson-22 Beta, inmatriculat YR RBA de productie americana, apartinand firmei SC Agrostar Calarasi, s-a prabusit in apropierea localitatii Fundulea, aflata la 34 km de Capitala, dupa ce s-a agatat de un fir electric.
Cunoscut ca unul dintre cei mai buni in domeniu, moartea colonelului Vasile Malutan ramane un mister, colegii lui povestind ca „era in stare sa aterizeze cu elicopterul cu motorul oprit de la 50 de metri inaltime”, cu atat mai mult cu cat decesul a survenit a doua zi dupa ce Malutan a afirmat in fata comisiei parlamentare de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989 ca Ceausescu plecase din CC si a avut in elicopter tot timpul asupra sa o valiza plina cu documente.
Generalii Ion Bunoaica si Ion Eugen Sandu au murit tot intr-un misterios accident de elicopter. Pe 1 septembrie 1995, ei se aflau in zbor venind de la Iasi catre Bucuresti, alaturi de alti gradati din cadrul Armatei si politiei. Aparatul s-a prabusit la Mogosesti si nimeni nu a supravietuit. Bunoiaca a fost seful trupelor de Securitate de la Timisoara in timpul revolutiei, iar Sandu, sef al Militiei in Resita si Craiova.
Decembrie ‘89, un caz ce trebuia inchis
Senatorul taranist Serban Sandulescu, autorul cartii „Decembrie ‘89 - Lovitura de stat a confiscat revolutia romana” si membru in Comisia senatoriala „Decembrie 1989”, a fost unul dintre cei care au studiat cazul evenimentelor din decembrie. Moartea misterioasa a acestuia survine la sfarsitul anului 2000, la doar cateva zile dupa ce se implicase in enigmaticul caz „Petre Olaru”, contrazicandu-l pe Emil Constantinescu, presedintele Romaniei de atunci. Intr-o alocutiune in plen din 26 martie 2002, senatorul PRM Radu Ciuceanu comenta disparitia prietenului sau Serban Sandulescu drept una „cel putin suspecta”. Tot suspect a murit si jurnalistul Alexandru Sauc, autorul cartii „KGB-ul si revolutia romana”, dupa un cancer galopant.
Coincidenta sau pur si simplu soarta. Sotia generalului Victor Athanasie Stanculescu, Elena Stanculescu, isi pune capat zilelor exact la 14 ani de la data in care mureau primii manifestanti din ordinul dat de sotul ei. Pe 21 decembrie 2004, ea este gasita fara viata de catre sotul ei, la cateva zile de la citarea acestuia in dosarul revolutiei. „Ciudat in acest caz este faptul ca, pana sa fie eliberat certificatul de deces, in mai putin de 24 de ore, sotia generalului anchetat in dosarele revolutiei a fost incinerata”, ne-a relatat Teodor Maries.
„In timp, cei raniti la revolutie, „indezirabilii” primului regim democratic, aveau sa ingroase randurile celor care isi gaseau sfarsitul in mod dubios, pentru simplul motiv ca stiau prea multe
si se aflau prea aproape de adevar”
Traian Orban, presedintele Memorialului Revolutiei
Sute de personaje-cheie ale evenimentelor din ‘89 si-au gasit sfarsitul in conditii bizare, pentru simplul motiv ca au participat la scrierea istoriei
Blestem sau coincidenta? Un sir lung de „sinucideri”, morti dubioase sau disparitii misterioase a invaluit perioada care a urmat lunii decembrie ‘89.
Fie pentru ca stiau mult prea multe, fie pentru ca au ramas consecventi idealurilor de pe baricade sau din simplul motiv ca devenisera incomozi pentru „noul regim comunist de dupa ‘90”, dupa cum afirma Teodor Maries, presedintele Asociatiei 21 Decembrie, actori importanti ai evenimentelor din ‘89 au pierit in conditii suspecte.
Vina de a fi participat la scrierea istoriei, de a fi stiut prea multe despre un decembrie incetosat sau pur si simplu blestemul celor doi executati in Ajunul Craciunului au fost cauzele care au dus la sfarsitul unor personaje-cheie ale Revolutiei.
Astfel, departe de atentia opiniei publice, evenimentele sangeroase de la sfarsitul anului 1989 au continuat sa faca victime si in anii ce au urmat, conform unui scenariu obscur in care cancerul, sinuciderile trucate, intoxicarile sau accidentele s-au succedat cu o rapiditate infioratoare.
Generalul Puiu: „Salvati-ma, astia vor sa ma omoare”
Accidente, sinucideri, imbolnaviri rapide. Asa au sfarsit toti cei care detineau informatii secrete din timpul comunismului sau care stiau cine a vrut sa inabuse Revolutia din 1989.
Vasile Milea, ministrul apararii nationale pana in data de 22 decembrie 1989, a reprezentat prima moarte suspecta. In timpul revolutiei, po****tia a fost informata de autoritatile comuniste ca „tradatorul” Milea s-a sinucis in biroul sau, cu propriul pistol. Cazul mortii generalului Milea a fost redeschis deoarece au aparut noi probe. Pe 1 ianuarie 1990 ar fi implinit 63 de ani.
Doi generali periculosi
Tot in zilele revolutiei au fost ucisi generalul Constantin Nuta, adjunct al ministrului de interne si seful Inspectoratului General al Militei (IGM), si adjunctul IGM, general Velicu Mihalea. Nuta era un militar cu experienta si fost sef al contrainformatiilor militare, calitate in care cunostea numeroase dedesubturi ale racolarilor facute de serviciile straine de spionaj. Dati in urmarire, cei doi generali sunt arestati la Deva si urcati intr-un elicopter pentru a fi adusi la Bucuresti. Insa, in mod ciudat, elicopterul este doborat cu arme de foc si toti cei aflati la bord isi pierd viata.
Ceausestii sunt judecati si executati pe data de 25 decembrie la Targoviste. Pe 28 decembrie, generalul Marian Ceausescu, fratele dictatorului, este gasit mort la Viena. El indeplinea functia de sef al Reprezentantei Comerciale a Romaniei, considerata sediul spionajului romanesc in Europa occidentala. Marian Ceausescu a fost gasit spanzurat la subsolul cladirii care gazduia Agentia Economica din Austria. Decedatul ar fi avut acces direct la conturile familiei Ceausescu din strainatate.
Greseala de a rosti un adevar
Generalul Dumitru Puiu era comandantul Aeroportului Otopeni si a fost martor al carnagiului din zona aeroportului. Puiu a disparut dupa ce a anuntat in direct la televiziune, in seara zilei de 24 decembrie 1989, ca detine fileme cu ce s-a intamplat la Otopeni, cu o zi in urma. Este internat la spitalul de nebuni din Timisoara, unde isi gaseste sfarsitul in conditii ramase neelucidate, la inceputul aceluiasi an 1990. Colegii lui au declarat ulterior ca ultimele cuvinte ale generalului au fost: „Salvati-ma, astia vor sa ma omoare!”.
Urmatorul cazut este presedintele completului de judecata al sotilor Ceausescu, generalul Gica Popa. Pe 1 martie 1990, Popa intra in biroul 122 de la Ministerul de Justitie. Se aude un zgomot puternic, iar Popa este gasit intr-o balta de sange. Inca traia. A fost transportat de urgenta la Spitalul Militar Central, dar aici si-a gasit sfarsitul.
„Din cate il cunosteam eu pe Gica Popa, nu era o fire usor influentabila. Probabil ca a cedat nervos si din cauza presiunilor de dupa procesul dictatorilor”, ne-a declarat generalul Dan Voinea, care ancheteaza dosarele revolutiei. „Imi amintesc ca era recunoscut pe strada de multime si, uneori, batut. Mai mult decat atat, cred ca si familia i-a fost amenintata si atunci s-a pierdut cu firea. Oricum, am rezerve in a accepta varianta sinuciderii”, sustine Teodor Maries.
Nicolae Giosan, fostul ministru al agriculturii, moare la inceputul lunii august 1990 in penitenciarul Jilava dupa ce ii este administrata o injectie „ciudata”. Ministrul era o somitate in agronomia romaneasca si un apropiat al cuplului Ceausescu. Teodor Maries a fost inchis in aceeasi sectie cu Giosan in acele zile tulburi din 1990: „Eram in ultimele zile de greva a foamei, pe la inceputul lunii august, cand in celula ministrului Giosan, din guvernul Dascalescu, a venit un doctor pentru a-i face o injectie. Doctorul respectiv era oarecum ciudat pentru ca se ocupa numai de prizonierii veniti din fostul CPEx.” In aceeasi zi, Giosan moare.
Generalul Emil Macri, seful Directiei a II-a a Securitatii, era un specialist in inabusirea revoltelor. A participat la reprimarea rascoalei minerilor din Valea Jiului, in 1977, dar si la evenimentele din Brasov, 1987. Dupa revolutie a fost arestat si inchis, fiind anchetat in dosarul Timisoara.
Procesul sau nu a apucat sa se termine deoarece Macri a murit in inchisoare, in aprilie 1991. Raportul medical a stabilit ca moartea a survenit in urma unui infarct. In fapt, exista voci care sustin ca a fost intoxicat in masina care l-a plimbat dintr-un spital in altul.
Coincidenta face ca aceasta moarte sa fie una extrem de oportuna, avand in vedere faptul ca Emil Macri, un personaj din camarila dictatoriala, nu a mai apucat sa depuna marturie in dosarul evenimentelor din ‘89.
Greutatea unui ordin murdar
Colonelul Petre Moraru, loctiitorul sefului Inspectoratului General al Militiei, a fost cel care a asigurat transportul celor 41 de cadavre de la Timisoara la crematoriul „Cenusa” din Bucuresti. Procurorul Dan Voinea ne-a declarat ca „au fost alese doar cadavrele care prezentau plagi prin impuscare pentru a ascunde probele faptului ca s-a tras”.
In dosarul arderii cadavrelor de la Timisoara au fost gasiti vinovati Gheorghe Ganciu, colonel in Securitate, generalul Emil Macri, Emil Iosif, seful Crematoriului Uman, Ion Baciu, fostul sef al Directiei Economice din IGM, si colonelul Petre Moraru. Condamnat la 15 ani de inchisoare, acesta se spanzura in inchisoare in anul 1991, nesuportand regimul de detentie.
Nicolae Doicaru, fost sef al Securitatii Constanta, reuseste datorita apropierii de ofiterul KGB Pantiusa Bodnarenko sa ajunga sef al Directiei de Informatii Externe (DIE). „Principala ocupatie a celor din DIE era suprimarea romanilor din diaspora. Ei colaborau cu STASI si cu alte servicii secrete care aveau un singur scop, eliminarea persoanelor incomode regimului”, ne-a declarat procurorul Dan Voinea.
Fostul sef al lui Pacepa si al generalului Plesita ajunge dupa revolutie consilierul lui Voican Voiculescu si al altor personalitati. Nicolae Doicaru a murit in mod misterios in timpul unei vanatori in 1992. In ciuda faptului ca toti participantii foloseau alice, el este lovit de un glont care il reduce la tacere. Nicolae Doicaru facea parte din anturajul lui Nicolae Ceausescu.
Indezirabilul Gheorghe Ardeleanu
In noaptea de 22 decembrie, la sediul CC isi face aparitia comandantul USLA, Gheorghe Ardeleanu, pe numele real Moise Bula. El pune la dispozitia Armatei trupele speciale de interventie. Incidentul in care este ucis colonelul Tosca si colegii sai, in fata Ministerului Apararii, demonstreaza faptul ca profesionistii antitero erau vizati sa pozeze in postura de teroristi. Inginerul Constantin Isac, apropiat al familiei Ardeleanu, ne relateaza: „La sase luni dupa evenimentele din ‘89, colonelul Ardeleanu a fost indepartat de la conducerea USLA.
Era normal pentru ca activase ca sef de contraspionaj pe Europa si avea baza de date cu spionii europeni. Nu putea ramane in conditiile in care Gelu Voican Voiculescu pregatise infiintarea UM 01215, iar Magureanu avea sa preia SRI. S-a retras in satul Petrani, langa Oradea, unde avea sa-si gaseasca sfarsitul in iunie 1993, oficial intoxicat cu insecticid in timp ce stropea cartofii din gradina”.
Generalul Stefan Guse, un personaj-cheie in evenimentele din decembrie, este cel care „il legitimeaza pe Ion Iliescu, un necunoscut la data respectiva, profitand de functia de comandant suprem al Armatei pe care o detinea”, ne-a declarat Teodor Maries. Dupa ‘90, generalul a fost inlaturat de la conducerea Armatei de Victor Stanculescu, alaturi de care se facuse vinovat de reprimarea manifestatiilor din Timisoara si Bucuresti.
Daca Traian Orban, presedintele Memorialului Revolutiei, crede ca aceasta a fost pedeapsa pe care o merita pentru crimele din Timisoara, Teodor Maries este de alta parere. „Este posibil sa fi fost iradiat, pentru ca ajunsese sa stie mult prea multe. S-a incercat in ‘90 inclusiv arestarea lui, dar nu a fost posibil pentru ca atunci era destul de puternic”, conchide acesta. Guse moare de cancer pe 28 martie 1994.
Povara unei evadari dejucate, Vasile Malutan
Colonelul in rezerva Vasile Malutan, pilotul elicopterului cu care cei doi dictatori paraseau sediul Comitetului Central, s-a stins din viata in luna mai a anului 1995, in timp ce efectua lucrari de erbicidare a viei Institutului de Cercetari pentru Cereale si Plante Fundulea. Elicopterul Robinson-22 Beta, inmatriculat YR RBA de productie americana, apartinand firmei SC Agrostar Calarasi, s-a prabusit in apropierea localitatii Fundulea, aflata la 34 km de Capitala, dupa ce s-a agatat de un fir electric.
Cunoscut ca unul dintre cei mai buni in domeniu, moartea colonelului Vasile Malutan ramane un mister, colegii lui povestind ca „era in stare sa aterizeze cu elicopterul cu motorul oprit de la 50 de metri inaltime”, cu atat mai mult cu cat decesul a survenit a doua zi dupa ce Malutan a afirmat in fata comisiei parlamentare de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989 ca Ceausescu plecase din CC si a avut in elicopter tot timpul asupra sa o valiza plina cu documente.
Generalii Ion Bunoaica si Ion Eugen Sandu au murit tot intr-un misterios accident de elicopter. Pe 1 septembrie 1995, ei se aflau in zbor venind de la Iasi catre Bucuresti, alaturi de alti gradati din cadrul Armatei si politiei. Aparatul s-a prabusit la Mogosesti si nimeni nu a supravietuit. Bunoiaca a fost seful trupelor de Securitate de la Timisoara in timpul revolutiei, iar Sandu, sef al Militiei in Resita si Craiova.
Decembrie ‘89, un caz ce trebuia inchis
Senatorul taranist Serban Sandulescu, autorul cartii „Decembrie ‘89 - Lovitura de stat a confiscat revolutia romana” si membru in Comisia senatoriala „Decembrie 1989”, a fost unul dintre cei care au studiat cazul evenimentelor din decembrie. Moartea misterioasa a acestuia survine la sfarsitul anului 2000, la doar cateva zile dupa ce se implicase in enigmaticul caz „Petre Olaru”, contrazicandu-l pe Emil Constantinescu, presedintele Romaniei de atunci. Intr-o alocutiune in plen din 26 martie 2002, senatorul PRM Radu Ciuceanu comenta disparitia prietenului sau Serban Sandulescu drept una „cel putin suspecta”. Tot suspect a murit si jurnalistul Alexandru Sauc, autorul cartii „KGB-ul si revolutia romana”, dupa un cancer galopant.
Coincidenta sau pur si simplu soarta. Sotia generalului Victor Athanasie Stanculescu, Elena Stanculescu, isi pune capat zilelor exact la 14 ani de la data in care mureau primii manifestanti din ordinul dat de sotul ei. Pe 21 decembrie 2004, ea este gasita fara viata de catre sotul ei, la cateva zile de la citarea acestuia in dosarul revolutiei. „Ciudat in acest caz este faptul ca, pana sa fie eliberat certificatul de deces, in mai putin de 24 de ore, sotia generalului anchetat in dosarele revolutiei a fost incinerata”, ne-a relatat Teodor Maries.
„In timp, cei raniti la revolutie, „indezirabilii” primului regim democratic, aveau sa ingroase randurile celor care isi gaseau sfarsitul in mod dubios, pentru simplul motiv ca stiau prea multe
si se aflau prea aproape de adevar”
Traian Orban, presedintele Memorialului Revolutiei