Poezii portabile

[Tess]

...sunt poezii pe care imi place sa le recitesc din cand in cand...pe care le port in suflet...pe cale le uit si`apoi imi amintesc ca le`am uitat...poezii pe care as vrea sa le am aproape si atunci cand volumul sta in biblioteca...poezii, strofe sau doar versuri care merita sa figureze in volumul virtual de poezie a ols...

...si pt ca pastrez acest sonet de pe 27 nov....

CCXIII -- Vasile Voiculescu

Vrei să te smulgi din mine? Smulgându-mi ochii poate...
şi nici atunci... De-a pururi stai dincolo de ei,
În tot ce este-n mine duh de eternitate,
În însăşi nemurirea în care-am să mă-nchei.
Ce-mi pasă că iubirea, că luna, are faze,
Când creşte şi când scade până la-ntunecime;
Oceanul meu de patimi, robit de-a tale raze,
Tălăzuind, lunatic, se umflă spre-nălţime:
Ce mândră limpezime-n zenitul suferinţii!
Deodată-n mii de valuri mă sparg să te răşfrâng...
Ne-atragem unul pe-altul cu forţa năzuinţii,
Dar cumpăna ei fixă- pământ şi cer- n-o-nfrâng.
şi totuşi, aspra-i lege poetul va-nfrunta:
În orice vers se scaldă, de sus, splendoarea ta.

[Tess]

Boala

Doctore, simt ceva mortal
Aici, in regiunea fiintei mele
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele.

Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer
Pe care pana atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc in fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna.

Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urat si am iubit, am invatat sa citesc
Si chiar am citit niste carti
Am vorbit cu oamenii si m-am gandit,
Am fost bun si-am fost frumos...

Toate acestera n-au avut nici un efect, doctore
Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am imbolnavit de moarte
Intr-o zi
Cand m-am nascut.


Am zărit lumina

Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.


Muntele

Tin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regreatabila confuzie.

Au trecut peste mine
Masini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Sitot felul de picioare.

Am simtit soarele pana la
Si luna
Pe la miezul noptii.

Norii ma apasa cu umbra lor,
De evenimente grele
Si importante
Am facut bataturi.

Si cu toate ca-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Cateodata ma pomenesc urland:

Circulati numai pe partea carosabila
A sufletului meu,
Barbarilor!

[nancy_callahan]

un pic off-topic: tess, avem voie sa fie si fragmente de proza? :D

[Tess]

ce mai astepti, tu? :D

uite, rectific....poezii sau bucati de proza care merita sa figureze in volumul de scrieri al ols :rolleyes:

[Leo_]

In cimitir

În cimitir doar deşteptarea
Este mai grea. Încolo...trai!
Prieteni vin şi-ţi udă floarea
Crescînd pe gura ta de rai.

E-o desfătare geometria
De cruci. Şi toate au un nume.
Şi e perfecta simetria:
Sus…lume; jos…o altă lume.

Mai bună care-o fi? Fiori
Te trec în clipele mai rele:
Da, cel mai bine e cînd mori –
Şi în nici una dintre ele.

[Gabriel]

strofa mea preferata din Bacovia :

Vai, si va veni o vreme
Când adromi-vom amândoi,
Si-nstrăinati, prin cimitire,
Va plânge toamna peste noi.

si una dintre poeziile preferate intitulata Nevroza :

Afară ninge prăpădind,
Iubita cântă la clavir, --
Si târgul stă întunecat,
De parcă ninge-n cimitir.

Iubita cântă-un mars funebru,
iar eu nedumerit mă mir :
De ce să cânte-un mars funebru...
Si ninge ca-ntr-un cimitir.

Ea plânge si-a cazut pe clape,
Si geme greu ca în delir...
În dezacord clavirul moare,
Si ninge ca-ntr-un cimitir.

Si plâng si eu si tremurând
Pe umeri pletele-i resfir...
Afară târgul stă pustiu,
Si ninge ca-ntr-un cimitir.

[desdemona]

Pentru ca poeziile lui Sorescu se vor pierde pe CulturAgenda (http://www.onlinesport.ro/forum/showthread.php?t=8529&page=2), cu trecerea timpului, sa le scriu aici.....

Plecare

Ma intorc cu fata
Spre perete
Si le spun prietenilor
Indurerati:
Ma intorc repede.



Singuratate

La capataiul bolnavului
doar capataiul -
si-a ridicat capul de pe el
si, de parca acum l-ar vedea,
il intreaba:
-Ai venit si tu sa stai cu mine,
Capataiule?

- Da!
Trebuie sa fie cineva langa tine
In ceasurile astea,
Fiinda esti tare bolnav.



Opreste!

Opreste!
A racnit sufletul,
Opreste sa ma dau jos!
Sunt satul de atatea corvezi,
De-atatea determinari, obligatii si legi,
Eu am fost facut sa fiu liber.

-Nu pot sa ma opresc,
I-a raspuns pamantul
(Pamantul din mine),
Da-te jos din mers,
Daca-ti da mana
Si fa-o chiar acum,
Cand eu virez
Spre scarba si tina.
Da-te jos in cer,
Prietene de-o viata,
Te iau cand revin.



Doamne!

Doamne,
Ia-ma de mana
Si hai sa fugim din lume,
Sa iesim putin, la aer.
Poate schimband curentii,
O sa ma simt si eu in larg,
Langa Tine.



Ficat locuit

Simt aripile vulturelui
Intinzand marginile ficatului meu;
Ii simt ghearele,
Ii simt pliscul de fier,
Ii simt uriasa lui pofta de viata,
Setea lui de zbor
Cu mine in gheare
Si zbor.

Cine spunea ca sunt inlantuit?



Scara la cer

Un fir de paianjen
atarna de tavan,
Exact deasupra patului meu.

In fiecare zi observ
cum se lasa tot mai jos.
Mi se trimite si
Scara la cer - zic,
Mi se arunca de sus!

Desi am slabit ingrozirot de mult,
Sunt doar fantoma celui ce am fost,
Ma gandesc ca trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru aceasta scara delicata.

-Suflete, ia-o tu inainte,
Pîş! Pîş!



Ascita

Si dintr-o data
Mi-au disparut gleznele,
Fragilele mele glezne, agree,
S-au ingropat in carne.

Pulpele sunt ca doi butuci,
Stau pe butuci de rugina si
Fier vechi.

Numai burta
Se profileaza inainte
Ca la o nastere iminenta.

Apa clipocind misterios
Inauntru,
Invita moartea la scalda.



Caderea in sine

Ochii mi s-au dus
In fundul capului
-Ma duc sa-mi aduc inapoi ochii,
Din fundul capului,
Spun dimineata.

E drum lung,
Nu m-asteptati cu masa.



Iov

Gata fetelor!
Ne-am harjonit toata ziua,
V-am mangaiat,
V-am dezmierdat,
E tarziu!
Lasati-ma si pe mine sa dorm
Macar cateva minute,
Sunt stors ca o lamaie,
Maine o luam de la capat.

Fetele sunt cele 1500-2000 de bube
Care au pus gheara pe bietul Iov
Si-l joaca asa cum stiu ele,
Il tarasc pe jos si-l dau cu capul
De ce se nimereste.

El se zgandara si le zgandareste
Cu o bucata de caramida si-un ciob
Vin multi sa-l huleasca
Stiindu-l cazut acum, de tot
Si-o carne vie, invelita cu sac
El ii asculta si le demonstreaza
In subtext absurditatea
Atat a existentei cat si a inexistentei lui

A, iei numele Domnului in desert,
Necredinciosule?
-Blestemata fie ziua in care m-am nascut,
Sa fie stearsa din crugul vremii,
Dar Dumnezeu nu trebuie judecat logic,
El trebuie acceptat si trait.
Doamne, sporeste durerea mea
Si du-o pana la margini!
Oare cum imi voi aminti mai tarziu
Incercarea aceasta napraznica,
Anul bubei si al zgaibei?!





*******

As lua seara
luna, de somn
ca pe o pastila.
Atat de mare e
neodihna mea.

*******

Arat atat de ingrozitor
Incat pierd mult timp
Consolandu-i pe cei
Care vin sa ma vada.

Tipa, isi pun mainile la ochi,
Blestema.
“De ce tocmai tu”, se rastesc la mine,
Doamne, unde esti, Tu existi?

Eu incerc sa le ridic moralul
Ei, lasati, nu-i chiar asa cum vi se pare,
Saptamana trecuta aratam si mai rau
Boala e boala, totusi.
Face ravagii, unde se incuiba
Si la urma urmei, toti murim
Si vorba lui Hamlet “Daca-i acum
Nu va fi altadata”.

Daca n-ar fi durerea asta ingrozitoare
As accepra senin, mioritic,
Chiar si cu figura asta de schingiuit.
Lumea e sincera,
Lumea sufera pentru mine.
“Curaj”
Aud din toate partile
Si eu ce pot face?
Ii consolez pe toti, cum pot,
Numai mie nu stiu ce sa-mi mai spun,
Cand raman singur.

[nancy_callahan]

gata sefa, sa traiti, ma supun ordinelor :P

"voi ascunde toate fotografiile tale, toate obiectele pe care le-ai iubit, si nu voitrai din amintiri. imi va ajunge sa vad doar padurile, campiile, marile, continentele, lumea, ca sa iubesc putinul ce-mi ramane din tine... ai trecut atat de repede... ai zburat ata de departe... ma doare bratul si pieptul de acolo de unde mi te-am smuls, ochii, buzele, peste tot une s-a sapat golul absentei tale"

"am stat aproape de tine, speriata si fericita, luand caldura sangelui tau, fiindca era frig. m-am gandit ca bunul cel mai mare pe care l-as fi putut spera in viata ar fi fost mic pe langa ceea ce ai fost tu. traiesc, nu fiindca imprejurarile au facut posibila existenta mea, ci pentru ca inima sa poata bate langa tine."
(R. Tudoran - Maria si Marea)

"iubisem un om. el nu mai exista. altul nu maipoate sa ii ia locul. niciodata si cu nici un pret"
(E. Voiculescu - Incrancenatul)

si, especially pt desde, din vremea cand cochetam cu teatrul...

la cele mai bune replici ale mele
ai tusit
scorpie batrana.

ele erau cheia intregului spectacol,
le pregateam in febra
ani in sir.
oamenii m-asteptau cu respiratia taiata,
efectul trebuia sa fie formidabil,
dar pe tine tocmai atunci
te ineca tusea
scorpie batrana.

daca se-ntampla sa lipsesti vreodata
incepea sa tuseasca
scaunul pe cre statusesi.

acum ai olipsit toata sala,
piesa se petrece de la un cap la altul
intr=o tuse magareasca.

tusiti,
ragusit, pitigaiat, dogit,
cu pauze in accese, uscat, pistruiat,
ca la vocalize, ca la doctor,
tusiti.

credeti ca spun rolul pentru voi? ochii mei par ca se uita la voi,
cand, de fapt, eu privesc peste capetele voastre
becul rosu din fundul salii.

pentru el vorbesc,
lui ii spun sufletul meu invatat in nopti de insomnie,
becul rosu care arata locul pe unde, la sfarsit,
voi trebuie sa evacuati sala,
scorpii batrane.
(M. Sorescu - Tusiti)

[vempire]

tess, hai sa-ti arat si eu o mico particica din sufletul meu...

"Let me not to the marriage of true hearts admit impediments/Or bend with the remover to remove
oh, no, love is an ever fixed mark/ That looks on tempests and is never shaken
A star for every wandering bark/Whose worth's unknown, altough it's height be taken...
Love's not time's fool/ Tough rosy lips and cheeks
Within his bending sickle's compass come
Love alters not with his brief hours and weeks
But bears it out even to the edge of doom
If this be error and upon me proved, i never writ, nor no man ever loved!" (W. Shakespeare -- Sonnet 116)
Asta fuse scrisa din memorie...

[Gabriel]

Tess, uite poezia de care iti spuneam eu mai demult. Ion Minulescu - Prin garile cu firme-albastre
(a fost dedicata lui Emil Girleanu)
o poezie care imi place la nebunie ! nu stii tu :cool:

Tristeţea trenului ce pleacă
Noi n-am trâit-o niciodată,
Căci - călători ades cu trenul -
În clipa când plecăm din gară,
Noi stăm pe loc -
Doar trenul pleacă!...

Doar trenul pleacă,
Trenul singur
Ne poartă nerăbdarea mută,
Bagajul visurilor noastre
Şi setea noilor senzaţii,
Pe infinite paralele,
De-a lungul verzilor plantaţii
De mătrăgună şi cucută,
Pe schela podurilor albe,
Prin noaptea negrelor tunele
Şi gările cu firme-albastre!...

Doar trenul pleacă,
Trenul singur
Respiră,
Cugetă,
Vorbeşte,
Şi-n forţa aburilor cântă
Viteza roţilor ce creşte...

Doar trenul singur se frământă,
El singur urcă
Şi coboară -
Reptilă neagră ce-mprumută
Aripi de liliac ce zboară
Şi glas de cobe ce-nspăimântă!...

Doar trenul singur se-nfioară
De-atâta veşnică povară.
El singur poartă mai departe
Pachetele-omeneşti, culcate
Ca-ntr-un muzeu de statui sparte,
Pe bănci de pluş capitonate!...
Doar trenul suferă ofensa
Sclaviei negrilor "ad-hoc",
Ce poartă-n lectici mai departe
Pe cei născuţi să stea pe loc...

El singur,
El,
Şi numai trenul,
Creează-n urma lui distanţa
Monotonia
Şi refrenul
Din care ne-adăpăm speranţa
Toţi călătorii spre mai bine...

Şi numai el,
Doar trenul singur,
Doar trenul ştie-anume cine
Şi câţi din cei plecaţi aseară
Putea-vom mâine,-n zorii zilei,
Bagajul visurilor noastre
Să-l presărăm, din suflet iară,
Prin gările cu firme-albastre!...

[vasile314tzurka]

iaca un poet mai putin cunoscut: dan iancu

din volumul "rafale-n 14"

amor de coarda prinsa-n fapt
stilcind in gura patru versuri
cu gust carnosului amant
cu care-a ostoit mirosuri

amor de gloab-aproape moarta
cu osul alb sub ham deja
crispata creatura acra
ca nu e pentru toti asa

amor amor de strepezire
cu tifna de pe lume dus
era cindva o stralucire
in ochi-ti de calau ascuns
esti doar mai mort si-n aste vine
nu-i mai nimic, nu se cuvine

[nancy_callahan]

am auzit de el si mi-a oarecum placut. din cate il stiu, e un tip extrem de simpatic, dar foarte incapatanat. la fel, daca bine am auzit, daca ii spui ca e simpatic, te ia la impins vagoane :P

CXC

Nu te-am putut cuprinde să fii numai al meu,
E cum aş cere lunii să-mi ardă noaptea-n sfeşnic;
Ţi-e locul între stele...Ci, oricât de pigmeu,
Mi-e dragostea cer, iar tu, luminătoru-i veşnic.
Ştiu, între noi sunt două iubiri: a mea şi a ta;
Nu ne-a-nchegat în sine o unică simţire:
Tu firul tău oricând vrei poţi rupe sau scurta,
Dar lanţul meu rămâne şi-i fără-mpotrivire,
Nici spaţiul, nici timpul nu izbutesc să-l roadă,
Rugina deznădejdii îl lasă neatins:
Nu-l simţi cum freamătează sălbatic de întins ?
Ca să te urmărescă, năvalnic, ca pe-o pradă,
Chiar pân' la cellalt capăt al lumii de-ai fugi,
Înverigat de tine, cât lumea s-ar lungi.
****vasile voiculescu

[vasile314tzurka]

oarecum? ma rog. cit despre impins...

Preaiubito,

...iar dac-ai sa vii te voi astepta in umbra unei voci apretate cu grija, multa grija, cu unghiile taiate in carnea uscata de dorul petalelor trandafirii niciodata vazute. asta daca ai sa vii.

plecarea ta de ieri, sau alaltaieri, nu mai tin minte precis, avea in ea un soi de neputinta ca atunci cind scrii si vezi ca vorbele se labarteaza pe ecran umplind doar. uneori ai impresia ca ai spus ceva esenţial cînd de fapt ai insăilat cerşeli lăcrămaţii sau simple banalităşi sentimentale. te prinzi după adjectiviada ce scufundă substantivele sau notele false din metaforele aparent îndrăzneţe. oricine e tentat să creadă că precizia e o descriere extensivă şi bine împodobită.
mestesugul de care-ti vorbeam deunazi tine de ascunderea cuvintelor perfecte.alergi sa pui ceva din idee. niciodata intregul. doar o parte pentru ca pe masura ce iti insiri maruntaiele pe marmura incepi sa uiti. în locul lor pui obiecte de plastic să ţină locul ocupat pentru o acordare perfectă. (eu te uit cu fiece bucata de piele intrevazuta dorita si lasata pentru o ocazie mai buna. asa ma uit dupa fundul tau, printre gene, cu capul nu prea intors. frica de a nu te sfisia cumva. petale trandafirii. ma rog. oricum nu am gustat din tine ca sa imi atirn plecarea ta crucifix la rasarit.) spui că nu mia treci peste textul scris, că nu poţi schimba o iotă, că... nu ştiu dacă e bine. poate e perfect. pentru mine e esenţial să citesc cu voce tare. nu scrtisorile pe care le torn aşa cum vin si le las dracului că obosesc. dar dacă vor rămâne cu mine le voi "corecta" şi pe ele. mă uit pe textele trimise la plecare şi cumva nu le-aş lăsa altcuiva. nu trimit ciorne, poate pseudociorne. nimic fără să mă mia cuprind odată. îţi ataşez nişte corecţii pe care le cred necesare, nu la textul meu ci la primul tău text.
cuvintele imprastie pina la urma tinta, de fapt o spulbera. tragi intr-un punct care se mareste cuprinzind din ce in ce mai multe, altele si totul gilgiie...
[pauza]
...te intorc din drum te preseaza te invaluie fac din tine un neica nimeni. nasol. vorbeam deunazi, ştii cind ma holbam la mina-ti prelunga ca scriu in doua timpuri. involburarea si precizia. intre timp m-am facut ca ghicesc ca sa iti simpt pielea racoroasa de vara si nu ti-am mai povestit si de ce. poate mai incolo si oricum retetele nu-s bune de niciun fel. am un singur amendament la a nu spune. ar trebui sa fii fericit sau convins cu starea de final. nu as spune sa parasesti sau sa crezi ca ai terminat. nu ai cum. vei gasi ca un cerc nu e vreodata perfect, doar o aproximare a unei formule. scrisul pina la urma ramine aproape aproape de ce vrei tu. nu cred in inchiderea altfel decit voita a unei opere (ce bine că recitesc şi-mi văd prostiile). si cu cit mai mare cu atit mai aproximativa. renunti pentru a incepe ceva mai aproape de ideea de frumos a momentului. nu stiu daca pina la urma spunem altceva. nu ca in dictonul ca nimic nu-i nou sub soare, ci ca in acea minima schimbare prin care suntem asemanatori cu chipul si asemanarea unei prezente infinite. stiu ca te intristez.

eu, tot eu
[din scrisori catre a...]

[nancy_callahan]

(oarecum e o modalitate deloc subtila de a nu ii hrani tare ego-ul...)

:kiss:

[vasile314tzurka]

ego-ul e o parte esentiala a lui. fara nu se poate. are si de ce. *******ii au de ce sa fie modesti. el nu.

mai ia:

nu iubirea te sperie, n-are cum, nici macar formele usoare de zimbit. inteleg prost semnalele. imi spuneai de fecioara cu scorpion fara sa te astepti la o astfel de reactie. nu flirtez decit rareori si atunci cu un soi de speranţă că broasca se transformă în prinţesă. alegere eronata. poate ar fi mai simplu să fac din cînd în cînd escapade, sexul ca sport. din păcate nu mi se scoală. altfel explodez continuu (sic!) si limitele sunt peste masura suportabilului. e ca si cum ai vrea sa faci dragoste cu o bomba atomica. orgasmul atomic. uneori e obositor (cazul fericit), de cele mai multe ori infricosator. in plus mai si tropai.
o asteptam ore intregi in fata blocului pentru că o iubeam.
mergeam cu ea pe strada si-i strigam cit de mult o iubesc.
alergam iarna in parc in miez de noapte spunindu-i sa ramina ca o voi iubi. (corectură poetică cu trei timpi. dacă aş fi exact e o labă de text, dar vezi ce va urma).
oricum e o argumentatie imbecila. si? marea furioasa e frumoasa doar in poze. si nu oricum. mai e lumina, nuante, forta. deznadejde nu. e o distanta oarecare intre o scrisoare fulminanta si sa-ti iei un uragan coleg de camera. dacă vei întreba toată lumea vrea linişte. măcar de la un anumit moment încolo. literatura poate fi oricum sau e doar bună şi proastă. viata nu. povestile suna bine. te vad cum faci ochii mari a mirare. eu insailez usor ironic unde nu este in fapt nici-o ironie, nu am obiceiul să fac mişto de mine decît în aparenţă.

e doar senzatia aia care te stringe si-ti transmite ca finalul e continuu. nu moartea e problema, ci intensitatea mortii prelungita ani intregi. ti-as fi smuls bluza rosie in circiuma goala si te-as fi coplesit cu mingiieri sarutari cuprinderi si ne-am fi facut dragoste. cit de mult se poate. nu am cum sa ma supar pe tine ca nu ma iubesti. nu am cum.

nici pe ăia de-mi povestesc aberatii despre bostonmylove. nu am scris un ghid de calatorie si nici orasul in sine nu era decit pretextul unei personificari angoasante. doar pentru mine. pentru ei ar fi trebuit sa fie o descalecare a lui isus in dragoste. sună plat şi neverosimil. nu are legătură cu hiroshima, mon amour decît o oarecare pastişă a titlului. diferenţa vine în unire. orasul era doar purgatoriul. m-a macinat cit de frumos si linistit era. eu imi smulgeam carnea alcoolizam cu vagabonţii pe trotuare în miez de zi si el era primavaratec. strazi cu magnolii si alcoolul care-mi tisnea din cuvinte. in zece luni am trait pentru citeva vieti.
atunci sa vin sa-ti spun cum e o crucificare continua? mai bine scriu. despre obsesia tinderii catre continuu. nici nu-l percepem. nu suntem in esenta o continuitate. nici clipa asta in care omor tastele cu violenta nu e continua. rastignirea discreta respinsa de bunul simt. esti atit de frumoasa si nu o pot spune decit in cuvinte. cuante de inteles formalizat. in stomac mi se pune durerea si n-as mai pleca. in camera asta unde scriu toate sunt la locul lor. nimic nu explodeaza si eu ma desir pe pereti sa te cuprind. toate în aparenta ploaie de toamna iarnă de început de mileniu.

[nancy_callahan]

daca as vrea sa stric totul acum, ar trebui sa spun doar: "ce semnifica ceea ce scrii?" :P ego-ul e parte esentiala desigur, insa hranit in masura in care suporta fara sa dea pe dinafara :P

hai :kiss:, eu o sterg de pe aici, insa promit ca dintr-un con de umbra te voi citi..

[vasile314tzurka]

ia umbrela. cit despre semnificatii sunt tot alea:)

[nancy_callahan]

nu te-as intreba nici o secunda despre semnificatii. prefer sa mi le imaginez asa cum vreau eu. evit orice risc sa fiu dezamagita. :P

[Tess]

moartea cade miercuri
i`am dat 500 a zis "multumesc e o vreme buna afara poate prea cald
aveti plamanii rosi de cancer
sunt ca o carpa dar veniti maine acum e cald" maine i`am dat 500
a zis "multumesc am facut rost de foaia de viata scrie clar
ma scuzati mi`e foarte cald
aveti noroc ca stati in sectorul acesta
aici se stie si viata si moartea
cade miercuri
poate o sa fie mai racoare veniti maine" i`am zis "multumesc
m`am intors maine
i`am spus "nu mai am" a ridicat din umeri m`a intrebat
"cum te simti" "bine" ii raspund
"or sa vina maine mari ploi" va zice maine
si va privi fereasta
"si n`or sa se opreasca" va zice privind fereastra
l`am intrebat de analize el va respira greu va zice ca n`au mai iesit deloc
maine imi va spune "gata" iar eu am tacut si am privit spre fereastra
l`am intrebat ceva despre ploi el imi va raspunde ca de ieri ai murit
iar eu l`am intrebat "de cat timp este ieri"
el va tacea un timp poate va deschide fereastra se va apropia
de mine si`mi va sopti
ca e`o vreme buna afara poate prea cald
aveti plamanii rosi de cancer
sunt ca o carpa dar veniti maine
joia nu inchidem niciodata :D


a doua singuratate
cerul s`a subtiat s`a facut o crusta neagra si crapata
i`am dat 5oo
de zile un an jumate i`am zis nu mai inseamna nimic acum
cand aceste ploi devin incetul cu incetul ultimele
"fii pe pace" mi`a spus "va mai ploua si la anul"
sunt pregatit sa fac cincizeci si chiar saizeci
am mersul incovoiat am regrete mari neputinte
ia de la mine anii
mie nu`mi mai folosesc la nimic

"dar cine naiba crezi ca`ti vrea tie anii
nu vezi ca au putrezit in tine ca niste viermi
ca dorm incolaciti unii in altii
la nimeni nu trebuie anii tai rosi de viata
si`n cine crezi c`ar incapea si singuratatea ta

in nimeni
ca doar in nimeni pot trai doua singuratati"


pe de`a`ntregul vii
sfarsitul se inalta ca o noua zi
peste casele noastre intunecate
aici suntem doar noi
si cei care nu mai sunt

fiecare avem o cruce cu anul nasterii si al mortii
stam langa ea tacuti si ne incalzim pamantul cu palmele
il asezam intre cusaturile hainelor si`l purtam ca o penumbra a
trupului nostru

ne facem de`acum parastas de patruzeci de zile de sapte ani
aducem moartea pe partea asta
si o imbracam in cuvintele noastre sugrumate
poate de`aceea parem noi doar jumatate
n`am avut niciodata curajul sa fim pe de`a`ntregul vii
sau pe de`a`ntregul morti


...cat despre semnificatii...la naiba cu toate explicatiile si dictionarele, oricum toti purtam in noi propria semnificatie si dimensiune a cuvintelor, in ciuda sensurilor lor universal cunoscute

[nancy_callahan]

Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a
sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna
a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu
starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete... ca saruturile nu
sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe
sa-si
accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si
construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca
terenul
lui "maine" este prea nesigur pentru a face planuri ... si viitorul are
mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea
drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea
datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si
planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa
mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intradevar
poate
suporta, ca intradevar are forta, ca intradevar e valoros, si omul
invata si invata ... si cu fiecare zi invata. Cu timpul inveti ca a sta
alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai
devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul
intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,
fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care
ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta
persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil
vei
ajunge sa nu mai vrei sa o vezi. Ajungi cu timpul sa intelegi ca
adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei,
mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false
prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie,
pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul
inveti
ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar
sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai
ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu
va mai fi la aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti
fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care
i-ai lasat sa plece.Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta
traita
alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.Cu timpul iti
dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai
devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar
multiplicate, ridicate la patrat. Cu timpul inveti ca grabind sau
fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu
vor mai fi asa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel
mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel
moment. Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti
sunt
imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum
s-au dus si nu mai sunt...Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti
sau
sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca
ai
nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai
are nici un sens.

Dar din pacate, se invata doar cu timpul...

Jorge Luis Borges
sper ca nu mai era pe aici... :rolleyes:

[Gabriel]

o poezie la care imi dau lacrimile :

Balada vestilor din ploi
(George Tarnea)

Multumeste-te sa-mi scrii
Cateva cuvinte calde,
Cand va fi sa mi se scalde
Umbra vietii-n aporii.

Eu voi sta,oricum,atent,
Sprijinindu-ma de-o raza,
La-ntelesul viu de fraza
Si la frigul tau latent.

Daca tot mi-e dat sa mor
Inainte-ti cu o vreme,
Voi ajunge,nu te teme,
Sa-mi transform plecarea-n nor.

Si-or sa cada mai apoi,
Dinspre mine catre tine,
Vesti de dragoste,stii bine,
Risipite-n niste ploi.

[Tess]

Gând 6
Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le
ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre
sentimente, dragostele noastre, patemile noastre,
urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la
capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară?
Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai
puţin de ură, întrucâtva de patemi dar... de
dragoste mai ales.

Gând 5
De aceea, pentru mine muntele - munte se zice.
De aceea, pentru mine iarba - iarbă se spune
De aceea, pentru mine izvorul izvorăşte
De aceea, pentru mine viaţa se trăieşte.

Gând 11
Eu cred că un om este ceea ce îşi aduce aminte
despre sine însuşi. Bunăoară, eu mă consider pe
mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De asta
uneori oamenii sunt în aparenţă schimbători sau au
umori diferite.
De fiecare dată îţi aduci aminte alte lucruri despre
tine însuţi.

Gând 10
Inspiraţia este fundamentul artelor în genere, ea
este exact ca impulsul electric care stârneşte
fulgerul între doi poli. În momentul în care
tensiunea între doi poli se creează, fulgerul apare.
Fără fulger nu poate să existe fulger.


Aici il puteti asculta pe nichita rostindu`si gandurile...pe primele patru le`am ascultat obsesiv...este de nedescris sentimentul de a trece dincolo de paginile cartii, si de a`l asculta pe el insusi vorbind...intonatia, modul in care accentueaza cuvintele, interpretarea sa, chiar scartaitul scaunului care se aude la un moment dat il umanizeaza, nu mai este poetul nichita stanescu, cel pe care`l stim din manuale si volumele de poezii, ci omul nichita si gandurile sale...
Gand5 (http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/gand5.php)
Gand6 (http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/gand6.php)
Gand11 (http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/gand11.php)
Gand10 (http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/gand10.php)


Gand4 (http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/gand4.php)
Gand7 (http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/gand7.php)
Gand8 (http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/gand8.php)

[Tess]

http://www.romanianvoice.com/graphics/poeti/eminescu.jpg

Te duci...

Te duci şi ani de suferinţă
N-or să te vază ochi-mi trişti,
Înamoraţi de-a ta fiinţă,
De cum zâmbeşti, de cum te mişti.

Şi nu e blând ca o poveste
Amorul meu cel dureros,
Un demon sufletul tău este
Cu chip de marmură frumos.

În faţă farmecul palorii
Şi ochi ce scânteie de vii,
Sunt umezi înfiorătorii
De linguşiri, de viclenii.

Când mă atingi, eu mă cutremur,
Tresar la pasul tău când treci,
De-al genei tale gingaş tremur,
Atârnă viaţa mea de veci.

Te duci şi rău n-o să-mi mai pară
De-acum de ziua cea de ieri,
Că nu am fost victimă iară
Neînduratelor dureri.

C-auzu-mi n-o să-l mai întuneci
Cu-a gurii dulci suflări fierbinţi,
Pe frunte-mi mâna n-o s-o luneci
Ca să mă faci să-mi ies din minţi.

Puteam numiri defăimătoare
În gândul meu să-ţi iscodesc,
Şi te uram cu-nverşunare,
Te blestemam, căci te iubesc.

De-acum nici asta nu-mi rămâne
Şi n-o să am ce blestema,
Ca azi va fi ziua de mâine,
Ca mâini toţi anii s-or urma -

O toamnă care întârzie
Pe-un istovit şi trist izvor;
Deasupra-i frunzele pustie -
A mele visuri care mor.

Viaţa-mi pare-o nebunie
Sfârşită făr-a fi-nceput,
În toată neagra vecinicie
O clipă-n braţe te-am ţinut.

De-atunci pornind a lui aripe
S-a dus pe veci norocul meu -
Redă-mi comoara unei clipe
Cu ani de părere de rău!



Glossă

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

mai multe....aici (http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/eminescu.php)

[vasile314tzurka]

în paralel încep să descompun
memorii
unghii şi carnea mai ales
de pe legăturile cu mine
cel de peste umăr

nici nu ştiu dacă bucăţile din mine, care cad mai tot timpul prin casă, se pot pune una lîngă alta pentru judecata de apoi. ar fi trebuit să-ţi păstrez într-o oală mai mare dinţii şi sângele cenuşiu acoperit cu formol. oricum rămîne întrebarea ce vor face cu tine la primăvară, ultima înainte de apocalipsă.

în toate acestea dau de tine
colorat şi viu
cît pot să fie de bune
cadrele încă păstrate aminte.

(tata, doar fotografii)

[aliss]

Din plans pustiu si din dureri ti se desprind
Fermecătoare visuri,
Cu cari incerci sa umpli golul lumii tale...
Cu mintea mea-ntelegatoare văd
Ca lacrimile tale,
Fecioară, nu-s ca alte lacrimi-
Căci lacrimile tale
Sunt picuri
Din-apa mortilor;
Din apele acelea cari apar ca din nimic
Pe sesuri,
Vrăjind in mijlocul pustiului
Minunea unei alte lumi...

Lucian Blaga-Lacrimile tale

[Tess]

...nu cautati inteles...doar vis, plutire, trecere, sensuri, imaginatie...

desi e iarna
din cer
cad flori.
deasupra norilor
sa fie primavara?

cel ce n`a vazut
purpurii frunze de artar
aduse de rau
ar spune ca Tatsuta
in unde poarta toamna

ca sa nu`i poti prinde,
licuricii s`au ascuns
in razele lunii

primavara, departe de dealuri
florile de cires
se zaresc ca prin ceata
asa mi`ai aparut, intr`o palpaire,
dar inima mi`e plina de tine...

un licurici!
era sa spun: `priveste`l!`
dar vai, sunt singur

*****

cu ce`as putea asemui
aceasta viata?
cu dara inspumata
din urma luntrii ce`a pierit
vaslind spre dimineata...

fiindca am adormit
gandindu`ma la tine, de aceea
mi`ai aparut in somn?
de`as fi stiut ca`i doar un vis
nu m`as fi trezit nicicand

in noaptea fara luna
ce`nchide drumul meu spre tine
arzanda patima mi`e treaza
si`n pieptul ravasit de flacari
inima mea e un taciune

in stropul de apa
tinut in palma
am zarit luna.
sa fi fost acolo intr`adevar?
la fel trecui prin lume...

potriveste`i un maner
lunii
ce evantai frumos!

splendoare a lunii!
noroc ca trece cate`un nor
sa ne mai odihnim privirea

...o selectie de poezie japoneza
haiku (3 vsuri), tanka (4) si dodoitsu (5)
:D

[aliss]

Nichita Stănescu - Fel de sfârşit

Adevarata mâna n-o întind.
Nu ating cu ea decât cuvintele.
Altfel
copacul atins, de mirare s-ar trage în sine însuşi,
cum se trage în sine însuşi cornul de melc
şi ar deveni un punct.
Nu ating scaunul.
S-ar trage în sine însuşi
şi ar deveni un punct.
Nici prietenii nu mi-i ating.
Nici soarele, nici stelele, nici luna.
Nu ating nimic.
Deşi urăsc punctul, Doamne,
locuiesc într-un punct.

[Gabriel]

E-o noapte udă, grea, te-neci afară,
Prin ceaţă - obosite, roşii, fără zare -
Ard, afumate, triste felinare,
Ca într-o crâşmă umedă murdară.

Prin măhălăli mai neagră noaptea pare...
Şivoaie-n case triste inundară -
Ş-auzi tuşind o tuse-n sec, amară -
Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare.

Ca Edgar Poe, mă reîntorc spre casă,
Ori ca Verlaine, topit de băutură -
Şi-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă.

Apoi, cu paşi de-o nostimă măsură,
Prin întuneric bâjbâiesc prin casă,
Şi cad, recad, şi nu mai tac din gură.

Dupa cum spunea o cunostintza....imi place Bacovia pentru ca e usor de inteles. :rolleyes:

[Tess]

Autoportret

Eu nu sunt altceva decât
o pată de sânge
care vorbeşte.

mi se pare potrivita, la aniversarea lui...

@gabriel: :o: mah, ce cunostinte superficiale ai...`verisori` cu siguranta :D

[saphicus]

Imi permit sa reamintesc in Saptamana Patimilor doua creatii ale marelui poet simbolist, pe care le port mereu in mintea si in inima mea:

RUGA PENTRU ZIUA SCHIMBARII LA FATA

Doamne!...
Lasa-ma sa stau de vorba si cu Tine,
Nu fi Tata vitreg cu copilul Tau
Care n-a facut in viata decat bine
Si n-a fost platit in schimb decat cu rau...

Lasa-ma sa-ti spun ca nu se poate
Sa ramai mereu asa cum esti,
Cand puterea Ta se-ntinde peste toate
Si cand toate, sunt asa precum voiesti...

Lasa-ma sa-Ti spun c-alcatuirea
Celor ce le crezi fara prihana,
A-nceput sa razvrateasca omenirea
Dornica de-o viata mai umana...

Fa sa fie-asa precum se spune
C-ai fi vrut sa fii cu lumea toata -
Rau cu cele rele,
Bun cu cele bune -
Fii macar acum, ce n-ai fost niciodata...

Fa sa fie bine pentru bine
Si la fel, frumos pentru frumos
Si sa fim si noi la fel cu Tine -
Cel de sus la fel cu cel de jos.


RUGA PENTRU IERTAREA PACATELOR


Stiu ca-s vinovat, Parinte...
Stiu ca vina mea e mare -
Vina fara de iertare;
Ca-mi bat joc de cele sfinte
Si nesocotesc Scriptura
Cand pacatuiesc de-a randul
Si cu fapta,
Si cu gandul,
Si cu ochii,
Si cu gura...

Stiu ca-s vinovat, Parinte...
Dar cu mult mai vinovat,
Este-acela care minte!...

Eu nu mint -
Eu sunt ca Tine!...
Nu stiu daca-i rau sau bine,
Dar nu cer sa fiu iertat,
Fiindca Tu traiesti in mine -
Si cum Tu faci numai bine,
Ce fac eu la fel cu Tine,
Nu-i pacat...

[Iulian Lazialu]

Poetul meu preferat e Rdu Gyr.Imi place toate poeziile lui dar in specia INDEMN LA LUPTA



Îndemn la luptă



de Radu Gyr

Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care să lupte nu mai vor.

Cat inima în piept iti canta
ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta
când te ridici cu-n steag, mai sus ?

Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii când în lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.











Voi n-ati fost cu noi în celule



de Radu Gyr

Voi n-ati fost cu noi în celule
să stiti ce e viata de bezne,
sub ghiare de fiara, cu guri nesatule,
voi nu stiti ce-i omul când prinde să urle,
strivit de catuse la glezne.

Voi n-ati plans în palme, fierbinte,
strapunsi de cutitul tradarii.
Sub cer fără stele, în drum spre morminte,
voi n-ai dus povara durerilor sfinte
spre slava si binele tarii.

In cantec cu noi laolalta
trecand printre umbre peretii,
voi n-ati cunoscut frumusetea inalta
cum dorul irumpe, cum inima salta
gonind dupa harpele vietii.

Ce-i munca de brate plapande,
ce-i jugul, ce-i ranjet de monstru,
cum scartie osul când frigul patrunde,
ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveti de unde
să spuneti aproapelui vostru.

Voi nu stiti în crunta-nchisoare
cum minte speranta si visul,
când usile grele se-nchid în zavoare,
si-n teama de groaznica lui inclestare
pe sine se vinde invinsul.

Ati stat la ospete-ncarcate
gonind dupa fast si orgoliu,
nici mila de noi si nici dor, nici dreptate,
nici candel-aprinsa si nici libertate,
doar ghimpii imensului doliu.

Asa sunteti toti cei ce credeti
ca pumnul e singura faima.
Fatarnici la cuget, pe-alături ne treceti,
când noi cu obrajii ca pamantul de vineti,
gustam din osanda si spaima.

Când portile sparge-se-or toate
si mortii vor prinde să urle,
când lanturi si ziduri cadea-vor sfarmate,
voi nu stit ce-nseamna-nvierea din moarte,
căci n-ati fost cu noi în celule.

[YoYoyOi]

Rugă pentru părinţi

Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.

Chiamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.

Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.

Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.

E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.

[noir_desir]

Acum am vazut si eu threadul asta... mi se pare genial!
Pun si eu doua poezii care mi se par capodopere ale lirismului romanesc, si, pentru cine stie franceza, Le Pont Mirabeau...

Ion Barbu

Din ceas, dedus...

Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,
Intrată prin oglindă în mântuit azur,
Tăind pe înecarea cirezilor agreste,
În grupurile apei, un joc secund, mai pur.

Nadir latent! Poetul ridică însumarea
De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi
Şi cântec istoveşte: ascuns, cum numai marea
Meduzele când plimbă sub clopotele verzi.

Mihai Eminescu

Odă (în metru antic)

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne'ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai re'nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!

Guillaume Apollinaire

Le Pont Mirabeau

Sous le pont Mirabeau coule la Seine
Et nos amours
Faut-il qu'il m'en souvienne
La joie venait toujours après la peine

Vienne la nuit sonne l'heure
Les jours s'en vont je demeure

Les mains dans les mains restons face à face
Tandis que sous
Le pont de nos bras passe
Des éternels regards l'onde si lasse

Vienne la nuit sonne l'heure
Les jours s'en vont je demeure

L'amour s'en va comme cette eau courante
L'amour s'en va
Comme la vie est lente
Et comme l'Espérance est violente

Vienne la nuit sonne l'heure
Les jours s'en vont je demeure

Passent les jours et passent les semaines
Ni temps passé
Ni les amours reviennent
Sous le pont Mirabeau coule la Seine

Vienne la nuit sonne l'heure
Les jours s'en vont je demeure

[noir_desir]

Mircea Dinescu - Scrisoare cãtre domnul Mihail Bulgakov

Istoria face levitatie.Oras avortat.
Lucrurilor la primarie li s-a dat un alt nume.
Puskin cu pantalonii sai albi va fi deportat
In Siberia literei, în postume.
Biserici invelite în ziare ca sticlele cu vin
sint coborite-n pivnite degraba.
Ingerul se va refugia-n chioscul de vizavi-n
strugurii verzi pe taraba.
Existi si tu ca buzunarele sfiintilor
(fiindca sfintii nu au buzunare)
stai retras în tristetea parintilor
alaptat de-o tristete mai mare.
Cui sa te plingi, când toata cavaleria
e strinsa-n curtea fabricii de zahar?!
Saluta si tu maiestuos mizeria
si rigiitul cult de mare mahar.
Tine-ti si tu celulele-n dirlogi
fa-te si tu ca hoitul nu miroase,
nu te-ntreba ce-i cu acesti milogi
ce-i cu aceste ziduri fara case.
Trage cortina, Ezechiel. Sfirsit.
Razboi pierdut.Inger lasat la vatra.
Experienta nu a reusit.
Omul e un câine.Chiar daca nu latra.

[noir_desir]

Charles Baudelaire - Hymne à la beauté

Viens-tu du ciel profond ou sors-tu de l'abîme,
Ô Beauté ! ton regard, infernal et divin,
Verse confusément le bienfait et le crime,
Et l'on peut pour cela te comparer au vin.

Tu contiens dans ton oeil le couchant et l'aurore ;
Tu répands des parfums comme un soir orageux ;
Tes baisers sont un philtre et ta bouche une amphore
Qui font le héros lâche et l'enfant courageux.

Sors-tu du gouffre noir ou descends-tu des astres ?
Le Destin charmé suit tes jupons comme un chien ;
Tu sèmes au hasard la joie et les désastres,
Et tu gouvernes tout et ne réponds de rien.

Tu marches sur des morts, Beauté, dont tu te moques ;
De tes bijoux l'Horreur n'est pas le moins charmant,
Et le Meurtre, parmi tes plus chères breloques,
Sur ton ventre orgueilleux danse amoureusement.

L'éphémère ébloui vole vers toi, chandelle,
Crépite, flambe et dit : Bénissons ce flambeau !
L'amoureux pantelant incliné sur sa belle
A l'air d'un moribond caressant son tombeau.

Que tu viennes du ciel ou de l'enfer, qu'importe,
Ô Beauté ! monstre énorme, effrayant, ingénu !
Si ton oeil, ton souris, ton pied, m'ouvrent la porte
D'un Infini que j'aime et n'ai jamais connu ?

De Satan ou de Dieu, qu'importe ? Ange ou Sirène,
Qu'importe, si tu rends, - fée aux yeux de velours,
Rythme, parfum, lueur, ô mon unique reine ! -
L'univers moins hideux et les instants moins lourds ?

[Adi Da Samraj]

E toata tara in repaos
si doar cuvintele se plimba,
punand venin pe dulcea limba,
imbata faptele cu haos.

E-ntreaga tara in deriva
si doar discursul se mentine,
promite ferm mancaruri fine,
hranind nuntasii cu coliva...

[Balaci]

Ani de zile am fost convins că mi-am petrecut copilăria într-o mahala din Buenos Aires, o mahala cu străzi primejdioase şi amurguri orbitoare. Adevărul este că am copilărit într-o grădină, îndărătul unui grilaj cu vîrfuri ascuţite, şi într-o bibliotecă plină de nesfîrşite tomuri în engleză. Acel Palermo' al cuţitului şi al chitarei se revărsa (mă asigurau cu toţii) pînă la colţul casei noastre, dar cei care mi-au po****t dimineţile şi mi-au învăluit într-o plăcută groază nopţile au fost piratul orb al lui Stevenson, ce-şi dădea sufletul sub copitele cailor, trădătorul care şi-a părăsit prietenul pe lună, călătorul prin timp, care a adus din viitor o floare ofilită, duhul întemniţat vreme de veacuri în ulciorul solomonic şi profetul învăluit din Jorasan, care sub nestemate şi mătăsuri ascundea lepra.(J.L.BORGES)

Cum sǎ-mi împiedic sufletul
sǎ nu-l ajungǎ cutremurat pe-al tǎu ?
Cum sǎ-l înalţ deasupra ta
spre alte lucruri, altundeva ?
O, cum, cum l-aş aduna
lângǎ ceva pierdut în întuneric,
într-un ungher tǎcut, strǎin, nefremǎtând,
ce nu se-ndepǎrteazǎ
când adâncurile-ţi lunecǎ departe, unduind.
Ci tot ce ne-nfioarǎ, pe tine şi pe mine,
ne împreunǎ totuşi aşa cum un arcuş
din douǎ strune doar un sunet scoate.
Pe ce vioarǎ suntem înstrunaţi ?
Şi ce artist ne ţine-n mâna lui,
cântec cum altul nu-i ?(R.M.Rilke)

" Ca un om sa iubeasca pe altul e probabil cea mai grea sarcina care ne-a fost incredintata, sarcina suprema, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un preludiu....Iubirea e un imbold pentru fiecare sa se desavarseasca, sa devina cineva, sa devina o lume el insusi de dragul cuiva." - Rainer Maria Rilke

[Adi Da Samraj]

Am aruncat pe masa O CLIPA, dar tu mi-ai aruncat O ZI , si am pierdut o carte,scot din carti AMINTIREA,dar tu pui repede UITAREA,si mai pierd o carte,pun jos o carte INTREBAREA,dar tu mi-arunci TACEREA,pun asul E PRIMAVARA IN SUFLET,dar tu mi-arunci asul A FOST,trist, tacut,pierd, ma ridic si plec pentru ca....AM PIERDUT.

[Adi Da Samraj]

Normal ca l-am bagat in trabant
Ca e tare enervant...
Spune si tu, ce pot face
Cu asa un urs rapace
Care strange ca un scotian
Si se spala din an in an????
L-am tavalit bine prin sare
Si l-am pus la pastrare
Ca in vremuri de-ntristare
Sa am ceva de mancare

[Adi Da Samraj]

Va spun un lucru strict secret
M-am abonat la internet
In prima zi de stat pe chat
9 gagici am agatat

Si le-am chemat la 7 fix
La barul din cartierul X
Cand le-am zarit pe toate 9
Doamne, parc-am intrat la ZOO

Prima-i bruneta cu par drept
Pe maini, pe fatza si pe piept
Si m-a privit zimbind usor
Trantita intr-un carucior

A doua insa m-a uimit
Cu nasul ei cel ascutit
Putea sa taie castraveti
Dintr-un judetz in alt judetz

A treia mi-a rinjit cuminte
Cu gura fara nici un dinte
C-un jet de stropi s-a prezentat :
"Salut, sunt Silvia Scarlat"

A patra tipa cred c-avea
Vreo 4 tone si ceva
Din fusta-i stramta de nailon
Faceai trei huse la camion

Pe-a cincea n-o vedeam de loc
Doua grisine-n virf c-un smoc
Spre mine cand s-a indreptat
De la efort a lesinat

A sasea-i buna, ma incita
Insa de-a saptea e lipita
Vai ce mirifice fapturi
Trei maini, un ochi si doua guri

A opta arata beton
Proptita-n carja si-n baston
La 83 de ani si-un pic
Mi-a zis c-ar vrea sa-i fiu gagic

A noua tipa, dragii mei,
Te dizolvai in ochii ei
"Eu sunt Marina" mi-a soptit
O noapte-ntreaga ne-am iubit

Acuma daca vreti sa stiti
De ce am ochii obositi
Si merg mai cracanat putin
Marina mea era... Marin!

[Bumbescu]

Super poeziile toraxa....nu ne spui si autorul?

[Adi Da Samraj]

cam greu de aflat

[irinaidu]

aoleu toraxa, dar ce ghinion in viata ai avut!!! data viitoare sa fii mai atent :P !!!

[Jerry20cm]

a saptea cum era?

[Adi Da Samraj]

Adrian Păunescu / Constantin Ardeleanu

DE CE ŢIN CU RAPID / DE CE ŢIN CU STEAUA

Rapid nu-i echipă de fotbal / Steaua e echipă de fotbal

Rapid este noapte şi zi / Steaua-i mereu stea polară

Rapid e o stare de spirit, / Steaua-i rapid ignorând halte,

Rapid e un mod de a fi / Steaua e cea mai bună din ţară

Rapid e refuzul stagnării / Steaua e-o trupă-n viteză

Rapid nu-i căruţa cu blegi, / Steaua nu-i gri manutanţă

Rapid este nonconformismul / Steaua-i Estrella-n Espana

Rapid e că poţi să alegi. / Steaua-i mister, cutezanţă.

Rapid e o istorie simplă, / Steaua-i pe continent regină,

Rapid este dreptul la nu, / Steaua e dreptul puilor de lei,

Rapid e puterea mulţimii, / Steaua-i puterea acceptată,

Rapid este eu, el şi tu. / Steaua e noi, voi şi ei.

Rapid nu-i iubirea comodă, / Steaua nu-i clamare bolândă,

Rapid e un club de săraci, / Steaua nu-i, în veci, o manea,

Rapid e o stea po****ră, / Steaua e un star aristocratic

Rapid nu-ţi dă dreptrul să taci. / Steaua-i un mit, crede în ea.

Rapid este geniul cel ieftin, / Război declarat falsităţii,

Şi pacea modestului blid, / Steaua e Geniu, cum albă e neaua,

De aceea şi astăzi şi mâine / De-aceea striga-voi mereu

Eu ţin cu cei mulţi: Hai Rapid ! / Eu ţin cu valoarea: Hai Steaua !

[Bumbescu]

Ai dat cu bata-n balta....dupa ce iti apreciasem versurile dinainte ai venit acum cu kkt-urile astea...

[Adi Da Samraj]

Bătrâni şi tineri,
Toţi stângaci,
Nu încă unii
Iar ceilalţi nu mai,
Şi-n sâmburul din care mă desfaci,
Un biet adult se înmulţeşte. Vai,

Ce jalnic fragmentaţi
Şi fără miez,
Timpi depărtaţi egal de mine!
O, Doamne spune-mi unde să m-aşez
Când toate vârstele îmi sunt străine
Şi în zadar
Copilul care sunt
Caută speriat un timp cărunt
Sau chiar,
Mergând cu visul mai departe,
O cât mai luminoasă moarte...

Dar nu găseşte disperat decât
O nemurire-n care i-e urât.

[Adi Da Samraj]

Nu te iubesc drept trandafir de sare,
Topaz, garoafe, săgetări aprinse:
Ci cum iubeşti întunecate lucruri,
Taină, între inimă şi umbră.

Ca pe o piatră ne-nflorită ce poartă
Lumina unor flori în ea, în taină,
Eu te iubesc, şi dragostea ta-mi suie
Ca din pământ mireasmă tainic strânsă.

Fără să ştiu, eu te iubesc orbeşte,
Fără mândrie, fără gând şi simplu
Astfel mi te-a-nchis în ea iubirea.

Astfel încât topiţi într-o fiinţă,
Aproape încât mâna ta pe pieptu-mi
E-a mea şi visul ochii tăi mi-adoarme.

[Adi Da Samraj]

Ajută-mă să plâng şi să mă rog,
Să îmi privesc destinul inorog
Cu steaua-n frunte răsucită corn
Spre care-n vis mulţimile se-ntorn;

Ajută-mă să plâng şi să îndur
Dispreţul laudei ce creşte-n jur
În ochii lacomi, fără de noroc;
Ajută-mă să plâng şi să mă rog,

Ajută-mă să blestem şi să plâng
Lumea supusă ochiului meu stâng,
Ajută-mă să plâng şi să accept
Lumea ascunsă ochiului meu drept;

Ajută-mă să plâng şi să suport
Catapeteasma ochiului tău mort
Şi nemaidesluşitul paradis
Strivit în ochiul tău închis.

[Delia]

Pitia şade-n antichitate
Şi ne prezice viitorul.
Ca s-ajungi la ea
Pierzi o groază de timp.
Stând la o coadă interminabilă,
Căci viitorul are totdeauna căutare.
Până acum am auzit
Ce le-a spus curat
Tuturor celor dinaintea mea.
Mâine - zicea ea
Ori într-o altă zi,
Ţi se va întâmpla ceva
Obişnuit,
Ori ceva extraordinar.

Marin Sorescu - Pitia

[Bumbescu]

conform unor studii stiintifice
dureaza 325 de ani
pana cand moare si
ultima celula de creier.

acu-mi dau seama ca
majoritatea gagicilor
pe care le-am cunoscut
m-au mintit
in privinta
varstei
lor

desigur-charles bukowski(volumul "dragostea e un caine venit din iad":D)

[irinaidu]

funny indeed!!!! o sa cercetez sa vad daca chiar e adevarat, sunt curioasa. nu de alta dar sa vad cat mai am :P

[Bumbescu]

Uite alta misto:

am avut parte numai de curve, foste prostituate,
nebune. vad peste tot barbati cu femei tacute,
blande-ii vad in supermarketuri,
ii vad plimbandu-se pe strazi,
ii vad in casele lor: linistiti, train cumsecade
stiu ca pacea lor e doar partiala, dar e pace,
multe ore si zile de pace.

am avut parte numai de drogate, alcoolice,
curve, foste prostituarte, nebune.

cand pleaca una
vine alta
mai rea decat cealalta.

vad atatia barbati cu fete curate
in rochite cadrilate
cu chipuri normale, fara privirea
aia de sacal.


fete tacute curate in rochite cadrilate-charles bukovski(acelasi album:D)

[irinaidu]

mai mie fete in rochite cadrilate imi suna cam a costumatie de strip bar.

[Bumbescu]

Bine, asa era atunci in anii 50,60, intre timp am reusit sa distrugem tot ce odata parea pur si ingenuu:D

Uite si poezia care da titlul volumului(dragostea e un caine venit din iad)

picioare ca branza
sufletul ca o ceasca de cafea
maini care urasc tacurile
ochi ca agrafele de birou
prefer vinul rosu
ma plictisesc in avion
sunt pasiv in timpul cutremurelor
somnoros la inmormantari
vomit la parade
sacrific mult la sah
sau cand e vorba de ***
simt miros de pisat in biserici
nu mai pot sa citesc
nu mai pot sa dorm
---------------------

[Bumbescu]

Bine mai yoyo, adica suporta hartia cuvantul respectiv(e vorba de un volum de versuri publicat in Romania) si nu suporta puritanul ols.....:D
Puteai sa lasi macar p---a ca sa se inteleaga despre ce era vorba, asa se duce dracului toata poezia.

[YoYoyOi]

lasa ma ca e bine si asa :D

[irinaidu]

mai era scris si cand am citit eu??? nu de alta dar eu nici macar nu am observat, ceea ce ma face sa imi pun intrebari :P

[Ess]

Apusul sangereaza
Corbii ma vegheaza
Tipete de durere
Se transforma in note muzicale
Lumea se scalda in cada cu sange...
Se imbraca in pacat.
Sunt diferita!
Sunt doar harpa care vede
Si canta...
Cantecul acesta urat!

Demonul urla
Canta din turla
Zbiara si striga
Lumina s-o stinga
Apusul sangereaza
Iar corbii ma vegheaza!


:happy

[Bumbescu]

Ess, ce mai faci domnule, nu te-am mai vazut de mult....

Un nou Bukovski, spre disperarea puritanilor:D

unii spun ca ar trebui sa ne tinem departe
resentimentele fata de poezie,
sa ne tinem abstracti, si au intr-un fel dreptate,
dar, hiiisuse!doispe
poezii pierdute si nu pastrez copii si ai si picturile
mele
cele mai bune, e sufocant:
vrei sa ma distrugi cum vor toti?
de ce nu mi-ai luat banii? de obicei asta fac curvele.
imi curata buzunarele
cand sunt prabusit.
data viitoare ia-mi mana stanga sau una de 50$
dar nu poemele mele:
n-oi fi eu Shakespeare
dar uneori pur si simplu
nu-mi mai ies altele, abstracte sau nu;
o sa fie mereu bani si curve si betivi,
pana-n ultima clipa,
pan-o sa cada si ultima bomba,
dar, cum zice Dumnezeu,
stand picior peste picior,
Observ ca am facut multi poeti
dar prea putina
poezie

"curvei care mi-a furat poemele":D

[Delia]

Singur cu toată lumea

carnea înveleşte oasele
şi ei pun şi-o minte acolo
şi uneori şi-un suflet
şi femeile sparg vaze
de pereţi
şi bărbaţii beau prea mult
şi nimeni nu-i găseşte
perechea
dar o ţin tot într-o
căutare
târându-se în paturi
afară din paturi.
carnea înveleşte oasele
şi carnea caută
ceva mai mult decât
carnea.

n-avem nicio
şansă:
suntem prizonierii
aceluiaşi scenariu.

nimeni nu-i găseşte
perechea.

gropile de gunoi pline
ospiciile pline
spitalele pline
cimitirele pline
nimic altceva
plin.

Acelaşi Charlie Bukowski, din volumul devenit clasic pe acest thread, "Dragostea e un câine venit din iad". :D

[Ess]

bumb>ia incerc sa satanizez lumea de p-aci :happy
da ce aveti dom'le cu acest bukowski????

[Bumbescu]

E un mare meserias, eu personal sunt fan declarat, altii il urasc(mintile marunte gen "prietenul" nostru din zona miniera tg jiu), dar.....surpriza, special guest DELIA:yeah::yeah:

[Balaci]

Nu il urasc pe Bukowski, cel mult imi e indiferent, ma enerveaza cel mult incapatanarea unora de a-l numi unul dintre cei mai mari poeti americani(parca asa s-a exprimat)

[Ess]

eh! eu nu sunt un om atat de citit cum sunt unii din voi (e trist, dar ata ete).
dar daca zici ca merita, incerc.

LE> BB-ilor, imi deschid berea???
mi-a fost dor de voi! chiar f dor

[Delia]

Hehe, Bukowski e meseriaş, iar noi, fanii lui înfocaţi, îl vom apăra de toate calomniile! :D

Balaci, fiecare cu părerea lui... nu văd cu ce anume te deranjează opinia lui Bumbescu... ma rog, nu-i treaba mea, dar am observat că-ţi face plăcere să-l ataci aiurea.

[Bumbescu]

Hehe, Bukowski e meseriaş, iar noi, fanii lui înfocaţi, îl vom apăra de toate calomniile! :D

Balaci, fiecare cu părerea lui... nu văd cu ce anume te deranjează opinia lui Bumbescu... ma rog, nu-i treaba mea, dar am observat că-ţi face plăcere să-l ataci aiurea.

Vaai, Delia, m-am inrosit de emotie...:D
Mersi, dar nu trebuia, mai ales ca-mi place sa ma atace, ca sa-l pot pocni imediat, tipu-i masochist sa stii....

In alta ordine de idei, sunt incantat de existenta unui nou fan bukowski aici, acum pot spune ca nu mai ma simt singur:)
Cred ca Charlie ar merita un thread separat:D

[Balaci]

De cand esti tu Charlie cu el?:D
Si de cand ai ajuns tu mare fan Bukowski? Acuma doua luni habar nu aveai cine era. Dar cum scrie mai fara perdea te-ai simtit "atins".
Eu ti-am mai zis, esti o victima a modei, pana luna viitoare o sa-ti treaca si de "Charlie":D
P.S. Delia, eu nu am nimic cu Bukowski, aici sunt alte probleme:D

[Delia]

Balaci, nu ziceam c-ai avea ceva cu Bukowski, ci cu un iuzăr d-aici de pe OLS, tot cu "B" îi zice... :D

[Bumbescu]

De cand esti tu Charlie cu el?:D
Si de cand ai ajuns tu mare fan Bukowski? Acuma doua luni habar nu aveai cine era. Dar cum scrie mai fara perdea te-ai simtit "atins".
Eu ti-am mai zis, esti o victima a modei, pana luna viitoare o sa-ti treaca si de "Charlie":D
P.S. Delia, eu nu am nimic cu Bukowski, aici sunt alte probleme:D

Zau? cand citeam eu "Factotum" tu erai la scufita rosie....:D

Oricum, banuiesc ca stii ca murit cam de multisor, probabil ca stiai, dar am vazut ca ai spus "scrie" si ai mai pomenit si cuvantul "moda"....:D

[Balaci]

Bumbescule, asta cu cand citeam eu...miroase a rahat:D
Stiam ca e mort(nu de foarte multa vreme totusi), insa cartile lui, din ce stiu, au patruns nu de foarte mult timp pe piata romaneasca,plus ca sunt...stilul tau(nu zic mai multe:D).
Scrie e corect gramatical, prezentul se poate folosi cand te referi la un clasic:D

[Bumbescu]

S-ar putea sa miroasa a ce spui tu, dar nu mai mult decat "acum doua luni nici nu stiai de el"...

Ok, eram sigur ca stiai ca a murit...:D
Normal ca-i stilul meu, de asta il si ador:D

[Delia]

Pentru marilyn m.

brusc transformat în cenuşă strălucitoare,
albie a lacrimilor de vanilie
trupul tău le lumina bărbaţilor nopţile
întunecate
şi-acum noaptea-n care eşti e mai departe
de orice lumină
şi-ntr-un fel sau altul, o să te uităm,
şi nu e cinstit
dar aici pe-aproape sunt trupuri adevărate
şi viermii tânjesc după oasele tale
iar asta li se întâmplă şi urşilor
şi elefanţilor, tiranilor şi eroilor şi
furnicilor şi broaştelor,
şi totuşi, tu ne-ai dăruit ceva,
un fel de victorie,
de-aia-ţi zic: e bine aşa, iar acum
pune capăt doliului nostru;
uităm, cum uităm o floare ofilită
şi aruncată, uităm, ne amintim,
aşteptăm.
copile, copile, copile,
ridic paharul, îl ţin ridicat
un minut întreg
şi zâmbesc.

[Bumbescu]

E potrivita pt marilyn manson, imi place:D

[Delia]

Uite si flori si poame si crengi si foi si roua
Si inima-mi ce-a ta e, si ea iti vine-n dar.
N-o sfasia cu-aceste maini albe, amandoua,
Ci darul meu, umilul, sa afle-n ochii-ti har.
Sosesc cu fruntea toata de roua-acoperita
Si inghetata inca de-a diminetii boare.
Ingaduie ca truda-mi supusa, odihnita,
Dulci clipe sa viseze, la tine la picioare.
Si capul de-mi vuieste de-un zvon de sarutare,
Pe sanul tau cel tanar da-mi voie sa mi-l las;
Da-mi voie sa se-aline de ultima valtoare,
S-adorm cand afli si tu un scurt popas.

Paul Verlaine - Green

[Ess]

Azi doresc la voi sa scrie
Sa introduceti la memorie:

La anu' cand jucati in Liga Campionilor,
Impotriva nemtilor si spaniolilor
Strigati voi CFR-istilor cat puteti de tare:
"Aceasta este CFR! Echipul nostru mare!!!"

ISTEN ELTESEN ARPI!!!

(scuze de eventualul offtoppic) :happy

[irinaidu]

mai acum de rimat, rimeaza, asa ca hai treca de la mine!!! :P

[Bumbescu]

A natural leader, a poet,
a Shaman, w/thesoul of a clown.
What am I doing in the Bull Ring
Arena
Every public figure running for Leader
Spectators at the Tomb- riot watchers
Fear of EyesAssassination
Being drunk is a good disguise.
I drink so I can talk to assholes.
This includes me."

James Douglas Morrison

[Delia]

Singur - Daniel-Silvian Petre

Singur ca un tocilar in pauza mare
Singur ca o printesa cu par pe picioare
Singur ca Dumnezeu bombanind printre nori
Singur ca-n clipa-n care stii c-o sa mori
Singur ca un diazepam intepenit in esofag
Singur ca mine in timp ce visez ca ti-o trag
Singur cu tine in pat, pe-ntuneric
Singur ca sarutul meu pe gura ta de lut isteric.

[Bumbescu]

Singur - Daniel-Silvian Petre

Singur ca un tocilar in pauza mare
Singur ca o printesa cu par pe picioare
Singur ca Dumnezeu bombanind printre nori
Singur ca-n clipa-n care stii c-o sa mori
Singur ca un diazepam intepenit in esofag
Singur ca mine in timp ce visez ca ti-o trag
Singur cu tine in pat, pe-ntuneric
Singur ca sarutul meu pe gura ta de lut isteric.


Talentat Robert Plant asta al Romaniei( banuiesc ca-i vorba despre vocalul de la Survolaj), tare trupa prin 91,92....au scos si-un vinil....

[Delia]

Da, de vocalul de la Survolaj e vorba. Imi place foarte mult Love me and hate me a lor, seamana cu You shook me a celor de la Led Zepp.

Imi mai plac foarte mult si versurile de la Sindromul vocii nebune si Cel mai iubit dusman al meu, poate o sa le postez aici.

[irinaidu]

delia, pune si tu un link cu o mel pe muzica ca eu nu am auzit de ei pana acum. mersi!!!
tare aia cu diazepamul :D

[Delia]

Iti dau un link unde gasesti ceva de downloadat:

http://www.survolaj.upcnet.ro/

[Ulysses]

cum te-aprinzi de la boabe de grau
fantana , seceta visarii brazdeaza
asa cufundata-ntr-al zilelor rau
te-am gasit intr-un zeu , ce viseaza !

in macii albi , mai cred doar ochii tai
ca doar tu ii simti incoltind in privire
mi-e dor de mana care naste vai
ale plangerii. la margini de-mplinire

bratul despica in truda ziua
pe corzile de lut in frau
pana cand , tarziu
a inceput sa creasca-n ochii umezi , grau!


poezia asta a scris-o acum 25 de ani o colega de clasa.

[Bumbescu]

Iti dau un link unde gasesti ceva de downloadat:

http://www.survolaj.upcnet.ro/

Cred ca mai bine nu mai reveneau, "cel mai iubit dusman al meu" e jenanta....

[YoYoyOi]

Imi este dor... un dor intraductibil
Cu mult mai mult decat un dor posibil;
Un sentiment de minus si de lipsa
Un fenomen la fel cu o eclipsa;
Ceva ce-ti lasa-un gol care te seaca,
Ceva ce-ar vrea sa vina pe cand pleaca,
Ceva ce ai, dar nu-ti mai apartine
Un fel de multe care-ti par putine;
Potential transpus in neputinta,
Impuls rapus de lipsa de vointa;
Senzatii de real, de existenta
Si, totusi, nepalpabil, o absenta
A unui tot in stare de esenta
Nedirijat de soarte sau destine,
mai simplu spus: imi este dor de tine.

[Ulysses]

si mie de tine:D

[Bumbescu]

Ulyses, cu tot respectul, vezi ca Yoyo a postat imediat dupa mine, deci.....:P

[YoYoyOi]

Este seara-n asfintit si vin turmele de oi,
Trupul zilei se-ncovoaie, noaptea cade peste noi.
Luna isi proneste drumul iar si iar de la-nceput,
Pieptul meu acum vibreaza de un dor necunoscut.

Cerul mare ma vegheaza, licurici imi ies in cale,
Luminand tacuti cararea ce ma duce-n jos, la vale.
Noaptea cea plina de taine ma acopera c-o haina,
Dar in lume, dintre toate, tu esti cea mai mare taina.

Din adancurile-nalte, noaptea isi revarsa mierea
Intr-un cantec in surdina, parca-amplificand tacerea.
O teama iar ma cuprinde, inima imi e nebuna.
Sa nu piei in intuneric, sa nu te dizolvi in luna.

[Balaci]

Este seara-n asfintit si vin turmele de oi,
Trupul zilei se-ncovoaie, noaptea cade peste noi.
Luna isi proneste drumul iar si iar de la-nceput,
Pieptul meu acum vibreaza de un dor necunoscut.

Cerul mare ma vegheaza, licurici imi ies in cale,
Luminand tacuti cararea ce ma duce-n jos, la vale.
Noaptea cea plina de taine ma acopera c-o haina,
Dar in lume, dintre toate, tu esti cea mai mare taina.

Din adancurile-nalte, noaptea isi revarsa mierea
Intr-un cantec in surdina, parca-amplificand tacerea.
O teama iar ma cuprinde, inima imi e nebuna.
Sa nu piei in intuneric, sa nu te dizolvi in luna.


Asta sigur e cu dedicatie pentru Ulysses si toti suporterii stelisti:yeah:

[Tyler Durden]

cool asta. :lol:

[YoYoyOi]

poate nu iesea rima cu prazari negriciosi :rolleyes:

[Balaci]

Pai poate sau esti sigura? Ia vezi, este? Apropo, nu ai mentionat autorul poeziilor...sunt si eu curios. Rima e...naiva, cel putin:D

[YoYoyOi]

curiozitatea nu face bine la frumusete....
bine, nu e cazul tau, ca oricum nu se mai poate inrautati nimic in privinta asta :rolleyes:

da, naiva, e adevarat :D

[Balaci]

Observ ca e placut si practicat sa atacam la...persoana. Eu unul nu mai folosesc faza cu "uratule" din clasa a 4a:happy da ma rog, se pare ca pentru unii inca mai functioneaza.
Tot nu mi-ai raspuns cine e autorul(autoarea?:D). Este cumva vreun poet local de prin zona Dejului? Sau...?:D

[YoYoyOi]

eu sunt autoarea :rolleyes:

te deranjeaza?

[Ess]

balaci>
observ ca ai inchis un thread
pt asta nu te iert :(
tyler a remarcat ceva destept
tu ai inchis! nu te mai iert
nu te mai iert...

[Balaci]

Nu l-am inchis eu in prima faza, ci Yoyo...eu doar l-am redeschis, am postat si-am reinchis...nu vreau sa supar superiorii:rolleyes:

@ Yoyo: am zis eu ca ma deranjeaza? imi aduca aminte de liceu:)

[YoYoyOi]

pai in liceu au fost scrise :rolleyes:

[Ess]

...nu vreau sa supar superiorii:rolleyes:


nasol de tine...
la voi, la (super, hiper, giga, tera)moderatori sunt anumite ranguri?

[Balaci]

da, trebuie sa dai spaga ca sa treci la nivelul superior:headbang:

[YoYoyOi]

tre sa dai multa spaga sa iei un post ca lumea, ce sa mai zicem de un "super" in fata functiei. Lasa ca poate cu timpul urca unii din hala la birou :rolleyes:

[Tyler Durden]

stimati moderatori, ce exemplu ne dati noua, simplilor useri ? :D

[irinaidu]

mrrrrrrrr
fara certuri despre fotbal va rog!!!!

[Delia]

Irina, si cand ma gandesc ca eu imi faceam probleme pentru un offtopic amarat... :D

[irinaidu]

ulysses, am sters si postul tau ca sa nu simta nevoia colegul sa iti raspunda cu ceva.

gata cu prostiile. daca aveti ceva de scris care sa rimeze ziceti, daca nu abtineti-va!!!! deci daca vreti sa va injurati, sa o faceti in rime va rog!!!!

delia, stai linistita, eu nu sunt contra unui off topic simpatic!!!! :P

[Delia]

Sfarsit de an - Jorge Luis Borges


Nici detaliul simbolic
de a inlocui un trei cu un doi,
nici aceasta metafora desarta,
care convoaca un lapsus ce moare si altul ce se naste,
nici savarsirea unui proces astronomic
nu tulbura si nici nu zdruncina
podisul acestei nopti
si ne obliga sa asteptam
cele douasprezece batai inexorabile.
Cauza adevarata
e banuiala generala si nedeslusita
ca Timpul este o enigma;
e uimirea in fata miracolului
ca in pofida infinitelor intamplari,
in pofida faptului ca suntem
stropi din raul lui Heraclit,
ceva staruie in noi:
nemiscator.

[Tyler Durden]

Gerard de Nerval - El Desdichado.

Sant Tenebrosul, -Vaduv,-sant Cel neconsolat,
Print aquitan, cu Turnul de mult in destramare,
E unica-mi Stea moarta, -iar lutu-mi constelat
Poarta-al Melancoliei de-a pururi negru Soare.

In noaptea din mormantu-mi, tu ce m-ai consolat,
Reda-mi tu Posilippo, Tireniana Mare,
Si floarea draga-acestui piept vesnic dezolat,
Si bolta unde Vita da Rozei sarutare.

Sant Amor, Phobeus oare?...Sant Lusignan?Byron?
De buzele reginei mi-e fruntea-mpurpurata;
Visam in grota-n care sirena-n voie-noata...

De doua ori trecut-am invinsul Acheron:
Cu orfica mea lira ce-n modulari ingana
Suspine-adanci de sfanta si strigate de zana.

P.S. Delia si eu sunt mort dupa Borges, chiar acum citesc o carte de dialoguri Borges -Sabato, de-a dreptul fabuloasa. cat de uriasi erau astia doi...

[Delia]

Eu una am citit doar poeziile lui Borges(sunt dementiale), proza recunosc ca nu-i de nasul meu. Si Sabato e genial, i-am citit insa numai romanele (nu ca ar fi multe :D), eseurile nu inca.

[Tyler Durden]

eu cred ca esti modesta atunci cand spui ca proza lui Borges nu-i de nasul tau. :P
si Borges are niste eseuri minunate (volumul Cartile si noaptea).

[Balaci]

Eseurile lui Borges, mai ales despre literatura engleza, sunt minunate, niste veritabile bijuterii.Eu am avut placerea sa ascult cateva in suport audio (nu mai stiu numele "volumului") si am ramas fascinat de eruditia acestui om.
Proza, intr-adevar, e foarte grea, eu am citit destul din Borges, insa de obicei ma las purtat de maiestria povestirilor. O povestire exceptionala de-a sa ar fi "Pierre Menard, autorul lui Don Quijote", insa sunt si altele.
De asemenea, tot la Borges am intalnit cel mai bun inceput de nuvela, la "Evarristo Carriego"(daca nu ma insel), cautati-o si nu veti regreta:)

[Delia]

Pantera - Rainer Maria Rilke
In Jardin des Plantes din Paris

Privirea ei de gratii atata s-a lovit
incat in ea nimic nu mai pastreaza.
Si parca mii de gratii tot trec necontenit
si dupa gratii lumea inceteaza.

Al pasilor puternici mers marunt
ce-ntr-un minuscul cerc se invarteste
e ca un dans al fortei in jurul unui punct
in care-o ametita vointa s-odihneste.

Dar valul ochiului, din cand in cand,
se-nalta. - O imagine patrunde,
prin linistea-ncordata a trupului trecand,
si piere-n golul inimii profunde.


Mi-am adus aminte de poezia asta, pe vremea mea se studia la germana in liceu. Traducerea de mai sus ii apartine lui Alexandru Philippide, am gasit-o intr-o culegere de versuri ale unor mari poeti ai lumii (Goethe, Poe, Baudelaire, Novalis, Mallarme), toate traducerile din volumul asta fiind de Philippide.

[Tyler Durden]

E.A.Poe - Annabel Lee.

De mulţi şi mulţi ani trecuţi în stihii
Lîngă mare, într-un regat
Trăia o copilă ce poate-o veţi şti,
Cu numele Annabel Lee;
Ce n-avea în gînd decît a-i fi dat
S-o iubesc, să mă poată iubi.

Eram un copil, copilă şi ea
Lîngă mare, într-un regat;
Dar iubirea mai mult ca iubire era
Pentru mine şi Annabel Lee -
Chiar serafii din ceruri în zbor aripat
Ne-ar fi putut pizmui.

Şi poate de-aceea în vremi de-altădat'
Lîngă mare, într-un regat
Din nouri un vînt s-a pornit, îngheţînd
Pe frumoasa mea Annabel Lee;
Şi rudele-i nobile s-au arătat
Să mi-o ia, să o ducă de-aci,
S-o închidă-n sepulcrul cel întunecat
Lîngă mare, într-un regat.

Îngerii n-au fost ferice nicicînd
Ca noi, pizmuindu-ne vii -
Da! Şi de-aceea (cum toţi par a şti
Lîngă mare, într-un regat)
Vîntul din noaptea cu nouri porni îngheţînd,
ucigîndu-mi pe Annabel Lee.

Dar iubirea mai mult ca iubire era
Pentru noi, mai mult cît ar şti
Alţii mai vîrstnici şi mai învăţaţi -
Şi nici îngerii-n ceruri de sus aripaţi
Şi nici demonii jos sub a mării stihii
Sufletul nu-mi vor desprinde vreodat'
De-al frumoasei Annabel Lee.

Fiindcă luna nu pasă fără-n vise să-mi ţeasă
Pe frumoasa mea Annabel Lee,
Şi nici stele se-aprind fără ochii sclipind
Ai frumoasei Annabel Lee.
Astfel oricît de lungă noaptea stau lîngă
Draga mea - draga mea - viaţa-mi, mireasă,
în sepulcrul de lîngă al mărilor grind,
în mormîntul la marea vuind.

[Delia]

Una din preferatele mele dintre cele scrise de Poe... poate fiindca mereu ma deprima cand o citesc.


Alta poezie foarte faina de Poe e Eldorado, dar nu prea-mi place traducerea, asa ca o postez in engleza:


Gaily bedight,
A gallant knight,
In sunshine and in shadow,
Had journeyed long,
Singing a song,
In search of Eldorado.

But he grew old--
This knight so bold--
And o'er his heart a shadow
Fell as he found
No spot of ground
That looked like Eldorado.

And, as his strength
Failed him at length,
He met a pilgrim shadow--
"Shadow," said he,
"Where can it be--
This land of Eldorado?"

"Over the Mountains
Of the Moon,
Down the Valley of the Shadow,
Ride, boldly ride,"
The shade replied,--
"If you seek for Eldorado!"

[Tyler Durden]

Delia, eu am gasit-o in traducerea lui Dan Botta si a lui Emil Gulian si ambele variante mi-au placut. tu despre traducerile lor vorbeai ?

[Delia]

Foarte posibil sa fie unul dintre ei, o sa ma uit acasa.
Am un volum mai grasut, editie bilingva, aparut parca la editura Institutul European.

[Tyler Durden]

Off-topic, ma gandesc sa fac un thread numit poezii de-portabile, unde sa postam poezii de slaba calitate. ce spui? :D

[Delia]

Spun sa-i dai bataie si sa deschizi threadul. :D
Mor de curiozitate cu ce poezie spargi gheata. :P

[Tyler Durden]

cred ca mai degraba maine ca in curand ma tirez p'afara ca m-am cam plictisit.

[YoYoyOi]

eu as incepe cu Pusca, de Nichita Stanescu :D

[Tyler Durden]

eu as incepe cu ceva de Paunescu, ce spui Yoyo? :D

[YoYoyOi]

sunt tare curioasa ce gasesti la Paunescu mai naspa decat celebra pusca :D

da-o-n pusca ma-sii :happy

[irinaidu]

tyler, daca vrei, poti sa faci threadul. cred ca va fi amuzant, plus puteti zice orice prostii pe acolo :) plus, daca incepi cu paunescu va fi si mai fun, intr-un fel f masochist din partea noastra.

[Delia]

Delia, eu am gasit-o in traducerea lui Dan Botta si a lui Emil Gulian si ambele variante mi-au placut. tu despre traducerile lor vorbeai ?

M-am uitat si volumul pe care-l am eu cuprinde traduceri de Liviu Cotrau. In fine, nu conteaza, intotdeauna originalul o sa sune mai bine decat traducerea.
Offtopic: desi nu cunosc rusa, imi plac poeziile lui Esenin in traducerea lui George Lesnea.

[irinaidu]

mama m-a innebunit cu esenin. o chestie ciudata e ca daca parintii recomanda ceva, fie si ceva bun, tendinta e sa nu deschid cartea cu pricina.

[Ulysses]

ce parere aveti de urmatoarea poezie?
pescarusul
un pescarus a baut si n-a mai plecat
era purtat la tarm de valul mort
s-a anuntat apoi ca va intra in port
si o sa se izbeasca uscatul de uscat

cineva a scris mai tarziu un raport
daca trebuie sau nu sa se-ngroape
crucea alba a valului mort
mai incape amar in ocean , mai incape

[YoYoyOi]

ma enerveaza poeziile astea :mda:

nu pricep nimic din ea :groggy: ce cruce alba? ce val mort? :groggy:

[Ulysses]

crucea alba e chiar pescarusul cu aripile intinse

[Balaci]

Poezie proasta, rima aiurea, metaforele prea transparente. Literatura care se vrea inteligenta, dar e ridicola.

[Ulysses]

nu-si da nimeni o parere?

[YoYoyOi]

ce intelegi prin "parere" ? :groggy:

[Ulysses]

tu deja ti-ai exprimat-o :mda:

[YoYoyOi]

pai de aia intrebam :D

credeam ca am gresit eu intelesul termenului "parere":groggy:

si ce te-a suparat la parerea mea? :D

[Balaci]

Ulysses, te reastept in Arena noastra mica, ti-am raspuns;)

[YoYoyOi]

probabil ca vede si el, maestre, ca ai raspuns.
Nu trebuie sa anunti peste tot lucrul asta... mai bine ai zice o poezie :D

[Balaci]

Într-un grăunte de nisip să vezi o lume,
În muşeţel - un rai şi-o auroră;
Cuprinde-n palmă infinitul fără nume,
Cuprinde veşnicia într-o oră.


E un inceput de poezie si de volum de versuri, din William Blake, poet, gravor si vizionar mistic(vedea ingeri in gradina sa:D). E prea putin tradus in romana, din pacate, mai ales ca poezia sa, ca si proza, sunt minunate... Bucata asta e singura pe care am gasit-o tradusa pe net

[Delia]

"Ca-n firul de nisip să vezi o lume
Şi Raiu-n floarea unei buruieni,
În palmă strângem Nesfârşirea cum e,
Vecia într-o oră o-ncleiem." :)


Nu l-am citit pe Blake, dar imi amintesc versurile astea dintr-un manual de engleza ("To see a world in a grain of sand / And a heaven in a wild flower...")Am vazut prin librarii Cantece ale inocentei si experientei, cu ilustratii foarte frumoase, cred ca mi-l iau. :D

[Tyler Durden]

Blake, e urias dar uneori e ilizibil, le recomand celor mai stoici dintre voi Cartile profetice. Cei patru Zoa, Institutul European, 1998.

[Balaci]

Cantece ale inocentei si experientei sunt minunate, iar gravurile sunt facute de Blake insusi (era si gravor, chiar unul bun). Eu l-as baga in aceeasi oala cu Svedenborg, un alt mistic de sfarsit de secol XVIII (sper sa nu ma insel:D), care are o lucrare superba despre rai si iad, in viziunea (viziunile?) sa.
Adaug aici pentru cunoscatorii de engleza inca o poezie de Blake, favorita mea. O sa caut si eventuale traduceri in romana a ei, sau eventual ne-o poate scrie Delia dupa ce isi cumpara cartea ( e din cantece ale experientei):D :

The Garden of Love

I laid me down upon a bank,
Where Love lay sleeping;
I heard among the rushes dank
Weeping, weeping.

Then I went to the heath and the wild,
To the thistles and thorns of the waste;
And they told me how they were beguiled,
Driven out, and compelled to the chaste.

I went to the Garden of Love,
And saw what I never had seen;
A Chapel was built in the midst,
Where I used to play on the green.

And the gates of this Chapel were shut
And "Thou shalt not," writ over the door;
So I turned to the Garden of Love
That so many sweet flowers bore.

And I saw it was filled with graves,
And tombstones where flowers should be;
And priests in black gowns were walking their rounds,
And binding with briars my joys and desires.

[Tyler Durden]

Swedenborg e un individ foarte interesant, face parte din generatia ,,obscurantista" care s-a nascut ca reactie la ilusminismul imanentist, alaturi de Fabvre d' Olivet, Claude de Saint-Martin etc. Cartea despre Rai si Iad a aparut si intr-o editie romaneasca la editura Dacia (eu nu am citit decat portretul pe care-l face Borges lui Swedenborg si care e inclus in carte).

[Balaci]

Da, la Dacia a aparut, insa e o carte destul de...rara. Eu am rasfoit-o pe la BCU in Cluj, aveau doar doua exemplare, la sala de lectura. Individul e foarte interesant si, as zice eu, l-a influentat destul de mult pe Blake.
Despre Borges nu mai vreau sa comentez, pentru a nu fi acuzat de google-ing:D

[Delia]

Despre Borges nu mai vreau sa comentez, pentru a nu fi acuzat de google-ing:D

Spune ca poate sunt oameni interesati de ceea ce zici. :)

[Tyler Durden]

am observat ca Borges e un subiect delicat zilele astea...:D

sa pun si o poezie.

Plange in inima mea - Paul Verlaine



Plange in inima mea
Cum ploua peste oras.
Ce-i tristetea aceasta grea
Raul ce inima-mi ia?

O dulce murmur de ploaie
Pe acoperise si-n zare!
In inima ce se indoaie,
O, cantecul, murmur de ploaie!

Plansul noima nu are
In inima ce mi se frange.
Ce? Nicio tradare?
Jalea noima nu are.

Un chin fara masura.
Sa nu stii de ce,
Fara iubire si ura,
Suferi peste masura.

[Ulysses]

elegie pentru colega de banca

te straduiesti sa te ridici de jos
cu tot ce ma facuse mai bogat
tu m-ai iubit pana te-ai ridicat,
atata cat sa poti pleca frumos!

daca sunt eu acel care-a cazut
in greul ceas , ce picura noroi
si-am vrut sa te ajung si n-am putut
si-am blestemat tarana dintre noi,

de ce-ai mai fi tu gura ce saruta,
durerea clipei mele sfaramate,
cand tu ii esti capcana disparuta?
ca sa-mi zambesti cu buzele patate?

tylere , asta e una din poezelele la care faceai referire zilele trecute. treaba e ca acu' douaj' de ani aveau un efect devastator:D

[Tyler Durden]

Ulysses, asta nu e rea deloc, banuiesc ca te-ai ales cu ceva zbenguieli de pe urma lor. Oricum nu e frumos sa instrumentalizam poezia pentru obtinirea anumitor placeri porcine, nu? :D

Cântec dada
de Tristan Tzara

1
cântul unui dadaist
care-avea dada de dor
istovea al său motor
care-avea dada de dor

ascensoru-urca un rege
liber greu lin ca fantoma
braţul drept i-l rupse-n lege
l-a trimis papei la roma

astea fiindcă se-nţelege
amintitul ascensor
nu avea dada de dor

mâncaţi caramea
spălaţi-vă mintea şchioapătă
dada
dada
beţi apă.

2

cântul unui dadaist
nici prea vesel nici prea trist
ce iubea o biciclistă
nici prea veselă nici tristă

dar soţul de noul an
ştia tot şi într-o criză
le-a trimis la vatican
trupurile-n trei valize

nici amant
nici ciclistă
nu mai fură
cu-o figură
nici prea veselă nici tristă
mâncaţi creieri buni cu ceapă
spălaţi-vă soldatu-n cişmea
dada
dada
beţi apă

3

cântul unui dadaist
ce era dada de dor
ce era deci dadaist
ca toţi dadaii de dor

un şarpe purta eşarpe
el închise brusc supapa
şi-n eşarpe-n piei de şarpe
merse-a-mbrăţişa pe papa

e mişcător
burtă-n flori
nu mai fu-n dada cu dor
beţi apă de la rândunel
spălaţi-vă-acadelele-n cişmea
dada
dada
mâncaţi viţel.

P.S. Ulysses, uite ceva de pe urma nu te poti alege cu nimic din partea unei femei, poate cel mult cu o poseta in cap. :D

[Ulysses]

depinde de femeie ma tylere,daca te place, atunci si cea mai oribila compozitie i se va parea o capodopera:D orice naiada indragostita cauta un pretext sa "se impiedice" , asculta la mine:rolleyes:

[Tyler Durden]

depinde de femeie ma tylere,daca te place, atunci si cea mai oribila compozitie i se va parea o capodopera:D orice naiada indragostita cauta un pretext sa "se impiedice" , asculta la mine:rolleyes:

ps bine , nu e cazul celor ca lala care te-ar injura de mama dupa primul vers:happy... am avut si io o experienta din asta in care "infanta" mi-a zis : " hai stinge becul si treci la treaba ca daca vreau sa ascult poezii dau drumul la radio"!!:happy:happy:happy:happy


Pai atunci esteticul nu mai are nicio relevanta, de vreme ce poezia este doar un detaliu minor in aventura animalului cu doua spinari.:D

Evident ca exista femei si femei, unele au si o anumita sensibilitate estetica, alte au doar o sensibilitate de budoar.

[Ulysses]

are , are ma tylere relevanta, iti dai seama ca la momentul cand a fost scrisa a trebuit o muza pentru inspiratie ...poezia o creezi cu inima si creierul , nu cu altceva!!!

[YoYoyOi]

sa revenim la poezii :D

[Tyler Durden]

P.S. Hai sa revenim la subiectul topicului ca o s-o suparam pe Irina, iar in cazul ei parerile noastre sunt convergente, nu? :D

P.P.S. Yoyo, a facut sa simt ceea ce simteam scriitorii romani in perioada comunista. Jos Cenzura! :D

[Ulysses]

sa revenim la poezii :D

yo , ia mai pune si tu una ca nu mai e delegatul p-aci sa faca haz :D

[YoYoyOi]

de-ale mele nu mai pun :P ca se gaseste altcineva sa comenteze deampicsu trairile mele din tinerete :mda:


Mistreţul cu colţi de argint

Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os şi zicea:

- Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos...

- Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,
mistreţul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile roşii, ori iepurii mici ...

Dar prinţul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuş căprioara cuminte
şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
- Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn
mistreţul cu colţi de argint, nu departe:
veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!...

- Stăpâne, e apa jucând sub copaci,
zicea servitorul privindu-l isteţ.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
- Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher,
mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri:
veniţi să-l lovim cu săgeată de fier!...

- Stăpâne, e iarba foşnind sub copaci,
zicea servitorul zâmbind îndrăzneţ.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste:
- Priviţi unde-şi află odihnă şi loc
mistreţul cu colţi de argint, din poveste:
veniţi să-l lovim cu săgeată de foc!...

- Stăpâne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul râzând cu dispreţ.
Dar el răspunde întorcându-se: - Taci...
Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ.

Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii
cum stă în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii
îl trase sălbatic prin colbul roşcat.

- Ce fiară ciudată mă umple de sânge,
oprind vânătoarea mistreţului meu?
Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge?
Ce veştedă frunză mă bate mereu?...

- Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
Ascultă cum latră copoii gonindu-l...
Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. - Taci.

Mai bine ia cornul şi sună întruna.
Să suni până mor, către cerul senin...
Atunci asfinţi după creste luna
şi cornul sună, însă foarte puţin.

Ştefan Augustin-Doinaş

[Ulysses]

aaaaa, pai de-ale tale vroiam ! "mistretul" il stiu dintr-a zecea?sau mai tarziu?:confused:... spectaculos e sa-i auzi aievea grohaitul la cativa zeci de pasi de tine , fara sa-l vezi , sa stai cu degetul pe tragaci , cu respiratia oprita nestiind de unde ar putea sa apara:shocked:

ps hai iuby , ca e banat marele critic literar:)

[YoYoyOi]

Ti-am impletit din ganduri si cuvinte
Iubit prieten, tristul meu adio.
Durerea mea tu nu vei auzi-o
De pe taramul aducerii aminte.

Noi, dragi ai tai, absenta-ti vom simti-o
Ca pe o rana adanca si fierbinte,
Sperand c-acolo, sus, in ceruri sfinte,
Odihna cea de veci tu vei gasi-o.

In fata acestei stari de fapt reale
Ramane doar sa ne-ntarim credinta
Si, Doamne! ne-nchinam poruncii tale

Inmarmuriti suntem de-atata jale,
Dar bucuria vietii, suferinta
Sunt toate darul bunatatii Tale.

[Ulysses]

ma impresionezi in fiecare zi:)

[YoYoyOi]

inca una care-mi place tare :)

Era nespus de dezbracata
Si arbori falnici,indiscreti,
La geam se-nghesuiau s-o vada,
Apropiindu-se,sireti.

Sedea in jilt,aproape goala,
Cu mainile pe piept-arici.
Si-i framantau pe pardoseala
Picioarele atat de mici!

Deodata ochii mei vazura
Un licar ca de ceara,sui,
Ce-i flutura pe san,pe gura:
O musca pe-un maces silhui.

Ii sarutai subtirea glezna
Ea rase atunci,un ras brutal,
Cu triluri limpezi,care-n bezna
Sunau matanii de cristal.

Ea piciorusele-si retrase:
"Te rog sa incetezi" rosti,
Iar rasul ce ma-ncurajase,
Parea,acum, a pedepsi!

Cu buzele infrigurate,
O sarutai pe ochi,discret.
Ea,capul dandu-si-l pe spate,
Imi zise-atuncea: "Mai incet!

As vrea sa-ti spun doua cuvinte"
Restul in san i-am azvarlit
Cu sarutarea mea fierbinte,
Iar ea a ras si s-a-mblanzit...

Era nespus de dezbracata
Si arbori falnici,indiscreti,
La geam se-nghesuiau s-o vada,
Apropiindu-se,sireti.

Rimbaud

[Ulysses]

genial arthur!iti umple sufletul cu bucuria intamplarilor transpuse in versuri , intamplari pe care citindu-le iti pare ca le-ai trait tu cititor nu cu mult timp in urma.a murit tanar (37),ca si eminescu(39),si ca labis (23), mult prea devreme ca sa-si implineasca pe de-a intregul menirea pe aceasta lume...

[irinaidu]

imi vine sa povestesc si eu o faza cu femei si poezii dar nu e frumos sa fac off-topic!!!! :P

uly, eu nu aveam o parere proasta despre tine, dar toata discutia ta cu lala ma pune pe ganduri. :(

[Delia]

Daca tot ne aflam pe un forum de sport... :D


LA FOTBAL, LA CHEFEREU
de Sorin Olariu


Ieri, la birtul Gugulanu’, stând aşa, la una mică,
Iaca, cine crezi că vine?…Dracu’ gol de Ghiţulică.
Se-aşeză şi el la masă şi-uite-aşa, dintr-un nimic
Începu să zdrăngănească la un capăt de băgic:

-Haide, haide Chefereu’! îşi trânti pe jos căciula,
Astăzi vrem ca să câştigi barem cu vreo patru nula.
-Ce-i cu tine?!-l întrebai, zbieri ca bou’ la căsap…
Du-te la Jebel ‘napoi, să te caute pe la cap.

-Hai măi nano, c-am sărit mai-nainte poarta şcolii,
Că-i meci: Chefereu’ nostru cu ştudenţii de la Poli.
Ce să faci…Te pui cu prostu’?! Făr-o vorbă m-am şi dus,
N-apucai să fac nici plata că mă luă măido pe sus.

Ş-apăi mă băgă nepotu prin butoara de la gard
De-mi venea de-aşa ruşine ca tăciunele să ard.
Când colo, potop de lume…N-am văzut atâţia, baş,
Numa’ când îi Sfântu’ Gheorghe şi nedeia la Oraş.

Şî-ncepură, frate, jocul…Parc-erau cuprinşi de draci
C-alergau dup-o surducă douăzeci de tolomaci.
Lilă-n dungi cu picăţele erau ăi din Cimişoara
Iar ai noştrii, înfloraţi, cum îs prunii primăvara.

Io, n-am priceput o iotă: cum surduca o-ajungeau
Nu ţi-o luau, ba chiar în ciudă cu picioru-n ea dădeau.
Dădea unu’, dădea altu’…Mă miram de-aşa prostie
Şi-i spusei lui Ghiţulică : -Mă-ntorc ca să beau răchie!

Că nu-mi place jocul ăsta, fir-ar forma lor clonţoasă…
Tot mai bine îi la birt cu sticloanţele pe masă.
-Uico, stai nu te prosti! Mă luă atunci, copilu’
Şi-mi prici în câtea vorbe, de fotbal cam care-i şpilu’.

Cică de-aia bat surduca, să le bage gol în poartă
Şi-ăla-n negru nu îi popă, ăla-i pus ca să-i despartă.
Iar d-aud cumva: Haut, haut! nu-i vreun câine care zbiară,
Haut îi când beşica albă vrea să iasă pân-afară.

M-aşezai la loc pe scaun, fi’ndcă să-ndârjise jocul,
Se-ndârjise şi nepotul suduindu-le norocul.
Dup-o vreme-un cheferist subţirel precum un fus
Proţăpi surduca-n aţă de săriră toţi în sus.

Se ţucau de numa-numa…Ghiţă-şi azvârli căciula:
-Uico, ce te tot dezmiri? Doar conduci cu Unu-Nula!
Zvârle-ţi peste cap căciula, bucură-te, du-te bolii,
De nu vrei să iai bătaie, c-ăştia cred că ţii cu Poli!

Ce să fac? Sării şi io ca descântecu-n deochi
Şi numa-l aud pe unu’: -Aoleu, mi-ai scos un ochi!
-Taci odată, gură spartă, nu mai face pe nebunu’,
Că doar nu-i vreo greutate să vezi meciu’ şi cu unu’…

Nu mă scoate din sărite, că de-ţi trag vreun pumn în nas
Te învârţi ca titirezu’ preţ de vreo juma’ de ceas!
Când colo, năcaz, nu alta : Golu’ ni l-or anulat
Fi’ndcă piticotul nostru cică-n opsai l-or aflat.

Ţin-te-atunci urări de mamă, scuipături, fluierături,
Suduieli, ocări cu carul ce ieşeau din mii de guri.
Ba năcazul şi mai mare că-mi pierdui căciula bună,
Cum o aruncai prea tare n-am putut s-o prind în mână.

Şi mai mult: ăi de la Poli, până meciul s-o gătat,
Le-o cam copt-o la ai noştri: trei goluri, pe loc, le-o dat.
Şi-am plecat tot suduindu-i, nu c-o luarăm cu Trei-Nula,
Cât că mă omoară baba fi’ndcă mi-am pierdut căciula.

[YoYoyOi]

superba :cry:

[Ulysses]

imi vine sa povestesc si eu o faza cu femei si poezii dar nu e frumos sa fac off-topic!!!! :P

uly, eu nu aveam o parere proasta despre tine, dar toata discutia ta cu lala ma pune pe ganduri. :(

care discutie? a fost mai mult monologul ei fiindca in momentul in care a adus mamele in discutie , m-am retras. asta e , parerile se mai schimba:D

[Delia]

Pentru Yoyo, care a apreciat poezeaua mea de ieri.... :D

LA FOTBALU DĂ ****RI
de Sorin Olariu

Numa’ staţi şi m-ascultaţi ce-am păţit alaltăieri
Când m-or luat nepoţii mei la fotbalu-ăl de ****ri :
-Vino uico, hai cu noi, de nu vrei să-ţi pară rău,
Că joacă fetele noastre cu Moldova Chişinău!

Şi-am plecat la meci de fete cu Ghiţucă şi Păndele
Socotind c-atunci când gată, schimbă bluzele-ntre ele,
Ba de-avem noroc la fete, ne-am gândit atunci ca hoţii,
S-ar putea, de dragul nostru, să îşi schimbe şi chiloţii.

Şi ne-am pus în rîndul unu, jos pe scaun, cum se cuvine;
Păi, de-i vorba de vreo ţâţă, să vedem cum îi mai bine.
La-nceput, ieşiră-afară ălea de la Chefereu…
Nişte gloabe una şi-una, cum ar fi măgaru’ meu.

Că de-o luam cumva pe babă şi-o puneam la dezbrăcat
Pe lângă aşa mârţoage ai fi zis că-i Miss Banat.
Şi-n sfârşit ieşiră, mamă, fetele din Chişinău…
Parc-erau făcute-n ciudă, ca să-ţi facă sânge rău.

-Ptui…Bătu-m-ar să mă bată! nechezai io, ca un cal,
Cred că începând de mâine mă apuc şî de fotbal
Şi porniră iute jocul…Dă-i cu cracii în surducă
Până când, după o vreme, văd că una îi pă ducă.

Sta trântită jos în iarbă că şi-o dat de-a curi-n cap
Şi zbiera de numa-numa’ ca viţelu la căsap.
Io-i şoptii lu’ Ghiţulică: -Asta naşte pân’ la pauză!
Da de unde, că-i de-a noastră…Toate îs la menopauză.

-Păi ce-i aia minopauză?…Măi Ghiţucă, zi-mi odată!
-Menopauză-i, uico dragă, când ****rea îi iertată…
Şî-ncepu mitanu-al doilea: Ţin-te-atuncea tămbălău
Că sări drept la arbitru una de la Chişinău:

-Vreau pinalti…dă-mi pinalti ! o ţinea ea sus şi tare.
-Nu se poate, nu-i nici vorbă, îi răspunse prostu-ăl mare.
-Mândro, lasă-l pă nărodu’, îi strigai, că îndeseară
Am să-ţi dau io un pinalti de te ţine pân’ la vară!

Şi-uite-aşa, fu gata meciu’…Cu Ghiţucă şi Păndele
Aşteptam, că uite-acuma schimbă bluzele-ntre ele.
Când colo, dădură mâna, se ţucară şi…atât,
De-mi venea să fac ca trenu’ dup-un meci aşa urât.

-Măi Ghiţucă, măi Păndele, m-am luat atunci de ei,
N-am vazut nici crac de ţâţă şi-am mai dat şi zece lei.
-Stai măi uico, stai o ţâră, c-am vorbit c-un fotograf
Să ne ducă pân’ la ele să ne dea un autograf.

Şi-uite-aici, ţine-ţi căciula…Ţi-am găsit-o, du-te bolii,
C-ai pierdut-o de vreo lună de la meciu’ ăl cu Poli,
Mi-o-ndesă pe cap Ghiţucă, iar Păndele, alt becheri
Îi dădu la moalăr banii ca să bea vreo două beri.

Şi intrarăm peste fete, de-mi veni să cad pe spate
Când văzui io ce-i-năuntru…mic cu mare dezbrăcate.
Da’ să vezi atunci năcazu’…Lucrătură din proţap,
Că-mi se-njupiră, frate, şi-mi cărară pumni în cap.

Ce noroc c-avui căciula, fi’ndc-o grasă roşie-n buci
Îmi dădu-n cap autografe cu un toc de la păpuci.
Iară Ghiţă cu Păndele când văzură-aşa o treabă
M-or lăsat pe mâna lor şi-or întins-o-n mare grabă.

Şi de-abia am mai scăpat, că-mi dădură pe tot anu’…
Nici nu ştiu pe unde-ajuns-am înapoi la Gugulanu’.
Cât de meci, ce să vă spun io?!…S-o gătat cu nula-nula
Şi chiar dac-am luat bătaie, bine c-am găsit căciula.

[YoYoyOi]

super tare :cry:

multam Deliuco :kiss:

[Tyler Durden]

Tamareta I
de Emil Brumaru


Dacă lui Lou vaginu-i cînta Apollinaire,
Tamáriuşka, eu ţie ce aş putea să-ţi cînt?
Piersica-nchisă-n flăcări de rouă şi piper
Păzită de un înger cu lancea tremurînd?
Trifoi-frăguţ cu patru petale de amor
Pluşate de-o femeie nostalgică şi şuie?
O, lasă-mă să-ţi mîngîi cu gura un picior
Pînă acolo unde piciorul geamăn suie.
Şi apără-mi cu trupul tău gol ca-n iarmaroc
Sufletul trist şi viaţa topită-n dulci păcate.
Şi dă-mi ca pe-o icoană cărnoasă, să mă rog,
Curul bîrfit zburdalnic de coapsele-ţi surate.

[Ulysses]

tylere, colcaie hormonii in tine?:D

[Tyler Durden]

Demonul concupiscentei m-a atins cu aripa lui galvanizata...Ulysses, la mine mereu e primavara. :D

[Ulysses]

:happy vezi sa nu te fi luat prizonier ingerul abstinentei acum , in toiul iernii:D

ps iti dai seama ca facea furori pe diverse poezia lui brumaru printre fetele care se ciorovaiesc pe teme care mai de care mai interesante:unde s-a pishat cioaca, cat are lungimea, cand se dau in ciocane ...etc ...etc:happy:happy:happy:happy ia incearca , sa vezi succes, spectacolul este garantat, se joaca avand casa inchisa!;)

[Tyler Durden]

Ulysses, ingerul abstinentei o sa ma antureze la un moment dat, sunt sigur, insa acest lucru se va petrece peste ceva vreme nu acum Slava Cerului. :D

Ma ranchiunosule, tot nu le-ai iertat p'alea mici?! :happy

[Ulysses]

ma gandeam ca tii post si te-a infierbantat brumaru:happy

aaaa, n-am nici o problema cu "alea mici ",doar vroiam sa-ti sugerez ce trafic ar face asa o poezie cu tente:D

[Tyler Durden]

Ulysses, sunt un pagan hedonist...deci nu vorbesc despre post decat din auzite. ;)

Esti rautacist. :D

[Ulysses]

cu tine? never! :bere:

[Tyler Durden]

Uly, nu ma refeream ca esti rautacist cu mine, ci cu ,,alea mici". :D

[Ulysses]

oglinda

pe ochiul fantanii chipul ti-aluneca
infloresc salcamii pe celalalt taram
in muzica apelor clipa se-ntuneca
si ciutura prinde flori de salcam

genunchii tai miros a grau cosit,
tu plangi si parca invie
sub zari salcamul viscolit
si inunda intreaga campie.

pentru irina (la patrat);)

[Tyler Durden]

Balada baionetei din Bayonne

de Serban Foarta



Venea olanda din Olanda,
venea casmirul din Casmir;
ca ni s-a ofilit ghirlanda
cuvinte nu am, sa ma mir;
am mai dansat o arleziana,
a mai cazut un batalion;
sclipea,-n Artois, o arteziana
si-o baioneta, la Bayonne.

De la Berlin venea berlina
si indigoul, de la Ind;
iubea Marcel pe Albertina
si era tare suferind;
si ne-a cuprins indiferenta
si-a mai pocnit cate-un balon;
sclipeau faiantele,-n Faenza
si baionetele,-n Bayonne.

Sardinele, din marea sarda,
din Persia, piersica venea;
Mansart murise-ntr-o mansarda,
ofiterimea lenevea;
se prelingea o vara laxa
ca inghetata, din baton;
sclipeau sacsii in tara saxa
si baionete, la Bayonne.

Havana-ti oferea havane
din care-albastru fum adii
dinspre divane spre tavane
ca la Bagdad, sub bagdadii;
Colonia ne dadea colonie
iar Bostonul, un vals-boston;
s-a statuat Finis Polaniae
si am dat fuga la Bayonne.

Din Caesar, Kaiserul si Tarul,
din vespasiana, Vespasian;
hazardul bate vesnic zarul
pe care-l tot arunci in van;
se rasfrangea-n oglinzi de dama
blazarea noastra cu blazon,
iar nu in sclipitoarea lama
de baioneta de Bayonne.

Voltaire dormea intr-o voltera
si, intre timp, filosofa;
a mai trecut de-atunci o era,
a mai cazut cate-o sofa;
de ce se clatina iatacul
si cad ghiulele pe balcon?
Opriti, opriti, opriti atacul
la baioneta, la Bayonne?

[YoYoyOi]

foarte frumoasa :)

[Tyler Durden]

J.W.Goethe - Craiul ielelor.

Cin' zboară prin viscol aşa de târziu
În noapte? E tatăl cu scumpul lui fiu.
El ţine copilul lipit de-al său piept,
Veghează asupră-i cu ochiul deştept.

— Copile, tu tremuri; ţi-e frică; ce ai?
— Nu vezi, tată dragă, pe-al ielelor crai,
Cu lunga lui coadă, coroană purtând?
— Copile, e ceaţă purtată de vânt.

"O, dragă copile, o, vin ca să-ţi fac
La jocuri frumoase, să-ţi fie pe plac.
Flori mândre, pestriţe, din plai strânge-vei,
Şi maica te-mbracă în aur de vrei!"

— Ah, tată, ei, tată, auzi ce mi-a zis,
Ce craiul în umbră şoptind mi-a promis?
— Taci molcom, copile, şi fii liniştit
E vântul ce-n veştedul crâng a vuit.

"O, vrei tu, copile, cu mine să vii?
Surorile mele cu drag te-or păzi.
Din apă ies ele când este senin
Şi-n cânturi şi-n jocuri te leagănă lin!"

— Dar, tată, ah, tată, nu vezi la un loc,
Prin negură, ielele prinse în joc?
— Văd, dragă copile, eu văd lămurit
Cum ramii îşi mişcă un plop gârbovit.

"Frumos eşti, copile, şi drag tu îmi eşti;
Te smulg cu puterea, deşi te fereşti!"
— Ah, tată, iată-l, mă prinde-acum, vai!
Acum mă striveşte al ielelor crai.

Bătrânul cu groază fugaru-nteţeşte;
Copilul ce geme de sân şi-l lipeşte.
Abia el ajunge acasă cu chin...
Copilul de spaimă-i murise la sân.

[YoYoyOi]

:huhu: ce trist

[Tyler Durden]

Yoyo, e una din poeziile mele favorite. :D

[YoYoyOi]

dar e trista...

[Bumbescu]

E si o piesa Compact pe versurile astea...

[Delia]

Puteam să fiu un dandy brit... - Serban Foarta

Puteam să fiu un dandy brit
pe vremea unui rigă George,
de vagi aleanuri adumbrit
ca de rumoarea unei orgi,-

chiar dacă Gainsborough m-ar fi
vrut rob violei lui da gamba...
M-aş fi privit întreaga zi
'n oglinzi, parfum fiindu-mi ambra.

Romantic, iar nu rococo,
în ciuda pasului şi-a taliei,-
ca Byron, Shelley, Keats& Co,
aş fi fost mirele Italiei

prin care, palid musafir,
aş fi plimbat un spleen albastru,
purtînd inele de safir
pe degete de alabastru...

Ci vremii noastre-i sîntem slugi,
cît nu vrem să ieşim din uz:
The Blue Boy poartă, astăzi, blugi
şi se îmbată cu un blues.

[Tyler Durden]

Ce-mi doresc de ziua mea / plus un duş împreună
de Marius Ianus

Viaţa are prea mulţi pixeli neretuşaţi -m-am prins

de mai multă vreme de asta, iar

Photoşopul nu face faţă situaţiei -

viaţa

ar trebui făcută din curbe,

& dragostea mea se întinde ca guma -

am ajuns să-mi iubesc duşmanii

pentru că mă consider creştin şi chemat

şi asta mi se pare o prostie -

îi înjur şi-i iubesc…


Prea mulţi pixeli, prea multă nostalgie…


Poate e mai frumoasă aşa - mi

se spune - mai frumoasă,

mai sălbatică…

“Ce-mi doresc de ziua mea?” - mă întreabă

o prospătură pe mail…


Ce aş putea să-mi doresc?

Să fie pîine în lume, plus

un duş împreună.


S-a trecut cu o usurinta intristatoare peste o stire care ar fi meritat mai multa atentie. La finalul anului trecut romanca Linda Maria Baros a primit premiul Apollinaire (echivalentul premiului Goucourt pentu literatura). Desigur tipa e vinovata, nu e sexy ca Elena Udrea, nu e o tzata parvenita ca Lavinia Sandru, nu e zglobie ca Andreea Marin...

[Delia]

Gelozie - George Toparceanu

Daca nu ne-am fi-ntilnit
(Absolut din întâmplare),
Tu pe altul oarecare
Tot asa l-ai fi iubit.

Daca nu-ti ieseam în drum
Ai fi dat cu bucurie
Altuia strain, nu mie,
Mingaierile de-acum.

Ai avea si vreun copil
Care, poate (idiotul!),
Ar fi semanat în totul
Cu-acel tata imbecil.

Si asa... ce lucru mare
Ca-ntr-o zi ne-am intilnit
Si ca-s foarte fericit, --
Absolut din întâmplare!

[Bumbescu]

Cu dedicatie speciala pt Val.......day:D :

Vinul asasinului

Sunt liber, mi-a murit nevasta!
Pot trage in voie la masea.
Cand ma-ntoarceam fara-o para,
Tipa de sta sa-mi crape teasta.

Un rege nu-i mai fericit;
E soare, e frumos afara...
La fel era si-atunci, in vara,
De ea cand m-am indragostit!

Ca setea asta sa-mi treaca,
Ar trebui sa mi se dea
Vin mult, cam cat ar incapea
In groapa ei; - si nu-i de joaca!

I-am dat branci intr-un put, ba chiar
I-am pravalit apoi in spate
Pietroaiele din ghizduri, toate.
- As vrea s-o pot uita, macar!

De dragu-atator juraminte,
De care nu ne-om dezlega,
Si pentru a ne impaca
Asa, ca-n vremea dinainte,

I-am spus sa iasa pe inserat
In drumul vechi, ferit de luna.
Si a venit! - daca-i nebuna!
- Cam toti suntem buni de legat!

Tot mandra arata la fata,
Desi muncita de corvezi!
Prea o iubeam! si de-asta, vezi,
I-am spus: Desparte-te de viata!

Nu-s inteles, cat de putin,
Din toti betivii, stand la snoave, -
Visat-a vreunu-n nopti bolnave
Sa faca-un giulgiu chiar din vin?

Golanii astia, tari din fire
Cum sunt masinile de fier,
Nicicand, in ierni sau blande veri,
N-au inteles ce-i o iubire,

Cu tot intunecatu-i sbant
Si-alaiul ei dracesc de spaima,
Otravi si lacrimi ce ingaima
Cu zvon de oase si de lant!

- Acum sunt liber - eu, cu mine!
Voi fi diseara mort de beat;
Nepasator si ne-nfricat,
Atunci m-oi tolani, in fine,

Ca un dulau, pe vreun maidan!
Si carul, cu-a lui roate grele,
Impovarat de toate cele,
Vagonul napustit avan

De-mi crapa capul greu de ura,
Sau de ma taie-n doua, eu
Oi rade ca de Dumnezeu,
De Drac sau Cuminecatura

[Tyler Durden]

Bumbescule, ai uitat sa precizezi ca-i scrisa de Baudelaire.

Curţile vechi

De veacuri, părăsite pe-ascunsele coline,
Zac curţi pustii... Acolo tăcerea stăpâneşte
Şi-n verde mantă muşchiul cuprinde şi-nveleşte
Surpata zidărie şi frântele tulpine;

Şi-mpodobind ceardacul cu grelele-i ciorchine,
Sălbătăcita viţă pe stâlpi se-ncolăceşte,
Cu iedera cea neagră ce-n streaşini împleteşte
O lucie cunună uitatelor ruine.

Adânc ca de o vrajă par ele adormite,
Pe iaz visează-ostrovul de sălcii despletite;
Nu tremură o frunză, nu mişcă fir de iarbă,

Şi-n tăinuita culă, ţintind priviri viclene,
Zâmbesc către domniţe boieri cu lungă barbă,
Purtând pe nalta cucă surguci cu mândre pene.

Poezia face parte din volumul Pajere si apartine poate celui mai interesant om care si-a cheltuit existenta pe taramurile Valahiei puturoase, Mateiu I. Caragiale.

[Bumbescu]

Era pour les connaisseurs

[Tyler Durden]

Oricum p'acilea nu intra chiar oricine si iti dau dreptate ca n-ai trecut autorul, ca oricum lumea se ginea. :D

[jesus supremu]

ca un savant din vremuri vechi
imi plimb prin cafenele mutra
am par pe nas si in urechi
si-aduc putin cu brahmaputra
mi-a capul bleg si lataretz
picioarele:doua prajine
si-un singur lucru am maretz
si-mi pare foarte bine

desi sunt tont si fonf si slut
si am o masca incolora
de cimpamzeu sau de mamut
toate femeile m-adora
de sunt urat si natafletz
si n-am nici muschi nici intestine
un singur lucru am maretz
si-mi pare foarte bine

sunt mare cat un naparstoc
si poti sa ma masori cu cotul
din loja nu ma vad deloc
si in tramvai ma pierd cu totul
si-asa cum sunt de fleculetz
incat ma poti in palma tine
un singur lucru am maretz
si-mi pare foarte bine

sunt stirb si tamp si am pistrui
si o alura imbecila
in loc de nas am un cucui
si-a cocarjat ca o gorila
n-am simpatii si n-am dispretz
si n-am nici maniere fine
un singur lucru am maretz
si-mi pare foarte bine

am trupul plin de vanatai
si pe chelie fire cretze
n-am luat vreodata premiul intai
la un concurs de frumusetze
si daca n-am profil semetz
nici umeri largi nici solduri pline
un singur lucru am maretz
si-mi pare foarte bine

cand intru in baie voluptos
urmat de membrele-mi confuze
ma simt atat de frumos
de parc-as fi ales de muze
ma oglindesc si-n mod glumetz
ma felicit si-mi zic in mine
un singur lucru am maretz
si-mi pare foarte bine

in fine sunt un specimen
cum nu-i al doilea sub soare
port pijama si port joben
si bataturi am la picioare
de n-am la academie jetz
si n-am smaralde sau rubine
un singur lucru am maretz
si-mi pare foarte bine
:happy

[YoYoyOi]

foarte simpatica poezia :D

[jesus supremu]

am uitat sa specific poezia e de ion pribeagu

[Ulysses]

izvorul noptii

frumoaso,
ti-s ochii asa de negri incat seara
cand stau culcat cu capu-n poala ta
imi pare
ca ochii tai, adanci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste vai
si peste munti si peste sesuri
acoperind pamantul
c-o mare de-ntuneric.
asa-s de negri ochii tai,
lumina mea

lucian blaga

[YoYoyOi]

nu suport rima alba...

[Ulysses]

daca ai fi avut ochii negri:rolleyes:

[YoYoyOi]

orice culoare de ochi as fi avut... tot nu-mi place rima alba...

[Ulysses]

sonete fara viziera
dan verona

incercuiti de noptile barbare
ce ne pandeau de dincolo de geam
eram dublat de inger si-l dublam
la fiecare noua-incaierare

in el ma retrageam si el in mine
fara sa dam vreodata inapoi
de cate ori vreunul dintre noi
cadea ranit de lancile straine

si tribul, aparat,zidea biserici
in cinstea ta iubito si a lumii
sarmane trib, lovit cu piatra humii
va trebui altarul sa ti-l ferici

caci iata vin nalucile in stol
ravnindu-ti locul ingerului, gol.

[Marius]

De ce?


Nu cresc copaci si flori pe muntele de sare?
Cum iese apa din pamant?
Cum iese soarele din mare?
Ce-nseamna “sa ma credeti pe cuvant”?

Cum iese planta din samanta?
Stejarul dintr-o ghinda-atat de mica?
Cand erati mici, va atingea bunica?
Ce poate sa-i provoace unui tata frica?

Unde-i cismeaua de la care curge lapte?
Cum se cuprind tablourile-n rama?
Cum zboara un elicopter?
Cum iese un copil din mama?

De ce e dudul plin de dude negre?
De ce e corcodusul plin de spini?
Cum se imprima vocile pe banda?
Rechinii pui sunt pui, sau tot rechini?

Cand un avion in aer explodeaza,
Si arde, ce se-ntampla cu pilotul?
De ce pe cer sunt stele numai noaptea?
De ce copiii vor sa stie totul?

Doru Davidovici

[YoYoyOi]

cum adica " Cand erati mici, va atingea bunica?" :thinkso:

[Marius]

cu nuielusa la fundulet... nu cauta "alte intelesuri" ca n-o sa le gasesti :D

[YoYoyOi]

eu nu le caut... dar asta mi-a venit in gand... putea sa foloseasca alta expresie ca sa nu lase loc de interpretari.

[Marius]

pffffff... uite alta :D

Am avut un vis în noaptea de Crăciun…
Mergeam pe o plajă, iar Dumnezeu păşea alături de
mine,
Paşii ni se imprimau pe nisip, lăsând o urmă dublă:
Una era a mea, cealaltă a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea că fiecare din
paşii nostri
Reprezentau o zi din viaţa mea…
M-am oprit ca să privesc în urmă
Şi am revăzut toţi paşii care se pierdeau în
depărtare.
Dar am observat că în unele locuri, în loc de două
urme,
Nu mai era decît una singură…
Am revăzut filmul vieţii mele…
Ce surpriză!
Locurile în care nu se vedea decît o singură urmă
Corespundeau cu zilele cele mai întunecate ale
existenţei mele:
Zile de nelinişte şi de rea-voinţă,
Zile de egoism sau de proastă dispoziţie,
Zile de încercări şi de îndoială,
Zile de nesuportat,
Zile în care eu fusesem de nesuportat…
Şi atunci, întorcându-mă spre Domnul, am îndrăznit
să-i reproşez:
“Totuşi ne-ai promis că vei fi cu noi în toate zilele!
De ce nu ţi-ai ţinut promisiunea?
De ce m-ai lăsat singur în cele mai grele momente din
viaţă, în zilele cînd aveam cea mai mare nevoie de Tine?…”
Iar Domnul mi-a răspuns:
“Dragul meu, zilele pentru care n-ai văzut
decît o singură urmă de paşi pe nisip
sunt zilele în care te-am purtat pe braţe…”

Ademar Barros


La asta oare ce mai gasesti? :(

[YoYoyOi]

in primul rand nu-mi place rima alba... e o proza pusa aiurea in versuri.
in al doilea rand, daca zilele cele mai negre ale vietii nostre sunt cele in care Dumnezeu ne tine in brate... prefer sa nu o mai faca...

[Marius]

in al doilea rand, daca zilele cele mai negre ale vietii nostre sunt cele in care Dumnezeu ne tine in brate... prefer sa nu o mai faca...

N-a spus nimeni ca poetul brazilian are si dreptate in ceea ce a scris :)

Dar daca are, n-ai optiunea de a-I spune sa nu te mai tina in brate :)

[Tyler Durden]

EPITAF
Gerard de Nerval

Ba vesel ca un graur el a trait, pe rand
Iubind cu nepasare si-aleasa gingasie,
Ba, ca un trist Clitandru, in sumbra reverie,
Pan' auzi la usa-i pe cineva batand.

Fu Moartea chiar! Ii spuse grabita sa nu fie,
Sa-ncheie cel din urma sonet; apoi, curand,
Se duse sa se-ntinda calm, pentru vesnicie,
Pe fundul recii racle, tot trupu-i tremurand

Era din fire lenes, - istoria declara -
Lasa sa se usuce cerneala-n calimara.
Vrand sa cunoasca totul, nimic nu a stiut.

Si, cand sosit-a clipa, satul de viata asta,
Ramas fara suflare,-ntr-o seara, iarna, basta,
El a plecat zicandu-si: De ce m-oi fi nascut?

[irinaidu]

bun, tot eram eu deprimata.

[alyosha_87]

Una din poeziile mele preferate :)

Mihai Eminescu Odă (în metru antic)

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne'ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai re'nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!

[Marius]

Cine moare... (Pablo Neruda)

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.

Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras
si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...

[Marius Titulesc]

Wow! N-am citit niciodata Neruda. Pare exact pe gustul meu.
Multumesc pentru pont.
_________________________________________________
Marius de la Lumea lui Fram (https://lumealuifram.ro)