Ziditi intre propriile pacate, la fel ca mesterul din balada romaneasca, ne-am inconjurat si pe dinauntru si pe dinafara de intuneric. Un intuneric ce ne-a adus singuratate, departare, un intuneric ce ne tinea prinsi, robi ai nefericirii si mortii. Am continuat sa cadem in abisul din noi si nu era nimeni sa ne scoata de acolo!
Poate stai si acum langa drum, cu palma intinsa, in hainele zdrentuite si astepti un ban de arama sa-ti mangaie tristetea! Pe dealul capatanii din Ierusalim, Fiul Lui Dumnezeu se frange in doua, iar eu, tu si toti intemnitatii neantului suntem liberi! O data cu trupul Lui Christos sfartecat pe cruce, s-a frant si zidul despartitor dintre Dumnezeu si omenire si El te asteapta sa vi, sa-ti dea lumina. Cel ce a spus despre sine: Eu sunt calea, adevarul si viata, ne-a dezlegat din lanturile intunericului, a raului stapan.
Spun vocile din jur, ca dincolo de bolovanii de patimi ar fi primavara si mugurii ar plesnii zgomotosi pe ramuri. Ca dealurile ingenuncheaza in ierburi crude, sarutand mieii pe frunte. Ca Cerul cu ochi de copil isi cauta chipul in oglinda izvoarelor, iar in campii, ciocarlia canta despre iubire.
Intelegi de ce este o Vinere Mare? Intelegi de ce a murit Christos?