Cu siguranta momentul meu de referinta din sport este Cupa Mondiala din '94. America...minunata...Romania...echipa senzationala... 3 victorii, una mai frumoasa ca si cealalta...Rand pe rand s-au inchinat in fata lui Hagi si a colegilor sai: Columbia, Usa, Argentina. Echipe de echipe. Ce momente teribile erau pe-atunci. Acum? Unde sunt toate acestea? Acum, cand nu prea avem rezultate cu nationala Romaniei, ne amintim parca mai mult de acele momente de aur. Doamne-ajuta!
1995 primavara, spre finalul campionatului.. Olimpia era in liga a III-a care se numea divizia "B" pe atunci.. pe primul era zlatna, detasata, dar locul II mergea la baraj cu o echipa din "A"... Olimpia era pe 3, Sighetul pe 2. daca-i bateam, ii depaseam... atmosfera, spectatori, galerie, fum,... dupa 15 minute Paul Mihai si Paul Levente, baza apararii si vedeta echipei fusesera eliminati... mult prea usor.. unii ziceau c-au fortat, in fine, cum sa concepi ca doi localnici isi vand echipa intr-un moment decisiv? dupa alte doua minute Bencze inscrie pentru Olimpia la o faza care practic nu anunta nimic... sau nu eram eu atent? whatever..
restul meciului a insemnat o avalansa de atacuri sighetene spre poarta noastra.. cand situatia era disperata antrenorul Iosif Vigh suta a doua minge in teren.. degeaba l-a trimis arbitrul in tribuna, el a coborat inapoi.. stiu ca nu a fost deloc fair-play ce-a facut, dar parca contrabalansa prestatia arbitrului...
Oli a batut, apoi a castigat la penalty'uri barajul cu CFR Cjsi a promovat..
-----------------------
alt episod fain e Sportul-Bröndby 3-0, ascultat la radio si parca fugisem de la scoala pentru asta.. dar a mai fost pomenit, si-n plus e vorba de Olimpia in ce-am scris..
~~~+++~~~+++~~~+++~~~+++~~~
nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită...
^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^
Cand aveam 12 ani am participat cu echipa scolii in care invatam la un concurs de minifotbal,dupa ce sustinusem cateva mecuri preliminarii.Concursul s-a tinut intr-o singura zi.Am ajuns cu echipa pana in finala, pe care din pacate am pierdut-o.Era al treilea meci in ziua respectiva.Chiar daca am pierdut acel ultim meci, totusi pentru mine ziua aceea a fost speciala, pentru ca am primit 3 diplome.Una pentru golgeterul competitiei, alta pentru cel mai bun jucator al turneului, iar a 3-a in calitate de capitan al echipei vicecampioane.
Chiar daca pentru omenire a fost un pas mic, pentru mine ziua respectiva a fost de o nespusa bucurie.
A fost odata ca niciodata o echipa care a scris cel mai mare moment din istoria fotbalului din Romania.A fost odata 7 mai 1986 si un om care a scris pe manusile sale: "pe aici nu se trece".aveam doar 6 ani atunci si poate nu-mi amintesc multe,doar ca urla tata si nu stiam de ce,dar vazand ce se intampla azi in cupele europene si vazand inregistrarea acelei seri magice de la sevilla pot sa spun cu bucurie in suflet :BRAVO STEAUA BUCURESTI ,dar pot sa spun si spun, cu amar in suflet de aceasta data,ca daca atunci nu intelegeam ce se petrece ,deoarece eram prea mic pentru un meci asa de mare,poate am sa fiu prea batran sa mai revad un asemenea spectacol.Dumnezeu sa ne ajute!
Cred ca cea mai placuta intamplare sportiva din viata mea,a fost atunci cand STEAUA BUCURESTI a castigat CUPA CAMPIONILOR EUROPENI.
Eram un copil.Aveam 11 ani si jucam fotbal la un club de juniori din Piatra-Neamt.De cand am aflat ca STEAUA s-a calificat in finala,am asteptat ora jocului cu sufletul la gura.In acea perioada incepusem sa am probleme cu somnul,cu invatatul...era oricum,pana acolo,o mare realizare pentru STEAUA,si pentru noi ca romani.
Apoi ora jocului.Nebunia de dinainte,spectacolul pe care l-au creat spaniolii.Sa nu uitam ca spaniolii s-au vazut castigatori de la inceput.Chiar au declarat,citez:"vom dansa pe burta STELEI",sau "cine e aceasta echipa,noi n am auzit de ea?"
Apoi inceputul jocului.Emotiile prin care ne-au trecut spaniolii,sau mai bine zis,apararea STELEI.Oricum,jocul a fost bestial.Jucatorii STELEI i-a" prelucrat" pe spanioli asa cum se cuvine.Spaniolii,cand au vazut "tupeul" cu care le tinem piept,cred ca s-au cam inmuiat putin,s-au pierdut psihic mai bine zis,deoarece nu prea mai gaseau solutii in joc.Aveau impresia ca viseaza un vis urat.Totul se darama in jurul lor,usor usor,pe nesimtite...iar apoi furtuna,uraganul,loviturile de la 11 m,si bineinteles,cosmarul unei natii intregi,adunata parca pentru a sarbatori de dinainte victoria:HELMUT DUCKADAM!Avalansa care l-ea taiat orice speranta,i-a lasat fara suflu.Vocile a 22 de jucatori,antrenori maseuri romani,se auzeau peste cele cateva sute de mii de voci ale spaniolilor.
In final,VICTORIA SI CUPA,aduse la Bucuresti.Niciodata,un roman care a trait acele momente,nu le va putea uita.Si nici spaniolii,va asigur.
DUMNEZEU SA-I ODIHNEASCA! pe cei ce si-au dat sufletul,la propriu,in timpul acestui meci de infarct.
Meciul se terminase de cateva ore bune,iar eu plangeam incontinuu.Plangeam de fericire.Nu stiu cat de mult intelegeam ce se intampla,si poate ca mult timp nu am inteles,la adevarata sa valoare aceasta victorie,dar un lucru era sigur:castigasem CUPA CAMPIONILOR EUROPENI.ERAM CAMPIONII EUROPEI.ADICA CEI MAI BUNI.Frumoase vremuri...
Imi aduc aminte cu placere de ultima mare performantza a fotbalului Romanesc. (3-2 cu Anglia in 2000). La Euro 2000 am reushit sa ieshim dintr-o grupa infernala, cu Germania, Portugalia shi Anglia. Dupa ce jucasem bine in primele 2 meciuri bagajul nostru de puncte era mult prea mic....aveam doar un punct dupa acel 1-1 din meciul cu Germania, meci pe care meritam sa-l cashtigam.....apoi cu Portugalia am pierdut pe nedrept in ultimele secunde.....Avea insa sa vina meciul cu Anglia, meci in care ni s-a facut dreptate!
Aveam mari emotzii, eram acasa cu tata, nishte prieteni shi un var. Eram vreo 5,6. Ne uitam cu sufletul la gura la fiecare faza. A picat de nicaieri golul lui Chivu. URA! Nu ne venea sa credem ce noroc am avut la golul asta. Apoi insa a ieshit la rampa Stelica shi Owen. Stelica a luat-o cu 0-2 shi la pauza eram condushi cu 2-1. Ce se intamplase? Totzi eram dezamagitzi, parca fara sperantza. Tzin minte ca plangeam de furie la pauza. Apoi m-am linishtit, am spus o rugaciune shi m-am ashezat la loc pe fotoliu (sau mai degraba pe jos cred, zvarcolindu-ma la fiecare faza de poarta) ceva mai plin de sperantza. Shi apoi, ca de nicaieri, a mai picat un gol : al lui Dorinel! Shtiam ca se poate! Strigam cu totzii catre televizor (parca crezand ca ne aud jucatorii) "pe ei", "hai baietzii", "hai ca putem" etc....Timpul se scurgea parca din ce in ce mai repede iar pentru noi se anuntza sfarshitul...... Insa din nou, pentru a 3-a oara!, se intampla ceva parca de nesperat: Moldovan primeshte o minge pe dreapta, trece in viteza de un adversar, intra in careu aproape de linia de fund shi....PAC.....e agatzat de un adversar (parca unul din Neville erau.....nu mai shtiu exact)! In momentul ala s-a facut tacere.....apoi arbitrul s-a indreptat catre punctul cu var shi totzi au inceput sa urle de fericire! Eu i-am oprit, am strigat la ei.......de frica parca sa nu ma bucur prea mult inainte sa dam golul.....Shi apoi nu mai shtiu ..........Ganea a dat in minge shi tot cartierul a explodat de fericire. Am strigat cum n-am mai strigat niciodata la nici un meci. A fost o tensiune atat de mare, o dorintza de revenire a alor noshtrii fara precedent, incat sunt de parere ca la acel meci am trait cele mai aprinse momente alaturi de tricolori.......
ex-alpopa
Prestatia lui Gică Hagi din meciul câstigat de Galatasaray în fata lui Milan.El nu au încetat niciodată să marcheze istoria. Nu s-au săturat de victorii.Ne-a uimit prin măiestria lui. Ne-a oferit cel mai frumos si cel mai inteligent spectacol fotbalistic. A controlat jocul, a sustinut apărarea si a contribuit la atacuri, de aceea merită nota maximă. Golul pe care l-a înscris a fost inspirat, plin de inteligentă. A dirijat echipa ca un adevărat maestru.
Poate fi oricine vedetă? Nu. Poate fi oricine Hagi? Bineînteles că nu. Pentru că el este un model. Este cel care a scris cartea fotbalului si a aplicat teoria pe teren. Este vulpe. Este ambitie. Hagi i-a înnebunit pe milanezi si a înscris un gol genial...
alte cuvinte ar fii de prisos.
Momentul in cauza a avut loc in meciul 6 al finalei NBA 1998(ultimul meci al lui Jordan pentru Bulls), mai precis la finalul acestui meci, in care evolutia lui Michael Jordan a constituit semnul de exclamare al unei cariere cum eu unul cu siguranta nu voi mai trai sa vad....
Jordan forever....
Prestatia Romaniei la Campionatul Mondial din 1994 la meciul cu Argentina au aratat lumii intregi ca o tara atit de mica are puterea sa se bata de la egal la egal cu orice mare putere din lume pe linga faptul ca a facut o intreaga natiune mindra.
anti Dinamo, anti oier
Am fost si am vazut multe meciuri de fotbal, dar primul meci cu adevarat dramatic la care am fost prezent a fost mansa a 2a din barajul de promovare/retrogradare dintre FC Oradea si Otelul Galati. Am ajuns la stadion cu 2 ore inainte de meci. Incet incet, lumea dornica de a vedea promovarea echipei a umplut stadionul. Tin minte ca peste tot era plin, nu mai era nici un loc liber. Dupa ce s-a dat lovitura de incepere, intreg stadionul a inceput sa isi incurajeze echipa favorita - FC Oradea. Meciul a inceput in forta si deja in primele 10-15 am avut niste ocazii. Insa in minutul 32 la scorul de 0-0, galatenii au avut o lovitura libera la 25-30 de metri si mingea a intrat in vinclu. Era 0-1.Tot stadionul a amutit. Pana la pauza am mai avut niste ocazii pe care nu le-am fructificat. Atunci am inceput sa ma resemnez cu gandul ca si sezonul viitor o sa jucam in "B" ... Mi-am pierdut speranta, ca de altfel si majoritatea de pe stadion. A inceput repriza secunda. Galatenii nu faceau altceva decat sa traga de timp si sa se limiteze sa tzina scorul. Apoi in minutul 64 si 68 s-au facut 3 inlocuiri care s-au dovedit inspirate inspirate. Am inceput sa atacam in valuri. In minutul 72, dupa un aut executat lung pana in careu de catre Dumitra, Vrajitoarea a marcat. Era 1-1 si speranta a reinascut in inimile tuturor. Cei 25.000 de spectatori au inceput sa cante "Hai Bihoru / Hai Bihoru / Ole Ole Oleeee". Ne mai lipsea un singur gol ca sa mearga meciul in prelungiri. Galatenii au inceput sa traga din ce in ce mai mult de timp. Golul 2 a venit prin minutul 81 in urma unei lovituri libere a lui Sfarlea de pe partea stanga si acelasi Vrajitoarea a marcat cu capul. Era 2-1. Jucatorii au reusit sa rastoarne scorul in favoarea noastra. Stadionul era in delir (au luat prea mult extasy inainte de meci
). Atmosfera pe stadion era incredibila. La scorul asta urmau prelungirile. Au inceput prelungirile si dupa vreo 30 de secunde, Vrajitoarea a fost lansat in adancime, a trecut de 2 fundasi galateni si din coltul careului mic a sutat la coltul lung, iar mingea a ajuns in plasa. Nu o sa uit golurile astea, nu pentru ca ar fi extraordinar de frumoase, dar pentru ca datorita golurilor marcate de Vrajitoarea am revenit dupa 12 ani in Divizia A. Pentru mine, acest meci este unul deosebit ... meciul care ne-a readus in Divizia A.
Posting Permissions
