Paradoxul romanilor in istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai inguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Radem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea tarziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des.
Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pana la luna si inapoi, dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar invatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce in ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
incete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile in care avem doua venituri, dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile in care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine, dar nimic in interior.
Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care poti decide fie sa impartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, pentru ca nu vor fi langa tine o eternitate.
Reply With Quote
se pierde, dar noul „stat” era totuși mai puternic și mai bine organizat -zic unii. Păi să vedem: aveam mai multe davae, adică mai multe așezări. Bun, ce legătură are asta cu puterea într-o epocă în care puterea însemna prin însăși menirea ei o caracteristică exclusiv militară? Dacă avea mai multe cetăți bine apărate da, era mai puternic. Dar nu avea mai multe cetăți bine apărate militar ca Burebista. Și asta dintr-un simplu motiv: pentru că nici Decebal nici ălalaltul nu aveau cetăți bine apărate militar. De fapt, cetăți la nivelul lumii contemporane nu aveau pentru că una e să ai un castru și alta e să ai o așa zisă cetate ale cărei ziduri de apărare sunt umplute cu pământ, crengi și bălegar de oaie compactat. Adică „murus dacicus” 
Oricum, legiunea învinsă de Decebal era una slabă. A V-a Alaudae își pierduse cu vreo 15 ani în urmă orgoliul și probabil că ar fi urmat să fie desființată oricum. În momentul în care romanii hotărăsc că lucrurile sunt serioase, trimit și ei un general mai de doamne-ajută, (sau de dominus-ajută, după caz) și stagnează avântul necugetat al „măritului” rege dac.
Originally Posted by FREEk01
dar intamplarea este de data recenta la scara istorica a povestii... pana ajunge el in 1944 eheheeei!
haidi bre ca nu de tine vorbeam acilisea.
