Primele imagini cu sistemul de transport al viitorului, Hyperloop
Hyperloop One a făcut publice primele imagini cu sistemul Hyperloop care se află în construcție în deșertul Nevada.
Conceptul denumit ,,al cincilea mod de transport'' este proiectat să transporte persoane și marfă la o viteză de 1.220 de km/h prin tuburi sigilate cu presiune scăzută, notează Science Alert.
Deși sună a film Sci-Fi, transportul rapid va deveni realitate anul acesta. Zona de testare denumită DevLoop se întinde pe 500 de metri și cântărește peste 1 milion de kilograme. Când va fi construită complet, în următoarele luni, structura se va întinde pe trei kilometri, însă sistemul de testare nu va transporta pasageri.
Elon Musk, directorul executiv Tesla și Space X a propus crearea conceptului Hyperloop în 2012, mai târziu a lansat o lucrare în care explica modul de funcționare al acestui sistem.
Planul original al lui Musk viza construirea unui tub de tranzit ultrarapid între San Francisco și Los Angeles, însă în prezent nu se știe dacă un Hyperloop californian va deveni realitate în viitor.
Mai multe companii au considerat interesantă ideea lui Musk, sute de echipe de cercetare fiind implicate în proiectul care este deținut momentan de Hyperloop One. În octombrie 2016, compania și-a prezentat planul de contruire a unui sistem Hyperloop în Emiratele Arabe, între Dubai și Abu Dhabi. O călătorie între cele două orașe durează două ore cu mașina, dar cu ajutorul Hyperloop, cercetătorii susțin că ar putea fi parcurs în 12 minute.
Compania a declarat că structura va fi completă în 2020, dar înainte de construcție, prototipul DevLoop din Nevada trebuie să demonstreze că poate ajunge la o viteză incredibilă în siguranță.
În cadrul unei scurgeri de informații a fost prezentat faptul că întregul proiect a costat 4,8 miliarde de dolari.
'Ipocrizia' marilor producători de masini electrice: Costul automobilelor nepoluante este 'plătit' cu sânge si război, prin mentinerea indirectă a situatiei dramatice din Congo, unde se află 60% din rezerva mondială a unui ingredient indispensabil bateriilor http://www.zf.ro/business-internatio...dient-16669858
Premieră în astronomie: un nou obiect cosmic descoperit poate duce la găsirea vieții extraterestre
Prima dovadă a existenței unei exoluni - un satelit natural care orbitează o planetă care la rândul ei orbitează o stea îndepărtată - a fost realizată cu ajutorul datelor culese de telescopul spațial Kepler.
Alex Teachey și David Kipping de la Universitatea Columbia au analizat intermitențele în lumină rezultate în urma trecerii planetelor prin fața stelei, scrie Science News.
O a doua intermitență mai mică, ce apare înaintea sau în spatele planetei, poate indica existența unei luni. Conform savanților, astfel de exoluni sunt printre cele mai bune locuri de a găsi viață extraterestră.
Din păcate, deoarece semnalele sunt slabe și inconsistente, este nevoie de o capacitate mare de procesare a datelor. Kipping a căutat astfel de semnale timp de mai mulți ani în cadrul unui proiect numit The Hunt for Exomoons with Kepler.
Astfel, pe 26 iulie, Teachey și Kipping au publicat în arXiv.org prima dovadă a unui candidat pentru exolună: Kepler 1625b i.
Obiectul, dacă există, orbitează o planetă puțin mai mare ca Jupiter și se află la o distanță de 4.000 de ani lumină față de sistemul nostru solar. De asemenea, se speculează că luna are dimensiunea lui Neptun, de aceea, astronomii au poreclit-o Neptmoon.
Echipa plănuiește să verifice dacă într-adevăr există o lună cu ajutorul telescopului spațial Hubble pe 29 octombrie, atunci când va avea loc un tranzit nou.
Dacă existența este confirmată, luna va crea o nouă clasă de obiecte cosmice și, de asemenea, această nouă clasă nu poate fi numeroasă. Echipa a calculat că (statistic vorbind) doar 38% dintre planetele de aproximativ dimensiunea lui Jupiter, apropiate de stelele lor, pot avea sateliți naturali.
Începutul sfârșitului pentru mașinile diesel. Orașele care vor să le interzică
Șoferii vehiculelor cu motoare diesel riscă să fie vizați de interdicții în orașele Stuttgart, Düsseldorf, Hamburg și München.
"Aș fi bucuros să nu ajungem la astfel de restricții, dar nu văd cum vom putea continua fără astfel de bariere", a declarat miercuri Dieter Reiter, primarul orașului Munchen, citat de publicația Süddeutsche Zeitung, scrie Mediafax.
Guvernul de la Berlin a semnalat că nu este de acord cu decizii unilaterale luate de landuri sau orașe în sensul interzicerii mașinilor diesel.
Orașul Düsseldorf a sesizat o instanță federală administrativă pentru a cere permisiunea interzicerii circulației vehiculelor cu motoare diesel, dar verdictul nu a fost încă anunțat.
O descoperire poate stârni un scandal și mai mare ca în cazul Volkswagen. Mașinile Diesel poluează mai mult decât în testele de laborator
Din cauza ineficienței testelor de laborator, mentenanța inadecvată și altor factori, automobilele emit mai mult cu 4,6 tone de oxid de azot (NOx) decât permit standardele, conform unui nou studiu al cercetătorilor de la 'University of Colorado Boulder'.
Studiul, publicat recent în Nature, arată că doar aceste emisii în excess duc la 38.000 de decese anual, în întreaga lume, scrie Science Daily.
Mai mult decât atât, studiul arată o lipsă de consistență între cantitatea emisă de vehicule în timpul testelor și cantitatea emisă în realitate - o problemă care este chiar mai severă ca în incidentul din 2015, unde a fost implicată compania Volkswagen.
Cercetarea a constat în efectuarea a 30 de analize asupra emisiilor în condiții reale în mai multe țări precum Australia, China, Canada, India, Japonia, Mexic, Rusia, Statele Unite și țări din Uniunea Europeană.
Au observat că, în 2015, vehiculele care folosesc motorină au emis 13,1 milioane de tone de oxide de azot, în condițiile în care limita era de 8,6 milioane de tone.
Expunerea la oxid de azot poate duce la boli cardiace, cancer la plămâni și alte probleme de sănătate.
Consecințele emisiilor în exces de NOx pentru sănătate sunt frapante, precizează Susan Anenberg, cercetătoare în cadrul acestui studiu.
De asemenea, studiul a precizat că până în 2040, dacă lucrurile merg în aceeași direcție, emisiile de oxid de azot vor duce la moartea prematură a 183.600 de oameni.
Autorii susțin că testele pot fi mai precise dacă se desfășoară în condiții care să simuleze realitatea, incluzând mai mulți parametri, precum viteza, stilul de condus și temperatura mediului. Unele țări europene folosesc acum dispozitive portabile de testare care monitorizează emisiile unei mașini în mișcare.
Proiectul inițial de lege, formulat de Partidul Muncii, prevedea interzicerea circulației mașinilor cu motoare clasice în Olanda, dar în cele din urmă s-a ajuns la o măsură de compromis care vizează doar comercializarea noilor autoturisme cu motoare diesel și pe benzină, anunță revista Quartz, citată de Independent.
Olandezii sunt tentați să copieze modelul norvegian, o țară care a trimis în parlament un proiect similar încă din luna iunie a acestui an.
Interdicția pare ceva mai lesne de aplicat în Norvegia, în contextul în care o treime din mașinile noi cumpărate de localnici sunt electrice, iar guvernul de la Oslo subvenționează în continuare tranziția parcului auto al țării către modele electrice.
Olandezii par să se fi obișnuit și ei cu ideea autoturismelor cu baterii reîncărcabile, în luna decembrie a anului trecut înregistrându-se un record în vânzarea acestui tip de mașini.
Pe lângă aceasta, Olanda este și țara din UE cu una dintre cele mai reduse cote de emisii de dioxid de carbon de la mașini noi, iar inițiatorul noii legi, Jan Vos, speră ca interdicția vânzării de automobile poluante și niște subvenții mai generoase din partea guvernului să elimine definitiv de pe străzi mașinile cu motoare clasice.
În Statele Unite, poluarea mașinilor a ajuns să fie responsabilă de mai multe morți decât accidentele rutiere, iar în Londra și Paris emisiile de noxe în trafic au declanșat ample proteste din partea organizațiilor de mediu.
Parisul, de altfel, a impus din luna iunie restricții de circulație pentru mașinile fabricate înainte de 1997.
Astrofizicienii coordonați de un cercetător român au cartografiat energia luminoasă din Calea Lactee. ''Am reușit să determinăm întregul conținut de stele și praf interstelar''
O echipă internațională de cercetători a realizat pentru prima dată o cartografiere a întregii distribuții de energie luminoasă din Galaxia Noastră, adică nu numai lumina percepută de ochii noștri, ci și lumina invizibilă, cum ar fi cea în infraroșu sau ultraviolet.
Cercetarea a fost făcută de o echipă de oameni de știință de la Institutul Astronomic al Academiei Române (România), Universitatea Central Lancashire (Marea Britanie) și Institutul Max Planck pentru Fizică Nucleară din Heidelberg (Germania), se arată într-un comuicat de presă remis Descoperă de Agenția Spațială Română (ROSA).
De când strămoșii noștri și-au ridicat ochii către cerul întunecat, lumina emisă de Galaxia Noastră, Calea Lactee, a fost o continuă sursă de inspirație. Ceea ce vedem noaptea pe cer, din locuri întunecate, ca o bandă de lumină difuză nu este altceva decât discul Galaxiei Noastre, unde se află și Soarele nostru. Dar cum ar arăta sursa aceasta de lumină difuză dacă am călători către centrul Căii Lactee? Și ce ar vedea o civilizație extraterestră dacă ar trăi la capătul opus al Galaxiei Noastre? Toate aceste întrebări își pot găsi acum răspunsul datorită unei cercetări recente care poate determina variația energiei luminii din interiorul Căii Lactee în funcție de poziție', afirmă coordonatoarea cercetării prof. dr. Cristina C. Popescu, de la Institutul Astronomic al Academiei Române și Universitatea Central Lancashire, Vicepreședinte al Comisiei J1 în cadrul Uniunii Astronomice Internaționale.
Cu acest studiu nou, publicat recent în prestigioasa revistă 'Monthly Notices of the Royal Astronomical Society', cercetătorii au dorit să înțeleagă care este compoziția Galaxiei Noastre, ceea ce ne poate oferi în schimb indicii cu privire la modul general în care stelele se formează și evoluează de-a lungul timpului cosmic.
Pentru a atinge acest obiectiv, cercetătorii au urmărit să realizeze o imagine a modului în care fotonii emiși de stelele din Galaxia Noastră sunt distribuiți în Calea Lactee ca energie și ca locație în spațiu. Acest proces s-a dovedit a fi plin de provocări din mai multe motive: încă nu a fost identificată mare parte din stelele Galaxiei Noastre care produc fotonii; fotonii stelari sunt constant absorbiți sau împrăștiați de praful interstelar care redistribuie energia acestora și direcția de propagare; încă nu se cunoștea pe deplin distribuția spațială, cantitatea și proprietățile prafului interstelar.
Rezultatele științifice au fost posibile datorită folosirii unei metode noi care presupune calcule pe supercomputere ce determină cu precizie destinul tuturor fotonilor din Galaxie, inclusiv al fotonilor emiși de praful interstelar sub formă de radiație termică (lumina infraroșie), și care fac previziuni legate de cum ar arăta Calea Lactee în spectrul ultraviolet, vizual și al radiației termice.
Previziunile au fost apoi comparate cu observațiile emisiei întregului cer, care reprezintă cantitatea totală de emisii a Căii Lactee și nu doar emisii de la surse individuale. În mod deosebit, echipa de cercetători a folosit imaginile recente furnizate de Observatorul Spațial Planck al Agenției Spațiale Europene, misiune în care România este puternic implicată cu sprijinul Agenției Spațiale Române (ROSA). Aceste imagini au fost esențiale pentru constrângerea modelelor de calcul.
Determinarea modului în care energia luminoasă este distribuită în Galaxia Noastră joacă un rol important în a înțelege cum s-a format Calea Lactee, dar și pentru a înțelege originea și mecanismele de propagare ale fotonilor care nu-și au originea în stele, așa cum sunt fotonii în raze gamma de energii foarte mari. Studiul de față arată modalitatea în care fotonii stelari influențează producerea de fotoni în raze gamma, produși prin interacții cu așa-numitele raze cosmice.
Razele cosmice sunt electroni și protoni care trec în zigzag prin spațiul interstelar aproape la viteza luminii. Datorită energiilor colosale pe care le poartă, acestea controlează procese cheie precum formarea stelelor și a planetelor și procesele care guvernează evoluția galactică. Razele cosmice generează reacții chimice în spațiul interstelar, conducând la formarea de molecule complexe și în cele din urmă critice pentru viață.
Deși contra-intuitiv, producerea de raze gamma, fotonii cu cele mai mari energii din Univers, este controlată de fotonii cu cel mai scăzut nivel de energie, cei de radiație termică în infraroșu, și de cele mai reci particule de gaz, cu temperaturi de doar câteva zeci de grade peste zero absolut. Dr. Richard Tuffs de la Institutul Max Planck pentru Fizică Nucleară a afirmat: 'Privind înapoi pe lanțul de interacțiuni și propagări se poate identifica sursa originară a razelor cosmice'.
Modelarea distribuției luminii în Calea Lactee a fost un proces puternic interdisciplinar, aducând la un loc astrofizica optică și în infraroșu și fizica particulelor elementare. 'Munca noastră a necesitat o colaborare între specialiști în modelarea emisiilor de la galaxii în procese la energie joasă și specialiști de la Institutul Max Planck pentru Fizică Nucleară, care utilizează tehnici dezvoltate în fizica particulelor elementare pentru a măsura și interpreta emisii la energii înalte de la raze cosmice', a declarat dr. Mark Rushton, de la Institutul Astronomic al Academiei Române și co-autor al studiului.
Așa-zisa 'centrală de control' a îmbătrânirii a fost descoperită de cercetătorii de la Einstein College of Medicine. Este vorba despre celulele stem prezente în hipotalamus, care gestionează viteza procesului de îmbătrânire.
Potrivit revistei 'Scienze Notizie', studiul a examinat un eșantion de șoareci și ar putea reprezenta un pas important pentru a definitiva noi strategii pentru combaterea patologiilor vârstei, prelungind durata vieții, notează Rador
Hipotalamusul este deja cunoscut pentru activitatea sa de control asupra creșterii, dezvotării și metabolismului. Procesul de îmbătrânire este controlat, în special, de un mic grup de celule stem neurale adulte, cunoscute că sunt responsabile și de crearea de noi neuroni cerebrali.
Practic, studiul arată cum cantitatea de celule stem neurale prezente în hipotalamus scad în mod natural de-a lungul anilor, o scădere cale grăbeștee procesul de îmbătrânire. Impactul pierderii este unul ireversibil, subliniază profesorul în farmacologie moleculară și autor al studiului, Dongsheng Cai. Prin intermediul reconstruirii celulelor stem sau pur și simplu ale moleculelor care se produc, ar putea fi posibilă scăderea sau chiar inversarea mai multor aspecte ale îmbătrânirii corpului uman.
Volumul Ultima bătălie, de Stephen Harding, care spune povestea aproape incredibilă a momentului în care soldații americani și germani și-au unit forțele, în ceasurile de final ale celui de-al Doilea Război Mondial, a apărut recent și în România la Editura RAO.
Volumul de 384 de pagini, ale cărui drepturi de ecranizare au fost cumpărate de StudioCanal, spune povestea aproape incredibilă a celei mai neprevăzute bătălii din cel de-al Doilea Război Mondial, când un mic convoi de tancuri americane, condus de căpitanul Lee, și-a unit forțele cu soldații germani pentru a lupta împotriva fanaticilor SS, care doreau să captureze castelul Itter și să execute prizonierii VIP de aici.
Este o poveste despre alianțe neprevăzute, curaj uimitor, suspans, nervozitate și, nu în ultimul rând, despre inamici implacabili.
'Ultima bătălie combină istoria bună cu povestirea la fel de bună. Harding scrie cu priceperea și harul unui romancier, dar și cu autoritatea unui istoric care a făcut câteva cercetări remarcabile într-un capitol pierdut din zilele finale ale celui de-al Doilea Război Mondial. Am întâmpinat greutăți în a lăsa cartea asta din mână,' afirmă John C. McManus, autor September Hope.
Ca jurnalist, Stephen Harding a acoperit o serie de subiecte, cum ar fi: conflictele din Irlanda de Nord, Orientul Mijlociu și, cel mai recent, Irak. Autor a șapte cărți și a aproximativ 300 de articole publicate în diverse reviste, Harding este specializat în operațiuni militare, aviație și teme maritime.
Spionii zilei Z, povestea rețelei de agenți dubli care a ajutat la înfrângerea Germaniei în Al Doilea Război Mondial
Povestea rețelei de agenți dubli care a ajutat la înfrângerea Germaniei în Al Doilea Război Mondial a fost cuprinsă în volumul lui Ben Macintyre, "Spionii zilei Z", apărut recent la editura RAO.
Volumul lui Ben Macintyre a fost adaptat de BBC ca film documentar.
Cel de-al Doilea Război Mondial a fost, în aceeași măsură, un război al spionajului, cât și unul militar. Ca atare, Ziua 'Z', de pe 6 iunie 1944, începutul sfârșitului conflagrației mondiale, nu a fost doar o victorie a soldaților, ci și una a spionilor, care au convins armata germană că debarcarea va fi la Calais sau în Norvegia.
Cei cinci spioni germani care lucrau, de fapt, pentru britanici și care au făcut posibilă debarcarea din Normandia sunt, cu siguranță, cel mai straniu grup strâns vreodată de o instituție militară, părând, mai degrabă, scoși din paginile unui roman de spionaj decât din realitate.
Ben Macintyre ne poartă cu măiestrie printre ițele intrigilor țesute de această rețea de agenți dubli, extrem de excentrici, care au reușit să facă întreaga mașinărie de război nazistă, cu Hitler în frunte, să se pregătească să respingă două invazii închipuite și să o ignore pe cea
reală.
Autorul reușește și să arate cum această plasă de minciuni aproape că s-a destrămat în cel mai periculos moment posibil, riscând să dea în vileag imensul subterfugiu și să asmută întreaga armată nazistă asupra celor 160 000 de soldați aliați care se pregăteau să debarce în Normandia.
Timp de trei ani, inteligența artificială a fost antrenată să rezolve acest test de matematică. Ce a făcut în ziua examenului
Matematica este o provocare pentru mulți studenți. Unii sunt foarte buni la matematică în timp ce alții nu reușesc să o înțeleagă.
Studenții consideră că cea mai dificlă parte a unui examen este matematica. În prezent, și inteligența artificială a fost învinsă de dificultatea matematicii, informează Futurism.
O tehnologie denumită ,AI-Math'' a realizat partea de matematică dintr-un test de admitere la un colegiu din China. Inteligența artificială (AI) alimentată de 11 servere a fost pregătită timp de trei ani, însă în timpul examenului nu a avut acces la internet.
Conform unei publicații din China, AI-Math a obținut un scor de 105 dintr-un total de 150 de puncte la prima versiune a testului și 100 la a doua versiune. Ambele au fost peste pragul de trecere al examenului - 90 de puncte, însă punctajul AI a fost cu mult mai mic decât cel pe care îl obțin, în medie, oamenii la acest test - 135 de puncte.
Însă creatorii AI nu au fost descurajați. ,,Întrebările din cadrul testului se schimbă anual. Cred că este normal ca rezultatele să varieze între 100 și 120 de puncte,'' declară Wang Shijin.
Prima dovadă a existenței unei exoluni - un satelit natural care orbitează o planetă care la rândul ei orbitează o stea îndepărtată - a fost realizată cu ajutorul datelor culese de telescopul spațial Kepler.
Alex Teachey și David Kipping de la Universitatea Columbia au analizat intermitențele în lumină rezultate în urma trecerii planetelor prin fața stelei, scrie Science News.
O a doua intermitență mai mică, ce apare înaintea sau în spatele planetei, poate indica existența unei luni. Conform savanților, astfel de exoluni sunt printre cele mai bune locuri de a găsi viață extraterestră.
Din păcate, deoarece semnalele sunt slabe și inconsistente, este nevoie de o capacitate mare de procesare a datelor. Kipping a căutat astfel de semnale timp de mai mulți ani în cadrul unui proiect numit The Hunt for Exomoons with Kepler.
Astfel, pe 26 iulie, Teachey și Kipping au publicat în arXiv.org prima dovadă a unui candidat pentru exolună: Kepler 1625b i.
Obiectul, dacă există, orbitează o planetă puțin mai mare ca Jupiter și se află la o distanță de 4.000 de ani lumină față de sistemul nostru solar. De asemenea, se speculează că luna are dimensiunea lui Neptun, de aceea, astronomii au poreclit-o Neptmoon.
Echipa plănuiește să verifice dacă într-adevăr există o lună cu ajutorul telescopului spațial Hubble pe 29 octombrie, atunci când va avea loc un tranzit nou.
Dacă existența este confirmată, luna va crea o nouă clasă de obiecte cosmice și, de asemenea, această nouă clasă nu poate fi numeroasă. Echipa a calculat că (statistic vorbind) doar 38% dintre planetele de aproximativ dimensiunea lui Jupiter, apropiate de stelele lor, pot avea sateliți naturali.
Oamenii de știință de la Universitatea Columbia au descoperit în timpul unui studiu publicat în jurnalul Hippocampus că amintirile șoarecilor cu boala Alzheimer pot fi recuperate.
Acest studiu poate schimba înțelegerea noastră cu privire la această boală, de la maladia care distruge memoria la ideea că distruge mecanismele de amintire, scrie Science Alert.
Rezultatele au fost obținute prin experimente ce includ compararea răspunsurilor la șoarecii sănătoși cu cele ale șoarecilor care prezintă o versiune a bolii umane Alzheimer.
Prima dată, creierul șoarecilor a fost determinat să strălucească în galben în timpul stocării memoriei și roșu în timpul amintirii. Apoi, șoarecii au fost expuși la mirosul lămâii urmat de un șoc electric, asociind astfel cele două evenimente.
O săptămână mai târziu, au fost expuși din nou la mirosul de lămâie: strălucirile galben și roșu ale șoarecilor sănătoși s-au suprapus, exprimând frica, indicând că aceștia accesează amintirea corectă.
Totuși, la șoarecii cu Alzheimer luminile au apărut în regiuni diferite, iar șoarecii erau indiferenți, indicând că amintirea provenea din regiunea greșită a creierului.
Apoi, echipa condusă de Christine A. Denny a folosit un cablu de fibră optică pentru a aprinde un laser albastru în creierul șoarecilor. Acest procedeu a reactivat legătura între mirosul de lămâie și șocul electric, determinând apariția fricii și la acești șoareci.
Rămâne de văzut însă dacă acest procedeu este valabil și pentru oameni, în condițiile în care oamenii pierd neuroni cu o rată mai mare ca șoarecii odată cu apariția bolii Alzheimer.
Japonia dezvoltă cel mai rapid computer din istorie, demersul având miza de a accelera procesul de cercetare în domeniul inteligenței artificiale. petaflop.png
Supercomputerul va funcționa la viteza de 130 de petaflopi - mai exact, va putea efectua 130 de cvadrilioane de operații pe secundă (130 de milioane de miliarde), scrie Business Magazin.
Atunci când va fi lansat (aprilie 2018), AI Bridging Cloud Infrastructure (ABCI) va fi cel mai performant computer din istorie, depășind actualul campion Sunway TaihuLight, ce rulează la 93 de petaflopi.
"Cel mai puternic supercomputer existent astăzi rulează de un milion de ori mai repede decât un calculator personal", a explicat celor de la CNN Satoshi Sekiguchi, director general al Institutului Național pentru Studii Avansate în Industrie și Tehnologie din Japonia.
Sekiguchi a calculat că ar fi nevoie de 3.000 de ani ca un calculator personal să realizeze ce un supercomputer poate realiza într-o zi.
Din punct de vedere al mărimii, AI Bridging Cloud Infrastructure va ocupa un spațiu echivalent cu cel al unei parcări pentru 30 de mașini.
Reply With Quote