Marea Revoluție Socialistă, milioane de victime pentru o ''victorie de etapă''
La 7 noiembrie 1917, bolșevicii au cucerit (eroic, spun relatările lor) Palatul de iarnă din Sankt Petersburg și astfel, cu un proiectil orb (de manevră) tras cu un tun, a fost dat startul Marii Revoluții Socialiste.
Țarul Nicolae al II-lea abdicase deja la 15 martie, același an. În primele rânduri ale revoluției s-a aflat celebrul Vladimir Ilici Lenin - Ulianov (1870-1924) recent întors din Occident, unde huzurea ideologic încă din 1907, stipendiat fiind de jafurile și furăciunile pe care le făceau bolșevicii rămași la vatra Mamei Rusii.
Din confortabilul și costisitorul său exil, Lenin s-a întors în Rusia (din Elveția) ajutat fiind de serviciile secrete germane și de un domn-tovarăș pe nume Alexander Parvus, pe care îl chema, de fapt, Izrail Lazarevici Gelfand, personaj cu o biografie bizară și incomplet elucidată, până astăzi.
În fine, în noaptea de 16-17 iulie 1918, Țarul Nicolae al II-lea a fost executat, din ordinal expres al lui Lenin, împreună cu toată familia sa.
Comunismul a ieșit victorios, la orașe și la sate. Succesorul lui Lenin, Iosif Vissarionovici Stalin (1878-1953), a condus URSS din 1922 și până la moartea sa survenită, din nefericire, prea târziu. De ce prea târziu? Pentru că Generalissimul a avut vreme, pe timpul domniei sale, să se claseze pe primul loc în competiția care l-a desemnat pe cel mai mare criminal din istorie. Între 15 și 20 de milioane de oameni (sună sinistru aproximarea asta, dar cifre oficiale nu există) au căzut pradă epurărilor staliniste și asta, nota bene, pe timp de pace.
În pofida uriașului număr de victine, victoria comunismului în URSS a fost doar una, cum se spune, 'de etapă'. Colosul roșu și-a dat obștescul sfârșit în anul 1991.
După milenii, cercetătorii par să fi descoperit în sfârșit originea conștiinței
Cercetătorii au încercat milenii întregi să descopere de unde provine conștiința. În ciuda avansului neurologiei, încă nu se știe sigur de unde provine.
Cu toate acestea, unii dintre ei susțin că au descoperit, în final, originea acesteia după ce au identificat o legătură între 3 zone specifice din creier care par a fi cruciale în ceea ce privește apariția conștiinței.
Conștiința este compusă, se crede, din 2 componente: excitarea și conștientizarea. Cercetătorii au demonstrat, deja, că excitația este controlată de către acea parte a creierului care intră în contact cu măduva spinării. În ceea ce privește conștientizarea, răspunsul este evaziv. Se crede că își are originea undeva în cortex, stratul exterior al creierului, dar nimeni nu a fost capabil să spună că acesta se află, cu siguranță, acolo.
Însă, echipa de cercetători de la Harvard nu doar că au identificat regiunea care se află în strânsă legătură cu excitația, ci și 2 regiuni ale cortexului care, împreună, par să formeze conștiința. În vederea ajungerii la o concluzie clară, echipa a demarat un studiu pe 36 de pacienți care prezentau leziuni cerebrale, 12 dintre ei fiind chiar în comă. Acest studiu a concluzionat că această mică regiune a creierului este responsabilă pentru apariția conștiinței, dar pentru a se descoperi ce parte a creierului se află în strânsă legătură cu aceasta, cercetătorii au întocmit o hartă a creierului. Astfel, au identificat 2 zone în cortex care, în urma unor studii anterioare, s-a concluzionat că au o strânsă legătură cu excitația și cu conștientizarea, dar este prima oară când are legătură și cu centrul trunchiului cerebral.
Echipa are nevoie de confirmarea acestui rezultat înainte de a fi siguri că legătura ce există între acele 3 zone ale creierului reprezintă, de fapt, originea conștiinței. Mai mult, speră să descopere un tratament viabil pentru tratarea persoanelor aflate în comă sau în stare vegetativă, care au creierul sănătos, dar nu mai au conștiință.
O echipa de cercetatori francezi a analizat semnalele cerebrale ale creierului intr-o incercare de a defini mecanismele care declanseaza constiinta.
“Unde se afla constiinta?”, este intrebarea la care a incercat sa raspunda o echipa de cercetatori din cadrul Institutului INSERM, condusa de Lionel Naccache, neurolog si neurofiziolog in cadrul spitalului Pitie-Salpetriere din Paris. Studiile au fost efectuate pe un esantion de pacienti care sufera de epilepsie. Acestora li s-au prezentat succesiv o serie de cuvinte cu conotatii negative, pozitive si neutre, care s-au succedat pe ecran, insa intr-un timp extrem de scurt (doar 2 centime de secunda).
Prima jumatate a cuvintelor a fost scrisa in intregime, in vreme ce cealalta jumatate a fost scrisa doar partial, continuarea fiind marcata prin semnul diez. Acest artificiu a impiedicat constientizarea cuvantului. La intrebarea daca au vazut cuvintele din a doua parte, subiectii au raspuns negativ. Rezultatele indica existenta a doua timpuri ale perceptiei. Primul dintre acestea este inconstient si dureaza in medie doua zecimi de secunda. Cel de-a doilea timp nu este automatic si corespunde constientizarii. Din momentul in care citim un cuvant pe ecran pana in momentul in care il constientizam, trec intre 200 si 250 miimi de secunda.
Cum arată apartamentul noului președinte al Americii
Averea colosală a lui Donald Trump nu mai surprinde pe nimeni, mai ales de când omul de afaceri a intrat în cursa pentru nominalizarea republicană drept candidat pentru președinția Statelor Unite.
Apartamentul său din New York, de tip penthouse, a reușit totuși să surprindă prin opulența elementelor prezente, majoritatea în nuanțe de auriu.Murale atent elaborate, candelabre strălucitoare și coloane din marmură de Carrera au stat ca fundal pentru o sesiune foto din 2010 cu Donald Trump, soția Melania și fiul lor Barron.
Promisiunile controversate ale lui Trump in campanie: "Voi construi un zid si Mexicul va plati", iar "Hillary va fi arestata"
Donald Trump
America si-a ales noul presedinte, insa jumatate din tara este in soc dupa ce donald trump a fost ales comandatul suprem al sua.
In timp ce sustinatorii magnatului jubileaza de fericire, cei care sperau in victoria lui Hillary Clinton au ramas marti noapte in lacrimi.
Donald Trump va fi, cu siguranta, cel mai neobisnuit si controversat presedinte din istoria SUA. Nimeni nu ar fi crezut in sansele sale reale de a ajunge la Casa Alba, in urma cu un an. Valul sau de declaratii acide si periculoase au reusit chiar sa bage spaima in americani, dar si in liderii lumii. Este imprevizibil, isi schimba opiniile foarte repede si mai ales, lanseaza atacuri si amenintari deosebit de periculoase. Dar, pentru americani aceste lucruri n-au contat, atat timp cat Trump le-a promis ca va face din nou America cea mai mareata natiune din lume. Femeile au uitat comentariile sexiste si l-au votat intr-un procent coplesitor, spre surprinderea tuturor. In campania electorala, Donald Trump a facut o serie de declaratii ingrijoratoare, despre care acum intreaga planeta se intreaba daca le va pune in practica sau nu.
IMIGRATIE
'Voi construi un zid - si nimeni nu construieste ziduri mai bine decat mine, credeti-ma - si voi construi tare ieftin. Voi zidi un perete enorm la granita noastra de sud, si Mexicul va plati pentru toate. Tineti minte vorba mea' - Donald Trump
Donald Trump a promis ca va alunga cele 11 milioane de imigranti care traiesc ilegal in SUA si a anuntat ca va construi un zid inalt la granita SUA cu Mexicul si a insistat pe faptul ca isi va tine promisiunea. El i-a numit pe mexicani "violatori" si "criminali", dar a recunoscut ca "sigur, cativa dintre ei sunt oameni buni".
MUSULMANI
"Esti musulman? Atunci nu intri in SUA" (Donald Trump)
In campanie, Donald Trump a promis ca le va interzice musulmanilor sa mai intre in SUA, fiind una dintre cele mai controversate declaratii ale sale. Intrebat cum va face asta, acesta a spus intr-un discurs: "Vor fi agenti speciali, care se vor ocupa de asta si te vor intreba: 'esti musulman'? Si ii vor respinge pe toti care raspund DA'.
Dupa ce intreaga lume s-a aratat scandalizata de declaratie, Trump si-a mai domolit discursul, spunand totusi ca aceste masuri vor fi aplicate doar pentru musulmanii imigranti, nu si pentru vizitatorii musulmani.
Topul celor 10 țări care execută cei mai mulți oameni de pe planetă
Potrivit Amnesty International , o organizație a dreputurilor omului ce-și are sediul la la Londra, care se opune cu fermitate pedepsei cu moartea, numărul execuțiilor în rândul oamenilor a crescut cu aproape 50% în întreaga lume, în 2015, scrie Business Insider .
Conform unor statistici oficiale, cel puțin 1.634 de persoane au fost executate anul trecut. Peste 90% din numărul de persoane supuse la pedeasa cu moartea provin din 3 țări.
Doar câteva din numărul total de țări în care se aplică această pedeapsă raportează în mod oficial numărul execuțiilor . SUA, de exemplu , face înregistrări judiciare și statisticile despre pedeapsa cu moartea. Alte regimuri autoritariste din întreaga lume, cum ar fi Coreea de Nord , Rusia și China nu prea țin cont și nu fac înregistrări în această privință.
1. China: câteva mii, dar nu există o statistică oficială
Procesul Maniu, cea mai mare înscenare din istoria României: 'Sunt terorizat'
La 11 noiembrie 1947 se dă sentința în procesul Iuliu Maniu. Maniu, în vârstă de 75 de ani, este condamnat la închisoare pe viață împreună cu vicepreședintele PNȚ, Ion Mihalache.
După 23 august 1944, Iuliu Maniu, fost deputat, fost prim-ministru al României (noiembrie 1928-iunie 1930; iunie 1930-octombrie 1930; octombrie 1932-ianuarie 1933) și președinte al Partidului Național-Țărănesc (1926-1933, 1937-1947), a luptat împotriva preluării țării de către comuniști, proces pe care a refuzat să-l accepte, încrezător în sprijinul marilor puteri occidentale.
La 1 noiembrie 1944, Iuliu Maniu îl întreba printr-o telegramă pe vicemareșalului Donald Stevenson dacă guvernul britanic are de gând să predea România Uniunii Sovietice, răspunsul fiind negativ. Pe 8 noiembrie însă ministerul de externe al Marii Britanii (Foreign Office) îi scria reprezentantului său la București (John Le Rougetel) într-o telegramă strict confidențială că înțelegerea dintre Churchill și Stalin privind Grecia și România orientează politica britanică.
S-a opus instalării guvernului Groza la 6 martie 1945, protestând mereu împotriva încălcării democrației, inclusiv prin memorii adresate puterilor occidentale. A obținut, alături de PNȚ, o victorie zdrobitoare în alegerile din 19 noiembrie 1946, rezultate eliminate însă prin falsificarea alegerilor de comuniști.
Operațiunea Tămădău
La 14 iulie 1947, vicepreședintele PNȚ, Ion Mihalache, împreună cu alți lideri țărăniști (Nicolae Penescu - secretar general al Partidului Național Țărănesc, Nicolae Carandino - director al ziarului Dreptatea, Ilie Lazăr - membru în delegația permanentă a P.N.Ț.) au fost atrași în așa-numita 'capcană de la Tămădău' ce le-a fost pregătită de către Siguranță împreună cu Serviciul Special de Informații, cu ajutor sovietic. Grupul de conducători țărăniști a fost arestați în dimineața de zilei de 14 iulie când se pregăteau să se îmbarce în cele două avioane pregătite pe aeroportul de la Tămădău.
La 19 iulie 1947, Adunarea Deputaților a ridicat imunitatea parlamentară a demnitarilor țărăniști, pentru a putea fi arestați. La 30 iulie 1947, printr-un jurnal al Consiliului de Miniștri s-a decis dizolvarea Partidului Național Țărănesc. În aceeași zi a fost convocată Adunarea Deputaților, în cadrul căreia, pe baza unui raport întocmit de Teohari Georgescu, s-a aprobat dizolvarea cu 294 de voturi pentru și unul împotrivă. Jurnalul stabilea: 'Partidul Național-Țărănesc de sub președinția domnului Iuliu Maniu este și rămâne dizolvat pe data publicării în Monitorul oficial a prezentului Jurnal. Aceeași decizie de dizolvare include și toate organizațiile județene, de plasă și comunale ale sus menționatului partid, organizațiile militare, de tineret, de femei și orice alte organizații sau asociații conduse de acest partid'.
Hotărârea de dizolvare a fost urmată de o înverșunată campanie de presă împotriva Partidului Național Țărănesc și a lui Iuliu Maniu. Lucrețiu Pătrășcanu a încercat să atenueze atitudinea generală de denigrare a Partidului Național-Țărănesc și a lui Iuliu Maniu. Într-o discuție avută cu Gheorghiu-Dej, referitoare la cele publicate în 'Scânteia' și 'România liberă', el a apreciat: 'Asta-i falsificarea istoriei' și a insistat asupra faptului că Partidul Național 'jucase un rol primordial în crearea României Mari în 1918, și ca atare ar fi fost în detrimentul țării ca el să fie prezentat acum drept o oficină de spionaj'. Receptiv la 'glasul poporului', guvernul a trecut la arestarea fruntașilor național-țărăniști. Iuliu Maniu a fost luat din sanatoriul doctorului Ion Jovin, aflat la București, pe bulevardul Dacia nr. 19 și depus în secret la închisoarea Malmaison din Calea Plevnei.
Sentința, dinainte stabilită
În timpul detenției, Iuliu Maniu a adoptat o atitudine demnă, nelăsându-se intimidat de presiunile prin care anchetatorii încercau să obțină mărturii că ar fi complotat împotriva statului român. El a respins categoric acuzația că ar fi intenționat să înlăture prin forță armată guvernul Groza, susținând că lupta sa avea un caracter eminamente politic. Acuzațiile aduse lui Maniu au vizat, în fond, condamnarea întregii sale activități politice: de la cea desfășurată în timpul dominației ungare asupra Transilvaniei, când a fost un 'colaborator' al autorităților de la Viena și Budapesta în politica de oprimare a poporului român, la unirea din 1918, când a căutat să 'împiedice' acest act istoric punând tot felul de condiții, la perioada interbelică, în care s-a dovedit un 'reacționar și un sprijinitor al fascismului'. Acuzațiile au continuat cu anii războiului, când a fost un un „susținător” al lui Antonescu și al luptei armate împotriva Uniunii Sovietice, până la perioada de după 23 august, când a adunat în jurul său pe toți 'fasciștii și reacționarii', pe 'trădătorii de țară' și 'agenții imperialismului'. În timpul procesului, Iuliu Maniu și-a asumat răspunderea pentru actele sale politice și a respins cu hotărâre acuzațiile false. Deși era principalul acuzat în procesul intentat conducătorilor Partidului Național-Țărănesc, Iuliu Maniu a fost interogat printre ultimii. Pe 1 noiembrie 1947, a avut loc confruntarea acuzațiilor după interogatorii, întrebările referindu-se la colaboratorii săi și la diverse aspecte din activitatea proprie din ultimii ani .
La fel ca în cazul procesului intentat mareșalului Antonescu în urmă cu un an și jumătate, sentința era dinainte stabilită, pe baza unor acuzații fără acoperire materială, având la bază nu probe, ci indicații politice venite de la Moscova și prezentate în haină juridică la București. Rechizitoriul procurorului militar începea astfel: 'Acțiunea trădătoare și criminală a acuzatului Maniu, a acuzatului Mihalache și a celorlalți acuzați nu este decât o încoronare a trădării naționale, care caracterizează întreaga activitate politică a Partidului Național-Țărănesc'. Maniu era acuzat de trădare națională, tentativă de surpare a ordinii constituționale, răzvrătire, insurecție armată, instigare la trădare prin necredință, instigare la trecerea frauduloasă a frontierei. Sentința de condamnare a fost pronunțată pe 11 noiembrie 1947: 'Mihai I, prin grația lui Dumnezeu și voința națională, rege al României, la toți cei de față și viitori, sănătate'. Apoi erau enumerate pedepsele. Iuliu Maniu și Ion Mihalache au fost singurii condamnați la temniță grea pe viață.
Detenția și moartea lui Maniu și Mihalache
Iuliu Maniu a fost trimis la penitenciarul din Galați, unde a fost adus și Ion Mihalache. În august 1951 este transferat împreună cu Mihalache și alți național-țărăniști la Sighet. Iuliu Maniu s-a stins din viață la 5 februarie 1953 la Sighet, cadavrul său fiind aruncat într-o groapă din Cimitirul Săracilor, de la marginea orașului Sighet.
Ion Mihalache a fost dus în toamna anului 1953 a fost dus de la Sighet la Ministerul de Interne unde timp de un an jumătate s-au exercitat presiuni asupra sa pentru a semna o declarație de negare a propriilor crezuri politice și de acceptare a colaborării cu regimul. A refuzat pactizarea cu autoritățile comuniste și, în 1955, a fost trimis la penitenciarul Râmnicu Sărat în regim de exterminare fiind încarcerat cu numărul matricol 51 la celula nr. 35. La Râmnicu Sărat a fost supus unui regim de detenție inuman, extrem de dur cu 'bătăi sistematice', măsuri de izolare, lipsă de alimente, lipsa unei asistențe medicale și a medicamentelor, condiții de igienă precare, lipsa căldurii în celule în perioada iernii. A protestat permanent față de regulamentele abuzive din închisoare și de fiecare dată a fost pedepsit.
Într-o comunicare prezentată în martie 1993 la simpozionul Ion Mihalache în fața istoriei, Ion Diaconescu relata cum în 1957, când a ajuns la închisoarea Râmnicu Sărat împreună cu un lot de țărăniști, l-a auzit pe Ion Mihalache care din celula în care era închis striga: 'Aici Ion Mihalache. Sunt terorizat că nu vreau să dau declarațiile mincinoase ce mi se cer. Sunt bolnav și mi se refuză medicamentele'. Diaconescu declara că la Râmnicu Sărat, șase ani aproape zilnic l-a auzit pe Mihalache cum gemea când era lovit de gardieni și era aruncat jos pe ciment pentru că nu se mai putea scula din pat. Regulamentul închisorii prevedea că între orele 5 dimineața și 10 seara deținuții nu aveau voie să se atingă de pat.
În august 1962 deși era grav bolnav, având o hemipareză stângă, Ion Mihalache a fost pedepsit cu 5 zile de izolare pentru că „țipa” în celulă. Starea de sănătate i s-a agravat în timpul încarcerării la Râmnicu Sărat. La începutul anilor ’60 era diagnosticat cu „spasm cerebral” și „agravarea herniei inghinale”. Răpus de boală și de chinurile unei detenții de nesuportat, Ion Mihalache a decedat la 5 februarie 1963 la penitenciarul Râmnicu Sărat. Într-una din mărturisirile sale despre perioada de detenție de la Râmnicu Sărat, Corneliu Coposu se referea la condițiile în care a murit Mihalache: 'Ion Mihalache a murit în anul 1963 în închisoarea de la Râmnicu Sărat, unde nu se acorda niciun fel de asistență medicală. Sigur, la starea lui a contribuit și regimul de detenție și de alimentație. Încetul cu încetul, datorită inaniției și brutalității inumane la care a fost supus, a murit. Ca și ceilalți deținuți decedați, a fost aruncat în pielea goală, într-un cimitir mlăștinos, așa încât osemintele sale nu vor fi niciodată recuperate'.
Revoluția franceză. De la căderea Bastiliei la Napoleon Bonaparte
Toată povestea pe care istoria a reținut-o sub numele de 'Revoluția franceză' a durat zece ani, între 14 iulie 1789 și 9 noiembrie 1799.
Prima mare realizare revoluționară a avut loc la Paris, la 14 iulie 1789, când masele po****re au dat buluc să elibereze deținuții din fortăreața Bastilia, simbol al vechiului regim. Deținuții erau doar șapte, Bastilia aproape că nu era apărată și a căzut repede în mâinile revoluționarilor. De la această întâmplare i se trage Franței Ziua națională (14 iulie).
Citește și Arheologii au descoperit artefacte incredibile într-un mormânt din Franța care datează din Epoca Fierului
Citește și Zona Roșie din Franța, unul dintre cele mai periculoase locuri din lume. Nimeni nu a ieșit în viață de aici
După ce Bastilia a fost făcută bucățele (la propriu) și un antreprenor abil a vândut-o, en détail, ca suvenir, a fost adoptată o 'Declarație a drepturilor omului și ale cetățeanului', un soi de fetus al 'democrației'.
La 21 ianuarie 1793, Ludovic al XVI-lea, regele Franței, a fost descăpățânat, la Paris, în ceea ce astăzi se numește Place de la Concorde, acolo de unde turiștii iau startul, prin Jardin des Tuileries, către Luvru.
Cu acest prilej și-a dovedit eficiența și ghilotina, invenția doctorului Joseph Ignace Guillotin, dispozitiv manufacturat, după indicațiile inventatorului, de un constructor german de piane.
În anii următori, mașinăria de tăiat capete a funcționat de zor, descăpățânându-l până și pe Robespierre (la 28 iulie 1794), unul dintre simbolurile Revoluției franceze și unul dintre cei mai harnici semnatari de sentințe de condamnare la moarte prin ghilotinare.
Tot în 1793, în vestul Franței, în regiunea Vendée, Armata revoluționară franceză a comis ceea ce se pare că a fost primul genocid al epocii moderne. Fiindcă locuitorii din Vendée, inițial fideli Revoluției, s-au opus apoi unora dintre măsurile impuse de noua putere, s-a decis exterminarea lor și pustiirea întregii zone. Au fost uciși între 150.000 și 250.000 de oameni: bărbați, femei, bătrâni, copii, prin toate metodele imaginabile.
La 1789, data izbucnirii Revoluției franceze, Napoleon Bonaparte era sublocotenent, după ce absolvise cursurile Școlii Militare din Paris. Propulsat în cariera militară de victoriile în campanile purtate, la 9 noiembrie 1799, Napoleon Bonaparte, beneficiind de o largă susținere po****ră, și-a impus dictatura personală, în calitate de prim-consul al noii forme de conducere a țării: Consulatul. Cum se știe, a urmat apoi o perioadă din istorie care poartă numele corsicanului.
Post Scriptum: După ce a cunoscut „gloria” în perioada Revoluției franceze, ghilotina și-a continuat cariera (în Franța) până hăt, în 1977, la 10 septembrie, când a fost folosită pentru ultima oară la retezarea capului lui Hamida Djandoubi, condamnat pentru crimă. Execuția a avut loc la Marsilia.
Actrita franceza Marion Cottilard ne aduce aminte de ultimul sex-simbol al secolului trecut, Brigitte Bardot. Ea a jucat in numeroase filme de succes, precum Taxi, Nine, Inception sau Contagion.
A primit nenumarate distinctii cinematografice internationale, dintre care amintim premiile Oscar, Globul de Aur, Cesar sau BAFTA, toate revenindu-i la sectiunea "Cea mai buna actrita", pentru rolul Edith Piaf, din filmul "La vie en rose".
2. Zhang Ziyi
Actrita chineza Zhang Ziyi impresioneaza prin aspectul sau delicat. Ea are o frumusete aparte, trasaturile sale sunt atragatoare si delicate. Cariera sa a depasit de mult limitele propriei tari.
A jucat in filme importante, precum Hidden Dragon, Rush Hour 2 sau Memoirs of a Geisha. A fost nominalizata de mai multe ori la premiile Globul de Aur sau BAFTA.
3. Anna Kournikova
Anna Kournikova a impresionat pe terenurile de tenis, insa frumusetea ei a uimit intreaga lume. Po****ritatea sa mondiala este incontestabila, ea fiind in anul 2001, vedeta din sport numarul unu, in topul cautarilor pe Google.
Ea a aparut in numeroase reviste celebre din lume, precum Sports Illustrated, FHM sau Maxim. Desi s-a nascut in Rusia, s-a stabilit la Miami in Statele Unite, obtinand cetatenia americana in anul 2010.
4. Liya Kedebe
Frumoasa Liya Kedebe si-a dedicat viata pentru a ajuta mamele si copiii din Africa, ca Ambasador al Organizatiei Mondiale a Sanatatii. De origine etiopiana, Liya Kedebe a devenit model, dupa care s-a stabilit in Franta.
Ulterior, Liya s-a mutat la New York, ajungand celebra si aparand de trei ori pe coperta celebrei reviste americane Vogue. Ea a fost propulsata in topul celor mai bine platite modele din lume.
5. Aishwarya Rai
Aishwarya Rai a fost Miss World in anul 1994, iar in prezent este Ambasador al Bunavointei al organizatiei mondiale UNESCO. Ea este actrita, jucand in peste 40 de filme.
A fost considerata de mai multe ori de mass-media drept cea mai frumoasa femeie din lume. Aishwarya este una dintre cele mai bune actrite indiene contemporane.
6. Elizabeth Hurley
Elizabeth Hurley este un model si o actrita celebra din Anglia. Unul dintre cele mai bune roluri ale sale a fost cel al Vanessei Kensington din comedia Austin Powers: International Man of Mystery.
7. Monica Bellucci
Monica Bellucci este o actrita celebra din Italia, care a fost de multe ori in topul celor mai sexy femei din lume. A devenit model in Italia, la Milano, insa adevarata consacrare in lumea modei a cunoscut-o la Paris si la New York.
A impresionat prin rolurile sale din filmele Apartamentul si Pasiunile lui Hristos. Este casatorita cu actorul francez Vincent Cassel.
8. Natalia Vodianova
Natalia Vodianova este un model rus, care locuieste in Marea Britanie. Nascuta la Gorky, Natalia si-a inceput cariera de fotomodel inca de la varsta de 15 ani. La 17 ani, ea s-a mutat la Paris, unde a colaborat cu o casa de moda.
A prezentat colectii pentru cele mai mari case de moda din lume, precum Givenchy, Calvin Klein, Louis Vuitton, Yves Saint Laurent sau Chanel.
9. Yendi Phillips
Yendi Philips este de origine jamaicana si a fost aleasa Miss Jamaica in 2007 si 2010, participand la concursurile de frumusete Miss World si Miss Universe. Ea a aparut in numeroase spoturi publicitare al celor mai firme din lume, precum Toyota, Pepsi sau Sprite.
10. Heidi Klum
Heidi Klum s-a nascut in Germania, iar in 2008 a capatat si cetatenia americana. Este fotomodel si actrita. Dupa ce a facut prezentari de moda la Paris si Milano, a traversat oceanul in Statele Unite.
A devenit un model de talie mondiala, aparand pe copertile unor celebre reviste, precum Cosmopolitan, Glamour sau Sports Illustrated.
Povestea orașului nazist de lângă New York. ''Trebuie să fii ARIAN ca să locuiești aici!''
În Yaphank, nu mai există niciun indicator cu Strada Adolf Hitler, Strada Goebbels sau Strada Goering.
Acest colț din Long Island are o istorie aparte. În trecut, pe străzile din Yaphank defilau admiratorii naziștilor. Acum, locul aparține copiilor.
Unul dintre locuitorii din Yaphank, Courtney Peters, o asistentă medicală în vârstă de 22 de ani, explică de ce trecutul tulburător al comunității este 'mai degrabă o glumă decât un motiv de jenă'.
Femeia se află în fața casei bunicii sale din Park Boulevard - denumită cândva Strada Adolf Hitler. Familia lui Peters a locuit acolo timp de patru generații - fiind germano-americană, ca multe alte familii din zonă.
Cândva, Yaphank a fost un fel de avanpost al celui de-al treilea Reich. Cartierul German Gardens a fost înființat în anii 1930, pentru a-i găzdui pe naziștii americani.
După izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, guvernul SUA a reușit să pună sechestru asupra proprietății, dar proprietarul, o organizație denumită GASL (German-American Settlement League), a reușit să-l recupereze rapid.
După izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, guvernul SUA a reușit să pună sechestru asupra proprietății, dar proprietarul, o organizație denumită GASL (German-American Settlement League), a reușit să-l recupereze rapid.
Scenariul fantastic al coastei de est americane, ocupate de naziști, a fost imaginat de Philip K. Dick în romanul 'The Man In The High Castle', scris în 1962.
Un cuplu din zonă spune că istoria urâtă a comunității rămâne de actualitate. Philip Kneer și Patricia Flynn-Kneer au acționat în instanță GASL, care a redenumit Camp Siegfried în Siegfried Park și proprietarii terenului pe care se află casa celor doi și a altor 50 de americani.
Soții Kneer acuză organizația de rasism. Potrivit dosarului, GASL ar cinsti în continuare un simbol nazist, folosit de SS și Tineretul lui Hitler.
Familia Kneer a cumpărat casa din Siegfried Park în 1999, pentru prețul derizoriu de 70.000 de dolari. A existat însă o condiție: să demonstreze că au origini germane și să se alăture GASL.
Oamenii au încercat să vândă casa în 2006, dar GASL nu le-a permis să publice anunțul de vânzare. La rândul său, Robert Kessler, președintele comunității GASL, a susținut că Kneer a vrut un preț prea mare pentru locuință.
Camp Siegfried și străzile cu tematică nazistă din jurul său au fost înființate în 1935 de liga German-American Bund, care promova nazismul. Cei care se alăturau organizației trebuiau să fie 'naționaliști americani cu sânge arian'.
Tinerii îmbrăcați în uniforme specifice Tineretului Nazist erau instruiți în doctrina nazistă. Câteva străzi încă mai poartă numele unor germani celebri - Friedrich Schiller (filozof) sau Johann Sebastian Bach (compozitor).
În 1995, municipalitatea din Suffolk County, Long Island, a decis să 'șteargă' trecutul nazist din analele orașului Yaphank, dar planul nu a fost dus la îndeplinire, scrie Daily Mail.
Shane Kimbrough, un astronaut NASA care se află la bordul Stației Spațiale Internaționale, a votat în cadrul alegerilor prezidențiale americane, a anunțat Administrația Națională pentru Aeronautică și Spațiu, potrivit CNN.
NASA a comunicat Yahoo News că Kimbrough a votat în cadrul alegerilor din 2016 din stația spațială în urmă cu câteva zile.
Pentru astronauții care se vor afla în spațiu în ziua alegerilor, procesul de votare începe cu un an înainte de lansare. La momentul respectiv, ei pot alege la ce fel de scrutin doresc să participe.
Apoi, cu șase luni înainte de alegeri, astronauții primesc un fomular de înscriere.
Un asteroid uriaș care ar putea să lovească Terra în 2032, cu puterea a 2.500 de bombe nuclare informează dailymail.co.uk.
"Lumea, așa cum o știm, s-a putea sfârși pe 26 august 2032", afirmă autorii acestui articol apărut pe site-ul ziarului britanic Daily Mail.
Un asteroid cu un diametru de 396 de metri se îndreaptă spre Terra și ar putea să lovească planeta noastră cu o forță echivalentă cu aceea degajată de 2.500 de bombe nucleare, au anunțat astronomii ucraineni.
Specialiștii de la Observatorul astronomic din Crimeea au descoperit acest asteroid, denumit 2013 TV135, la sfârșitul săptămânii trecute, iar comunitatea științifică a anunțat că acest corp ceresc este unul dintre cei mai periculoși doi asteroizi descoperiți vreodată.
Oamenii de știință consideră însă că riscul ca 2013 TV135 să lovească Terra este destul de mic - 1 la 63.000 -, ceea ce înseamnă că viața de pe planeta noastră să aibă o șansă de 99,9984% de a-și continua cursul obișnuit și după anul 2032.
Impactul cu un astfel de asteroid a putea distruge o suprafață de peste 260.000 de kilometri pătrați și ar putea schimba clima de pe Terra pentru mulți ani.
Prin comparație, șansa de a câștiga premiul cel mare la loteria MegaMillions este de 1 la 176 milioane.
Dacă asteroidul nu se va ciocni de Terra, este foarte probabil ca el să treacă foarte aproape de planeta noastră - la o distanță de 1,6 milioane de kilometri, afirmă agenția de presă rusă RIA Novosti.
Din această cauză, NASA a inclus asteroidul în categoria corpurilor cerești "potențial riscante".
Totodată, oamenii de știință au alocat acestui asteroid cel mai mare scor de periculozitate - 1 - pe Scara Torino care are valori de la 1 la 10. Un singur alt asteroid a primit scorul 1. Riscurile pentru toți ceilalți asteroizi monitorizați în prezent sunt neglijabile și au primit nota 0.
Efectele pe care le-ar avea impactul cu asteroidul 2013 TV135 vor fi catastrofale, mai ales dacă asteroidul va cădea într-o zonă po****tă.
Totuși, acest asteroid este mult mai mic decât corpul ceresc care a lovit Pământul și a cauzat dispariția dinozaurilor în urmă cu 65 milioane de ani. Cercetătorii au estimat că acel asteroid avea un diametru de 9,6 kilometri.
După ce savanții ucraineni au descoperit asteroidul, săptămâna trecută, astronomii de la observatoare din Spania, Italia și Rusia (Siberia) au confirmat existența lui 2013 TV135.
Asteroidul se va apropia de Terra mai întâi în 2024, permițând astfel oamenilor de știință să îi examineze mai bine orbita și să calculeze cu un grad mai mare de acuratețe coordonatele eventualei zone de impact.
În prezent, asteroidul 2007 VK184 este considerat corpul ceresc care prezintă cel mai mare risc de impact cu Terra. Acest asteroid cu un diametru de 128 de metri are o probabilitate de 1 la 2.700 de a se ciocni cu planeta noastră în anul 2048. El a fost primul asteroid care a primit nota 1 pe Scara Torino.
Locuri în care te poți distra, dar și culturaliza în weekend
În weekend, în Piața Ferentari este festival de jazz, unde cântă muzicieni de soi, de la Mădălina Pașol Project și Emil Bîzgă din New Orleans Jazz Band, la maestrul de jazz Marius Vernescu.
Musicalul punk-rock "Hedwig and the Angry Inch" se joacă la Point. Un weekend extravagant.
1. FESTIVAL Ferentari Jazz Fest, în Piața Ferentari
"Ferentariul e rău-famat. Ferentariul n-are nicio șansă." într-un București 'din ce în ce mai gentrificat'- cum o spun organizatorii. Este jazz pur cu influențe de swing. Intrare liberă. Invitații sunt Mădălina Pașol Project, trupa Groove Hug, Emil Bîzgă din New Orleans Jazz Band și Marius Vernescu Band.
2. TEATRU Piesa "Hedwig and the Angry Inch: The Missing Half", la Point
După scenariul de musical-rock semnat de John Cameron Mitchell, cu o adaptare muzicală și reorchestrare de Ștefan Mustață, Alexandru Pop. Actorii sunt Istvan Teglas și Răzvan Krem Alexe
Muzica live va fi cântată de Ștefan Mustață, Alexandru Pop și Adrian Cotoară.
Un punk-rocker transsexual este în turneu cu trupa sa 'The Angry Inch' cu intenția de a-și lansa primul album. Când formația ajunge în București, lucrurile scapă de sub control. Stil intim și intens.Stand up tragedy.
3. TEATRU "iCarus", spectacol de teatru labirint pentru un singur spectator, la Școala Centrală
O formă de teatru insolită. Psihanalitică și interactivă. În clădirea Școlii Centrale.
Compania de Teatru Labirint aduce în peisajul artistic și social bucureștean o formă teatrală participatorie mai rar întâlnită și folosită - teatrul labirint. Fiecare spectator este implicat individual și condus printr-un traseu format din instalații aflate în spații interioare și exterioare. Experiențele lui sunt de natură non-teatrală, bazându-se pe redescoperirea realității imediate.
Cum arată viața regilor africani cu zeci de neveste și sute de copii
Abumi II este al 11-lea rege al Bafut, Camerun și are aproape 100 de neveste. Nu toate au fost ale lui de la început.
Conform tradiției, atunci când un rege moare, succesorul său moștenește toate nevestele acestuia, apoi se căsătorește cu reginele sale, scrie CNN.
"Reginele joacă un rol important în această societate deoarece contribuie la modelarea viitorului rege", a spus Prințul Nickson. "În spatele fiecărui om de succes trebuie să se afle o femeie foarte fermă", spune și a treia nevastă a lui Abumbi, Regina Constance.
"Potrivit tradiției noastre, atunci când un prinț devine rege, nevestele mai în vârstă rămân pe lângă rege pentru a-l învăța tradițiile deorece acesta nu le știe", mai spune ea.
Deși este legală poligamia, căsătoriile poligame sunt din ce în ce mai puține pe continentul african. Asta datorită schimbărilor valorilor oameni, răspândirii creștinismului, dar și datorită costurilor de viață tot mai mari, notează Business Magazin.
De la ''Munca l-a creat pe om'' la ''Sexul l-a creat pe om'' sau Engels vs. Freud
Friedrich Engels (1820-1895), unul dintre teoreticienii comunismului, a afirmat că 'Munca l-a creat pe om'. La câteva decenii distanță, Sigmund Freud a construit o operă care ar putea fi rezumată în cuvintele 'Sexul l-a creat pe om'.
Sigmund Freud este considerat părintele psihanalizei. S-a născut în anul 1856, la Freiberg, în Moravia (astăzi Cehia) și a murit în 1939, la Londra. Sigmund este numele 'de scenă', pentru că părinții săi evrei l-au botezat, la naștere, Sigismund Schlomo.
Copil precoce, micul Schlomo a beneficiat de un tratament preferențial în sânul numeroasei sale familii și, când a venit vremea, a fost trimis să studieze medicina la Viena. La facultate i-a plăcut atât de mult încât a 'zăbovit' acolo cu trei ani mai mult decât era necesar. Încă din perioada studiilor, Sigismund Schlomo și-a zis Sigmund și așa i-a rămas numele.
La data de 4 septembrie 1899, Freud a publicat lucrarea 'Die Traumdeutung', pe românește 'Interpretarea viselor', considerată una dintre cele mai influente cărți din toate timpurile.
La mai bine de un veac de la nașterea psihanalizei, biografia întemeietorului ei naște încă speculații, de la care pornesc scenarii narative. Romanul biografic în două volume al lui Irving Stone - 'Turnul nebunilor' și 'Paria' (Polirom, 2014) a devenit deja clasic, iar Freud n-a încetat să rețină atenția autorilor de literatură .
Viața lui Sigmund Freud a gravitat în jurul femeilor, fie că-i erau surori, fie rude, fie paciente. Romanul âSora lui Freudâ de Goce Smilevski (Polirom, 2013) investighează relația lui Freud cu surorile sale dispărute într-un lagăr nazist fiindcă fratele lor nu le-a inclus pe lista persoanelor pentru care solicitase aprobarea de a părăsi Austria (Freud s-a refugiat la Londra după ocuparea Austriei de către naziști).
Un alt roman, care investighează de data aceasta relația (nu tocmai cușeră) a lui Freud cu cumnata sa Minna Bernays (sora soției sale, Martha) a fost scris de Karen Mack și Jennifer Kaufman - 'Amanta lui Freud', (ed. Rao, 2014).
Freud și-a spus și singur varianta lui de poveste în volumul autobiografic 'Viața mea și psihanaliza' (ed. Herald, 2016), publicat în 1925: 'Aceste pagini sunt străbătute de două teme: povestea vieții mele și istoria psihanalizei; ele sunt strâns întrețesute. Această autobiografie arată în ce fel a ajuns psihanaliza să reprezinte întregul conținut al vieții mele și presupune în mod corect faptul că nicio experiență personală nu prezintă interes în comparație cu relațiile pe care le am cu această știință.'
.
Posting Permissions
Reply With Quote