După război, Decebal primește iar o parte însemnată de material militar și tehnic pentru a-și transforma triburile într-o zonă tampon, pentru a încerca să oprească popoarele migratoare care deja începuseră să se miște. Vă dați seama ce forță colosală trebuie să fi avut aceste popoare, dacă până și romanii preferau să îl ierte pe Decebal, decât să se trezească cu iadul la granițe...; Păcat că aceste popoare migratoare nu au urmași concreți astăzi la nivel de stat. Ar fi fost tare mândri ăia dacă ar fi descins numai și numai din ei...
Ei, și șoc, și groază! Ce face Decebal după ce se vede cu boii în căruță? Își întărește iar cetățile și teritoriul pentru a se apuca ...de răscoale. Mari și stupizi nemernici...De fapt mai mult ca sigur că strămoșii noștri nu știau altceva. S-au apucat iar de jaf pe la colonii, au masacrat ce au putut și au împărțit prada. Dar nu au făcut altceva decât să trezească monstrul. Cum spuneam, romanilor nu le plăcea să facă același lucru de două ori, dar când ajungeau și puteau să îl facă, îl făceau pentru totdeauna. Își pregătiseră din timp probabil și uneltele cu care aveau să reteze stâlpii sanctuarului de la Sarmisegetuza....
Traian a fost atât de furios, încât a periclitat chiar si granițele Imperiului, lăsându-l descoperit în mai multe locuri. Numărul imens de legiuni folosite, în jur de 13, arată hotărârea sa de neclintit. Și printre cele 13 se aflau și unitați de elită. Firește că nu toate unitățile au fost mutate orbește. Unele se aflau deja staționate în castrele din zonele ocupate. Traian lăsase o armată de ocupație pusă sub comanda unui legat al legiunii VII Claudia, nu întâmplător o legiune cu origini spaniole, cu soldați dintr-o provincie în care Traian avea cea mai mare încredere.
Prin vara lui 105 Traian părăsește capitala Imperiului îndreptându-se spre linia viitorului front cu dacii. Îl ia cu el și pe viitorul guvernator al Daciei, lucru care îmi lasă impresia că Impăratul era la fel de sigur de victorie pe cât era la fel de sigur Decebal că habar n-are ce face.
Atacul a fost de fapt o misiune de exterminare similară cu aceea pe care Cezar o făcuse în Galia. Ce făcea Decebal pe atunci? Greu de spus; probabil că mai răcnea la unul și la altul din tarabosteșii bărboși și se mai ruga să plouă; Nu i-a trecut prin cap nici măcar să își pună supușii să adune mai multe vipere, căci vom vedea va avea nevoie de ele în scurt timp.
Exterminarea se extinde treptat până la ultimele cetăți ''fortificate'' ale dacilor și iată că în jurul verii lui 106 romanii ajung în fața capitalei. Istoricii spun că dacii erau puțini în comparație cu romanii. Păi bine, bine, de vreo zece ori mai puțini, dar la ce viteji erau dacii, hap, puneau mâna pe bâtă și vreo trei, patru martalogi de romani rămâneau cu musca între dinți, nu? Eu așa am învățat la școală parcă...
Să lăsăm gluma, că focul era la ceafa dacilor, ca să nu zic vreo prostie Atacul pe trei coloane, am spus-o și o repet, nu înseamnă altceva decât exterminare. Trecând prin văile unor râuri și prin depresiuni romanii au distrus în scurt timp cele trei cetăți cu care se mai lăuda și Decebal pe la beții, adică Costești, Blidaru și Piatra Roșie, după cum le numin noi astăzi. Nu știu cât de înalte erau zidurile de la Costești, dar ce vedem astăzi în poze sunt glume. Oricum, probabil că nu erau de nedărâmat. Mai ales că printre unitățile romane erau specialiști în asalt, cu scări imense, catapulte și tot ce le trebuia. Dacii încă credeau în bălegarul muiat și întărit cu care înconjurau toate cetățile. Era o credință de nestrămutat. Ia uite ce se spune aici „ zidul nu înconjura complet dealul, el a fost construit doar în părțile în care panta era lină deoarece accesul era mai ușor...” ale dracu’ putori …
Ascensiunea romană era de neoprit în aceste condiții. Rând pe rând, „cetățile „ dacice au fost sfărâmate, iar forța principală romană de asalt s-a concentrat la Sarmisegetusza. Ei și acolo să vedeți bătălie, fraților! Dacii încolțiți au început să-și scoată la iveală armele fatale: cuștile cu vipere, cazanele cu smoală (de unde făcuseră rost de ea?) și adevărata bombă biologică a vremii: „Prisaca”, precursoarea bombei cu hidrogen! Ei bine, dragilor, prisaca era fatală Ea se arunca de pe vârfurile zidurilor și cuibul de albine întărâtate făcea prăpăd printre legionari, care săracii nu aveau nici lenjerie pe dedesubtul gioalelor
Ok, ok, continuam in zilele urmatoare. Momentan, incerc sa nu lesin de ras
De fapt, hai ca mai avem putin! In ciuda acestor arme sofisticate, capitala va cădea, lipsită în primul rând de apă (că era și greu să spargi o țeavă din olane ). Decebal fuge în ciuda vitejiei visată de unii. Problema este că fuge prost. Nu-s neaparat sceptic in legatura cu sinuciderea. Insa la cate exagerari s-au facut, o sa suflu si-n iaurt! Probabil sinuciderea este o invenție pentru a le hrăni unora orgoliul. Și trist este că nu a fost decapitat nici măcar de vreun general roman, ci de un decurion, comandant de pluton de cavalerie, care avea cu ocazia asta să intre în istorie: Tiberius Claudius Maximus, un nume frumos, mai bine așezat decât unul de Impărat. Cataroiul de mormânt al lui Maximus își spune, așa cum probabil știți, povestea și singur.
Cu orgoliul pătat, dar cu avantaje nebănuite, poporul dac își face prima intrare în Europa – încadrarea (parțială) în Imperiul Roman.
Mai am un capitol gata scris, anume Dacia romană până la Marea Gaură Neagră Logic ca va urma.