Șeful LPF începe să întoarcă serviciile din campanie: vrea să înmoaie criteriile de licențiere
După ce a rezolvat din călcîi direct sub preș problema drepturilor TV, președintele LPF a mai lansat o promisiune plăcută urechilor de finanțatori. Vrea să “îndulcească” criteriile de licențiere. Ca și cum n-ar fi fost și așa destul de însiropate! În primă instanță, comisia domnului Duru ar trebui să sară gardul de la FRF la LPF.
Explică Iorgulescu: “În țările cu fotbal dezvoltat, ligile profesioniste sînt cele care fac licențierea”. În țările cu fotbal ca al nostru, nu avem vreo garanție că LPF și FRF au viziuni și maniere diferite în materie de aplicat regulamente. Toate forurile de profil sînt o apă, un pămînt și-o flexibilitate. Domnul Iorgulescu vrea fotbal ca în țările dezvoltate, dar la standarde românești. Adică tindem să ne autodepășim, dar coborînd ușurel ștacheta. Asta e ca în bancul cu drepturile TV luate de o firmă din UE, cu sediul în Malta și condusă de o rusoaică.
Evident, ne încurcă exigențele altora: “Aceste criterii de acum dau înapoi puțin fotbalul fotbalul românesc și, la un moment dat, s-ar putea să ne trezim că nici nu mai avem ligă profesionistă. Pentru că aceste criterii sînt foarte dure pentru o țară ca a noastră”. Ca să vezi! Dacă am avea criterii moi, fotbalul nostru s-ar mișca mai liber, mai dezinhibat și ar sălta brusc la calitatea occidentală. Am exclama cu toții, ca regizorul Lucian Pintilie în fața unui sandviș: “Uite, dom’le, dacă a fost posibil să facem parizerul ăsta în România, înseamnă că șansele noastre nu sînt pierdute cu totul!”.
Planul șefului LPF nu e lipsit de un anumit bun-simț, dacă te uiți la ceea ce se petrece în campionat. Echipe scoase la vînzare, patroni în închisoare sau anchetați penal, primării, consilii locale și companii de stat care susțin cluburile-fanion - fotbalul profesionist e profesionist mai mult cu numele. În realitate, subzistă după modelul financiar al fotbalului amator.
Conform unei analize a Gazetei, 75 la sută dintre echipele aflate în primele două eșaloane încasează, sub o formă sau alta, bani publici. Devine aberant să le ceri acestor echipe bugetare să-și plătească datoriile către stat, ca să primească licența. Manevra corectă ar fi dosarele de licențiere să ajungă la Ministerul de Finanțe sau la Ministerul Tineretului și Sportului. Statul plătește, statul să pună condiții. Fără sprijinul banilor publici, în Liga 1 ar rămîne 10 echipe, iar în Liga 2 - 5 echipe. Dar domnul Iorgulescu nu e dispus să facă rabat la cantitate. Îl obligă promisiunile din campanie.
Înaintea alegerilor de la Ligă, un vicepremier le-a promis șefilor de cluburi că-i iartă de datoriile la stat, dacă aleg schimbarea. Șefii de cluburi s-au conformat, au ales pe cine trebuie. Dar promisiunea, observa Ziuanews.ro, “nu poate fi onorată decît prin ilegalități uriașe”. Există însă o variantă mai comodă pentru ca votanții lui Iorgulescu să nu-și bată capul cu datoriile: “îndulcirea” criteriilor de licențiere. Serviciu contra serviciu! Politicul i-a pus în mînă pîinea și cuțitul, domnul Iorgulescu pune pe masă zahărul.
În perspectivă, criteriile de licențiere vor fi doar de uz extern, valabile de ochii lumii, în cupele europene. La noi, în campionat, cluburile nu vor trebui să țină cont decît de un singur criteriu: totul e permis. Stadioanele pot să cadă peste spectatori, jucătorii pot să nu fie plătiți cu lunile. Cui îi pasă? Nici publicul, nici fotbaliștii profesioniști nu votează la LPF.
Da, la un moment dat, s-ar putea să ne trezim că nu mai avem ligă profesionistă. La ce ne-ar trebui? Un ONG ar corespunde mai degrabă realității din terenurile noastre de fotbal. Dar nu din cauza “criteriilor dure” dăm înapoi. E ca și cum ai spune că autobuzele românești întîrzîie pentru că autobuzele elvețiene merg prea repede. Dăm înapoi din cauza criteriilor capitalismului, în general. Deloc nu ne împăcăm cu ele.
Cum vi se pare?
Reply With Quote
Originally Posted by leodacin
