Page 5 of 163 FirstFirst ... 345671555105 ... LastLast
Results 85 to 105 of 3417

Thread: Baga ochiul - revista presei

  1. #85
    sport legend herculis's Avatar
    Join Date
    Jan 2006
    Location
    Greece
    Posts
    798
    Reputatie
    1
    Un articol intzepator, scris de Cartarescu:

    Ce mai e de spus?

    Ce mai e de spus cand, la o ancheta nationala, cel mai important roman al tuturor timpurilor iese un despot medieval, scaldat in sange, ucigas de romani, bigot si siluitor, cum a fost – pana si cei mai binevoitori cronicari o atesta – Stefan cel Mare? Nu s-a gasit in toata istoria noastra un om care sa nu "ucida fara giudet"? Nu s-a aflat o valoare a modernitatii cu care sa ne putem identifica? N-au facut destul bine Romaniei Carol I si Ferdinand, Bratienii, pasoptistii? Nu datoram limba pe care o vorbim azi lui Heliade, lui Eminescu, lui Titu Maiorescu, lui Arghezi? Nu avem oameni de stiinta ca George Emil Palade, singurul laureat Nobel de origine romana, ca Henri Coanda sau ca Ana Aslan? Nu avem pionieri ai zborului ca Traian Vuia sau Aurel Vlaicu? Nu avem binefacatori ai natiunii precum Carol Davila, organizatorul sistemului national de sanatate publica? Nu-i avem pe Iorga, pe Brancusi (de departe cel mai cunoscut roman peste hotare), pe Enescu, pe Mircea Eliade? Pe Creanga, pe Sadoveanu, pe Tzara, pe Eugen Ionescu? Nu, se pare ca nu-i avem. Mentalul national a ramas in negurile istoriei, si cu acest noroi insangerat (cu cateva cruci deasupra) intram azi in Uniunea Europeana.

    Ce mai e de spus cand unul dintre cei mai straluciti intelectuali contemporani, Sorin Antohi, marturiseste, in decurs de o singura luna, ca a colaborat cu Securitatea si ca a declarat fraudulos un doctorat pe care nu si l-a sustinut niciodata? Antohi nu e un anonim profesor pe la vreo mica universitate, ci a condus, de facto, ani de zile una dintre marile institutii academice din centrul Europei, CEU, fondata de George Soros. A coordonat doctorate fara sa aiba acest drept. A detinut functii imposibil de dobandit fara un doctorat. Este un scandal international din care intelectualitatea romana pierde enorm in credibilitate. Este si o lovitura pentru societatea noastra civila, din care Sorin Antohi facea parte activ. Dar, dincolo de toate acestea, afacerea ramane absurda ca un cosmar. Iti vine sa-ntrebi consternat: "De ce, de ce, nene Anghelache?". Ca si personajul lui Caragiale, Sorin Antohi, "cuminte, n-a vrut sa raspunda"...

    In fine, ce mai e de spus cand Varujan Vosganian, candidatul nostru oficial pentru postul de comisar european, este umilit si trimis inapoi, cu coada-ntre picioare, nu asa cum merita, ci asa cum meritam? Nu-l cunosc pe acest om, nu stiu daca a colaborat cu Securitatea sau cu Ovidiu Vantu. Problema este alta: cine l-a trimis acolo, din ce ratiuni si cu cine s-a consultat? Acest post este de o importanta strategica cruciala pentru Romania. El nu priveste un partid sau un grup. Candidatul trebuie sa fie imaginea unei Romanii macar binevoitoare, daca nu capabile sa intre in concertul european. El trebuie sa aiba calitati reale, recunoscute, sa fi facut ceva pentru integrare. In plus, este inadmisibil ca asupra lui sa planeze cea mai mica suspiciune de coruptie, colaborare cu vechiul regim sau tendinte extremiste. Adevarul e ca desemnarea lui Vosganian de catre partea romana s-a facut iresponsabil si venal, de catre un mic grup, ca urmare a unui troc politic, fara consultarea Parlamentului si a partidelor. Mi se pare dincolo de orice indoiala ca de acest esec usturator se fac vinovati primul-ministru Tariceanu si presedintele Basescu (care e la prima mare infrangere din cariera lui). Primul trebuie sa demisioneze, celalalt sa-si faca mea culpa. Liberalii, de asemenea, vor suporta din plin consecintele politicianismului lor fara orizont.

    Ce mai e de spus cand ne crapa la toti obrazul de rusine?

  2. #86
    Mughal Bancaru's Avatar
    Join Date
    Mar 2004
    Location
    Bucuresti
    Posts
    14,681
    Reputatie
    1
    Frumos spus, numai ca Mircea Cartarescu este un protejat al lui Basescu. De ce e mai vinovat Tariceanu decat Basescu? Sau poate are senzatia Mircea ca l-a trimis Tariceanu pe Varujan sa se faca de ras. Din punctul meu de vedere vinoavatul este Basescu. Stiti de ce? Pentru ca el a tinut in mana si acum si controleaza cele 2 mari servicii - SRI si SIE prin cei doi apostoli ai sai. Din informatiile pe care le are, Varujan nu a colaborat cu securitatea. Ce vreti mai ambiguu decat asta? Este clar ca ne-am facut de *****. Si cu Ludovic Orban cred ca am dat gres. Putea fi gasit un om mai reprezentativ, asemenea si la mari romani. L-au gasit pe Stefan, care era mare cu numele. "Fost-a cesta Stefan, un om nu mare de stat, degraba varsatoriu de sange nevinovat" cum zice Ureche (parca). Acest Stefan cel Mare este cel care l-a atacat pe Vlad Tepes si care a ajutat la inlaturare astuia de pe tron in dauna lui Laiota Basarab. Si Stefan cel Mare a tras in teapa pana nu mai stia de capul lui. Intr-o scrisoare i-a fost reprosat luio Fanel ca s-a culcat cu una pe care "au intins-o toti pescatii braileni" (vezi Florin Constantiniu, O ISTORIE SINCERA A POPORULUI ROMAN). Dar era razboinic ca stim noi cine, ba mai mult, baga bani si in biserici. Frumos, nimic de zis, dar nu cred ca merita titlul asta. Eu as fi votat Carol I, daca intram in joc.

  3. #87
    sport legend herculis's Avatar
    Join Date
    Jan 2006
    Location
    Greece
    Posts
    798
    Reputatie
    1
    Sincer, nu inteleg detaliile luptei dintre presedinte si primul-ministru, si nic cine cu cine este in barca.

    Dar ce stiu este ca Orban, un om sters si fara charisma, se va incadra perfect in mediul de la EU. Cine a avut ocazia sa cunoasca birocratia de acolo cred ca imi va da dreptate.

    Si mai stiu un lucru: este ciudat cum toata lumea striga acum de nebuna: uite turnatorul, uite ********ul, dar in acelasi timp nimeni nu sufla o vorba ca securitatea era condusa de PCR si nu invers. Diferenta poaet o fi subtila dar este significanta.

    Ginditi-va la Dragomir, prietenul nostru comun. Crede-ti ca el a fost turnator la Securitate? Sau Vadim Tudor? Nu, normal ca nu, ca ei erau sistemul insusi. Asa ca azi ei sunt albi si frumosi, iar oameni slabi precum Mona Musca, care din arivism au colaborat cu sistemul, sunt aratati ca mari criminali ai neamului....

  4. #88
    Pro Memoria miril's Avatar
    Join Date
    Apr 2003
    Location
    Stockholm
    Posts
    29,276
    Reputatie
    0
    Asta-i lucru cel mai strigator la cer, ca tunurile sunt puse de cei care nu au avut nevoie de dosare sau care si-au matrasit dosarele din timp, pe cei care, au avut un contact, in esenta, nesemnificativ atat cu sistemul cat si cu Securitatea. Si pe mine ma intristeaza Basescu pe zi ce trece cu politica lui parsiva de a fi presedinte...jucator, mai ales ca, de pierdut pierde Romania, adica noi, plebea.
    "The minority is sometimes right, the majority always wrong." - A Progres...sive Thinker

    "If you support a team that fails to win the league for years, it does feel like a kind of cult'." - Salman Rushdie

  5. #89
    sport legend herculis's Avatar
    Join Date
    Jan 2006
    Location
    Greece
    Posts
    798
    Reputatie
    1
    Stai linistit Miril, ca prea putin este conectata politica cu ce vrea plebea. Politica este arta elitelor :-))))

    Dar ma corectez: cind vad ce isi doresc unii oameni (din punct de vedere politic) mai ca imi doresc introducerea unui test psihologic obligatoriu inainte de a primi dreptul de a vota! Dar sunt convins ca si psihologii sunt coruptibili.

  6. #90
    Pro Memoria miril's Avatar
    Join Date
    Apr 2003
    Location
    Stockholm
    Posts
    29,276
    Reputatie
    0
    Herculis, am zis eu ceva ca politica este asociata cu dorinta si vrerea poporului? Nu cred ca pot fi asa de naiv.
    "The minority is sometimes right, the majority always wrong." - A Progres...sive Thinker

    "If you support a team that fails to win the league for years, it does feel like a kind of cult'." - Salman Rushdie

  7. #91
    Mughal Bancaru's Avatar
    Join Date
    Mar 2004
    Location
    Bucuresti
    Posts
    14,681
    Reputatie
    1
    Mona Musca, precum si alte bazaitoare, ar fi trebuit sa stea in banca ei. Mai mult, ea se batea cu caramida peste torace si aripioare ca vrea legea lustratiei. Probabil ca uitase ce a facut.
    Despre dosarele lui dragomir sau Vadim am discutat si cu Miril si tot asa ziceam si eu. Ei nu turnau ca nu se "injoseau". Ei triau informatiile. Desi mitica e posibil sa fi mancat si ***** numai ca sa parvina. Pasarica tovarasei elena mirosea frumos, banuiesc - la banii si ingrijirea de care beneficiau- asa ca gura lui Vadim nu poate decat sa miroase a rahat, ca pe ala nu il poti cosmetiza. Poate v-am mai zis, aveam un amic care fusese mare scula la NAVROM. A mai mare scula. Pana la urma l-au dat jos. Din mare scula, invatata in puf si fum de tigari albastre, a ajuns un neica nimeni. Aproape ca a innebunit. Si spunea la telefon pe vremea odiosulu ca ce nasol ca a murit Hitler, ca ii face si le drege la nenorocitii astia de comunisti. Era un adevarat pericol sadisuti cu el. Ei bine, si acest personaj ne spunea ca el e convins ca Ceausescu si sotia se cacau, la propriu, in gura unora. M-a convins si pe mine. Nasol e ca aia, acum sunt prin parlament sau in alte parti.

  8. #92
    sport legend herculis's Avatar
    Join Date
    Jan 2006
    Location
    Greece
    Posts
    798
    Reputatie
    1
    Hahaha, Miril, nu, nu ai spus :-)))

    In 1989 Romania a ratat un mare prilej de a cerne faina de neghina. Acum este prea tarziu. Tot ce putem spera este ca impinsi de la spate politicienii romani sa schimbe ceva (de obicei formal). Culmea este ca in fotbal (ca sunt pe un forum sportiv) nu s-a schimbat mai nimic, cu mici exceptii cei de pe vremea lui Ceusescu sunt si acum in fotbal (poate Ianul a disparut si Otelea). Iar faptul ca unul ca dragomir (am scris bine?) este in fruntea ligii profesioniste de fotbal, arata pina unde merge cameleonismul.

    Inchipuiti-va pentru o secunda ca maine Rusia, devenita a doua putere a lumii dupa China, va dori renasterea URSS, si va propovadui din nou comunismul in Europa de Est.

    Intrebare: cite secunde vor fi necesare lui dragomir sa se dezica de liga profesionista, care a impins fotbalul in pacat, sa recomande etatizarea fotbalului, si sa se autopropuna pentru pozitia de secretar de partid pentru fotbal?

  9. #93
    Mughal Bancaru's Avatar
    Join Date
    Mar 2004
    Location
    Bucuresti
    Posts
    14,681
    Reputatie
    1
    Nanosecunde. Are vanataile pregatite, deja. Certificatul de victima se tipareste in acest moment peste hotare, pentru ca e cu filigran.

  10. #94
    Pro Memoria miril's Avatar
    Join Date
    Apr 2003
    Location
    Stockholm
    Posts
    29,276
    Reputatie
    0
    Sa citim si altceva:

    Mihai Sora si etica responsabilitatii Vladimir Tismaneanu Ev Z

    Vladimir Tismaneanu: "Domnul Sora mi-a spus ca principala problema a Romaniei post-dictatoriale era absenta unei viziuni comune asupra binelui public".

    Pe data de 7 noiembrie, Mihai Sora implineste 90 de ani. Filosof de inalt calibru moral, ganditor al politicului, implicat personal in ceea ce Hannah Arendt a numit "furtunile ideologice ale secolului al XX-lea", dl Sora simbolizeaza o deschidere culturala profund benefica in aceste timpuri cand totul pare sa fie efemer, disputabil si relativ.

    Adversar hotarat al oricarui iacobinism, Mihai Sora este expresia insasi a intelepciunii tolerante. Dl Sora stie mai bine decat oricine ce a insemnat barbaria totalitara, de stanga si de dreapta. Tocmai de aceea se opune oricarei demagogii populiste. Stie ca o democratie fara memorie este una grav bolnava.

    Nu l-am cunoscut personal pe Mihai Sora inainte de 1990. Imi vorbisera, de asemenea, despre opera sa prieteni comuni, in primul rand matematicianul disident Mihai Botez, dupa sosirea sa la Washington in toamna anului 1987.

    Cand, impreuna cu alti distinsi intelectuali, Mihai Sora a semnat un apel care, prin implicatie, sfida dictatura totalitara comunista, am inteles ca, iata, se petrecea ceva fundamental in randurile intelectualitatii romanesti.

    Multe din aceste teme - relatia dintre intelectual si politica, traditia stangii anticomuniste si antifasciste, rolul disidentei in distrugerea monismului ideocratic leninist, necesitatea vitala a pluralismului - se regasesc in volumul "Firul ierbii", aparut in anul 1998 in colectia Polis, pe care am coordonat-o la Editura Scrisul Romanesc.

    In dedicatia pe care cu generozitate mi-a oferit-o pe amintitul volum, domnul Sora se definea drept "un simplu amator in zona politicului", un ganditor "impresionat (in rau si bine) de faptul politic si impulsionat mereu de ceea ce li se intampla semenilor sai de pe urma Istoriei (cu majuscula), pe care indeobste o indura, nepricepandu-se s-o faca ei insasi, impreuna, sub forma unei istorii cotidiene, cu i mic".

    Nu cred ca as fi reusit sa surprind mai precis natura demersului intelectual propus si practicat consecvent de Mihai Sora: o continua rezistenta fata de o Istorie sanctificata de urmasii hegeliano-marxismului (fie ei Brecht, Sartre, Aragon sau Lukacs), o respingere a miturilor utopic-salvationiste de dreapta ori de stanga, deci un refuz al patologiilor politice care au marcat traumatic teribilul secol al douazecilea.

    Cand l-am intalnit pentru prima data personal, in februarie 1990, am mers in biroul sau de la Ministerul Educatiei (va mai amintiti de acel guvern in care Mihai Sora era ministrul educatiei, un guvern pe care l-a parasit in urma mineriadei din iunie?). I-am spus ca urma sa scriu un text pentru "The New Republic", celebrul saptamanal de opinie care apare la Washington.

    Eseul a fost publicat sub titlul "Between Revolutions" ("Intre revolutii") cateva saptamani mai tarziu. Intalnirea din acel februarie 1990 cu Mihai Sora face parte din momentele-cheie ale experientei mele morale si intelectuale.

    Cu un calm admirabil, fara urma de partizanat politic ori ideologic, deci practicand suprema valoare a decentei, domnul Sora mi-a spus ca principala problema a Romaniei postdictatoriale era (si as spune este) absenta unei viziuni comune asupra binelui public.

    Raman convins si astazi ca acest diagnostic al unei conditii morale si culturale sfasiate de animozitati, competitii neloiale, ambitii nesatisfacute si o lamentabila lipsa de seriozitate in randurile unei mari parti a elitelor exprima cauza profunda a crizei continue traversata de Romania in anii de dupa 1989. Mihai Sora nu este un naiv.

    El stie prea bine ca drumul spre aceasta viziune comuna asupra binelui public trece prin asumarea, onesta si onorabila, a trecutului, cu partile sale convenabile, dar si cu acelea stingheritoare ori chiar detestabile.

    Pentru mine, Mihai Sora este un camusian ratacit in labirintul tranzitiilor postcomuniste, un spirit eminamente moral, drept, calm, ingaduitor, insa niciodata dispus sa consimta la injustitie.

    Asemeni unor Furet, Koestler, Tibor Dery, Agnes Heller, Kolakowski, Mihai Sora ilustreaza cu o superba noblete traditia apostaziei, a acelei iluminari care i-a facut pe atatia intelectuali din veacul douazeci sa-si depaseasca limitarile doctrinare si sa paseasca demn in imperiul adevarului. In cultura romaneasca de azi, dl Mihai Sora este simbolul si incarnarea eticii responsabilitatii.
    "The minority is sometimes right, the majority always wrong." - A Progres...sive Thinker

    "If you support a team that fails to win the league for years, it does feel like a kind of cult'." - Salman Rushdie

  11. #95
    Mughal Bancaru's Avatar
    Join Date
    Mar 2004
    Location
    Bucuresti
    Posts
    14,681
    Reputatie
    1
    Monarhia trebuia sa fie destinul meu"



    La 85 de ani, Regele Mihai vorbeste cu regret despre felul in care razboiul i-a schimbat viata. Maiestatea Sa admite ca, in Romania, atitudinea fata de Casa Regala s-a schimbat mult in ultimii ani.


    Este ingrijorat de scandalurile politice interne, pe care le considera "ramasite de tip sovietic".

    > "Imaginati-va ce s-ar fi intamplat daca rusii veneau aici ca adversari. Praf ne-ar fi facut!"

    > "In 1994, in bagajele returnate de la aeroport am descoperit un mesaj pe care scria: "Ne e rusine de ce vi s-a intamplat, va iubim". Nu stiu nici azi cine l-a scris".

    > "M-am bucurat cand am vazut prezenta Regelui Carol I in clasamentul "Mari Romani". Parca m-a uns pe suflet".

    > "Nu dorim sa ne implicam in viata politica. Putem face, poate, mai mult fara sa fim implicati direct in politica. Politica noastra este Romania, si nimic altceva".

    Ovidiu Nahoi: Cand ati plecat in exil va gandeati ca va fi asa de lung?
    Mihai I: Da, stiam ca va fi lung.

    O.N.: De ce, va dadeati seama ca Romania va ramane multi ani sub comunism?
    Din acest punct de vedere, da. Noi, cei cativa care eram atunci, am avut o idee clara despre acest lucru. Si atunci am hotarat sa mergem in Occident, in America, in special, ca sa le spunem tuturor ce se intampla cu adevarat in Romania.

    Laurentiu Ciocazanu: Aveati impresia ca ei nu stiu ce se intampla?
    In orice caz, nu erau foarte interesati. Asta era impresia mea. S-a intamplat chiar sa avem cateva obstacole. Singurul lucru care s-a putut intampla a fost la Londra. Am tinut la hotel o conferinta de presa si am citit un document in care spuneam exact ce se intamplase in Romania, ca o tara straina venise la noi sa schimbe totul.

    De acolo am plecat in Statele Unite, la New York. Insa am vazut imediat ca si acolo isi bagasera coada KGB-istii... Atunci cand vaporul cu care calatoream a acostat pe chei, mi-a fost dat sa vad lozinci, pancarte enorme, cat vedeai cu ochii, pe care scria, in engleza: „Trimiteti-l pe Mihai acasa asa cum v-a trimis si el copiii la razboi”. Deci reiesea ca eu ii trimisesem pe americani la razboi. Era o diversiune. Dupa aceea am plecat de la New York la Washington, unde am fost primit de presedintele Trumann.

    L.C.: Si cum a fost intalnirea cu presedintele american de-atunci?
    A fost singurul sef de stat in exercitiu cu care m-am intalnit. Altfel, eu intotdeauna m-am intalnit cu fostii si cu viitorii. Niciodata cu cei in functie. Se fereau de noi, asta este... Doar cu Trumann m-am vazut pentru un sfert de ora. I-am spus despre ce se intampla in Romania, el asculta si tacea. Asta a fost. La sfarsit mi-a spus ca spera ca nu peste multa vreme Romania sa-si recapete libertatea.

    L.C.: Ati avut vreun moment senzatia ca ei traiau un sentiment de culpa fiindca lasasera Romania prada sovieticilor?
    Nu... prea putin.

    O.N.: S-au implinit 50 de ani de la revolutia maghiara. Atunci cand au izbucnit acele evenimente ati avut impresia ca se poate schimba ceva, ca a sosit clipa eliberarii Europei de Est de sub sovietici?
    Nu. Impresia mea a fost - si am vorbit cu prietenii nostri atunci - ca nu avea sorti de reusita. Fiindca era clar ca sovieticii nu vor sta cu mainile in san. Nu aveam mari sperante.

    L.C.: Dar in 1989 aveati sperante mai mari?
    Intr-un fel, ne-a luat prin surprindere, dar imediat ne-am dat seama ca de data aceasta se va schimba ceva. Si de aceea, imediat am fost gata sa ma intorc, la sfarsitul anului 1990 si dupa aceea. Apoi am mai incercat de cateva ori. A venit ambasadorul nostru de la Berna sa-mi spuna ca sa nu cumva sa mai incerc sa ma intorc, ca se inchid frontierele. De fapt, mi-a citit un document, iar eu am cerut sa-mi dea o copie. A refuzat.

    O.N.: Dar in tot acest timp, cat ati fost in exil, ati reusit sa mai pastrati legatura cu persoane care ramasesera in Romania?
    Direct, nu, pentru ca era foarte periculos. Dar aveam informatii destule. Incet-incet, aflam ce se intampla.

    L.C.: V-ati simtit vanat de Securitate si dupa ce ati plecat din tara?
    Nu am simtit ceva anume, dar mi-era foarte clar ca eram spionati din toate colturile.

    O.N.: V-ati gandit ca ati fi putut forma un guvern romanesc in exil, asa cum avusesera, de exemplu, polonezii in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial?
    Nu, asa ceva era imposibil, si asta in special din cauza americanilor. Desigur, in afara exista un Comitet National Roman, care era un fel de guvern in exil. Dar cand mi s-a sugerat asta am refuzat. Te izbeai tot timpul de un zid si te gandeai cum poti face o gaura in acest zid ca sa ajunga ceva in mintile oamenilor.

    Odata, eram invitat de regina Angliei la o vanatoare. Imi amintesc de un domn de varsta mijlocie, cred ca era lord, caruia i-am povestit cate ceva despre ce se intampla in Romania, iar el a avut obrazul sa-mi spuna: „Sigur ca vorbiti asa fiindca v-au dat afara”. Ei bine, asta intelesese el, asa ca n-am mai discutat. Era inutil.


    REPARATIE


    „In mandatul lui Emil Constantinescu am primit pasaport romanesc”

    O.N.: Dar de Emil Constantinescu ce spuneti acum? V-ati fi asteptat la mai mult de la presedintele Constantinescu?
    Da. In anumite privinte a fost chiar de neinteles. In prima parte a mandatului, intr-adevar au fost multe lucruri care pareau sa mearga bine, apoi, nu stiu ce s-a intamplat... Eu am discutat cu el despre anumite reparatii pentru familia noastra, dar niciodata despre altceva. Auzisem ca intr-o vizita in Statele Unite le spusese romanilor de acolo ca, daca va castiga alegerile, va face ceva pentru a ma ajuta sa revin... Sau asa ceva.

    Va spun ca nu vorbiseram despre asa ceva, si eu nu puteam controla astfel de declaratii. Totusi, in 1997, atunci cand era Constantinescu presedinte, am fost invitat in tara si a venit un functionar de la Ministerul de Externe care mi-a inmanat pasaportul romanesc. La inceput, un pasaport obisnuit, de culoare rosie. Cand am ajuns in oras, mi l-au luat si l-au schimbat imediat cu un pasaport diplomatic. Acesta a fost primul gest de reparatie fata de noi.

    REALISM.

    Maiestatea Sa este convins ca vremurile s-au schimbat atat de mult incat revenirea monarhiei este putin probabila.

    Cazul Intoarcerii de la aeroport


    [I]„Am descoperit un bilet in bagaje pe care scria: „Ne e rusine””[/I]

    L.C.: Dupa 1990, tot v-a trebuit un deceniu ca sa veniti in tara. Credeati ca va dura atat de mult sa va intoarceti acasa, in Romania?
    Nu. Si de aceea am tot incercat sa revin. La un moment dat, am mers cu avionul la Zürich, de unde nu am putut pleca pentru ca nu aveam viza de Romania. Nu a putut pleca avionul din aceasta cauza! Alta data, am fost la Paris, in 1994. Comandantul de bord a venit sa vorbeasca cu noi si ne-a spus: „Chiar daca nu aveti viza, noi va luam”. Dar asta a fost o exceptie. Apoi, cand am ajuns in tara si nu am fost lasati sa iesim de pe pista aeroportului, i-am auzit spunand - cam asa s-ar traduce din frantuzeste - „halal democratie!”.

    O.N.: Le-ati purtat pica ofiterilor care nu v-au lasat atunci sa parasiti pista aeroportului si sa intrati in tara? Cum i-ati privit, cu ingaduinta sau cu suparare?
    Erau intr-adevar ofiterii care nu ne lasasera sa intram, iar acolo mai erau si Dinu Patriciu si inca cineva - ei ne facusera invitatia. Nu stiu cum reusisera sa ajunga pe pista, dar erau acolo.

    O.N.: Ce-ati simtit cand ati vazut ca se comporta asa cu Maiestatea Voastra?
    Drept sa spun, nu ma asteptam la mare lucru. Eram deja obisnuit cu comportamentul lor. Oricum, a fost ceva absurd. Pana la urma, ne-am intors la Paris si de acolo in Elvetia, dar bagajele noastre reusisera sa iasa si au revenit mai tarziu.

    Atunci cand le-am primit, am descoperit, pe una dintre etichetele acelea care se pun pe bagaje in aeroport, un mesaj: „Ne e rusine de ce s-a intamplat si va iubim”. Nu stiu nici acum cine l-a scris. Probabil cineva dintre cei care purtau bagajele in aeroport.

    L.C.: L-ati iertat pe fostul presedinte Ion Iliescu pentru faptul ca ati fost impiedicat de mai multe ori sa veniti in tara in timpul mandatului sau?
    Nu, nu pot spune... Dar nu neaparat pentru ceea ce mi-a facut mie, acestea sunt chestiuni personale. Ceea ce s-a intamplat cu tara e insa altceva. Este adevarat, dupa aceea a spus in public ca a gresit fata de mine.

    Politica romaneasca dupa 60 de ani


    „Certurile politice de azi par ramasite de tip sovietic”

    L.C.: Va simtiti acasa in Romania?
    Da, acum sunt liber, pot sa ma misc cum doresc, pot sa ma intalnesc cu cine doresc. Pe de alta parte, sunt lucruri care ma ingrijoreaza.

    O.N.: Ce va ingrijoreaza?
    Certurile politice, faptul ca vom avea probleme la intrarea in Uniunea Europeana, iar politicienii se ataca unul pe celalalt. Si inainte de razboi erau dispute politice, dar mai mult in perioadele de alegeri. Acum sunt tot timpul si pe un ton care nu era intalnit atunci. Eu am impresia ca acestea sunt inca ramasite de tip sovietic. Sovieticii se atacau tot timpul intre ei, foarte violent. La noi, lucrurile nu erau in halul acesta. Cred ca ar trebui sa fie mai cumpatati.

    L.C.: Tineti legatura cu anumiti oameni politici?
    Ma mai intalnesc din cand in cand... M-am mai intalnit, de exemplu, cu domnul Tariceanu, dar la fel de bine si cu domnul Iliescu, atunci cand era la Cotroceni. Ne-am intalnit, am luat masa... dar sa discut politica cu ei, asta nu, in niciun caz.

    L.C.: Simtiti ca in tara s-a schimbat radical atitudinea fata de Maiestatea Voastra?
    Este adevarat ca atitudinea fata de mine s-a schimbat. Chiar si in dimineata aceasta, in Bucuresti, oameni de pe strada, din autobuze, din taxiuri, din masini incepeau sa-mi faca semne de simpatie... Asta nu se intampla cu catva timp in urma. Sau era mai rar. Acum e mai des.

    Topul „Mari Romani”



    „M-am bucurat cand l-am vazut pe Regele Carol I in acest clasament”

    O.N.: Credeti ca institutia regalitatii mai poate juca un rol in societatea romaneasca?
    Sigur ca poate. Numai ca aici este o dificultate. Inainte de razboi, tot ce era legat de monarhie si de regalitate facea parte din viata de zi cu zi a Romaniei. Si pentru copiii si tinerii din scoli, si pentru cei mai in varsta. Dar sovieticii au venit si au daramat totul. Sa vii acum si sa incerci sa pui aceste lucruri la loc este foarte, foarte greu.

    L.C.: Iata totusi ca Regele Carol I a fost votat al doilea in clasamentul „Marilor Romani”. Ce parere aveti?
    Nu am vazut gala, dar am urmarit emisiunile si am citit cu interes ce s-a scris in ziare despre acest concurs. M-am bucurat cand am vazut prezenta Regelui Carol I in acest clasament. Parca m-a uns pe suflet.

    Le-am spus si tinerilor cu care m-am intalnit, si studentilor: atunci cand Carol I a venit aici, in pline certuri dintre familiile princiare, a venit cu ordinea germana. Daca nu batea cu pumnul in masa, nu se facea nimic in aceasta tara. Le-am spus asta tinerilor si le-a placut foarte mult.

    O.N.: Dar ce spuneti despre Antonescu? Si el a iesit printre primii zece.
    Asta n-am prea inteles-o...

    O.N.: Multi il considera un bun roman.
    Da, nimeni nu poate spune ca nu a fost un patriot. A fost un ofiter, isi iubea tara. Dar felul in care a procedat... asta e cu totul altceva.
    Avea o anumita parere despre mine, distorsionata din cauza tatalui meu. Avusese dificultati cu el si credea ca si eu voi fi ca el. Asa ca-si baga nasul peste tot.

    De altfel, aghiotantii mei de la Curtea Regala erau numiti, in cea mai mare parte, de el. Nu faceau altceva decat sa trimita rapoarte la el. Apoi, mai era relatia lui cu mama mea, pentru care el avea un mare respect. Si ea a reusit, intr-o anumita masura, sa-l faca sa mai domoleasca chestiunea cu evreii.

    O.N.: Atunci cand l-ati arestat v-ati gandit ca urma sa aiba soarta trista pe care a avut-o?
    Din cauza lui, stiam ca va fi asa. Atunci cand am facut ceea ce am facut, i-am cerut mai intai sa faca armistitiu si sa termine razboiul. El a refuzat net, spunand ca si-a dat cuvantul ca ofiter in fata lui Hitler sa mearga pana la capat. Si aranjamentul pe care-l aveam deja, cu cele patru partide, a fost ca, daca el refuza, atunci nu avem altceva de facut decat sa-l eliminam.

    O.N.: V-a parut rau pentru el atunci cand l-ati arestat?
    Nu e vorba ca mi-a parut rau. Era forta majora, era in interesul tarii. El a refuzat sa faca pace, iar tavalugul rusesc ameninta sa vina peste noi. Asta nu era cu putinta. Nu aveam incotro.

    L.C.: Erati foarte tanar pentru o asemenea decizie. Nu v-a fost niciun moment teama la gandul ca s-ar putea sa nu reuseasca?
    Da, dar mai era un alt lucru. Anume ca aveam toata tara in spatele meu. Am avut si Armata. Cand s-a dat ordin sa se termine, nu a miscat unul.

    L.C.: Putea Romania sa aiba alta soarta intre Hitler si Stalin?
    Dupa ce l-am arestat pe Antonescu am anuntat imediat ca revenim de partea aliatilor nostri traditionali. Asa ca sovieticii, care in razboi erau de partea anglo-americanilor, au venit intr-un fel ca aliati de-ai nostri, si totusi s-a intamplat ceea ce s-a intamplat. Imaginati-va ce s-ar fi intamplat daca veneau aici ca adversari. Praf ne-ar fi facut!

    Oameni cu har

    Doua intalniri emotionante

    „In iunie 1999 am fost invitati la ceremonia de 900 de ani de la fondarea Ordinului de Malta. Cu acea ocazie ne-am intalnit cu Papa Ioan Paul al II-lea. Mi-a facut o impresie cu totul deosebita fata de ceilalti doi Papi cu care ma intalnisem mai inainte. Poate si pentru ca, intr-un fel, era de-ai nostri, din Est. Era deja in varsta si bolnav, dar avea ceva in ochii lui care nu se poate explica. Si mi-a spus ca spera ca Romania sa mearga inainte, fara Securitate. Stia perfect situatia.”

    „Cand am fost prima data la Curtea de Arges, a venit la mine o femeie in carucior. Am dat mana cu ea si am trecut mai departe. Am aflat de-abia dupa aceea ca era Elisabeta Rizea. M-am suparat si le-am spus celor care erau cu mine: de ce nu mi-ati spus? Haideti sa mergem la ea, sa stam de vorba. Mai tarziu ne-am dus la ea acasa. Se adunase multa lume acolo. Cand am intrat in casa, ea era asezata undeva pe un pat, nu putea merge, era bolnava. Eu am vrut sa stau langa ea, sa stam de vorba. I-am rugat pe ceilalti sa mearga in curte, fiindca nu pentru asta eram eu acolo. Am ramas si am vorbit doar cu Elisabeta Rizea.”

    Ce spune despre....


    Iuliu Maniu
    Era un om cu principii foarte ferme. Nu-l puteai intoarce.

    Ion I.C. Bratianu
    Era mai flexibil decat Maniu.

    Emil Bodnaras
    Era fals. Teribil de fals. Era politicos cu mine, dar se vedea ca e fals.

    Gheorghiu-Dej
    Era initial ministru. Era doar de forma, in realitate se ocupa de alte lucruri.

    Hitler
    Era ca un bloc de gheata. Nu avea niciun fel de interes in afara de al lui. Privirea lui te tintuia.

    Intalnire istorica la Moscova


    [I]„I-am spus lui Putin: ati recunoscut ca si noi am facut ceva bun in razboiul acesta”[/I]


    O.N.: Aveti impresia ca Romania a depasit stadiul de tara invinsa, acum ca a intrat in NATO si va intra in UE?
    Va voi povesti un lucru care cred ca este semnificativ. Am fost invitat de presedintele Putin, la Moscova, la serbarea de 60 de ani de la victoria impotriva nazismului. Cand am primit invitatia, aproape ca nu mi-a venit sa cred.

    O.N.: Atunci ati considerat ca nu mai suntem o tara invinsa?
    Nu m-am putut abtine sa nu-i spun ceva lui Putin, la festivitatea de la Kremlin. Dupa discursul lui, interpretul mi-a spus ca va fi o mica ceremonie in care sase persoane, printre care si eu, vor primi medalii comemorative.

    Cand am ajuns la microfon, am primit medalia din partea presedintelui Putin si dupa aceea l-am tras putin deoparte - vorbeste englezeste, nu aveam nevoie de interpret - si i-am spus: acesta este un semn prin care voi ati recunoscut ca si noi am facut ceva bun in razboiul acesta.


    Momentul de sinceritate


    „Nu dorim sa ne implicam in politica. Politica noastra este Romania, si nimic altceva”

    Cum ati primit, in 1992, propunerea lui Radu Campeanu de a candida la presedintie?
    Nu am luat-o in serios.

    Iata insa ca in Bulgaria, Regele Simeon a intrat in viata politica si ca prim-ministru a avut succese.
    Noi ne bazam pe alte metode de a ajuta tara decat aceasta. Dar si noi facem destul. Iar faptul ca Principele Radu este insarcinat special al guvernului, asta pentru noi inseamna foarte mult. Unii romani spuneau ca ar trebui sa ne implicam mai mult in viata politica.

    Dar nu, nu dorim sa ne implicam in viata politica. Putem face, poate, mai mult fara sa fim implicati direct in politica. Politica noastra este Romania, si nimic altceva.

    Ati fost vreodata interesat de revenirea Romaniei la monarhie?
    Bine, dar acesta trebuia sa fie destinul meu.

    Cum ati fi dorit sa se intample?
    Este foarte greu de spus acum.

    Va mai fi Romania monarhie vreodata?
    Eu as spera, dar... acum lucrurile s-au schimbat foarte mult.

    Mai conduceti masina?
    Da, conduc, dar nu prin Bucuresti, e prea aglomerat.

    Dar la calculator lucrati?
    Da, am un computer nou. Petrec zilnic timp in fata calculatorului.


    www.evz.ro

    Regele Mihai

  12. #96
    Mughal Bancaru's Avatar
    Join Date
    Mar 2004
    Location
    Bucuresti
    Posts
    14,681
    Reputatie
    1
    Cum era pe vremuri in Almanahul copiilor, din ciclul SA NE MAI SI PISAM PE NOI DE RAS


    Politia americana din Batesville, statul Arkansas, a arestat un barbat care a incercat sa-si cumpere tigari de la o benzinarie folosind o bancnota falsa de 100 de dolari, de pe care lipsea chipul presedintelui, iar numele trecut in dreptul acestuia era "Bill Clinton".
    De altfel, fasificatorul nu a dat dovada de prea multa iscusinta in materie de tehnica, avand in vedere ca cerneala incepuse sa se scurga de pe bancnota. La randul lor, fortele locale de ordine au declarat ca este cel mai jenant caz de contrafacere a banilor cu care s-au confruntat vreodata.

    www.evz.ro

  13. #97
    Mughal Bancaru's Avatar
    Join Date
    Mar 2004
    Location
    Bucuresti
    Posts
    14,681
    Reputatie
    1
    Decapitarea sasilor



    Radu Gabrea face un film despre drama etnica a sasilor din Transilvania in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.






    Dupa ce primul sau film, „Prea mic pentru un razboi atat de mare”, a fost turnat la Sibiu, regizorul Radu Gabrea a revenit aici, dupa aproape 30 de ani, pentru a ecraniza romanul „Cocosul decapitat”, scris de pastorul Eginald Schlattner. Coproductie europeana, pelicula s-a filmat vara aceasta in Sibiu, Medias, Agnita si Viena, in cadrul Programului „Sibiu - Capitala Europeana”, anuntandu-se unul dintre cele mai importante proiecte cinematografice romanesti ale anului viitor.

    „Cocosul decapitat” va fi lansat concomitent la Sibiu - Viena - Budapesta - München, in martie 2007. Pana atunci, in cadrul Festivalului „Astra”, de la Sibiu, si la Institutul Cultural Roman, din Bucuresti, a fost prezentat documentarul „Rumenye, Rumenye...”, in care Radu Gabrea a readus in atentie cultura po****ra evreiesca.

    EVZ: Cum ati gandit ecranizarea romanului „Cocosul decapitat”?
    Radu Gabrea: Am cautat, in adaptarea pe care am facut-o, sa pastrez cat mai mult din ideile si valorile originalului, imbracandu-le in acelasi timp intr-o haina cinematografica adecvata. Filmul este o transpunere a unui fascinant roman, al scriitorului roman de origine saseasca Eginald Schlattner, despre viata unei comunitati, cea a sasilor transilvaneni, veche de 800 de ani, care, atata vreme cat si-a pastrat fiinta si caracterul, a reusit sa supravietuiasca, ajungand in pragul disparitiei cand a renuntat la acestea.

    E vorba de o comunitate pe care ideologiile secolului al XX-lea - in cazul acesta, ideologia nazista - au dus-o la pieire. Povestea romanului a fost pastrata, in general, prin relatarea evolutiei celor patru eroi adolescenti, esentiali si in roman.

    Care este povestea filmului?
    Este povestea a patru adolescenti, care parcurg perioada ‘41-’44. Teza autorului, Eginald Schlattner, este ca, atat timp cat sasii au ramas o entitate, pastrandu-si identitatea istorica, nu au putut fi dezradacinati. Dar in momentul in care influenta ideologiei „Germaniei Mari”, cu toata nebunia ei, a cuprins si societatea saseasca din Transilvania, sfarsitul acesteia a fost inevitabil si nu a mai putut fi oprit.

    Intriga filmului porneste de la ziua de 23 august, cand romanii au intors armele impotriva nemtilor. In liceul german din Fagaras are loc o petrecere, numita exitus la sasi (cuvant cu mai multe intelesuri: moarte, o mare bucurie, sfarsitul de scoala, trecerea la maturitate, salvare). De aici se ajunge la povesti de dragoste incrucisate, traite la intensitatea adolescentina. Petrecerea finala este un dublu exitus: exitusul bucuriei ajungerii la maturitate si exitusul „letalis”, mortal, al prabusirii unei civilizatii de cateva secole.

    A fost greu sa gasiti distributia? Cum v-ati descurcat cu figurantii?
    Au fost cautari de aproape doi ani. Castingul nu a fost simplu. Am gasit o distributie excelenta, in special pentru cei patru tineri: Ioana Iacob, o actrita tanara din Timisoara, un actor de la Teatrul National „Radu Stanca” - Axel Moustache, un actor german - David Zimmerscheid si o actrita poloneza venita de la Hollywood - Alicja Bachleda Curus.

    Pe langa ei mai joaca din Romania Dorel Visan si Victoria Cocias, Constantin Chriac si Renate Muller Nica. Rolurile sunt destul de complicate. Am folosit oameni simpli, si la Sibiu, si la Medias, care s-au comportat admirabil.

    Exilat

    A avut filme de Cannes

    Regizor a peste 25 de filme, printre care „Urmarirea” (1970), primul serial TV din Romania, Radu Gabrea s-a stabilit in Germania in 1973, dupa ce Ceausescu i-a cenzurat pelicula „Dincolo de nisipuri”, care a participat un an mai tarziu in competitia de la Cannes. A mai regizat „Nu te teme, Iacob!”, dupa nuvela lui Caragiale - „O faclie de Paste” (1981) sau „Un barbat ca Eva” (1984), despre regizorul german R.W. Fassbinder. Pentru rolul din acest film, actrita Eva Mattes a obtinut Premiul Festivalului European pentru cea mai buna interpretare.

    Gabrea a realizat si documentare, printre care: „Struma” (2000) si „Mostenirea lui Goldfaden” (2004). Ultimul sau documentar, „Rumenye, Rumenye...”, proiectat miercuri, la Institutul Cultural Roman, reconstituie, timp de 58 de minute, istoria muzicii Kletzmer, simbol al culturii evreiesti.

    www.evz.ro

  14. #98
    Pro Memoria miril's Avatar
    Join Date
    Apr 2003
    Location
    Stockholm
    Posts
    29,276
    Reputatie
    0
    Din colectia "Baga ochiul, scoate banii!". Sincer, daca as fi nabab, as duce Progresul...mai departe si in loc de iacht mi-as lua cate un Magritte, doua. Cu alte cuvinte, de amorul artei si Progresului:

    Sute de milioane de dolari de amorul artei Maria Vladescu Ev Z

    Pretul unui tablou scos la licitatie a atins 140 de milioane de dolari.

    Lumea artei se pregateste pentru un sezon al recordurilor la licitatiile din New York, unde se asteapta vanzari de peste un miliard de dolari, un total care arata clar ca piata produselor de arta este cat se poate de prospera, releva AFP.

    De altfel, anul 2006 a fost bogat in tranzactii spectaculoase, unele dintre ele doborand chiar recorduri. Saptamana aceasta, o pictura semnata de Jackson Pollock, "No 5, 1948", a stabilit un nou maxim mondial in materie de preturi, dupa ce a fost cumparata cu 140 de milioane de dolari.

    Tabloul a doborat astfel recordul stabilit in iunie de portretul "Adele Bloch-Bauer I", semnat de Gustav Klimt, care detronase, la randul sau, un Picasso - "Baiatul cu pipa", cumparat in mai 2004 cu 104,1 milioane de dolari.

    Tabloul "No 5, 1948", scos la vanzare de magnatul american David Geffen, a ajuns, prin intermediul unei tranzactii private, la omul de afaceri mexican Davin Martinez, posesor al unei impresionante colectii de arta moderna si contemporana.

    Sezonul licitatiilor va incepe marti in metropola americana, iar casa Christie’s sustine ca, per total, tablourile moderne si impresioniste pe care le va vinde vor ajunge la o valoare cuprinsa intre 340 si 490 de milioane de dolari.

    Casa de licitatii se asteapta la o vanzare-record chiar din prima zi a sezonului, cand spera sa atraga foarte multi ofertanti generosi pentru tabloul "Adele Bloch-Bauer II", estimand un pret final intre 40 si 60 de milioane de dolari.

    De asemenea, se asteapta profituri substantiale de pe urma altor trei piese ale lui Klimt, scoase si ele la licitatie, dar si de pe urma unui Picasso, din perioada albastra.

    La casa Sothesby’s, un Cezanne, pentru care se va putea licita miercuri, ar putea aduce vanzatorului 35 de milioane de dolari, iar un Monnet - 20 de milioane de dolari.

    Pretul operelor de arta reflecta cresterea marilor averi

    Sperantele celor care vor sa-si rotunjeasca veniturile in urma tranzactiilor de picturi de valoare prind contur pe fondul dezvoltarii pietei de profil, alimentata de aparitia in scena a unor oameni de afaceri prosperi nu numai din Statele Unite, ci si din Rusia si Mexic.

    De altfel, pornind de la premisa ca elita rusa incepe sa devina mare amatoare de opere de arta, casa Christie’s a prezentat la Moscova una dintre panzele lui Picasso - "Soto".

    Vicepresedintele Asociatiei Vanzatorilor de Arta de pe teritoriul american, Gilbert Edelson, a explicat ca puterea de cumparare a crescut considerabil, astfel ca si preturile operelor de arta s-au marit. "Oamenii care au castigat bani din afaceri cumpara si iubesc arta. Exista si unii care vor doar sa obtina profituri cumparand si apoi vanzand, insa acestia reprezinta doar o mica parte", a declarat Edelson.

    Totusi, avand in vedere preturile, muzeele de arta isi permit din ce in ce mai rar sa cumpere tablouri ale unor pictori celebri, dar cei care ajung sa aiba o colectie impresionanta sfarsesc prin a o dona unor muzee pe care ajung sa le administreze.
    "The minority is sometimes right, the majority always wrong." - A Progres...sive Thinker

    "If you support a team that fails to win the league for years, it does feel like a kind of cult'." - Salman Rushdie

  15. #99
    Pro Memoria miril's Avatar
    Join Date
    Apr 2003
    Location
    Stockholm
    Posts
    29,276
    Reputatie
    0
    Si pentru ca tot vorbim de sfinti si convertiti:

    Jacob of Nisibis

    Jacob's tomb in the crypt of his church in Nisibis.Jacob (died c. AD 338) was the first catholicus (Mar Jacob) or bishop (appointed in 308) of the Christian community of Nisibis in Mesopotamia (modern Nusaybin, located near the Turkey/Iraq border). Jacob of Nisibis also known as James of Nisibis and as Jacob of Nusaybin is recorded as a signatory at the First Council of Nicaea in 325. He was the first Christian to search for the Ark of Noah, which he claimed to find a piece of on a mountain, Cudi Dagi, in a region near Ararat, 70 miles from Nisibis.

    He prayed for the death of Arius, a main proponent of the Arian heresy.

    He founded the basilica and theological School of Nisibis after the model of the school of Diodorus of Tarsus in Antioch. It was not until the 10th century that the "Persian Sage" identified with Jacob of Nisibis was finally identified with Aphraates. He was the teacher and spiritual director of Saint Ephrem the Syrian, a great ascetic, teacher and hymn writer who helped dispel many heresies of his day including Arianism.

    Under the auspices of Mar Jacob, St Awgin founded the first monastery of Mesopotamia that followed the new cenobitic model from Egypt. It was set up on Mt. Izla above the city.

    Saint Jacob of Nisibis's relics are in Edessa.

    Jacob II.jpg
    Jacob's tomb in the crypt of his church in Nisibis.
    "The minority is sometimes right, the majority always wrong." - A Progres...sive Thinker

    "If you support a team that fails to win the league for years, it does feel like a kind of cult'." - Salman Rushdie

  16. #100
    Pro Memoria miril's Avatar
    Join Date
    Apr 2003
    Location
    Stockholm
    Posts
    29,276
    Reputatie
    0
    Sa facem haz de necaz cu Caragiale si...Cristoiu in Jurnalul National:

    Comparatie - Caragiale, rescris de Gogol

    Corespondentul sarb al lui Caragiale, Branislav Nusici, se bucura de o faima universala mult mai mare decat cea a satiricului roman. Cu toate acestea, Branislav Nusici e un scriitor mai slab decat Caragiale si, mai ales, mai putin profund decat grecul nostru. In mod paradoxal, Nusici e prea social, prea foiletonist pentru ca piesele sale, aduse pe scandura scenei, sa atinga universalitatea.

    S-a spus despre Caragiale ca e un mare satiric. Un satiric al Romaniei burgheze. Aici se cer totusi unele nuantari. Interpretarile din ultimele decenii aduc in discutie o noua dimensiune a creatiei sale: rautatea fata de realitatile romanesti, funciarmente de mahala. Proza si teatrul marelui scriitor surprind o societate in care urbanitatea e inca un ideal. Caragiale n-a plecat la Berlin din nevoia de a trai mai bine. Asa cum il dezvaluie Corespondenta, autoexilatul era fascinat de Germania. Tara in care gaseste urbanitatea absenta din Romania. Branislav Nusici n-atinge rautatea scriitorului nostru. Unele schite, mai ales cele cu subiecte din razboi, mizeaza pe duiosie, pe sentimentele dragute, pitite in fiecare din noi. Cele mai interesante mi se par textele despre anii de scoala, timp care, pare-se, e condamnat sa cada sub taisul sarcasmului. Interesante ni se par si satirele sale, desi – sinceri sa fim – prea amintesc pamfletul, productie tipica omului indignat. Acestea apeleaza la unul dintre ticurile preferate ale satiricilor: descrierea marilor aglomeratii. Cu toate acestea, Caragiale ramane net superior lui Branislav Nusici.

    Caragiale trebuie raportat insa si la alti satirici. La Gogol, de exemplu. Fata de scriitorul rus, satiricul nostru tradeaza o slabiciune de fond: absenta universului comic. Caragiale n-are o viziune hazlie asupra lumii. Gogol, de exemplu, vede comic in orice: in iubire, in personaje, in mesele de la han, in roata briscei. Pentru el, nu exista element al universului inconjurator care sa nu starneasca risul. Adevaratul, marele scriitor satiric, cel de tip gogolian e, inainte de toate, autorul unei intelegeri comice asupra lumii. Tot ce atinge el se preface, instantaneu si pentru totdeauna, in comedie. Caragiale nu are acest talent.

    DL GOE, RESCRIS. Sa luam de exemplu "Domnul Goe..." Prea multe pagini de proza banala pentru sclipirea hazlie care este relatia: copil rasfatat – maturi care rasfata. O coca imensa si inutila de dragul unei singure bucati de roscova. "Domnul Goe..." rescrisa de Gogol s-ar infatisa mult diferit. Controlorul, de exemplu, figura stearsa in schita lui Caragiale, ar fi un personaj extrem de hazliu: beat, cu cozorocul cazut pe frunte, cu uniforma botita. Fara nici un haz sant si alte personaje: tinerii din compartiment, birjarul din Gara de Nord. Statia din urbea X si trenul sunt normale in schita scriitorului nostru. La Gogol ar fi fost un exemplu de aiureala romaneasca. Trenul vine la timp. Gogol ar fi facut sa aiba intarziere. Si ar fi gasit si explicatia: in dreptul statiei Lisesti, cativa sateni au tras, ca de obicei, semnalul de alarma, oprind vagonul exact in dreptul gradinii lor, sa se poata sui cu un vitel. Caragiale se multumeste sa noteze ca trenul era plin. Gogol ar descris cu lux de amanunte aglomeratia. Una mai mult decat comica. Pe o bancheta sedeau doi insi care tineau in brate, pe rand, un curcan nervos. La Gogol, domnul Goe nu s-ar inchide in WC din greseala, ca-n Caragiale, ci pentru ca manerul toaletei, furat de cineva, de un navetist, fusese inlocuit cu o bucata de sarma. Si asa mai departe.

    De ce n-a facut Caragiale o astfel de satira? Sa fi fost Romania de atunci un mecanism nemtesc, bine pus la punct? Nu cred. Cred mai degraba ca marele nostru scriitor n-avea, spre deosebire de Gogol, o viziune asupra Romaniei ca univers hranitor de comic. O Romanie in care pana si lebedele sunt hazlii. De aproape un secol se pune problema depasirii lui Caragiale de catre un scriitor satiric. Va reusi asta doar cel care va surprinde Romania cu ochiul lui Gogol. Ochiul unui satiric profund nefericit ca s-a nascut in aceasta tara.
    "The minority is sometimes right, the majority always wrong." - A Progres...sive Thinker

    "If you support a team that fails to win the league for years, it does feel like a kind of cult'." - Salman Rushdie

  17. #101
    Pro Memoria miril's Avatar
    Join Date
    Apr 2003
    Location
    Stockholm
    Posts
    29,276
    Reputatie
    0
    Si pentru ca totul ni se trage pentru ca suntem...romani, un alt articol din Jurnalul National:

    Lecturi la tava - Din psihologia poporului roman de Dan C.Mihailescu
    Romanii, trimisi la judecata


    Bine face Editura Historia ca retipareste lucrarea lui D. Draghicescu din 1907, "Din psihologia poporului roman" (editie de Elisabeta Simion, prefata Virgil Constantinescu-Galiceni).

    Chiar daca intre timp lumea subtire si crema specialistilor nu prea mai crediteaza "psihologia popoarelor" – considerand-o schematica, perimata, de un romantism patetic, pe cat de idealist pe atat de procustian –, etnopsihologia isi conserva ratiunile, vitalitatea, eficienta si forta de atractie. De acord, cum spune si Caragiale, toti oamenii sunt pretutindeni la fel, cu aceleasi virtuti si vicii, iar romanii nu sunt nici mai buni, nici mai rai, doar ca neamul e "netocmit" inca. Numai ca nimeni nu poate nega elementele specific locale, determinate de cadrul fizic si metafizic, de istoria, geografia si textura sufleteasca a locului. Atata vreme cat poti evita deopotriva absolutizarea si relativizarea, viziunea etnopsihologica isi conserva energiile revelatoare.

    Nascut in 1875, fiu de boiernas valcean cu vederi iluministe, Draghicescu va fi primul nostru doctor in sociologie la Paris (isi sustine in 1904 teza sub conducerea lui E. Durkheim). Prieten cu Titulescu, liberal de stanga cu afinitati socialiste, a figurat printre reprezentantii Romaniei la Liga Natiunilor, fiind ministru in Mexic (1934-1936), pentru a se sinucide in 1945.

    Daca aproape jumatate din carte sufera de tehnicism si prolixitate, nu este mai putin adevarat ca restul ofera si astazi o lectura de buna hartuire intelectuala si provocare afectiva. Toate valorile altoite de spiritul latinitatii romane pe trunchiul tracic au fost alterate, sustine Draghicescu, de coplesitoarea influenta slava si de secolele de letargie dominate de turco-grecime. "Creierul romanilor trebuie sa fi fost puternic, intrucat era continuarea creierului latin. Insa anemiat vreme de veacuri, inteligenta pe care o dezvolta era ea insasi saraca, cum erau si imprejurarile in care atata amar de timp functionase in sec (...). Elementul de capetenie al caracterului romanesc, vointa simpla, inculta, dar temeinica, aceasta insusire de temelie a neamului se slabi si se topi in focul luptelor cu turcii. In locul curajului si indraznelii de altadata, un fel de frica instinctiva patrunse in sufletul romanilor (...). Grecii avura rolul unor adevarati paraziti care sunt atrasi de mizeria unor organisme slabe. Dupa ce turcii degradara aproape cu totul energia morala si economica a tarilor romane, grecii venira sa desavarseasca opera de injosire si de distrugere". "Continutul sufletului nostru etnic se alcatuieste in cea mai mare parte din crampeie imprumutate de la neamurile vecine, neasimilate, nedigerate si neomogenizate."

    Cu un simt religios "foarte superficial, formalist si lipsit de orice fel de metafizica superioara", tarat de nepasare, neprevedere, improvizatie, discontinuitate, indisciplina, exces permisiv, sarcasm dizolvant si lehamite sceptic-joviala, cu "o rezistenta defensiva, resemnata, supusa, lipsita de energie ofensiva", dar inzestrati cu "vioiciunea mentalitatii, putere de patrundere si bogatia inchipuirii", romanii si-au dezvoltat un "spirit critic amar, sfasietor, distructiv. si era firesc. Cand ai toata luciditatea de a observa ca lucrurile merg rau, ca totul este neindestulator, fara sa ai energia de a incepe sa faci bine, nu-ti mai ramane decat sa critici si sa-ti arati nemultumirea".

    Si cand te gandesti ca exact peste trei decenii, Cioran avea sa-si publice Schimbarea la fata a Romaniei ! Aspra judecata de sine: forma suprem-exasperata a iubirii.
    "The minority is sometimes right, the majority always wrong." - A Progres...sive Thinker

    "If you support a team that fails to win the league for years, it does feel like a kind of cult'." - Salman Rushdie

  18. #102
    sport legend herculis's Avatar
    Join Date
    Jan 2006
    Location
    Greece
    Posts
    798
    Reputatie
    1
    De pe Antena 3:

    Comisia prezidenţială pentru analiza dictaturii comuniste īn Romānia vine cu primele concluzii. Vladimir Tismăneanu, coordonatorul comisiei, anunţă că două milioane de romāni au fost tārāţi īn īnchisorile şi lagărele comuniste, iar dintre aceştia, o jumătate de milion sunt considerate victime ale regimului. Īn cāteva zile, raportul va fi īnaintat preşedintelui Băsescu, iar acesta va putea condamna oficial comunismul, cu probe concrete.

    Cei 19 membri ai comisiei au adunat foarte multe informaţii, dar arhivele nu şi-au dezvăluit totuşi toate secretele. Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Constantin Ticu Dumitrescu, Horia Roman Patapievici, sau Nicolae Manolescu – cāţiva dintre membrii comisiei - s-au lovit de dezorganizarea instituţiilor care ar fi trebuit să īi sprijine īn demersul lor. Ministerul Sănătăţii, de exemplu, ar fi manifestat „rezistenţă instituţional㔠īn chestiunea avorturilor, iar Poliţia şi Serviciile de Informaţii īn chestiunea activităţii fostei Miliţii.

    Concluziile raportului sunt īmpărţite pe cinci teme: condamnare, memorializare, legislaţie, arhive, educaţie. Ele vor fi greu de banalizat, a declarat Tismăneanu sāmbătă, īntr-o emisiune televizată. Două concluzii ale raportului arată că, pe de o parte, regimul comunist a fost ilegal din prima pānă īn ultima zi, iar Securitatea a fost o instituţie criminală. „Nu accept ideea că au fost două securităţi, una bună şi una rea”, a afirmat Tismăneanu.

  19. #103
    Mughal Bancaru's Avatar
    Join Date
    Mar 2004
    Location
    Bucuresti
    Posts
    14,681
    Reputatie
    1
    Lustragiul lui Felix

    Grigore Cartianu

    Mircea Badea, detergentul perfect pentru orice stapan!



    Nu obisnuiesc sa pierd vremea cu scalambaieli TV care tin loc de revista presei. Prezentarea unor ziare in stil de tata Veta este arma preferata a unora care sunt fie clovni, fie frustrati, fie slugi, fie toate la un loc. Doamnelor si domnilor, Mirceaaa Badeaaaaa!

    Butonand telecomanda la intamplare, ieri-dimineata, mi-am primit pedeapsa binemeritata: discursul tip melita al celui ce realizeaza emisiunea "In gura presei". Cand telecomanda se pregatea sa igienizeze ecranul televizorului, am auzit ca era vorba despre "Evenimentul zilei". Am ramas pe Antena 1 si am aflat doua lucruri:

    1. Mircea Badea nu pricepe de ce ziarul publica pe prima pagina povestea vietii lui Leonard Orban, cel dintai ministru roman al Europei;

    2. Mircea Badea nu-si poate imagina cum un prim-ministru ar putea fi mituit cu "niste termopane".

    Un observator cat de cat alfabetizat ar fi putut baga de seama ca niciun ziar ori post de televiziune nu a reusit sa spuna publicului, pana acum, cine este si de unde vine Leonard Orban, interfata noastra cu Europa.

    O persoana, de altfel, ocolita de publicitate si de scandaluri. Daca in loc de Leonard Orban aveam de-a face cu guralivul sau frate, era simplu: o cautare pe google si toate redactiile din Romania deveneau experte in Ludovic Orban. Asa, mai nimic. Si daca google nu e, nimic nu e.

    "Evenimentul zilei" a mers mai departe. A trimis reporteri pe urmele acestui personaj pe cat de important, pe atat de discret. Ce a rezultat ati putut citi in paginile ziarului, ieri si azi. Singurul cititor nedumerit e Mircea Badea.

    El nu pricepe ca EVZ a facut ceea ce trebuia sa faca orice ziar profesionist: sa-si informeze cititorii, in detaliu si cat se poate de rapid, despre "omul momentului". Lui Badea i s-a parut mai fireasca lenea profesionala a altor redactii. E ca si cum ai incerca sa penalizezi un alergator pentru "vina" de a trece primul linia de sosire, altoindu-i eventual si o amenda pentru depasire de viteza!

    Dar asta nu e tot. Badea ne explica de ce un prim-ministru nu poate fi mituit cu "niste termopane". Noua ca noua, dar ce lectie de drept le preda procurorilor si judecatorilor! Dosarul "Zambaccian" trebuie inchis, cu o motivatie zdrobitoare: asa a zis Mircea Badea! Care, fie vorba intre noi, nu e un tip prost. Doar face pe prostul, cand treaba asta ii foloseste.

    El stie ca acuzatia care-l vizeaza pe Adrian Nastase nu se refera la "niste termopane", ci la termopane si alte bunuri pentru un bloc intreg, in valoare de vreo 400.000 de dolari. Ei, asta mai suna a mita? Sau e prea putin?

    Cam de la cat in sus o fi mita? Un milion? Doua? Trei? Nu-i nimic, daca acest lustrangiu de profesie va studia un pic opera bietei matusi Tamara, va ajunge sa-si dea doctoratul in "averea lui Nastase": terenuri, palate, bijuterii, bani cash...

    Si multe asemenea lucruri pe care, atunci cand le-a publicat EVZ, onestul domn Badea a evitat sa le bage "in gura presei". Sigur, toate acestea nu au nicio legatura cu decizia lui Dan Voiculescu-Felix de a-i rezerva lui Adrian Nastase o functie mare in Partidul Conservator. Si nici cu faptul ca Mircea Badea isi expune principiile la televiziunea familiei Voiculescu...

    www.evz.ro

  20. #104
    k r a p u l a x
    Join Date
    Mar 2005
    Posts
    4,010
    Reputatie
    1
    din dilema veche. cu ochii-n π
    Pe o străduţă care se strecoară dinspre Magheru īnspre Parcul Icoanei, pe līng㠄Cărtureşti“, un magazin uitat de consumismul acerb: „Remaiem ciorapi!“. Din păcate, remaieza, doamna Marilena, īşi cere scuze, īntr-un anunţ lipit īn geam: „Sīnt īn spital, mă īntorc pe 1 noiembrie“. Īi dorim, şi pe această cale, īnsănătoşire grabnică.
    Numai asta nu văzusem pīnă acum: duminică după-masă, īn plină Piaţă Cantacuzino (īntre Grădina Icoanei şi Parcul Ioanid), era parcat un ditamai Maybach negru (din cel cu perdeluţă īn spate). Doi indivizi au coborīt, au deschis portbagajul, au scos un prosop şi o cutie cu table, le-au aşezat frumos pe maşină şi-au īnceput să joace – sub privirile curioase ale poliţiştilor care apărau ambasada arăbească de vizavi şi ale unui chibiţ venit iute din vecini – de la restaurantul „Balthazar“… Un fel de: „Hai la un zar, Balthazar!“.
    Mă-ntreb cine poate fi atīt de ahtiat de expunere audio-vizuală īncīt să accepte o invitaţie la emisiunea lui Andrei Gheorghe, Politică, frate! (titlul spune totul)… Oho, sīnt destui. „Moderatorul“ (care n-are nici un Dumnezeu, decīt ăla numit Rating) īi ia la pertu, se răţoieşte la toţi, se strīmbă, ţipă, uneori scoate limba – şi dă tot timpul impresia că scuipă ecranul. Am īnţeles: A.Ghe vrea să fie un Howard Stern pe romāneşte; nu reuşeşte decīt să fie un Gigi Becali care mai scrie şi, īn loc să dea, ia bani (de la două televiziuni)…
    Īn turneul final de la Madrid al celor mai bune opt jucătoare de tenis din lume, patru sīnt rusoaice. Toate antrenīndu-se şi trăind īn Statele Unite. Să-mi fie cu iertare, dar această situaţie īmi aduce aminte de cuvintele lui I.V. Stalin, īn 1938: „Elanul bolşevic rus şi spiritul practic american pot săvīrşi īmpreună minuni“.

    autori- stela giurgeanu, alex leo serban, tot el, radu cosasu

  21. #105
    Pro Memoria miril's Avatar
    Join Date
    Apr 2003
    Location
    Stockholm
    Posts
    29,276
    Reputatie
    0
    Totalitarism si islamo-fascism Vladimir Tismaneanu Ev Z

    Vladimir Tismaneanu: "Noul totalitarism, inrudit pana la un punct cu mitologiile salvationiste din veacul trecut, ingemanate in chip pervers cu fundamentalismul religios, este in fond o erezie devenita ideologie politica."
    Salafismul este acea orientare din Islam care urmareste constructia aici si acum, deci in imanenta, a societatii total controlate. Un adevarat stat islamic, scria doctrinarul salafist Maulana Maududi, trebuie sa detina o sfera de actiune "egala cu insasi viata umana.

    Intr-un asemenea stat, nimeni nu are dreptul sa-si priveasca problemele drept personale si private". Este statul perfect ideologizat. Ca si in Germania nazista ori in Rusia stalinista.

    Presedintele George W. Bush s-a referit si el, in ultima vreme, la pericolul islamo-fascismului. Nu este pentru prima oara ca se enunta analogia intre miscarile radicale anticapitaliste de sorginte fundamentalist-islamica si cele totalitare, "ismele" revolutionare din veacul douazeci.

    Amintesc aici cartea lui Paul Berman, "Liberalism si teroare", aparuta in traducere romaneasca in 2005, la Editura Curtea Veche. Este interesant ca tema a fost initial lansata din zona stangii liberale, pentru care ne gasim intr-o noua faza a luptei impotriva fascismului. Doar ca acesta a capatat o noua infatisare, nu mai putin odioasa si primejdioasa decat cele precedente.

    Trebuie observat faptul ca originile noului islamism politic, in varianta sa extrema, se gasesc in esecul nationalismului si socialismului panarab. Fundamentalismul teocratic sustinut de Osama bin Laden si adeptii sai este un raspuns la sfidarile modernitatii politice.

    Nu propune o dictatura de tip traditional, ci un proiect utopic menit sa reconfigureze intreaga ordine mondiala. Se aspira spre intemeierea unui nou supercalifat, un regim global intemeiat pe o aplicare exclusivista a preceptelor islamice.

    Talibanii din Afganistan infiintasera un Minister al Virtutii, excluzand muzica si sahul dintre ocupatiile acceptabile. In Rusia lui Stalin, comisarul justitiei, Krilenko scria despre necesitatea de a introduce lupta de clasa in domeniul sahului. Ca si regimurile totalitare, dictaturile de tip islamist exclud diferenta si criminalizeaza orice opozitie.

    Un recent articol semnat de Peter Beinart, din saptamanalul "The New Republic", ridica o problema importanta. Se intreaba jurnalistul american, autor al unei recente carti despre liberalismul anticomunist al perioadei Razboiului Rece, cat de adecvat este termenul de islamo-fascism atunci cand ne referim la adversarii actuali ai civilizatiei democratice de tip occidental.

    Fascismul a fost o exacerbare a nationalismului, cel putin in versiunea sa italiana. Cum o stim de la Hannah Arendt, autoarea lucrarii clasice "Originile totalitarismului", fascismul mussolinian nu avea ambitii expansioniste globale.

    Principiul national nu este unul cu impact universal. Revolutiile bazate pe cultul clasei ori al rasei, in schimb, depaseau frontierele unui stat. Agresiunile lui Mussolini tineau in fond de imperialismul clasic.

    Cele ale lui Hitler si Stalin se desfasurau in numele unui nou principiu ideologic. Statul totalitar, asemeni celui iranian de astazi, dar imperiul pe care il viseaza teroristii mistici, este unul perfect organizat, agresiv, militarizat si mereu in expansiune. "Astazi ne apartine Germania/Maine intreaga lume" sunau cuvintele imnului oficial al partidului nazist.

    Nu este deci suficient sa spunem ca democratiile liberale si aliatii lor duc un razboi impotriva terorismului. Inamicul numarul unu al civilizatiei democratice capitaliste este islamismul totalitar, similar ca ambitii miscarilor totalitare nereligioase.

    Or, mai exact spus, miscarilor bazate pe religii seculare. Aceste miscari au fost numite de ganditorul Jacob Talmon mesianisme politice. Islamo-fascismul este un asemenea mesianism politic, o ideologie si o practica al caror scop este eliminarea prin violenta a sistemelor seculare moderne si inlocuirea lor cu supracomunitatea sacralizata a ordinii teocratice, inexpugnabila si infailibila.

    Putem spune asadar ca termenul de islamo-fascism nu se aplica regimurilor sultanist-teroriste de tip Saddam Hussein ori Assad. In atari conditii, inamicul este mai clar si lupta devine mai focalizata. Eroarea unor neoconservatori a fost sa combine toate aceste regimuri sub o denumire unica, lasand de-o parte diferente esentiale.
    "The minority is sometimes right, the majority always wrong." - A Progres...sive Thinker

    "If you support a team that fails to win the league for years, it does feel like a kind of cult'." - Salman Rushdie

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •