Rock music

[Utilizator]

Pentru amatori o veste aproape sigura: prin februarie vin Manowar la Bucuresti, iar in martie era anuntata alta trupa, mi-aduc aminte si va spui…

[gicu]

Utilizator, din pacate locatia n-a fost in Ro N-am vazut Birdy pana acum, poate il gasesc...

[Utilizator]

Merita sa vezi filmul si merita sa asculti si muzica. Sunt de prin anii ’80, ar trebui sa-l gasesti daca nu esti in Ro, inteleg din ce spune Phil ca prin alte tari exista biblioteci publice unde poti inchiria asa ceva.

[phil]

Utilizator, ai inteles perfect...sunt o minunatie bibliotecile astea publice de aici. chiar in clipa asta am cerut online atat filmul cat si CD-ul "Birdy." filmul, regizat de Alan Parker si avandu-l pe Nocholas Cage intr-unul din rolurile principale a vazut lumina zilei in 1985, CD-ul lui Gabriel in 2002. multumesc de sugestie. uite si o dedicatie speciala pentru tine: articolul aparut in editia electronica a Evenimentului Zilei (editia de Vest) de vineri 9 ianuarie a.c. sub semnatura lui Lucian Ursuletu:

"Super-concert la Club 30

Spuma muzicii timisorene se aduna vineri, 16 ianuarie, in Club 30. Intilnirea „greilor” este prilejuita de concertul „Cargo – Jurnal de bord in concert”, eveniment care coincide cu ziua de nastere a liderului trupei Cargo, Adi Barar. Pentru ca sarbatoarea sa fie completa, Barar a invitat sa cinte alaturi de el o serie de nume ale scenei muzicale timisorene. Concertul se va desasura ca o poveste, cu Barar in rol principal, fiecare invitat urmind sa urce alaturi de el pe scena pentru a interpreta cite o piesa. E, de fapt, povestea carierei de pina acum a liderului de la Cargo. Ilie Stepan, Horea Crisovan, Bujor Hariga, Lica Dolga, Victor Miclaus, Catalin Voisian, Bebe Bicha si trupa Blues Doctors vor fi alaturi de Adi Barar la aniversare. Totul se va incheia cu un super-concert al trupei Cargo. „O sa cintam mai bine de o ora, dar nu vrem sa interpretam doar hiturile, ci si piese mai vechi, mai putin comerciale. Bineinteles ca, la un moment dat, o sa cintam si piese cunoscute, dar, in mare, vrem sa fie putin diferit fata de ce facem de obicei”, a spus Adi Barar, chitaristul trupei Cargo. Bebe Bicha, liderul celeilalte trupe care va concerta, spera si el ca evenimentul se va bucura de succes. „O sa fie o seara fantastica, veti vedea. E important ca totul sa iasa bine, dar cu muzicienii care vor cinta, e greu sa dai gres. Ne dorim un concert bun, cu muzica de calitate si cu un public cum numai la Timisoara gasesti”, a declarat Bicha. Asadar, vineri, 16 ianuarie, de la ora 22, la Club 30, daca sinteti fani ai muzicii bune si ai trupei Cargo, sinteti asteptati la un concert de zile mari."

[Utilizator]

Phil, iarasi te invidiez pentru accesul rapid la filme si muzici, poti sa comanzi si on-line…Candva va fi si in Romania (peste vreo 30 de ani, ca sa-mi indulceasca pensia).

Multam de informatia cu concertul de la Timisoara desi eu fiind din Bucuresti n-o sa pot sa-l vad. Aviz timisorenilor, sa se duca si sa ne povesteasca si noua cum a fost.

Daca nu l-ai vazut merita sa vezi Ultimul vals (parca Last Waltz e titlul original), un film de prin ’70 unde se perinda cei mai importanti muzicieni ai vremii (Bob Dylan, Janis Joplin etc.). L-am vazut tare demult, nu imi mai amintesc decat atmosfera. Doua filme care mi-au placut enorm (eu sunt pe vechituri…) “Hair” al lui Forman si “Jesus Christ Superstar” dupa opera rock a lui Andrew Loyd Weber amandoua, la ultimul vocile principale (doar vocile, ei nu apar in film, dubleaza actorii) fiind Ian Gillan-Jesus (ex. Deep Purple) si Murray Head-Iuda. Primul e de tipul unui muzical-protest la razboiul din Vietnam in nota hyppie (se canta se si vorbeste…Webber s-a ascuns in acea perioada de unchiul Sam pentru a nu pleca la oaste), al doilea este exclusiv muzical si e o nebunie…Coloana sonora la amandoua se poate obtine si separat.

Pentru cine n-a vazut recomand filmul concertului de la Woodstock din ’69 prin care puteti intra in atmosfera hippie din acei ani si sa ascultati cele mai importante voci de atunci.

Mai vorbim.

[phil]

Utilizator, multumesc de sugestii. daca nu ma insel, am vazut destul de recent "The Last Waltz" si mi-a placut. cat despre bibliotecile publice de aici, foarte mult conteaza si onestitatea membrilor. foarte rare sunt cazurile de disparitie a CD-urilor/videocasetelor/DVD-urilor sau cartilor. oamenii imprumuta, aculta/vizioneaza/citesc si returneaza materialele. nu toti o fac, desigur, din constiinta civica, ci pentru ca in caz contrar ar avea de platit (si la propriu si la figurat). in general, fondurile de achizitie vin din bugetele locale astfel ca o parte din taxe se intorc la cetatean sub forma acestor beneficii. diferenta majora fata de Romania este ca aici sistemul a fost pus la punct si slefuit de-a lungul multor ani astfel incat mentinerea lui nu presupune un efort major. iar economia e totusi functionala.

si daca e rock, atunci e Cargo. iata un interviu, preluat din EvZ., editia de vest, cu noul solist al trupei, Adi Igrisan si semnat de acelasi Lucian Ursuletu:

"'Kempes paraseste Cargo', a fost o stire care a zguduit lumea muzicala din Romania. Ceea ce, la inceput, era doar un zvon s-a transformat in scurt timp intr-un bilet de avion spre Australia. In acel moment, Cargo a ramas fara solist. Desi se vehicula ca Barar&co. vor cauta un alt vocalist, nu s-a intimplat asa, pentru ca la „microfonul din fata” a trecut Adi Igrisan, cel care fusese o buna perioada vocea a doua. Desi majoritatea fanilor au privit schimbarea ca pe o formula sortita esecului, nu s-a intimplat asa. Mai mult, Igrisan a dovedit calitati vocale foarte bune, o acomodare perfecta in postura de „front man” si spirit incendiar. E ceea ce Cargo avea nevoie.

Ai fost o buna perioada vocea a doua a trupei. Cum a fost trecerea la solist?
Nu-a fost usor, dar nici greu. Problema poate fi privita din doua puncte de vedere. Acum e mai usor, pentru ca partitura vocala e mult mai simpla. Multa lume nu stie amanunte, dar inainte cintam mai mult. Pe de alta parte, am o responsabilitate mare. Aceasta trecere a fost una foarte rapida, pentru ca in 3 mai am concertat cu Kempes, iar la urmatorul concert, care a fost a doua zi, am cintat singur. El nu a mai venit. A fost un moment mai greu, pentru ca nu facusem repetitii.

De obicei, solistii sint vedetele trupelor. Te-ai acomodat cu ideea sau cu imaginea de om care trebuie sa iasa in fata?
De acomodat, incet-incet, nu chiar de tot. Nu a trecut foarte mult de cind s-a intimplat asta. Stii cum e? Eu sint un tip caruia nu ii plac fitele si sint multi solisti care sint fitosi. Eu nu sint ca ei. Acum, incerc sa ma obisnuisc, dar nu asta e important, ci faptul ca ma simt bine pe scena, ca solist.

Kempes a fost foarte iubit. Au avut fanii probleme de acomodare cu tine?
Din ce am vazut eu, nu. M-au primit chiar foarte bine, multumesc lui Dumnezeu. Am primit semnale pozitive. Am stat de vorba cu fanii si au spus ca le place varianta asta. Ar trebui sa mai vorbesti si cu colegii mei, sa spuna ei, ca sa nu sune altfel declaratiile mele.

Ai auzit vreodata in concerte strigindu-se numele lui Kempes?
Nu s-a intimplat asa ceva, exceptie facind evenimentul de la Bucuresti, unde un tip beat o tinea una si buna. Parca era setat. Atunci, Adi s-a oprit din cintat si l-a rugat sa iasa din sala. Bine ca a intrat acel tip, care era si beat, iar afara mai stateau 2.000 de oameni, care nu au incaput in sala.

Te-a afectat acest incident?
Nu. Nu m-a afectat. Chiar deloc. Pe mine si pe ceilalti colegi ai mei ne-a afectat foarte mult plecarea lui Kempes, nu astfel de incidente minore. A lasat un mare gol in noi, dar asta e. Eu trebuie sa imi fac treaba cit mai bine. Altceva nu pot sa fac.

Hai sa vorbim putin de muzica. Cum ti se pare ultimul vostru album? Esti multumit de cum a iesti?
Eu am fost destul de puternic implicat in realizarea acestui album. Am stat foarte mult timp in studio, am studiat toate amanuntele, am participat din plin. E o satisfactie foarte mare sa faci un album la tine in studio. Ca stil, albumul nu difera foarte mult, desi lumea spune ca exista o diferenta intre „Spiritus Sanctus” si alte album de-ale noastre, din cauza vocii. Sunetul e mult mai modern insa, iar vocea, normal, difera. Eu am repetat foarte mult cu Kempes, cind invata el piesele, de aceea mie mi-a fost destul de simplu sa fac partea vocala.

Promovati o piesa care se bucura de un succes extraordinar. Care crezi ca ar fi principalul atu al melodiei?
Nu vreau sa spun vorbe mari, dar eu cred ca presa a avut un rol foarte important la succesul intregului album. Ma bucur ca am avut sprijin din partea voastra. Cit despre piesa „Daca ploaia s-ar opri”, cred ca marea calitate este melodia, lucru care lipseste destul de mult pietei din Romania. E o balada rock, iar de obicei baladele sint frumoase. Am vazut chiar la foarte putin timp dupa lansare ca oamenii stiau versurile, cintau alaturi de noi in concerte. Piesa e chiar ciudata, are doua refrene... Daca place, eu nu pot decit sa ma bucur."

[Utilizator]

Multumim Phil pentru interviul cu Igrisan, intr-adevar Spiritus Sanctus este un album foarte bun, l-am ascultat si chiar nu se simte lipsa lui Kempes din punct de vedere al auzului. In spectacol insa Kempes avea charisma si e greu sa-l inlocuiesti chiar daca suna la fel de bine. Oricum Cargo ramane la inaltime si e printre ultimii mohicani ai stilului in Romania.

Despre biblioteci, lumea si-a cam pierdut obiceiul in Romania, numarul lor a scazut si nu prea au o oferta bogata, in mare parte din lipsa de fonduri. Sunt si aici destule firme de inchirieri filme, gasesti cam tot la piata libera daca vrei sa-ti cumperi. Problema e de acces, trebuie sa te zbati un pic sa faci rost de ceva, pe cand acolo cadrul e organizat foarte bine, nu mai pierzi vreme sa gasesti ceva…

Zi despre Birdy, ti-a placut? Filmul si coloana sonora…

[phil]

cu placere, Utilizator. maine (marti) sper sa iti pot spune cum suna CD-ul. mie-mi place Peter Gabriel (de fapt si Genesis, in perioada de pana la plecarea lui Gabriel), mai ales primele lui albume scoase pe cont propriu si oricum mai mult decat...tizul meu Phil Collins , asa ca nu am nici o emotie. filmul il primesc tot maine dar trebuie sa vad cand are "my better half" timp liber ca sa-l urmarim impreuna.

[phil]

stiam ca Peter Gabriel nu ma va dezamagi...mai ales cand colaboreaza cu Daniel Lanois . imi place tare mult textura sunetului lor care este...nu stiu ce cuvant s-ar potrivi mai bine ca sa descrie senzatia de ireal...probabil psihedelica. acum sunt curios sa vad si filmul.

[Gabriel]

Ma bucur ca am gasit fani Floyd si pe acest forum.
Nu as putea spune care este albumul meu preferat, dar cu sigurantza imi plac enorm de mult "Meddle" din 1971 si "Wish you were here" din 1975, album dedicat lui Syd Barret.
Am vazut si concertul de la Pompei si mi s-a parut o nebunie. (in sensul bun al cuvantului). Cred ca mi-am pus de sute de ori sa vad "One of these days". Nick Mason da un adevarat recital.

Si doresc sa mai amintesc si piesa Fearless (de pe Meddle), cantata alaturi de exceptionalii suporteri din Liverpool, cei mai frumosi suporteri din lume.

[Utilizator]

Corect Phil cred ca psihedelic este cuvantul potrivit pentru Birdy.
Ai vazut si filmul?

In alta ordine de idei am ascultat de curand “Nightwish”, o trupa de care nu mai auzisem, suna foarte bine.

Referitor la muzici vechi, mie imi plac mult Led Zepp, mai stiti ceva de Plant si Page?
Ultimul album/concert vazut de mine a fost “No Quarter”, care contine melodii mai vechi aranjate cu inflexiuni arabe. Mi s-a parut excelent, Kashmir e ceva de vis.
Cine mai stie ceva despre Ian Gillan ex-Deep Purple? Ultima oara l-am vazut la Rock ’92 parca la Arenele Romane si era inca in forma…

[phil]

Utilizator, am chiar vazut "Birdy"...ce sa spun? probabil ca primul cuvant care imi vine in minte e "emotionant" (insa intr-un sens foarte bun). subinteleg ca ai avut sansa sa-l urmaresti si tu. adica sper din toata inima. e greu de spus pe scurt ce mi-a placut mai mult. probabil ca indemanarea lui Parker de a nu se lasa prins de conventiile unui anumit gen si mai ales stiinta lui de a evita capcanele patetismelor ieftine, avand in vedere subiectul filmului. dar nu! de fiecare data cand iti da impresia ca va esua intr-o secventa lacrimogena, zbang, iti surade smecher si pare sa-ti spuna "gotcha ". sugestiva in acest sens e scena care "inchide" filmul, absolut geniala...

trebuie sa-ti spun sincer ca am avut unele retineri, mai ales dupa ce am vazut coperta CD-ului cu o fotografie care-l prezenta pe "Birdy" in starea catatonica din spital, cu privirea pierduta inspre fereastra. ma temeam sa nu fie o poveste intesata de metafore si simboluri, care de fapt nu mai e o poveste ci un sir insuportabil de afirmatii pseudofilozofice si al caror singur efect este privitorului. m-am inselat insa. mi-a placut cum Parker reuseste sa "tina legatura" cu lumea reala iar povestea, cu toate excentritatile ei, e foarte credibila si garnisita cu un umor de buna calitate. atat Matthew Modine (Birdy) cat si Nicholas Cage (Al Columbato) fac niste roluri foarte bune. iar muzica lui Gabriel se pliaza perfect pe ritmul filmului. inca ceva. cred ca Parker face foarte bine cand pune tema Vietnamului in surdina. chiar daca e importanta in economia filmului, regizorul nu exagereaza cu detalii grafice (o alta capcana pe care stie sa o evite). de notat totusi imensa trauma pe care acest razboi a provocat-o americanilor si pe care au resimtit-o din plin. n-or fi cucerit ei nimic acolo in schimb scriitorii si regizorii s-au pomenit cu un rezervor se pare nesecat de subiecte. si daca tot veni vorba, va recomand cu maxima caldura "Apocalypse Now Redux" (r. Francis Ford Coppola, 2001), probabil cel mai bun film realizat vreodata despre Vietnam si care-l are intr-unul din rolurile principale pe Marlon Brando.

Utilizator, multumesc inca o data pentru sugestie.

[Utilizator]

Bineinteles ca am vazut “Birdy” altfel nu-ti spuneam de el, ma bucur ca ti-a placut. Aveam un lapsus mare cu Mattew Modine, multam ca mi l-ai reamintit.

In alta ordine de idei, citeam intr-o revista ca joi 22 ian. 2004 e concert Cargo in Bucuresti, in Backstage. Sper sa reusesc sa merg, cine poate sa se duca pentru ca in mod sigur va fi super.

Apocalypse Now l-am vazut in varianta initiala si este intr-adevar un film excelent. E dintre cele mai bune filme despre Vietnam pentru ca este probabil mai aproape de adevar. Marea majoritate a filmelor despre Vietnam dau senzatia ca americanii au castigat razboiul in timpul liber, intre masa de dimineata si somnul de frumusete…si asta pentru ca Stalone si Chuck Norris nu erau impreuna si se luptau separat, pentru ca altfel terminau mult mai rapid… Au inceput deja filmele cu Irak, le astept cu interes pe cele cu Afganistan…Curioasa fascinatie a generatiei tinere pentru cruciadele de duse de americani, generatia “flower power” era probabil o adunatura de idioti care nu stiau sa se bucure de “binefacerile” unui razboi. Masina de propaganda nu functiona atat de bine pe acea vreme si lumea mai gandea si cu propriul cap, nu numai prin intermediul presei.
Asta mi-aduce aminte un banc vechi cu evreul ce se duce ingrijorat la Rabi sa-l intrebe de viitor… Va fi razboi, trebuie sa-si ia masuri sa faca stoc de mancare? Rabi il linisteste: “ Du-te acasa mai Itic si relaxeaza-te, in urmatorii 1000 de ani nu va fi nici un razboi…Va fi insa o lupta pentru pace de nu va ramane piatra pe piatra.”

[phil]

ai dreptate Utilizator despre "Apocalipse Now." mie mi se pare ca este un film foarte reusit pentru ca scoate la iveala colonialismul implicit al razboiului. de altfel, Coppola a imaginat filmul ca pe o adaptare extrem de libera a romanului lui Joseph Conrad "Heart of Darkness." cat despre Matthew Modine...ciudate mai sunt destinele Hollywood-ului. desi face un rol tot atat de bun ca si Cage, a intrat intr-un con de umbra dupa acest film (1985). eu cel putin nu stiu sa mai fi fost distribuit in vreun film major. lucru care nu se poate spune despre Cage (nepotul lui Coppola, daca n-ati stiut). si daca veni vorba de Cage, va recomand "Adaptation" (2002) unde face un rol mare.

Utilizator, daca ajungi la Cargo fa-ne o cronica...

[Utilizator]

N-am vazut ultimul film al lui Cage (stiam de rudenie), sper sa-l vad.
DACA ajung la Cargo fii sigur ca “relatez de la fata locului”.

[phil]

as vrea sa va recomand o trupa pe care o stiam de mult (anii 80) dar pe care am redescoperit-o recent, cu un sound total schimbat. e vorba de Talk Talk. poate ca unii dintre voi isi amintesc cateva din primele lor hituri cum ar fi "Such a Shame" sau "It's My Life" (recent preluata de No Doubt). formatia, in formula initiala Mark Hollis, voce, Simon Brenner, keyboards, Paul Webb, bass, Lee Harris, baterie s-a infiintat in 1981 iar in 1982 au scos primul lor album "The Party's Over." discul se inscrie in curentul synth-pop/rock/new-wave foarte in voga la inceputul anilor '80, cu piese mai degraba comerciale care nu ies din tiparul genului practicat de Duran Duran, Flock of Seagulls, Soft Cell sau Depeche Mode. astazi ritmurile de pe acest album suna teribil de demodat dar sunt placute si (mai ales) dansante (ca sa nu mai pomenesc de vocea magnifica a lui Hollis). in 1984 urmeaza al doilea album "It's My Life," nu inainte ca Brenner sa fie inlocuit cu Tim Friese-Greene, cel care va deveni alaturi de Hollis, centrul creativ al grupului. schimbarea este de bun augur si duce la o anumita sofisticare a soundului care trimite spre Roxy Music dar si spre Psychedelic Furs sau Echo and the Bunnymen. schimbarea este vizibila si pe albumul "The Colour of Spring" (1986) care ramane totusi inrudit cu precedentele. ceea ce urmeaza insa de acum inainte nu prea mai seamana cu sunetul cu care fanii erau obisnuiti (desi anumite semne fusesera isi facusera simtita prezenta in albumele anteriare). astfel, "Spirit of Eden" (1988) si "Laughing Stock" (1991) sunt mult mai experimentale si includ elemente de jazz, rock progresiv sau muzica ambientala (cu influente Brian Eno). evident ca piesele nu mai sunt comerciale insa castiga in densitate si complexitate (albumul din 1991 include 18 muzicieni de studio). unii critici folosesc termenul de "post-rock" pentru a descrie noile creatii ale trupei in timp ce altii ii includ in acelasi trend si pe cei de la Radiohead, care vin totusi dintr-o cu totul alta directie. am facut o prezentare mai detaliata tocmai pentru ca, privind retrospectiv, Talk Talk se adreseaza unui public foarte variat. nostalgicii anilor '80 vor fremata ascultand primele doua albume in timp ce ascultatorii mai pretentiosi vor fi pe deplin satisfacuti de urmatoarele.

[ultra_alba]

exista vreun fan Guns N'Roses pe aici?

[Utilizator]

Eu am fost si fan Guns. Mai stii ceva despre ei, despre Axl, Slash? Stiu ca Axl se certase cu restul si trupa a disparut. S-au impacat?
Phil n-am auzit de Talk Talk, o sa ma interesez sa-I ascult, am un prieten “dotat”.

[phil]

Phil n-am auzit de Talk Talk, o sa ma interesez sa-I ascult, am un prieten “dotat”.

Utilizator, cred ca albumele din 1988 si 1991 iti vor spune ceva...trebuie doar putina rabdare cu ele..."Laughing Stock" de pilda incepe uluitor cu 17 secunde de...tacere. auditie placuta.

[viole(n)t]

Nici n-am shtiut ca Talk Talk a activat pana spre anii 90, nici de directzia in care au luat-o. O sa incerc sa fac rost de ultimele 2 albume, shi asha sunt in cautare de noi sonoritatzi shi parca nu gasesc nimik in ultima vreme.

Totushi, ultima mea revelatzie in domeniul rockului e HIM. Am mai gasit o trupa de metal interesanta, care activa la inceputul anilor 90 - Armored Saint. Solist a fost John Bush, ulterior la Anthrax (in locul lui Belladonna).

In ultimele cautari muzicale am dat shi de... Live, mai precis albumul Throwing Copper (1994). Superb!!!

Am o propunere. Avand in vedere ca preferintele noastre se invart in jurul rockului, propun ca fiecare "rocker" de aici sa faca un top 10 al albumelor ascultate.

Am nevoie de timp de gandire, asha ca topul meu va aparea maine!!! Acum nu mai am timp sa-l concep.

[Utilizator]

buna propunere, ma gandesc si eu si postez...